Arhive pe etichete: razboiul din libia

Editorial-Primavara araba, reversul medaliei

Standard

Un proverb chinezesc, probabil unul dintre cele mai intelepte spuse vreodata zice asa: „Ai grija ce iti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample!”

Suna ciudat, cum adica sa nu ti se intample ce-ti doresti?! Cu totii ne dorim sa reusim in ce ne propunem, dar oare chiar ne dorim sa avem in mod real, ceea ce visam cu ochii deschisi?!

Pare o intrebare retorica si usor naiva, dar in realitate nu este deloc asa, Haideti sa le luam pe rand.

Democratie si  respectarea drepturilor omului, dreptul la libera circulatie! Cam asa tipau statele Vestice, in fata tarilor comuniste, in urma cu 22 de ani. Vroiau sa vada  comunismul cazut, oamenii din Europa de Est sa fie liberi, la fel si cei din URSS, sa poata circula liber, iar in tarile lor sa fie democratie. Pana la urma, din cauze interne, dorinta arzatoare a NATO s-a infaptuit: Tratatul de la Varsovia si lagarul comunist s-au spart. Adica li s-a indeplinit dorinta. Doar ca mai apoi au regretat amarnic, cel putin pe termen mediu, dorinta realizata. Milioane de est europeni au migrat spre vest, tarile fost comuniste au intrat in haos si lipsa de guvernare.

Un echilibru care dura din 1945, s-a rupt, iar construirea altei arhitecturi de securitate si sociala se face foarte greu…

Ce au facut europenii cei cu gura mare, cei care cereau respectarea drepturilor omului, dreptul la libera circulatie?! Si-au inchis granitele, in fata puhoiului de sarantoci din Est si au impus fel de fel de reguli, numai sa scape de ei. Au cerut ceva, iar cand dorinta li s-a indeplinit, i-a luat cu ameteala…

Este adevarat ca pana la urma au acceptat noile democratii, care nota bene, aveau practic aceeasi cultura si religie, fiind asadar usor asimilabili, plus ca noile tari, proaspat eliberate, au devenit excelente piete de desfacere si un rezervor nesecat de forta de munca ieftina. S-au descurcat pana la urma, dar a fost greu si destul de scump.

Acum revenind la tema articolului, Primavara Araba a fost salutata de toata Europa si de SUA. Cu totii, cu lacrimi in ochi, au felicitat poporul tunisian pentru curajul si hotararea cu care si-a luat soarta in propriile maini. Asta a fost la inceput, apoi cand hoardele de tunisieni hamesiti de foame au dat navala in Italia, Europa democrata, si-a trimis o intreaga flota de nave ale politiilor de frontiera din statele membre, pentru ai opri pe proaspetii eliberati.

Mai apoi, au inceput sa-si faca griji ca poate acum, in urma alegerilor libere, in Tunisia vor schimba un dictator sangeros,  cu un guvern islamist! Si nu stiu ce sa faca! Parca dictatorul sangeros era mai bun, sau nu?!

A invatat ceva Occidentul din lectia tunisiana?! As! Da de unde, nici nu s-a terminat bine tambalaul de acolo ca a inceput in Libia. Aceasi placa, aceleasi lozinci, democratie, liberate, egalitate, de parca eram sub zidurile Bastiliei la sfarsitul secolului XVI. Dupa care stie toata lumea ce a urmat. Jos Gaddafi si sus…dracu stie cine, ca acum este un mic-mare haos in Libia.

Acum urmeaza Siria, iar inainte de asta a fost Egiptul. Ori in toate aceste state arabe, state vorba vine,  sunt cateva probleme care nu le recomanda pentru exercitarea democratiei asa cum vedem noi acest sistem.

Prima problema este  si cea mai simpla: care tari, care popoare?! Pentru ca este impropriu sa spui poporul sirian, sau poporul libian, pentru simplu fapt ca asa ceva nu exista. Exista, in fiecare tara, o uniune de triburi, care colaboreaza sau nu, si care pe vremea “odisosilor dictatori” erau tinuti in frau prin forta si mita. Nu exista poporul libian sau sirian, nu au existat niciodata, si asta datorita faptului ca britancii sunt  cu adevarat baieti destepti.

