Arhive pe etichete: republica moldova

Ce mai face mama Rusie pe langa granita Romaniei?

Standard

Mesajul cel mai insistent repetat de Andrei Marga la inceputul mandatului sau la Ministerul de Externe este reincalzirea relatiilor dintre Romania si Rusia. “Trebuie sa cream incredere”, spunea de curand Marga in timp ce, la doar 140 de kilometri de Iasi, respiratia mamei Rusia se simte mai calda ca oricand.

Daca in dimineata zilei de Paste am fi plecat din fata Palatului Culturii din Iasi intr-o masina cu numar de Republica Moldova, in doua ore am fi putut face poze tancului sovietic din fata Sovietului Suprem din Tiraspol. A fost ziua in care, urmare a unei intelegeri intre liderul separatist transnistrean si prim-ministrul Moldovei, s-a putut circula liber de la Chisinau la Tiraspol. Fara controale amanuntite prin bagaje, fara spaga obligatorie la vamesi. Ocazie unica pentru oamenii obisnuiti care lucreaza in vest si au rude in Transnistria, dar ceva nu foarte deosebit pentru elita politica si economica transnistreana.

Desi oficial se afla pe pozitii adverse cu Republica Moldova, exista destui inalti oficiali transnistreni care au afaceri la Chisinau si ale caror familii chiar locuiesc acolo. Un exemplu este “ministrul” transnistrean al informatiilor, Evgeny Zubov, a carui familie detine un apartament in Chisinau, unde si locuieste. De altfel, se pare ca o ruda foarte apropiata a noului “presedinte” transnistrean, Evghenii Sevciuk, locuieste tot la Chisinau. Desi doar amanunte casnice, astfel de detalii clarifica imaginea evenimentelor derulate, in acest an, in coasta Romaniei si al caror actor principal nu a fost Tiraspolul sau Chisinaul, ci administratia de la Moscova.

TURLELE KREMLINULUI

Totul a inceput in decembrie 2011, odata cu alegerea surprinzatoare a lui Evghenii Sevciuk in functia de presedinte al Transnistriei. Fie ca sunt rusi, germani, romani sau americani, majoritatea diplomatilor de la Chisinau a fost surprinsa de victoria ucraineanului de 44 de ani care l-a invins atat pe necarismaticul Anatol Kaminski, candidatul favorit al Moscovei cat si pe batranul Igor Smirnov, stapan absolut vreme de 20 de ani in Transnistria, dar intrat in dizgratia Moscovei – din motive financiare, fiul lui Smirnov fiind anchetat de rusi pentru delapidarea fondurilor furnizate regimului separist.

Desi o surpriza, Sevciuk nu a venit din neant. Sef al departamentului de taxe al militiei din Tiraspol, director adjunct al bancii detinute de mamutul financiar transnistrean Sheriff si, ulterior, presedinte al Sovietului Suprem, Sevciuk a ocupat pe rand toate aceste pozitii privilegiate din care a invatat maruntaiele sistemului prin care circula banii, gri si negri, caci cei albi sunt nesemnificativi in regiune.

Despre Evghenii Sevciuk s-a spus ca nu era sprijinit de Moscova, dar sa nu uitam: Kremlinul are mai multe turle. Surse multiple au confirmat ca liderul transnistrean a fost felicitat telefonic in ziua investirii atat de oficiali ai Ministerului

S-a nascut la Rabnita, pe teritoriul actualei Transnistria, in 1968. Din 1992 pana in 1998 a fost militian insarcinat cu crimele economice in cadrul Ministerului de Interne transnistrean. In 1998 este numit sef al departamentului de taxe. Din 1998 pana in 2000 este director adjunct in cadrul Sheriff si manager al filialei din Rabnita a Agroprombank. In 2005 devine presedintele Sovietului Suprem de la Tiraspol, functie din care demisioneaza in 2009. In decembrie 2011 este ales presedinte al Transnistriei.

Cine este Evghenii Sevciuk

rus de Externe cat si de un inalt oficial din Consiliul de Securitate al Federatiei Ruse (organism al carui secretar este Nikolai Patrushev, timp de zece ani director al FSB-ului). Sevciuk mai este sustinut si de cercurile economice moscovite care au interese financiare in jurul combinatului metalurgic de la Rabnita (orasul unde s-a nascut Sevciuk), una dintre cele mai importante fabrici ale transnistrenilor.

CUM FAC RUSII BANI DIN TRANSNISTRIA

Combinatul de la Rabnita este detinut de Alisher Usmanov, un personaj aflat pe lista celor mai bogati rusi. Usmanov este unul dintre directorii Gazprom (Gazprominvestholding), fiind insarcinat cu dirijarea tranzactiilor financiare importante (mai detine 29% dintre actiunile clubului de fotbal Arsenal Londra si este patronul ziarului rus Kommersant). Printre asociatii lui Usmanov in afacerea de la Rabnita se numara si apropiati ai lui Pavlo Lazarenko (fost premier al Ucrainei condamnat astazi in SUA pentru spalare de bani si coruptie) si cativa parteneri ai lui Ihor Kolomoisky, unul dintre cei mai bogati ucrainieni, care are afaceri in domeniul metalurgic si in Romania.

Cheia profitabilitatii acestui combinat se gaseste la Moscova. Rusia – prin Gazprom – vinde gaze in Republica Moldova prin compania Moldovagaz, unde 51% dintre actiuni sunt detinute chiar de catre rusii de la Gazprom, 34% de catre statul moldovenesc si 13% de catre transnistreni. Moldovagaz (controlata de rusi) vinde mai departe Tiraspolului la un pret de patru ori mai mic decat pretul de achizitie. De acest avantaj beneficiaza doar fabricile din Transnistria, pentru cele din Republica Moldova pretul gazelor fiind cel mare, impus de Gazprom.

Diferenta se acumuleaza sub forma de datorii ale companiei Moldovagaz catre Rusia. Datoriile se ridica in prezent la 3 miliarde de dolari pentru toata regiunea transnistreana si o parte din ele au fost deja impuse printr-o decizie a instantei internationale comerciale de arbitraj de la Moscova. Chisinaul a solicitat in repetate randuri Rusiei sa divizeze aceste datorii si sa incheie un acord separat intre Gazprom si Transnistria.

Deocamdata, perfectarea unui nou contract intre Gazprom si Republica Moldova se amana, timp in care combinatul de la Rabnita (detinut de unul dintre directorii Gazprom-ului) este practic subventionat de Rusia, ceea ce ii permite sa practice un pret de dumping. O buna parte dintre produsele acestui combinat sunt exportate in Romania (in conditiile in care jumatate din exporturile transnistrene ajung in tari UE), unde exista peste 40 de firme care deruleaza activitati comerciale cu separatistii (o ancheta despre afacerile dintre firmele separatistilor si Romania a fost publicata de Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie).

Schema prin care gazele Rusiei sunt oferite aproape gratuit unor fabrici detinute de mari potentati moscoviti, datoriile acumulandu-se in contul Republicii Moldova, functioneaza foarte bine atata timp cat exista o oarecare deschidere si comunicare comerciala intre Tiraspol si Chisinau. Caci pentru a putea exporta, firmele de la Tiraspol trebuie sa fie inregistrate la Chisinau. Inflexibilitatea batranului separatist Igor Smirnov incepuse in ultimii ani sa ingreuneze prea mult mecanismul, aceasta adaugandu-se la matrapazlacurile pe care familia Smirnov le facea pe seama finantarii politice oferite de rusi Tiraspolului. E usor de inteles de ce Moscova se saturase de Smirnov.

DUSMANI, DAR SE INTELEG CA FRATII

Din clipa investirii lui Evghenii Sevciuk ca presedinte al Transnistriei si pana la debutul relaxarii comerciale dintre Tiraspol si Chisinau au trecut doar trei luni. La sfarsitul lui aprilie 2012 era redeschisa circulatia trenurilor de marfa prin Transnistria (oprita din 2006), presa de la Chisinau comentand ca masura ii avantajeaza net pe transnistreni. In doar doua saptamani, uzina metalurgica de la Rabnita a profitat de masura expediind 128 de vagoane pe un traseu cu 400 kilometri mai scurt (deci si mult mai ieftin, intrucat pe anumite segmente au fost diminuate si tarifele de transport). In plus, simplificarea procedurilor vamale convenita de cei doi lideri a adus bugetului Transnistriei venituri suplimentare de 5 milioane de dolari.

Dar aceasta deschidere poate fi profitabila si pentru anumite cercuri economice de la Chisinau. Relaxarea comertului in regiune a adus deja o crestere spectaculoasa a importului de marfuri moldovenesti, ponderea acestora pe piata

Cei mai importanti parteneri transnistreni ai firmelor din Romania sunt combinatul de la Rabnita si fabrica de textile Tirotex din Tiraspol. Pana nu demult, centrala electrica de la Cuciurgani exporta electricitate in Romania, prin cateva firme de la Chisinau si Bucuresti care obtineau din aceasta intermediere peste 10 milioane dolari anual.

Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie

transnistreana crescand de la 2 la 12 procente. In plus, in noul context vor conta si mai mult sefii vamilor din Republica Moldova si din Transnistria. In ambele pozitii sunt apropiati ai celor doi lideri, “presedintele” Evghenii Sevciuk si premierul moldovean Vlad Filat. Chimia dintre ei pare a fi buna (s-au intalnit de trei ori in doua luni, mergand impreuna si la un concert la Chisinau) si se zvoneste ca au conexiuni similare la Moscova.

Dar dincolo de zvonuri, sigura este declaratia lui Dmitri Rogozin, puternicul reprezentant al Rusiei in Transnistria, care il apreciaza pe Filat: “Guvernul Moldovei este condus de un om absolut pragmatic – Vlad Filat. Cu el se poate sta de vorba.” Cat despre Evghenii Sevciuk, acesta este considerat de mai multi oficiali si diplomati din Chisinau ca fiind “un fel de Filat al Transnistriei” (declaratii pentru HotNews).