Cand s-au hotarat ei sa decolonizeze imperiul, au zis sa lase in loc orice numai liniste si prosperitate nu. Asa ca un diplomat britanic sau francez, nu mai tin minte exact,  a venit cu ideea, geniala de altfel, de trasare a granitelor pe criterii strict geometrice, chiar estetice daca vreti!

Astfel englezii si mai apoi si ceilalti europeni, au creat colonii, care mai apoi au devenit tari, fara a tine seama de specificul local, de nationalitate, de limba sau alte astfel de lucruri. Asa ca au adunat la un loc triburi diferite, care se dusmaneau de moarte cu mult inainte ca europenii sa puna piciorul pe acolo, sau dimpotriva au imprastiat un trib prin doua-trei tari,  au bagat in aceeasi oala religii diferite, confesiuni diferite, si au fost diavlolesc de smecheri, predand puterea, cand au plecat, minoritarilor. Religioase sau etnice!

Adica daca tara era majoritar sunita, conducerea facea parte dintre cei 10-15% din populatie siita, si tot asa. Au adus la conducere cate un mic dictator, l-au inarmat ceva-ceva, iar acesta i-a potolit pe contestatari prin metode pe care chiar si colonizatorii le considerau barbare, numai ca nimeni nu-i putea acuza acum pe ei. Erau afacerile interne ale unui stat suveran 🙂 🙂 .

In practica, europenii s-au asigurat ca fostele lor colonii nu vor deveni niciodata tari si popoare adevarate, nu vor putea sa fie niciodata libere si independente in mod real. Practic colonialismul a trecut intr-o noua faza, neo-colonialism, adica o ocupatie prin interpusi, doar economica si indirect politica, prin mita si crima in masa. Astfel locul armatelor a fost luat de marile corporatii trans-nationale care, sprijinite de guvernele lor, au facut legea intr-un mod atat de dur, incat vreamea colonialismului curat, este acum privita de multi localnici ca o epoca de aur! Exemplele sunt atat de multe ca nici nu merita expuse. Congo, Africa de Sud, Coasta de Fildes, etc, etc.

Practic imperiile destramate acum, au ramas cu accesul la resurse, insa au scapat de grija locuitorilor care erau acum absolut liberi sa-si taie capetele cum credeau ei de cuvinta. Stabilitatea relativa din timpul ocupatiei coloniale, bruma de legi care se respecta, s-au dus dracului de tot si haosul s-a pogorat asupra fostelor colonii, blocate pentru eternitate intr-un razboi civil contiunu.

Este suficient sa aruncati o privire pe harta Africii si tarilor arabe, petru a remarca frumusetea falsa a granitelor trasate special pentru perpetuarea ocuparii economice ale fostelor provincii.

OK, pana aici nimic nou, ideea in sine este geniala, dar acum avem de-a face cu o noua dimensiune e impactului democratizator al Vestului asupra arabilor din nordul Africii.

In urma cu cateva zile presedintele nou ales al Egiptului, membru al Fratiei Musulmane, a decapitat armata, inlaturand din functie vechii generali si numind in locul lor oamenii sai de incredere. Pana aici …spaga lui, ce de doare pe noi de generalii egipteni?! Pai haideti sa va spun de ce va doare. Noul presedinte, numai ce a numit noi ofiteri la conducerea armatei si a inceput sa-si puna intrebari existentiale, printre care: ce-ar fi daca Egiptul ar trimite ceva trupe mai serioase in Penisula Sinai?! Ce ar fi daca tratatul de pace, dintre Isreal si Egipt ar fi renegociat, asa doar un pic?!

Cu ce scop?! Pai…combaterea terorismului of course, numai ca tratatul de pace dintre Israel si Egipt, incheiat in anii”70, prevede ca Egiptul nu are voie sa militarizeze excesiv aceasta regiune geografica, tocmai pentru a evita un nou razboi de sase zile. Israelul a declarat ca tratatul nu poate fi renegociat si se asteapta ca Egiptul sa-l respecte intocmai, numai ca preventiv trupele israeliene se misca usor-usor spre Sinai. Apai nu vroiau ei democratie in Egipt, si moarte sangerosului dictator?!

Au obtinut exact ce si-au dorit, numai ca se pare ca nu si-au dorit bine de loc.

In Tunisia si Libia, gruparile islamiste sunt extrem de bine reprezentate, iar luptele interne dintre diversele triburi si fractiuni religioase sunt abia la inceput. In Libia care este “democratie” de cateva luni, guvernul de la Tripoli stapaneste de facto sub o treime din tara, in restul de doua treimi intreaba daca poate sa intre si pentru orice chestie, se negocieaza cu sefi locali, ajunsi din nou puternici, dupa moarte lui Gaddafi. Superba democratie, stati sa vdem ce dracu o iesi la primele alegeri libere!

Siria este urmatoarea pe lista. Cel mai probabil va fi si ea democratizata, mai greu dar va fi, sa vedem apoi ce vor face europenii cu aceste tari, care daca inainte nu erau sarace, acum sigur vor deveni, pentru ca pe vremuri furau doar cativa si aveau si din ce sa fure, acum sunt mult mai multi la furat, si nu prea mai au din ce, asa ca ceva mici conflicte sunt foarte probabile.

Iar bataie pestelui este bineinteles Iranul! Alta categorie dacat jamahiriile din Africa de Nord, destul de bine dotat si aratand, cel putin deocamdata, vointa de a lupta, Iranul este si el pe lista, cu vajnicul motiv al armelor de distrugere in masa. Cate arme de acest tip o avea Teheranul, si daca programul sau nuclear chiar merita deranjul unui razboi, posibil, mult mai dur si lung dacat cel din Irak, vom vedea.

Iar Vestul miop si prostanac s-a trezit pe cap cu sute de mii de arabi, imposibil de integrat, la granitele sale. De aceea spun, chinezii sunt baieti destepti si te avertizeaza: ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea….

GeorgeGMT

Reclame

Industria militara rusa si Primavara Araba

Standard

De ce este Rusia vesnicul Gica Contra al politicii mondiale?! De ce de cate ori Occidentul vrea sa-l ia de gat pe vreun dictator local, Rusia spune nu?! Pe langa considerente politice si geostrategice, de limitare a influentei americanilor si europenilor, poate cel mai important motiv este, ca de obicei, cel financiar.

Batalia pentru piete de desfacere este de fapt un foarte puternic stimulent in politica externa a oricarui stat responsabil. Asa cum extinderea UE sau crearea NAFTA, au avut la baza puternice motive comerciale, tot asa, opozitia Rusiei la diverse rasturnari de regim, trebuie privita prin interesele sale comerciale.

MIG-29, unul dintre produsele de varf ale Rusiei pentru export

FOTO: lumea-aviatiei

Dar ce anume poate exporta Rusia in tarile arabe?! Gaze si petrol in mod sigur nu, iar alte produse Rusia nu prea exporta pentru ca nu produce, cu o exceptie insa. O exceptie de zeci de miliarde de dolari pe an. Iar aceasta exceptie se numeste Industria Militara Rusa!

Inainte de caderea regimurilor comuniste, URSS exporta masiv tehnica de lupta in valoare de aproape 80 de miliarde de dolari pe an!!! Astazi abia mai reusete sa vanda de 13 miliarde de dolari!

Care sunt motivele pentru care industria militara ex-sovietica a pierdut o atat de mare felie din piata externa de armament?! Pai sunt si cauze interne, prima dintre ele ar fi disloutia URSS, o parte din fabrici sunt acum sub controlul altor guverne, ba mai mult decat atat, fostele surate din URSS fac concurenta serioasa industriei rusesti de armament, oferind practic aceleasi produse, piese de schimb sau munitii, dar la preturi mai speciale.