MIEL LA DOUA OI

Cu alte cuvinte, Evghenii Sevciuk va incerca sa aplice modelul mielului care suge la doua oi. Pe de o parte Uniunea Europeana, care a alocat 12 milioane de euro pentru masuri de consolidare a increderii dintre Moldova si Transnistria. “Tiraspolul este disperat sa obtina bani de la UE, aceste fonduri europene fiind percepute la Tiraspol drept sursa pentru dezvoltarea interna a Transnistriei”, a afirmat un oficial al UE (declaratie pentru raportul CRPE).

De cealalta parte Moscova, unde Sevciuk a calatorit de mai multe ori in primele luni ale lui 2012, reusind sa smulga promisiunea unui ajutor de 180 milioane de dolari, dintre care jumatate ar fi fost destinate acoperirii datoriilor lasate de Smirnov, iar cealalta jumatate s-ar fi aflat la dispozitia sa. Doar ca Moscova devenise deja banuitoare: nu din cauza apropierii comerciale, ci a colaborarii politice dintre Chisinau si Tiraspol.

Nu ar fi pentru prima data cand occidentalii conditioneaza ajutorul financiar in schimbul flexibilizarii pozitiilor politice. Dar Transnistria este o carte de schimb in jocul geopolitic pe care Rusia il face in estul Europei si, tocmai de aceea, rusii sunt foarte atenti sa-i tina sub control pe liderii din Tiraspol. Negocierile politice dintre Chisinau, care doreste integritatea statala a Republicii Moldova si Tiraspol, care urmareste recunoasterea independentei Transnistriei, au fost intrerupte pentru o perioada consistenta de timp pana in februarie 2012, cand au fost reluate in formatul 5+2. Pe langa cele doua parti implicate, la negocieri participa in calitate de mediatori Rusia, SUA, Ucraina, UE si OSCE (o analiza fina a acestor aspecte in raportul Centrului Roman de Politici Europene, scris de Stanislav Secreriu).

Dupa o prima runda de negocieri, la Dublin, si seria de intalniri Sevciuk – Filat, rusii au reactionat in valuri. La sfarsitul lui martie 2012, reprezentant special al Rusiei in Transnistria este numit Dmitri Rogozin, un inalt oficial rus celebru prin nationalismul si duritatea declaratiilor sale.

Apoi, lui Sevciuk i se refuza ajutorul de 180 milioane USD, acesta fiind redus la doar 30 milioane, destinati unor obiective precise. La jumatatea lui aprilie, ministrul rus al Apararii, Anatolyi Serdiukov, face o vizita surpriza la bazele militare rusesti din Transnistria, promitand modernizarea lor. Este imediat urmat de Dmitri Rogozin. Peste doar doua zile urma sa inceapa la Viena o alta intalnire 5+2, care avea sa dea dureri de cap rusilor.

IN CULISELE NEGOCIERILOR: FRUMOASA NINA SI EXPERIMENTATUL CARPOV

Cei doi diplomati care conduc negocierile in numele Republicii Moldova si al Transnistriei sunt de calibru diferit. Eugen Carpov, negociatorul Moldovei, este un diplomat de 46 de ani cu experienta in ambasade importante pentru Chisinau. Negociatorul transnistrean este Nina Shtansky, fermecatoare la cei 34 de ani dar catapultata din staff-ul lui Sevciuk direct in pozitia de “ministru de externe” al Transnistriei. Miza intalnirii de la Viena (detaliile reuniunii au fost relatate pentru HotNews de mai multe surse apropiate negocierilor) era stabilirea unui cadru pentru inceperea negocierilor reale intre cele doua parti, care nu reuseau sa se puna de acord in privinta calitatii pozitiilor lor. Tiraspolul

Control militarizat la granita transnistreana

Foto: Hotnews

cerea Moldovei sa fie recunoscut drept parte egala, solicitare imposibila pentru ca ar implica recunoasterea de facto din partea Chisinaului a statalitatii Transnistriei.

Dupa doua zile de discutii sterile, in timpul unei pauze, experimentatul Carpov i-a prezentat o solutie de compromis Ninei Shtansky: un principiu care stipuleaza ca participantii au aceleasi drepturi in negocieri. Fie din lipsa de experienta, fie dintr-o intentie pozitiva reala, Shtansky a acceptat principiul, care nu facea insa referire in niciun fel la statutul juridic al celor implicati.

La revenirea celorlalti mediatori in camera de lucru, singura opozitie a venit din partea lui Serghei Gubarev, reprezentantul Rusiei la negocieri. Sustinut insa de toti ceilalti participanti, principiul a fost anuntat public ca un pas inainte in procesul negocierilor. Deschiderea comerciala dintre Republica Moldova si Transnistria incepea sa fie completata si de una politica.

PUMNUL RUSIEI

In ziua imediat urmatoare, Dmitri Rogozin acorda un interviu ziarului Kommersant (detinut de Usmanov, patronul combinatului de la Rabnita si director la Gazprom) in care conditiona garantia unitatii statale a Republicii Moldova prin sase conditii imposibil de indeplinit. Printre ele, recunoasterea Rusiei ca “unic stat care dispune de forta si autoritate politica in aceasta regiune” si recunoasterea Transnistriei drept parte egala la negocieri.

In lipsa unei reactii adecvate a liderilor transnistreni, “mediatorul” rus Serghei Gubarev a vizitat Tiraspolul in 17 mai. Transnistrenii s-au conformat instructiunilor rusilor, anuntand pe 18 mai ca ar putea refuza semnarea documentelor convenite la Viena si solicitand explicatii de la Chisinau in privinta egalitatii partilor. Pe 21 mai, Gubarev a intarit mesajul afirmand ca si Moscova ar putea cere revizuirea documentelor de la Viena. Doar la o zi dupa declaratia lui Gubarev, Evghenii Sevciuk a iesit cu o declaratie radicala: “s-a format o conjunctura politica externa favorabila realizarii aspiratiilor poporului transnistrean”, adica a independentei statale. Pe 27 mai, bunavointa de la Viena a Ninei

Se va continua participarea activa la cautarea cailor de rezolvare a problemei transnistrene in baza respectarii suveranitatii, integritatii teritoriale si statutului neutru al Republicii Moldova si identificarea unui statut special pentru Transnistria.

Vladimir Putin – decret prezidential, mai 2012

Shtansky se volatilizase complet: “Se poarta negocieri despre negocieri si rezultatul, in perspectiva apropiata, nu se vede.” Medierea Rusiei fusese cum nu se poate mai eficienta: din nou blocaj politic total intre Transnistria si Republica Moldova.

RESPIRATIA CALDA A RUSIEI

Relaxarea si deschiderea comertului dintre Republica Moldova si Transnistria poate aduce un plus de satisfactii financiare atat unor oligarhi rusi, cat si elitei politico-economice de la Chisinau si Tiraspol. Dar Moscova interzice cu duritate orice apropiere politica de un Chisinau mult prea european pentru gusturile lui Vladimir Putin.

Prin aceasta strategie a pasilor mici si pragmatici, precum reluarea transportului feroviar de marfuri, se va ajunge la o “federalizare economica de facto” (nu si politica) a regiunii, convenabila retelelor financiare rusofile. Acestea vor profita de deschiderea si relatiile privilegiate ale Republicii Moldova cu UE, facand insa de la Tiraspol regulile jocului dupa bunul lor plac. Sau, cum spunea cu talent de poet Dmitri Rogozin, “Transnistria va resimti din plin respiratia calda a Rusiei.”

Sub toate aceste jocuri politice si interese financiare stau oamenii de pe malurile Nistrului. Am fost acolo si nicaieri altundeva nu mi-a fost dat sa vad o disperare mai adanca decat in saracia satelor transnistrene. Daca masinile luxoase ale liderilor de la Tiraspol sau ale afaceristilor rusi trec ca prin branza prin punctele militarizate de control de pe Nistru, oamenii simpli continua de douazeci de ani sa se supuna unor controale umilitoare la umbra kalasnikov-urilor si sa plateasca de fiecare data spagi grase. Cei mai multi s-au obisnuit deja cu acest ritual, iar ce e pentru noi normal, pentru ei e doar o exceptie in zi de Paste, o minune. Aceasta e respiratia calda a mamei Rusia.

“Trebuie sa cream incredere”, spunea de curand ministrul de externe, Andrei Marga, “romanii trebuie sa fie mai bine informati despre Rusia actuala.” Prin acest articol nu am facut altceva decat sa urmam sfatul actualului sef al diplomatiei romanesti.

 Articol Hotnews

M.C.

Nezavisimaia gazeta: Serviciile speciale romanesti au demarat o activitate aparent stranie in Transnistria

Standard

Romania, considerata pana de curand cel mai problematic dintre vecinii Ucrainei, si-a intensificat in ultimul timp eforturile de apropiere de Kiev. Oferindu-si serviciile in calitate de al doilea, dupa Varsovia, avocat al Ucrainei in UE, Bucurestiul urmareste propriile sale obiective legate de viitorul Moldovei. Kievul se teme ca noul parteneriat ascunde riscul unei agravari a relatiilor ruso-ucrainene, scrieNezavisimaia gazeta, potrivit hotnews.ro.

Ziarul scrie, printre altele, ca problemele dintre Romania si Ucraina s-au deteriorat intre 2004 si 2009, cand Curtea internationala de justitie de la Haga a analizat cazul platoului continental din Marea Neagra. Partea romana a castigat procesul, obtinand linia dorita de demarcare a platoului continental, bogat in minereuri. In 2009 s-a vorbit despre dreptul Romaniei asupra insulei Maican, de apartenenta careia depinde controlul asupra navigatiei pe Dunare.

In acelasi timp, au izbucnit numeroase scandaluri legate de eliberarea de pasapoarte romanesti pentru ucrainenii din regiunile Cernauti si Odessa, teritorii care au facut parte din componenta Romaniei.

In plus, ambele parti au pretentii una fata de cealalta in legatura cu respectarea drepturilor minoritatilor nationale. O oarecare incalzire a relatiilor s-a produs in noiembrie anul trecut, dupa intrevederea ministrilor de externe ai celor doua tari. Seful de atunci al diplomatiei romane, Teodor Baconschi, a declarat, cu acel prilej, Romania „nu are nici un fel de pretentii teritoriale fata de integritatea teritoriala a altor state”.

Noua pozitie a Bucurestiului a primit confirmare la summitul NATO de la Chicago: presedintele Traian Basescu a fost unul dintre cei trei lideri care a acceptat sa stea de vorba cu Viktor Ianukovici. Sefii celor doua tari au convenit dinamizarea dialogului bilateral. In curand, Basescu intentioneaza sa efectueze o vizita la Kiev, care va fi organizata la cel mai inalt nivel diplomatic. Apoi, Ianukovici va ajunge la Bucuresti.

Pregatind intalnirea la varf, partea romana a invitat saptamana trecuta un grup important de politologi si economisti ucraineni. Unul dintre participantii la intrunire, directorul Centrului pentru studierea politicilor aplicate Penta, Vladimir Fesenko, a declarat pentru NG ca organizarea forumului a fost finantata de structurile ONU, nu de partea romana, si a avut drept obiectiv normalizarea dialogului dintre analistii si popoarele celor doua tari. In acelasi timp, Bucurestiul aproape ca nu ascunde faptul ca urmareste propriile sale scopuri politice, afirma cotidianul rusesc.

„Romania depune eforturi proprii in calitate de al doilea avocat, dupa Polonia, al Ucrainei in UE. Evident, acest lucru se face in contextul eforturilor de integrare europeana a Moldovei”, a explicat expertul. In opinia lui, racirea relatiilor dintre Kiev si Bruxelles ameninta nu numai cu esecul planului de integrare europeana a Moldovei, dar si cu o intarire a rolului Moscovei in spatiul postsovietic.

„Romania incearca acum sa previna o evolutie a lucrurilor potrivit variantei negative. Nu cred ca Bucurestiul are planuri antirusesti. Fireste, nici Ucraina nu risca sa se implice in proiecte care au o oricat de mica orientare antiruseasca”, este convins Fesenko.

Alt participant la discutii, expertul Institutului pentru studii energetice, Iuri Korolciuk, a aratat ca functionarii romani prezenti la intalnire au propus spre analiza oaspetilor ucrainenio serie de proiecte economice, atractive, dar greu de realizat. „Printre altele, s-a vorbit despre posibilitatea unor livrari de gaze din Romania in Ucraina, este adevarat in volum redus – pana la 1 miliard mc. Despre posibilitatea, pe viitor, de a spori tranzitul de gaze si a volumul de energie electrica ucraineana cumparata de Romania. Despre o posibila colaborare in constructia de reactoare nucleare pe teritoriul romanesc si despre proiectul privind exploatarea gazelor de sist in Ucraina”, a enumerat expertul.

Seful Centrului pentru studii militaro-politice, Dmitri Tymciuk, este mai sceptic, temandu-se ca Ucraina ar putea fi, pur si simplu, indusa in eroare.

„Bucurestiul nu a renuntat la planul sau strategic de refacere a Romaniei Mari.Pur si simplu, ei au incetat sa exercite presiuni, care sa deranjeze autoritatile ucrainene. Au trecut la tactica realizarii pe etape a scenariului: mai intai sa atraga Transnistria in Moldova, pentru ca apoi Moldova reunificata sa fie inclusa in Romania. Problema este ca Transnistria este orientata spre Rusia, de aceea Romania are nevoie de un aliat ca Ucraina. Iar momentul pentru activizarea eforturilor diplomatice a fost ales cat se poate de bine: calculul porneste de la premisa ca Ianukovici si oamenii lui, izolati pe plan extern, vor prinde orice mana intinsa din afara”.

Deputatul ucrainean Taras Cernovol este de parere ca Romania ar putea renunta la planul de alipire a Moldovei, dar nu in totalitate. El crede ca strategia s-a schimbat: Bucurestiul a incetat sa mai spere in reintregirea teritoriala a Moldovei. „De curand, serviciile speciale romanesti au demarat o activitate aparent stranie in Transnistria – ele incita, practic, populatia locala impotriva Chisinuaului, impingandu-i spre o apropiere de Rusia. Acest lucru poate fi interpretat drept o intretinere a sentimentelor separatiste, cu scopul de a rezolva conflictul printr-o rupere definitiva. Probabil ca, pierzand speranta ca Transnistria va putea fi adaptata, romanii au decis sa renunte la acest nod gordian, pentru a se putea ocupa de Moldova?”, s-a intrebat, retoric, parlamentarul ucrainean.

Kievul, pentru care Crimeea ramane in continuare un teritoriu dificil, nu trebuie sa comita greseli, acceptand regulile unui joc strain, estimeaza deputatul.

 

Sursa: Pesurese.ro

M.C.

Rusia a preluat Transnistria

Standard

Titlul de mai sus ar fi putut avea un semn al întrebării dacă secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen nu ar fi anunţat că dorita reuniune a aliaţilor cu oficialii ruşi, de la Chicago a fost anulată.

Este acesta un semn al crizei, în relaţiile Alianţei cu Federaţia Rusă? Un non-dialog comparabil a existat şi dupăconflictul militar dintre Georgia şi Rusia.
Acum, Vladimir Putin intenţionează să înceapă în forţă al treilea mandat prezidenţial, ambiţionat şi de faptul că SUA îşi menţin poziţia privind raţiunea instalării în Europa a dispozitivului de interceptoare a rachetelor balistice intercontinentale. Şi Moscova îşi păstrează vetoul faţă de orice intervenţie militară în Siria, deşi acolo, în urma măsurilor represive au murit 9.000 de oameni, 7000 fiind civili. Un alt punct de dezacord îl constituie şi atitudinea occidentală faţă de regimul de la Teheran, pe care Kremlinul îl susţine din raţiuni geopolitice şi un vizibil interes economic.
Rasmussen a afirmat că a discutat personal cu Putin, care i-a explicat că tocmai calendarul politic intern face dificilă reuniunea NATO-Rusia, în luna mai, la Chicago.
Totuşi, Rasmussen a confirmat că, luna următoare, miniştri aliaţi de externe se vor reuni şi vor reitera angajamentul lor pentru o cooperare practică cu partea rusă.
Ulterior, Dmitri Peskov, secretarul de presă al premierului Putin a declarat că pregătirea diplomaţiei ruse pentru summitul de la Chicago nu a început.
De altfel, chestiunea participării liderului rus la Summitul NATO de la Chicago a fost punctată, întâia oară, de Dmitri Rogozin, la finele anului trecut, din postura de ambasador al ţării sale la Cartierul General al Alianţei.

Rogozin, adeptul unei oratorii agresive, a afirmat că blocajul înregistrat în problemascutului american antirachetă face discutabilă prezenţa la Chicago, apreşedintelui Rusiei, pentru că, în absenţa unui progres – a se reţine ce urmează – nu este nimic de discutat!
Nu este nimic de discutat nici în problema Transnistriei. Aşa poate fi interpretat decretul lui Dmitri Medvedev, care l-a numit pe acelaşi Dmitri Rogozin drept trimis special al Preşedintelui Federaţiei Ruse în Transnistria, deşi, oficial, aceasta este încă parte a Republicii Moldova!
Numirea lui Rogozin survine la puţin timp după ce noul lider al Transnistriei, Evgheni Şevciuk l-a desemnat pe Mihail Bergman – ex-comandant militar al Tiraspolului – ca reprezentant special în Rusia. Iar acesta a declarat că viitorul teritoriului tranistrean nu poate fi decât în Federaţia Rusă!
Reacţia diplomaţiei de la Chişinău? A fost prudentă, limitându-se la precizarea că va obţine, pe canale diplomatice, clarificările necesare vizând numirea lui Rogozin.
Iată cum revenirea lui Putin la Kremlin coincide cu relansarea politicii faptului împlinit. Rogozin va vizita în luna aprilie regiunea transnistreană, după o coordonare cu conducerea de la Tiraspol. Astfel, Transnistria este tratată practic ca un stat!
Nici preşedintele ales Putin, nici trimisul special Rogozin nu au în vedere vreun compromis pentru statutul Transnistriei. Nefiind exclus să anunţe o condiţie sine qua non pentru un dialog minimal “constructiv” – neamplasarea interceptoarelor americane la Deveselu.
O ipoteză în care răspunsul SUA este deja cunoscut. Şi reacţia Rusiei la fel. Prin decretul de numire al lui Rogozin, ca trimis special în Transnistria a fost oficializată graniţa dintre zona protejată de NATO şi cea controlată de Moscova.

……………………

Asa cum scriam si in articolul de ieri, Rusia se pare ca s-a hotarat! Vrea Transnistria si nu mai face nici un secret din asta. Ce poate face Romania in acest caz? In mod sigur si ofensiva in R. Moldova, din partea Moscovei, se va inteti si prin santajarea Romaniei: Transnistria sau Scutul anti-racheta. Ce solutii avem in fata schimbarii dramatice a politicii rusesti in zona?

Ca doar Obama i-a spus lui Medvedev sa-l mai lase putin sa fie reales ca dupa aia devine si el mai flexibil. Ce poate insemna asta pentru noi si Basarabia?!

 

 

Ziuaveche

 

Un nou Kaliningrad pe Nistru?

Standard

Dimtri Rogozin este o piesa grea, de calibru mare pentru Kremlin. Diplomat de foarte buna calitate, reprezentant al excelentei socolii diplomatice rusesti, reprezentatnt al Rusiei la NATo si un apropiat al lui Vladimir Putin.

Nici nu a fost uns inca Putin ca Presedinte al Rusiei si acesta a facut deja o prima mutare in problema Rebubilicii Moldova. Insa de aceasta data Rogozin are un plan si o propunere. Ambele par serioase, asa cum sunt in general propunerile rusiilor.

Numit sa se ocupe de Basarabia, Rogozin si-a inceput misiune extrem de repede printr-o serie de declaratii deosebit de interesante, umitor de interasante as spune. Astfel diplomatul rus vine mai intai cu batul in mana si ne povesteste, sau ne aduce aminte, de conflictul sangeros de pe Nistru. Aflam astfel ca insasi domnia sa ar fi fost implicat atunci si mai aflam ca Federatia Rusa a fost implicate direct si nemnijlocit in conflict. Bineinteles ca toata lumea stia asta, dar Rogozin, din pozitia pe care o ocupa, oficializaeza si recunoaste deschis interventia armetei a XIV-a de partea separatistiilor. Ba ne mai face si fascistii, asta asa sa nu credem ca ne simpatizeaza…

Prin aceste mesaje, Rogozin nu face altceva decat sa ne readuca aminte cine este de facto stapan pe Nistru si avertizeaza pe toata lumea asupra faptului ca Rusia nu va renunta la Transnistria.