Ucraina este, in acet sens, cel mai bun examplu.

T-72, un alt produs foarte bine vandut inainte. Astazi, urmasii sai se vand greu.

FOTO: morozov.com

Dintre cauzele externe, prima ar fi deschiderea pietelor si posibilitatea multor clienti ai Moscovei, altadata captivi ai industriei rusesti, sa achizitioneze tehnica vestica. Cele mai bune exemple de clienti captivi ar fi: fostele state membre ale Tratatului de la Varsovia, India si mai sunt destule. Astfel scaderea drastica a comenzilor arata schimbarea la fata a hartii geopolitice de astazi.

Dar cu toate acestea exporturile rusiilor ar fi putut fi substantial mai mari, undeva la 20 de miliarde de dolari pe an, daca…Si aici intervine opozitia Moscovei la schimbarile de regim din Africa de Nord si Orientul Apropiat: Libia, Irak, Iran, Siria.

Numai pierderea Libiei a costat Rusia contracte in valoare de 4 miliarde de dolari, embargoul din Iran, alte 12 miliarde de dolari, iar caderea regimului sirian ar putea sa coste Moscova alte 5 miliarde.

Iar in urma acestor pierderi masive, sunt destule voci in Rusia care sustin, nu fara argumente, ca acesta este un razboi economic dus impotriva lor, prin mijloace economice si care are in vedere ingenuncherea economica a Federatiei. Iar oamenii aia au si ei dreptatea lor. In absolut nici o alta tara industria de aparare nu este atat de importanta ca in Rusia. Pe vremea URSS, chiar aceasta industrie a fost unul din motivele prabusirii tari si asta deoarece, pe timp de pace, fosta uniune cheltuia anual intre 20-25% din PIB pe industria militara.

BTR-80, membru al celei mai bine vandute familii de APC din lume

FOTO: military-today

Problema este ca nici astazi lucrurile nu stau tocmai bine. In prezent aproape 3 milioane de rusi lucreaza in industria de aparare, aproximativ 20% din locurile de munca din zona industriala, dar productivitatea muncii este un dezastru.

Practic Rusia, desi are tehnologie de varf, nu reusete sa-si mentina pe profit industria apararii, nu reuseste sa translateze in industria privata, tehnologii dezvoltate de ramura militara. Iar marea problema actuala este depasirea fizica si morala a utilajelor folosite in productie. Unul din motivele esecurilor din ultima vreme, sau a dezvoltarii greoaie a unor noii tipuri de armament, se datoreaza, pe langa coruptie si calitate slabe, uneori chiar imosibilitatii de a folosi linii de fabricatie noi si moderne. Adica este foarte greu sa construiesti SU-35 sau PAK FA, cu utilaje din anii “80.

Asadar opozitia Rusiei la schimbarea de regim in Siria si Iran are cauze  mult mai pamantesti si prea putin de a face cu princiipile morale invocate. Iar aici sunt exact in aceeasi situatie cu cei care vor schimbarea: nici astia nu sunt intersati de democratie si vointa poporului, ci au si ei, la fel ca rusii, un popor de hranit, slujbe de aparat.

sursa: strategypage

Cruciada NATO! Un nou mars european spre Orientul Apropiat?!

Standard

                                                                                 NATO o organizatie defensiva! Oare?!

Ma uitam zilele trecute la TV, capul lui Kaddafi insangerat era practic pe toate canalele de stiri. S-a terminat “shaormeria” din Libia?! Si in definitiv ce-mi pasa mie, in Bucuresti, ca ciuhabii din Libia tocmai au intrat in democratie?! Adica vorba vine democratie, trebuia sa scriu in saracie. Cu un nivel de trai peste Romania, libienii pe vremea “impuscatului” lor nu o duceau tocmai prost, insa de acum incolo, cu tara distrusa de razboi, cu ordinea sociala data peste cap si probabil cu o exacerbare a luptelor tribale pentru putere…distractia pentru poporul libian “liber” abia incepe!