In esenta cam toate declaratiile rusiilor referitoare la Basarabia sunt facute catre Chisinau, dar noi nefiind naivi, stim foarte bine ca toate aceste miscari si sunt adresate de fapt Bucurestiului.

Rogozin vorbeste cu Chisinaul, dar se uita fix in ochii Romaniei. In tonul si cuvintele vice-premierului rus se poate detecta si o urma de amenintare! Bucurestiul este avertizat ca de acum incolo va zburda mai putin prin Moldova, ca vremurile cand Romania dadea jos guvernul Voronin au apus si in consecinta , sa fim foarte atenti.

Trimiterea unui om de calibrul lui Rogozin in aceasta zona, reprezinta un semnal foarte puternic din partea lui Vladimr Putin! Problema transnistriei va fi una importanta pe agenda noului Presedinte rus, iar Romania trebuie sa fie atenta. In mod clar Putin doreste o rezolvare definitive in zona.

In acest context americanii si europenii incearca sa faca si ei ceva, sa ia o contramasura la schimbarea de macaz care se prefigureaza, insa masurile lor sunt penibile si cel mai probabil starnesc zambete la Kremlin. Astfel NATO a invitat Ucraina sa faca parte din Scutul Antiracheta European, stiind insa foarte bine ca opozitia Rusiei, si starea de dezintegrarea a Ucrainei, nu vor permite niciodata asta.

Santajarea Ruiei prin Ucraina si-a dat obstescul sfarsit atunci cand Germania si Franta, au spus NU inceperii discutiilor pentru integrarea vecinilor nostri in NATO, la summitul de la Bucuresti. Sa reincalzesti acum aceeasi ciorba…tre sa fi slab de minte. Americanii…fac si ei ce pot. Recent, ambasadorul SUA la Chisinau promitea sprijin din partea tarii sale pentru ipotetica armata moldoveana. Un exercitiu dragut de imagine si cam atat.

Asadar Rogozin aduce din nou Rusia in prim-planul problemei moldovene, in forta si cu amenintari voalate la adresa Romaniei, prin aducere aminte a puterii Rusiei in regiune.

Dar in acelasi timp Moscova, poate pentru prima oara la acest nivel, nu vine doar cu batul in mana, ci are si un morcov. Rogozin este foarte clar asupra faptului ca Rusia nu are de gand sa renunte la Transnistria, dar in acelasi timp, Moscova da un semnal foarte puternic Bucurestiului. Rusii spun cam asa: Transnistria ne revine noua, intr-o posibila alipire a teritoriului la Rusia, iar cu Moldova faceti ce vreti, eventual, daca aveti chef, uniti-o cu Romania!

Rogozin spune, mai pe ocolite aceste lucruri, atunci cand declara ca dorinta poporului transnistrean trebuie respectata, ca acestui…biet popor, comunitatea internationala nu vrea sa-i recunoasca dreptul de a avea o tara a lui, si ca singura solutie ar fi ca Trasnistria sa reintre in granitele sale firesti, in granitele pe care poporul le doreste, in granitele Rusiei!

Mai clar Rusia propune un targ: ofera Moldova cui vrea s-o ia, in schimbul alipirii Transnistriei, intr-un fel sau altul, la Federatia Rusa. Si spune asta intr-un mod extrem de clar, sugerand ca o altfel de rezolvare a situatiei nu este posibila, Rusia fiind gata sa sprijine Tiraspolul, in fata oricui.

Despre avanatajele unei noi enclave rusesti in sudul Europei, pe granita NATO, nu cred ca mai trebuie vorbit, ar fi enorme, insa ar fi bine sa ne gandim la propunerea Rusiei ca fiind, poate singura posibilitate de unire a Moldovei cu Romania.

O unire fara acordul Moscovei este imposibila, iar preluarea de catre Romania a Transnistriei prin forta, iese din discutie. Daca credeti ca minoritatea maghiara face probleme, ganditi-va la milionul, poate mai mult, de rusi si filo-rusi pe care Romania i-ar primii in granitele sale, in cazul unirii cu Moldova.

Daca Rusia nu este de accord cu aceasta intregire a tarii, va fi vai de capul nostru cu minoritatile rusofone din Moldova.

Si ca Rogozin sa fie si mai explicit, el arata, mai voalat este adevarat, ca Transnistria ar putea sa fie dublata in curand de o alta zona de conflict: Republica Balti, creeata in jurul Comratului, sau a Gagauziei…

Daca are argumente…are! Asadar, ori Bucurestiul accepta o vecinatate apropiata a Rusiei, printr-un nou Kaliningrad, ori problemele Republicii Moldova abia au inceput.

Inainte de a da un raspuns emotional de tipul: sa ne recuperam pamanturile in intregime, sa nu facem compromisuri, bla, bla, bla, sa ne amintim de propunerea bolsevicilor, in anii “20. Recunoasterea URSS si renuntarea la tezaur, in schimbul recunoasterii din partea lor a Unirii Basarabiei cu Romania! Imbecila ca de obicei, clasa politica romaneasca a refuzat…Bine ar fi sa nu pierdem acum acest tren. Rusia vine cu mana intinsa spre noi si vorbeste direct si pe fata despre ce vrea ea in zona si ce anume ofera. Propunerile mi se par onorabile si de bun simt. Care va fi recatia Romaniei?!

Si, ca o coincidenta, tot balamucul a inceput putin inainte de 27 martie, ziua Unirii Basarabiei cu Romania. Sa mai ziceti voi ca rusii nu stiu istorie!

RoArmyMedia & George GMT

surse: ziuaveche & ziare.com

Bre cititi si va minunati: R. Molodova vrea sa cumpere 8 avioane si 8 elicoptere militare

Standard

Stire gasita si furnizata de fratele nostru intr-ale siminteli 🙂 dupa tehnica de lupta: RomaniaTricolor

Opt avioane şi opt elicoptere urmează să fie procurate din buget pentru apărarea frontierei de stat. Un proiect de lege în acest sens a fost înaintat de către Ministerul Apărării, iar costurile sunt estimate la 240 de milioane de dolari, transmite Info-Prim Neo.

Ministrul apărării, Vitalie Marinuţa, a declarat că proiectul reglementează modul de acţiune împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat spaţiul aerian al Moldovei.

„Pentru realizarea cu succes a sarcinii de asigurare a pazei frontierei de stat în spaţiul aerian se impune necesitatea identificării posibilităţilor de dotare a Forţelor Aeriene cu avioane şi elicoptere de luptă”, a menţionat ministrul.

Vitalie Marinuţa a mai spus că elicopterele aflate în prezent în dotarea Armatei Naţionale sunt de transport, nu de luptă. Iar MIG-urile, pe care ministerul încearcă să le vândă, nu pot fi folosite pentru interceptarea aeronavelor.

Proiectul a fost votat de către majoritatea parlamentară în prima lectură.

…………………………………………………….

Acu stau si ma intreb, 240 milioane de dolari ar ajunge pentru elicoptere, da in banii astia ce avioane se gandesc sa cumpere?!

sursa: Adevarul

Intersanta si stirea: Moldova va dobori avioane rusesti

Altii, mult mai prosti ca noi !

Standard

Un foarte „respectabil” domn, pe numele sau Garbuz nustiucum dracu-l mai cheama, a pus ochii pe noi si vrea, adica are ca program politic, anularea Unirii de 1859!!! Are pitpalacul chiar si un partid.

In cele de mai jos un articol preluat de pe ZiuaVeche despre…patriot!

Mihai Garbuz, de la “Patrioţii Moldovei”, una dintre cele mai sinistre şi aberante mişcări politice de la Chişinău, vrea să anexeze Moldova dintre Carpaţi şi Prut.

Acesta a anunţat intenţia ca, drept replică la decizia PSD de la Bucureşti de a-şi deschide o filială la Chişinău, formaţiunea sa va face la fel pe teritoriul României, transmite 24h.md. Potrivit lui Mihai Garbuz, într-o primă etapă, birouri ale partidului “Patrioţii Moldovei” “vor fi deschise în judeţele Iaşi, Neamţ, Galaţi. Ulterior, filialele vor apărea şi în alte mari oraşe ale Moldovei de peste Prut”. „Moldova de peste Prut este teritoriu istoric al Moldovei Mari, care, din cauza unor manipulări politice a fost înghiţită de Valahia şi, ulterior, România”, a continuat seria de aberaţii politicianul din stânga Prutului.

Scandalul de la Chişinău a izbucnit după ce, proaspăt lansaţi în R. Moldova, membrii PSD Diaspora din România i-au acuzat pe social-democraţii de la Chişinău, în frunte cu Victor Şelin, că le-ar fi furat imaginea, plagiind partidul cu scopul obţinerii de dividente politice. Victor Şelin a ieşit la contraatac şi a negat acuzaţiile, calificându-le drept nişte prostii.

Mihai Garbuz, „patriotul moldovean”

Mişcarea “Patrioţii Moldovei” a cerut comunităţii internaţionale să determine “retrocedarea” de către România a teritoriilor „istorice” ale Moldovei. Printre celelalte revendicări ale „patrioţilor” se numără anularea Unirii Principatelor din 1859 şi dezmembrarea actualei Românii! „Partidul „Patrioţii Moldovei”, care întruneşte ideologic patrioţii Moldovei de pe amblel maluri ale Prutului, îşi asumă iniţiativa de anulare a tuturor semnăturilor şi angajamentelor, asumate de autorităţile Moldovei, în timpul creării statului cu denumirea România”, a declarat în trecut liderul mişcării, Mihai Garbuz.

sursa: ziuaveche

F-16, si Consiliul de Coroana din 1940

Standard

Motto:
Emil Cioran: „Traim la marginea istoriei pentru ca nu am fost niciodata un popor de cuceritori”.

Romania, ramasa fara avioane de lupta
In ziua de miercuri, 4 august, intrebat la finalul sedintei de Guvern, daca statul roman va avea banii necesari pentru plata avioanelor F-16, premierul Emil Boc a raspuns scurt: ‘Nu!’.
Guvernul roman ar fi trebuit sa achite catre SUA, pana marti, prima transa, in valoare de 750 de milioane de dolari, din suma de 1,3 miliarde de dolari, cat a fost stabilit costul programului de modernizare a avioanelor multirol F-16 aflate in uz, oferite gratuit de guvernul american. De altfel, statul roman ar fi trebuit sa achite prima transa inca din iunie, dar Statele Unite au acceptat sa ne acorde o amanare de doua luni.
Din nou ramanem fara avioane! Domnul Emil Boc a declarat sec: nu avem bani pentru avioane!
(Mai apare si o intrebare: cum sa achitam 750 milioane de dolari fara contract? Sau exista un contract de care noi nu stim?)

Avand in vedere ca resursa de zbor a celor 30 de avioane Mig-21 Lancer, care ne asigura acum „protectia” aeriana, expira in 2013,aceasta decizie produce un risc major la adresa securitatii nationale si pune sub semnul intrebarii capacitatea Romaniei de a-si afirma suveranitatea asupra spatiului aerian. Lipsa unui avion de lupta, modern, multirol, se transforma pur si simplu intr-o vulnerabilitate strategica! Plus incalcarea conventiei cu NATO, ca pana cel tarziu 2013 sa avem cel putin 48 de avioane multirol.

Aducere aminte

Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) a anuntat pe 23 martie 2010, ca Romania va achizitiona 24 de avioane F-16 Block 25 aflate in uz, oferite gratuit de guvernul american. Potrivit MapN, valoarea contractului este de 1,3 miliarde de dolari si cuprinde: revitalizarea, modernizarea la nivel de cel putin Block 30, si echiparea completa a celor 24 de aparate, asistenta tehnica pentru o perioada de 3- 5 ani, suport logistic, simulatoare de zbor, pregatirea pilotilor, a personalului navigant si tehnic, plus setul complet de armament si munitie. Avioanele urmeaza să sosească in 2013.
Urmeaza o etapa intermediara, care presupune achizitia a altor 24 de avioane F-16 noi, de generatie mai noua (Block 50-52) si faza finala, care include intrarea in serviciu a 24 de avioane F-35, concomitent cu iesirea din serviciu a primului lot de avioane F-16.

Pentru cei care au acuzat ca pilotii nostri vor zbura pe niste „rable”, asemenea Mig-21:
Americanii inlocuiesc exact la timp toate piesele care si-au terminat resursa de zbor, conform cartii tehnice. S-ar putea ca cele 24 de avioane F-16 Block 25 sa fi pastrat de la iesirea din fabrica doar scheletul si placuta de serie.
Elicopterele americane CH-53 Sikorsky se afla in serviciu in armata israeliana din 1969.
Celebrul bombardier strategic american B-52 se afla in serviciu din 1955, si indeplineste misiuni de succes si astazi.
Sa nu comparam fiabilitatea aparatelor americane cu fiabilitatea aparatelor rusesti, totusi.


Dar, la ce ne trebuie avioane?
NATO ofera garantii de securitate Romaniei, dar intelegerea este reciproca: si Romania trebuie sa ofere garantii de securitate catre NATO. Este si logic: cine ar sari in apararea Romaniei in caz de nevoie, daca Romania nu ar face la fel, din cauza ca nu are cu ce?Puterea NATO sta in puterea membrilor sai.
La granita de Est a Europei numai Romania si Polonia conteaza la nivel strategic in NATO. Practic, Polonia si Romania asigura securitatea flancului de Est al NATO!
Se poate pune intrebarea, fireasca: bine, si daca am intrat in NATO, la ce ne foloseste, daca tot trebuie sa cheltuim bani pentru aparare? Iata la e ne foloseste:
– Statutul de membru NATO constituie un factor extrem de puternic de descurajare: trebuie sa fie cineva cu mintile ratacite, ca sa atace un membru NATO. Sau sa fie Rusia!
– Daca nu am fi membru NATO, am avea nevoie de 192 de avioane, nu de 48. Desi, daca vrem chiar sa contam in regiune, am avea nevoie de 96 de avioane. Daca vrem sa asiguram si securitatea Basarabiei. Daca vrem si sa patrulam Marea Neagra, pentru a proteja proiectul AGRI (Azerbaidjan Georgia Romania Interconect), care va transporta din Marea Caspica spre Europa 12 miliarde mc de gaze naturale pe an.
Daca vrem sa  orotejam proiectul PEOP – Pan-European Oil Pipeline, oleoduct planificat pentru a fi construit, care urmeaza sa conecteze Constanta cu Trieste, si care va aduce in Europa pentrol din Marea Caspica, prin Marea Neagra!
Ambele proiecte afecteaza si interesele Rusiei, si ale Turciei, si ale Ucrainei.
– Daca suntem atacati, pana vin aliatii trebuie sa avem cu ce rezista singuri.
De exemplu, putem lua in calcul, linistiti, urmatoriul scenariu: in Ucraina apar tendinte secesioniste intre Est si Vest din ce in ce mai puternice, izbucneste razboiul civil, iar guvernul de la Kiev ordona invadarea Romaniei, pentru a-si pastra unitatea statala. Si, oricum, Romania este „dusmanul de serviciu” al Ucrainei. Ce face Romania? Ucraina are o forta aeriana de atac de 500 de avioane, din care 74 Su-27 si 80 de Mig-29! Iar Romania nu are nici macar 24 de avioane F-16 second hand! (Cele 30 de avioane Mig-21 Lancer sunt bune doar pentru politie aeriana)
Sau Rusia: are 1 500 de avioane de lupta, din care 445 de avioane Su-27 si 400 de Mig-29. Plus 245 de Su-25 si 415 Su-24.

Amenintari cu razboi?
In privinta scindarii Ucrainei, majoritatea analistilor se contrazic doar pe un singur aspect: daca se va face dupa model ceho – slovac, sau dupa model yugoslav. Toti sunt de acord ca se va produce in maxim 10 ani. (Dupa alegerea lui Ianukovici ca presedinte, se discuta de maxim 5 ani!) Va trebui Romania sa fie pregatita sa-si recupereze teritoriile si populatiile? Eu cred ca da. Dar in fata unei posibile agresiuni a unei Ucraine aflata in criza?
Dar Transnistria? Credeti ca rusii degeaba tin Armata 14 acolo?
Dar Orientul Mijlociu? Dar Asia Centrala? Dar Georgia? Dar Armenia?
Presedintele Basescu a declarat presedintelui Israelului, Shimon Peres ca, in caz de conflict cu Iranul, Romania va fi un aliat fidel NATO si Israel. Fidel cu ce, cu Mig-21? Ce ne facem in cazul unui asemenea confict, care se poate regionaliza si globaliza rapid?

Consiliul de Coroana din 1940
„Istoria Neamului Romanesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit intr-un uragan si am crescut in vifor. Popor de frontiera, luptam si muream pentru toti. Muream, mai ales, platind miopia si neghiobia altora.” (Mircea Eliade – “Teroarea istoriei” si destinul Romaniei)

Faptul ca Romania inca nu cumpara avioane de lupta, din cauza ca nu are bani, aduce aminte de situatia in care s-a aflat Consiliul de Coroana din 1940, cand am patit cea mai mare rusine din  ultimii 2 500 de ani de istorie a romanilor: s-a hotarat cedarea Basarabiei catre URSS fara a se trage un singur foc de pusca. Motivul? Armata Romaniei era atat de prost instruita si atat de slab echipata, ca nu ar fi facut fata nici macar unui atac al Bulgariei! Motivul? Toti banii destinati de la Buget – 20 de milioane de lei aur – pentru echiparea si instruirea armatei au ajuns in buzunarele politicienilor si clientilor! (Suna cunoscut?)
Politicienii nostri de azi au evoluat: nici macar nu prevad in buget bani pentru armata. Asta in conditiile in care am semnat in 2007 o intelegere concreta cu NATO, de a ne dota cu minim 48 de avioane de lupta multirol. Motivul? Nu sunt bani!

Chiar nu sunt bani? Sa vedem:
– In lunile noiembrie si decembrie 2008, guvernul PNL (PSD) Tariceanu a cheltuit 7 miliarde de euro (9 miliarde de dolari) pe cadouri si pomeni pentru clientii politici. Bani care se regasesc in pixuri, hartie, etc. Ceea ce a facut ca in anul cu cea mai mare crestere economica si cele mai mari incasari bugetare sa ne lase si cel mai mare deficit bugetar!

In campania electorala din 2008, Mircea Geoana a promis ca daca va castiga PSD, va trimite un roman in spatiu cu forte proprii. Toti ziaristii au sarit ca arsi: Geoana nu e numai prostanac e si nebun! China a cheltuit 2 miliarde de dolari cu progaramul spatial!!!
Totusi, Geoana facuse cea mai intelepta promisiune electorala. Cu un program de 4 ani, cu 500 de milioane de dolari pe an, Romania ar fi obtinut un castig de imagine imens, ca fiind a patra putere de pe planeta capabila sa trimita un om in spatiu cu forte proprii, dupa Rusia, SUA si China. Castig de imagine cu efecte imediate in politica, diplomatie, comert, investitii, etc. Plus tehnologiile ultrainalte dezvoltate cu aceasta ocazie, cu aplicatii in cele mei diverse domenii civile si militare.
Faptul ca guvernul PNL (PSD) a aruncat in doua luni 9 miliarde de dolari pe nimic, nu a atras atentia nici unui ziarist in mod deosebit …

– Dar astazi? Incepand cu luna octombrie 2009, in Romania s-au irosit de la buget peste 7 miliarde si 280 de milioane de euro prin tunuri, cheltuieli cu totul si cu totul inutile, licitatii trucate, contrabanda legala, etc. Cine este interesat, gaseste totul pe:www.porcisme.ro
Un exemplu notoriu deja, este „frunza” de promovare a turismului romanesc, pentru care s-au alocat aproape 1 milion de euro. Sau Radiodifuziunea Romana, care tocmai acum are nevoie de un pian de 450 000 de euro. Sau o megalicitatie de 23 000 000 de euro pe bani europeni pentru modernizarea unui bulevard din Braila, care va fi atribuita celui care a ocupat locul 4 si care are o oferta mai scumpa cu vreo 50% decat a primului clasat. Stiind ca moda este ca dupa adjudecare sa mai creasca preturile cu inca 50% …
Sau scoli moderne, cu 300 de locuri, construite pentru … 20 de copii!

In ultimele doua razboaie mondiale, Romania a fost prinsa cu armata neinstruita si prost echipata, cu rezultatele cunoscute. In principal datorita iresponsabilitatii si inconstientei politicienilor romani, care probabil au fost sustinuti de intelectualii (ziaristii, analistii) care spuneau cam asa: „Cum?!!! Cu banii astia facem 100 de spitale!!!” (Sau 1000) Si bineinteles, banii destinati armatei nu au ajuns nici la armata, dar nici in spitale. Cu siguranta ca nu credeau ca fara o armata eficienta poti ramane si fara spitale, si fara drumuri, si fara tara, si fara popor!
Si sa nu uitam: nici unul din vecinii nostri nu iubeste Romania. Nici unul! (Nu punem Basarabia)

Daca politicienii nostri si clientii lor ar renunta la o parte din ambitiile de acumulare, am avea bani. Daca in loc sa vrea 3 mercedesuri s-ar multumi cu unul, daca in loc sa doreasca 6 case s-ar gandi doar la 2, daca in loc de 25 de terenuri ar pofti doar 5, ar fi bani si pentru avioane, si pentru submarine, si pentru fregate, (dar adevarate, nu cele luate de la britanici), si pentru portavioane, si pentru a trimite un roman in spatiu.

Dar, de ce avioane si nu tancuri, sau fregate?
Doctrina militara americana:
Cine stapaneste apa, stapaneste si pamantul. Cine stapaneste aerul, stapaneste si apa si pamantul. (Cine stapaneste spatiul circumterestru, domneste pe Pamant. Cine stapaneste Luna domneste peste spatiul circumterestru.)
Deja experienta razboiului NATO din Serbia si a coalitiei internationale in Irak a pus in evidenta un fapt incontestabil; superioritatea aeriana anihileaza orice forma de rezistenta a inamicului. Oricat de puternic ar fi un inamic, daca prin lovituri aeriene ii tai aprovizionarea cu alimente si energie, caile de transport si de comunicatie, acesta poate intra in colaps, fara sa fie nevoie de o invazie terestra. Tot prin lovituri aeriene pot fi anihilate tancurile, blindatele, navele de lupta, submarinele, trupele. Iar cu avioanele poti ajunge practic de oriunde pana oriunde, in timpul cel mai scurt.

Suedia, o tara cu numai 9 milioane de locuitori poate sa-si faca singura avioanele de lupta, suficient se multe – 200 – si suficient de avansate tehnologic – Gripen – incat sa faca ineficace o invazie a Rusiei. Iar Romania, o tara cu 22 de milioane de locuitori nu este in stare nici macar sa-si cumpere 48 de avioane, minimul cerut de standardele de aparare NATO!
Ar avea Rusia curaj sa atace Suedia, stiind ce a patit in Finlanda, in 1939? Cand Finlanda a pierdut 100 000 de oameni, iar URSS a pierdut 1 000 000.
In 1937, cand a fost infiintata compania SAAB (Svenska Aeroplan AB), si Suedia a hotarat crearea unei industrii aviatice nationale puternice, era o tara mult mai saraca decat Romania, si departe de a crea un avion de talia IAR-80, „legenda zburatoare” romaneasca.

Legenda zburatoare

Motto: „Turcii au de intors Romaniei doua trofee inestimabile pentru poporul roman: Sabia Regelui Stefan cel Mare si IAR-80 functional.” – revista poloneza Orlik.
Legenda zburatoare IAR-80 a fost proiectata si construita de un grup de sase ingineri din Romania de peste Prut, din Chisinau, Balti si Cetatea Alba. Acestia sunt inginerii: Ion Grosu, Mircea Grosu-Viziru, Teodor Garnet, Ion Cosereanu, Gheorghe Zota si Gheorghe Valner. Cinste lor, cinste Basarabiei!
Fara laboratoare de aerodinamica si de proiectare, cu un buget ridicol de mic, ei au proiectat si construit in numai 14 luni cel care in 1940 era printre primele patru cele mai bune avioane din lume, si care a luptat cu succes deplin pana la sfarsitul razboiului. Nici avioanele americane, nici cele rusesti, nu aveau la acea acea data performentele avionului de vanatoare-bombardament romanesc. Ce este drept, avea motor BMW!

La cucerirea Odessei, romanii au pierdut in lupta 40 de avioane. Rusii au pierdut 215 avioane in aer, si 51 la sol. Rusii numeau aviatia noastra „Maturoiul romanesc” …
Pe langa viteza si manevrabilitatea lui IAR-80, a contat si pregatirea pilotilor romani: in raidurile americane asupra Ploiestiului romanii au pierdut 225 de avioane, dar americanii au pierdut 900, desi aveau Mustanguri, superioare deja lui IAR-80.
Si acum pilotii romani dovedesc un talent iesit din comun: sunt singurii care fac acrobatie cu Mig-21! Nici rusii, recunoscuti pentru … indrazneala lor, nu au curaj sa faca asa ceva, Mig-21 fiind un avion interceptor, si atat. Practic, e un glonte zburator, cum au declarat colegii americani, dupa ce l-au probat. De exemplu, in cartea tehnica scrie ca la o viteza mai mica decat 400 km/ora, avionul cade. Cand au vazut rusii ca romanii zburau cu 200 km/ora, le-au cazut caschetele de pe cap. La propriu.
„Am zburat si pe MiG-21 Lancer de trei ori. E un «plug« foarte bun!. Admir stoicismul pilotilor romani de pe aceste avioane. Dacă ii pui pe altceva, devin asi!”. Niels Schnecker, fost pilot de F-16.
Poate ar fi timpul sa importam niste basarabeni, sa mai facem un avion de lupta de anvergura lui IAR-80! Mai sunt inca multi specialisti din cei care au lucrat in complexul aerospatial sovietic!


Dar demnitaea nationala?

Cu ce obraz se intalnesc oficialii nostri cu aliatii, dar mai alesc cu nealiatii, stiind ca noi nu avem o forta de aparare si descurajare, pe masura potentialului si pretentiior noastre? In conditiile in care, Armata romana, desi slab si prost echipata, este considerata – de straini, nu de noi – cel mai bun agent de promovare a politicii externe romanesti! Si asta doar prin profesionalismul militarilor romani, care este atat de ridicat, incat Romania este singura tara din lume care are in subordine militari americani!:
„Avem chiar o companie de 120 de militari americani care opereaza sub comanda ofiterilor batalionului romanesc. Nu prea exista precedent istoric pentru asa ceva. Nu prea cred ca cineva in trecut sa fi luat o unitate americana si sa o plaseze sub comanda unei alte natiuni. Dar am facut acest lucru in cazul Romaniei si am decis: aceasta companie este a voastra si voi decideti ce sa faca. Si functioneaza admirabil. Chiar am vorbit cu unul dintre comandantii americani si a spus ca a fost o experienta incredibila.” afirma generalul american William B. Caldwell, Afganistan.
Generalul american McCrystal, fostul comandant al trupelor NATO din Afganistan, cand mergea in inspectie in teritoriu, cerea sa fie escortat de militarii romani! Fara comentarii …

Avem o doctrina militara proactiva, care prevede lansarea de atacuri preventive, dar nu avem tocmai vectorul acestor atacuri, avioanele! Cu ce vom descuraja eventualele amenintari asupra republicii Moldova din partea Transnistriei (de altfel prima vizata de atacurile preventive prevazute de Strategia Nationala de Aparare, a doua fiind Ucraina)?

Dar politica externa?
Capacitatea scazuta a Romaniei de a furniza securitate in cadrul NATO ne efecteaza si politica externa. Dintr-o tara care parea a fi furnizor de securitate, prin subinvestitia in domeniul apararii, Romania poate deveni consumator de securitate. Oricate proiecte viabile de politica externa ar propune Romania, credibilitatea acestora este scazuta, atat pentru aliati, cat si pentru adversari, daca nu avem puterea militara care sa le sprijine.
Rusia, si cand spune prostii este ascultata cu atentie. E si normal: are 1 500 de avioane de lupta si 20 000 de tancuri! (Nu toate functionale, dar, de, totusi …)

Polonia

Eu nu inteleg de ce Romania nu a ales exemplul Poloniei. Aceasta a cumparat, in 2003, 48 de avioane F-16 noi, complet echipate, la pretul de 3,5 miliarde de dolari. Pentru acest contract, SUA au oferit Poloniei un credit cu dobanda redusă, şi cu termen de graţie de 5 ani. Plus cel mai mare contract offset intalnit pana in acel moment in tranzactiile internationale de armament, in valoare de 6,3 miliarde dolari! Acum, Polonia se pregateste sa mai comande 48.
Efectiv, scuza ca Romania a ales avioane uzate pentru ca nu are bani chiar nu tine.
O posibila explicatie ar fi ca oficialii nostri folosesc o tactica traditional romaneasca, pentru a cumpara avioane noi in conditii mai avantajoase. Asa cum au manifestat intentia de a taia pensiile, stiind ca nu le da voie Constitutia, pensia fiind o proprietate si nu un venit. Altfel CSAT-ul, care hotaraste contractele de armament. nu ar fi trimis hotararea spre aprobare parlamentului, stiut fiind ca acesta nu are nici o atributie in contractele de aparare.
Ori cum, un prim efect al strategiei a fost ca Gripen si Eurofighter au sarit imediat cu oferte net mai avantajoase decat cea americana. Suedia ne-a oferit 24 de avioane JAS 39 Gripen noi, plus un simulator de zbor care va functiona in Romania, plus instruirea a 30 de piloti si a 60 de tehnicieni romani, dar fara armament, la acelasi pret cu oferta americana de avioane F-16 gratuite: un miliard e euro! Plus offset de cel putin 100% si asigurarea a mii de lucuri de munca noi! Pentru aceasta guvernul suedez ne ofera un credit cu dobanda redusa si o perioada de gratie de 5 pana la 7 ani.
Nu discutam contraoferta Eurofighter, deoarece ofera doar capabilitati de interceptare, nu si de bombardament, iar operarea este extrem de costisitoare.
… Inca nu stim contraoferta SUA.

Avantajele F-16
– Pot duce o cantitate mai mare de bombe, 7 700 kg, fata de 5 300 kg la Gripen.
– Distanta maxima de zbor mai mare, de 4 200 km, fata de 3 000 km la Gripen. Poate sa asigure acoperirea aeriana si pentru fortele navale, si pentru vecini.
– Este potrivit pentru ofensiva, fata de Gripen, proiectat defensiv.
– Include pachetul complet de armament si sustinere.
– Conexiune satelit. (Foarte importanta intr-un conflict!)
– Cel putin 30 de ani de relatii si mai stranse cu cea mai mare forta militara de pe planeta.
– Guvernul SUA vine si cu garantii politice de securitate pentru Romania (SUA poate garanta securitatea Romaniei, UE nu).
– SUA sprijina proiectele Nabucco, AGRI si PEOP.
– Peste 4200 de avioane produse.
– Experienta vasta de lupta reala.
– O retea intinsa pe tot globul de mentenanta si piese de schimb.
– Pregatirea pilotilor nostri la cea mai inalta scoala, cu piloti care au zburat in misiuni reale de lupta.
– Colaborare strategica mai stransa cu Polonia si Israel.
– Face mai usoara tranzitia catre F-35, varful tehnologiei aviatice, singurul avion accesibil de generatia a 5-a.

Dezavantaje:
– Au nevoie de piste special amenajate.
– Costuri de operare mari, de 8 000 de dolari pe ora.
– Suporta numai armament american.
– Aeroporturile necesita securitate aeriana asigurata.
– SUA nu fac transfer de tehnologie militara, desi, avand in vedere ca F-16 iese curand din productie, ar putea face o exceptie pentru un partener strategic.
Si, pe ansamblu, o dependenta mai mare de SUA, nu ca acest lucru ar fi neaparat ceva rau, dar …

Avantajele Gripen
– Mai versatil, mai manevrabil, cu o amprenta radar mai mica, deci mai greu de „vazut” de catre inamic.
– Tehnologie mai moderna, durata de viata mai mare, in sensul ca la un Gripen mai este loc de imbunatatiri cel putin 30 de ani, o data cu avansul tehnologic, pe cand F-16 si-a atins deja limita.
– Au o retea proprie de comunicatie, astfel ca 4 avioane pot lupta cu un singur radar activ, deci inamicul va „vedea” doar un singur avion.
– Poate opera foarte bine si in teritorii neprotejate aerian, fiind de exemplu, invadate de rusi. Sau teritorii rusesti invadate de romani.
– Poate decola si ateriza de pe piste neamenajate, inclusiv pe sosea.
– Poate ateriza si pe portavion.***
– A fost proiectat special pentru a dobori avioanele Su-27 si Mig-29, si pentru a scufunda navele de lupta rusesti.
– Costuri foarte mici de operare. O ora de zbor costa 4 000 de dolari, comparativ cu 8 000 la F-16 si 30 000 la Eurofighter.
– Poate folosi arme americane, europene, sud-africane si israeliene.
– Daca se folosesc arme inteligente si se monteaza rezervoare suplimentare de combustibil deasupra aripilor, ca la F-16 block 60, devine un excelent avion ofensiv.
– Suedia, spre deosebire de SUA, face si transfer de tehnologie. Daca Brazilia comanda 36 de avioane, va primi 80% din tehnologie, de exemplu.
– Daca luam 48 de avioane, acestea vor fi asamblate si in Romania, revigorand industria aviatica nationala.
– Romania va fi centru regional de mentenanta, deocamdata pentru Cehia si Ungaria. Dar, daca noi optam pentru Gripen, cu siguranta Bulgaria, Serbia, Croatia si Slovenia vor face la fel. Posibil si Albania. Deja se defineste un aspect al rolului Romaniei de lider regional.
– Ofera offset de cel putin 100%.
Ne ofera o independenta militara mai mare, deci si politica si diplomatica.

Dezavantaje:
– Este mai mic, cu raza de actiune mai scurta, proiectat defensiv.
– Nu include pachetul de armament.
– Nu ofera pilotilor nostri si antrenament tactic.
– Suedia nu are puterea de protectie militara, politica, diplomaitica a SUA.
– Suedia este o tara neutra, ceea ce ridica semne de intrebare cu privire la sprijinul logistic si tehnologic in cazul implicarii Romaniei in misiuni externe sau in conflicte internationale.

Pacat ca nu este disponibil la timp avionul Gripen NG: ar fi fost o alternativa excelenta la F-16.

*** In geostrategia Marii Negre, Romania ar putea anihila avantajul Rusiei, care are baza navala militara in Crimeea, si avantajul Turciei, care are un litoral imens si controleaza stramtorile, daca am avea 2 portavioane! Primul care a reliefat importanta strategica pentru securitatea Romaniei a controlului Crimeii si al stramtorilor Bosfor si Dardanele, a fost marele istoric, si unul din primii geopolitologi romani, Gheorghe I. Bratianu!
Costa mult? Calculati cat ne poate costa taierea surselor de gaz si de petrol … Rusia si Turcia pot oricand vor sa taie accesul Romaniei (si al UE, NATO, SUA) in Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan. Invadarea Georgiei este deja un precedent.
Iar costurile pot fi convertite in castiguri daca portavioanele vor fi construite in Romania, sau cumparate cu un program de offset corespunzator.
Dar castigul de forta si credibilitate al politicii externe? Imens.
Vor mai lipsi Rusia si Turcia la reuniunile de Sinergie a Marii Negre organizate de Romania? Nu prea cred!

Personal, date fiind potentialul si ambitiile geopolitice si geostrategice ale Romaniei, aspiratiile si conjunctura care ne conduc spre pozitia de lider regional si de putere Europeana, alianta strategica cu SUA care ne permite o mare libertate in regiune, doctrina militara proactiva, recomand avioanele F-16. Cu cat un avion poate duce mai multe arme, mai departe, cu atat forta sa de descurajare este mai mare. Iar „invizibilitatea” duce descurajarea la maxim.

F-35
F-35 este singurul avion de generatia a 5 – a care va fi disponibil pentru cumparare. Are un singur loc, un singur motor, si capacitatea de a zbura in modul “stealth”, pentru a evita sistemele radar si antiaeriene. Este avionul de lupta al viitorului, varful tehnologiei actuale, care ii va permite Romaniei sa aiba superioritate aeriana si avantaj tehnologic in regiune.
Dar vom avea nevoie de F-16 sau de Gripen si pentru viitor, pentru ca F-35 este excelent doar pentru bombardament tactic, recunoastere, si superioritate, datorita invizibilitatii pe radare si echipamentelor ultraperformante. Pentru interceptare este prea lent, iar pentru atacul la sol isi pierde calitatea de invizibil. F-35 este un avion preponderent ofensiv tactic, pe cand F-16 si Gripen sunt avioane cu adevarat multirol.
Pretextele ca daca nu luam F-16, nu vom axea acces la F-35, sau ca vom avea acces la ele dupa 2022, sunt false. Recent, ministrul israelian al apararii, Ehud Barak, a decis achizitia a 20 de avioane de luptă F-35, in valoare de 2,7 miliarde de dolari, care vor fi livrate Israelului in perioada 2015 – 2017. Comanda finala va fi intre 75 si 100 de avioane.
Discutiile cu SUA au fost complicate de cererea Ierusalimului de a instala sisteme israeliene pe avioane si de refuzul SUA de a permite aceste schimburi. De ce? Echipamentele israeliene sunt mai performante si mei ieftine.
Dupa anuntarea acestei comenzi, Patrick Dewar, vice-presedinte la Lockheed Martin, a spus ca se asteapta ca mai multe tari din regiunea Golfului sa-si exprime interesul pentru avionul F-35!! Deci, trebuie sa ai bani si sa fii agreat de SUA. Dar, cine vrea F-35 mai repede, plateste inevitabil mai mult.

IAR 99 Soim
„Le petit bijou roumain”, asa ii spun francezii! Deci merita si el putina atentie.
Este un avion de antrenament avansat si atac usor, primul avion reactiv proiectat si construit integral in Romania. Daca i se pune un motor mai puternic si o avionica imbunatatita, poate fi un excelent avion de bombardament usor, atac la sol si sprijin aerian apropiat! Si, pentru asemenea misiuni, este mult mai ieftin de operat, si mai eficient dacat avioanele multirol! Proiectul exista, israelienii de la Elbit au promis ferm ca ne ajuta in conditii avantajoase: generalii nostri nu prea exista. Altfel, aveam deja cel putin 48 de aparate in serviciu.
Este printre cele mai performante avioane din categoria sa, dar de trei ori mai ieftin decat concurentii sai mai titrati, costand mai putin de 6 milioane de euro. Daca Romania ar dori sa-l exporte, are asigurata o piata de cel putin 250 de aparate. Trebuie indeplinite doar doua conditii: Armata Romana sa comande cel putin 24 de avioane, conform uzantelor internationale (o prevedere de bun simt, de altfel) si sa existe dorinta de a vinde .. Dar, generalii nostri cu multe stele au cu totul alte prioritati. Faptul ca Avioane Craiova este falimentara de ani, nu intereseaza …

Si totusi, conteaza arma, dar mai mult conteaza omul.
Miyamoto Musashi, 1584 – 1645, cel mai mare samurai al tuturor timpurilor, dupa ce a devenit cunoscut, era mereu provocat la duel. Cu o singura exceptie, cu rezultat de egalitate, toate duelurile s-au terminat in favoarea lui Musashi, prin omorarea adversarului. In peste 90% din cazuri, Musashi a folosit o sabie … de lemn, contra sabiei de otel, vestita katana! Ultima, si-a cioplit-o dintr-o vasla, chiar inaintea duelului. Dupa aceasta, a jurat sa nu se mai dueleze, si s-a tinut de cuvant.
In duelul  cu rezultat de egalitate, in care adversarul era inarmat cu … un baston scurt, Musashi a renuntat la lupta imediat ce adversarul sau a intrat in pozitie de garda. Aceasta pozitie era atat de perfecta, incat cine misca primul, pierdea!
Cu alte cuvinte, strategia si tactica sunt mai importante decat arma. Dar, o arma pe care sa te bazezi, trebuie sa ai, totusi … Nu sunt adeptul inarmarii si nici al razboiului, dar daca vecinul are o arma, trebuie sa am si eu, pentru ca altfel, vecinul meu o va folosi, pentru simplul motiv ca el are si eu nu. Exagerez putin, dar cam acesta este principiul.

Pilotii nostri militari au fost intrebati ce avion ar prefera. Majoritatea au raspuns: oricare e bun (Gripen, F-16, Eurofighter). Numai sa fie nou! …


Rombac 1-11
A fost un avion romanesc regional pentru 120 de pasageri, construit dupa licenta avionului britanic mediu curier Bac 1-11. A fost singurul avion comercial cu reactie din Europa comunista, cu exceptia URSS. A fost planificata construirea a 80 de avioane, dar au fost terminate doar 9 aparate, ultimul livrat la 1 ianuarie 1993. De ce nu se modernizeaza proiectul acestui avioan de succes, sa se reia productia? Romaero si Turbomecanica si asa nu prea au ce face.
Motoarele, Rolls-Royce Spey, ca un exemplu, pot fi inlocuite cu o varianta mai puternica, mai economica si mai silentioasa. Putine tari produc astazi asemnea avioane!


Aviatia romaneasca 
este o poveste de inceputuri de mare succes, terminate cu esuari lamentabile. Singura poveste de suces cap-coada este cea a avionului de vanatoare si bombardament in picaj IAR-80.
In scurta perioada dintre anii 1906- 1915, oamenii de stiinta romani au rezolvat problema primului zbor mecanic cu mijloace proprii – Traian Vuia. Au inventat primul avion cu reactie – Henri Coanda. Au proiectat si realizat primul avion cu decolare verticala din lume, care a zburat la 27 mai 1911 – Tache Brumarescu. Iar prof. dr. Vasile Dimitrescu a realizat două proiecte privind avionul invizibil. Aviatia militara romana a luat fiinta in anul 1910, datorita colaborării societatii civile cu Ministerul de Razboi. Primul avion militar de conceptie si constructie romaneasca a fost proiectat de inginerul aviator Aurel Vlaicu, construit la Arsenalul Armatei, si a zburat la 17 iunie 1910. Inginerul Aurel Vlaicu, care studiase la scoala Superioara Politehnica Regală Bavareza din München, a devenit astfel primul pilot al armatei romane.
Romania a jucat un rol foarte important in istoria aeronauticii, si multe avioane care zboara astazi au la baza inventii romanesti! Dar, vorba cuiva: si la ce ne foloseste astazi?…


Inginerii suedezi imbina armonios simplitatea ruseasca, precizia germana si performanta americana. Pentru dezvoltarea programului Gripen, Suedia a cheltuit 2 miliarde de euro. Pentru dezvoltarea programului Eurofighter, Germania, Marea Britanie, Spania si Italia au cheltuit 20 de miliarde euro. Dupa sumele cheltuite, credeti ca avionul Eurofighter a iesit de 10 ori mai performant decat Gripen? Nici cum: Eurofighter este doar mai mare si mai puternic, poate duce 7 000 de kg, si are cateva echipamente electronice mai performante. Dar pretul, Pretul …

Un parteneriat strategic cu Suedia ar fi mai mult decat benefic pentru Romania. Are tehnologii de cel mai inalt nivel in cam toate domeniile civile si militare, si este dispusa pentru transfer de tehnologie, spre deosebire de marile puteri. SUA de exemplu, nu face transfer de tehnologie militara niciodata.
Suedia ne poate ajuta sa ne reinventam industria nationala, distrusa si data pe nimic de politicienii nostri. Un contract pentru Gripen ar putea fi o ocazie nesperata, poate ultima, avand in vedere ca nici acum politicienii nostri nu se gandesc dacat cum sa vanda ce ne-a mai ramas.

Ideal pentru Romania ar fi urmatorul proiect:
Sa comandam 48 de avioane noi, platite prin credite guvernamentale ieftine de la furnizor, cu perioada de gratie suficienta, prevazute cu offset, F-16, dupa exemplul Poloniei, sau Gripen, prin oferta Suediei. Sa primim „la cheie” 24 de avioane, 24 sa le asamblam in Romania, si apoi sa construim inca 48 integral in Romania, prin transfer de tehnologie. Iar apoi sa exportam. Suedia ne poate oferi aceste conditii. SUA, daca vrea, poate.
Pana in 1989 Romania era pe locul 5 in topul mondial al exportatorilor de armament, si incasa anual 2 miliarde de dolari. Acum, nici nu contam.

Cumpararea de avioane de lupta poate oferi Romaniei ocazia de a pune pe picioara o industie aeronautica puternica, atat civila cat si militara!

Republica Moldova
Nu stiu ce mai asteapta Basarabia sa renunte la paguboasa neutralitate, inscrisa si in constitutie. Sa iasa din zona gri, si sa intre in zona civilizata.
Pretextul ca neutralitatea este o conditie pentru recuperarea Transnistriei, nu prea tine … Si nici trupele rusesti nu le-a scos de pe pamantul Basarabiei. Si mai este vorba si despre o neutralitate, declarata de Republica Moldova, dar negarantata de nimeni!
Neutralitatea costa foarte mult! Suedia, Finlanda, Elvetia, au flote aeriene de aparare comparabile cu ale Frantei, deoarece nu au aliati care sa le ajute in caz de razboi. Si asta pe langa tratatele internationale care le garanteaza neutralitatea.
Alexandr Dughin, cunoscutul geopolitolog rus, sustine proiectul „Romania Mare”, dar atrage atentia ca:
„… Romania nu dispune, nici macar pe departe, de capacitatea de a-si apara, in aceste conditii, suveranitatea sa asupra Romaniei Mari in fata potentialilor jucatori geopolitici la nivel global si regional (SUA, Europa, Rusia).” Bineinteles ca se referea la puterea militara a Romaniei.


Cordonul sanitar dintre UE si Rusia
, dintre NATO si Rusia, dintre lumea civilizata si lumea eurasiatica, este asigurat de Romania si Polonia. Polonia stie sa fructifice avantajele date de aceasta pozitie de maxima importanta, Romania inca nu. Desi Romania are o pozitie inca si mai importanta, prin situarea la Marea Neagra exact pe coridorul energetic de importanta strategica, Romania, Marea Neagra, Georgia, Azerbaidjan, Marea Caspica, Kazahstan, de aprovizionare a Europei cu hidrocarburi. Plus rolul Romaniei de pivot cultural si religios, recunoscut atat de Europa cat si de Rusia.
Deasemenea, Romania are un rol geostrategic foarte important si pentru Orientul Mijlociu, o dovada fiind si vizita de doua zile la Bucuresti a presedintelui Israelului, Shimon Peres!
Puterea de influenta data de multele implicatii geopolitice si geostrategice ale pozitiei noastre ne poate aduce avantaje imense, dar guvernantii nostri fie nu sunt capabili sa intelega, fie nu sunt compententi suficient pentru a fructifica beneficiile pozitiei geografice a Romaniei.
Asezarea geografica si conjunctura geopolitica, geostrategica, geoeconomica, geoculturala si georeligioasa ne ofera, chiar acum, ocazia unica de a ne recompensa toate suferintele noastre din ultimii 2 000 de ani, cauzate de simpla noastra asezare la intersectia intereselor marilor imperii. De a recupera macar o parte din imensele bogatii care ne-au fost luate, cu forta sau prin frauda.
Ocazia de a ne recupera oamenii pierduti si pamanturile furate.
Pentru asta, nu trebuie decat sa-l ascultam pe Bismarck:
„Deveniti dar de acum un element de productiune; deveniti un element de civilizatiune, de ordine, si prin aceasta veti ajunge a domina Peninsula Balcanica. Va trebuie insa, pentru a ajunge la acest tel, seriozitate, munca onesta.”
Iar pentru aceasta, nu avem nevoie decat de: Educatie, Cercetare, Industrie nationala.

„Romania este o mostenire vie a Romei, dar si un mare aliat al Americii.” 
(Medeleine K. Albright, Secretar de Stat al SUA intre 1997 si 2001)
Datorita nevoiei de intarire consistenta a Romaniei pe noua harta geostrategica, putem cere de la SUA initierea unui mini plan Marshall. Oricum, ar trebui sa incercam.
Celebrul plan Marshall de dupa al II-lea razboi mondial, prin care SUA au reconstruit economia si industria Europei de Vest (rusii au interzis extinderea planului in Europa de Est!), a fosrt initiat in urma unui calcul simplu. Apararea militara a Europei de Vest in fata URSS-ului ar fi costat SUA cu mult mai mult decat planul Marshall, care a adus Europa de Vest la nivelul economic si industrial de a se putea apara singura!
In anumite conditii, si cu o buna diplomatie, Romania poate obtine si o finantare anuala de la Washinton, la fel ca Israelul, care primeste in fiecare an 4 miliarde de dolari, pentru securitate! La fel si Egiptul, care primeste de la SUA 2 miliarde de dolari in fiecare an, in acelasi scop. Conflictele inghetate de la Marea Neagra si instabilitatea Orientului Mijlociu sunt un bun motiv.

Securitatea Romaniei este mult mai importanta decat posibilitatea unui offset, dar: …
Cumpararea de avioane de lupta poate oferi Romaniei ocazia de a pune pe picioara o industrie aeronautica puternica, atat civila cat si militara, si nu numai!
Trebuie sa profitam de faptul ca atat UE, cat si NATO, cat si SUA, au nevoie de o Romanie puternica.
Sunt convins ca SUA stie sa aprecieze avantajele de a avea liniste in Regiunea Extinsa a Marii Negre, pentru a se putea ocupa de alte probleme.

Un plus de securitate, un plus de forta si credibilitate in politica externa, sunt vitale Romaniei, acum, si nu pot fi cantarite cu bani, si nu pot fi amanate! Beneficiile aduse tuturor romanilor, oriunde s-ar afla, de statutul de lider regional si putere Europeana sunt mult mai importante, si merita orice sacrificii. Istoria deja a demonstrat aceasta.

Virgiliu Culiceanu
01.09.2010