                                                                                                 Razboiul din Serbia

Si in definitiv ce ne pasa noua de o sleahta de ciuhabi analfabeti, aflati dincolo de Mediterana, destul de departe de noi!? Pai in principiu chiar nu-mi pasa, si noi am fost eliberati acum 20 de ani si ceva…sa fie intr-un ceas bun, dar problema apare cand ne uitam la modul si metoda folosita.

“Metoda” Kosovo! La fel ca in Serbia NATO, sub un pseudo-mandat ONU, a facut praf o tara, a aruncat-o cel mai probabil, intr-un lung sir de lupte locale pentru putere, intr-o serie de razboaie civile care vor putea dura ani de zile de acum incolo…Problema mea este NATO! Este, daca nu ma insel, a treia interventie OFENSIVA a Aliantei din ultimii 10-12 ani, in conditile in care Organizatia Atlanticului de Nord este de fapt o alianta de tari STRICT DEFENSIVA! Cu mandat ONU sau fara, in Afganistan, Serbia sau Libia, devine NATO bratul armat al Occidentului impotriva restului lumii?!

Mai este Alianta un sistem defensiv?! Adica strict defensiv?! Ce cauta trupele, sub steag NATO, in Libia? A atacat Libia vreo tara membra, sau macar a amenintat ca o va face? Stim bine ca nu s-a pus problema si oricum posibilitatea macar teoretica ca un singur membru al Aliantei sa fie atacat militar este doar un scenariu SF. Nimeni nu este suficient de nebun sau sinucigas sa provoace un colos de forta si marimea Aliantei Nord-Atlantice, pentru simplul fapt ca nu ar mai ramane piatra peste piatra din respectivul agresor.

Insa se poate observa si in cadrul doctrinelor militare ale statelor membre o modificare semnificativa. De la o strategie strict defensiva, la una mult mai ofensiva, inclusiv prin dotarea cu tehnica rapida, usor transportabila, si o dezvoltare a capacitati de transport strategic, pe apa si in aer.

                                                                                                  Bombardamente in IRAK

Numarul mare de mijloace de foc blindate, mai ales cele grele, sunt inlocuite de sisteme mai usoare si mai versatile, iar modularitatea fortelor armate creste. Modernizare si adptare la  noile dezvoltari tehnologice, ar putea sa raspunda cineva. Dar prin anul 2000 un ziar belgian a pus mana pe un document intern NATO. Respectivul document, care nici macar nu era secret, arata, negru pe alb, o estimare a posibilelor amenintari pe care Alianta ar putea sa le infrunte in urmatorii 20 de ani.

Respectiva estimare, solida si bine facuta, dezvolta pe mai bine de 50 de file un fapt foarte evident: NATO nu vede si nu se vede, indiferent cat de “lunga” ai privirea, nici un pericol, sau posibil agresor in viitorul apropiat sau indepartat! Practic se insirau tot felul de bazaconii, de la traficul de persoane si droguri, la terorism si retele de tot felul, dar cam toate fiind in sfera de control si combatere a fortelor de ordine interioare si a servicilor secrete, nu in sarcina fortelor militare. Asta cu vanatu” teroristului sangeros si a cultivatorului de mac, cu Leopardu” si cu racheta AT, sunt simple prostii si praf in ochi.

Astfel scopul fundamental al Aliantei, acela de a garanta securitata membrilor sai, nu este pus in pericol de absolut nimeni, dar daca tot ai la dispozitie o astfel da masinarie infernala si foarte puternica, nu-i pacat sa nu o folosesti?! Pai cred ca la o astfel de concluzie au ajuns destule state, urmand exemplul SUA, care-si foloseste forta militara pentru impunerea de decizii economice, cam de cand au facut ochi pe suprafata pamantului. Un Imperiu Britanic…mai evoluat si posibil mai agrsiv. Astfel UE s-a trezit ca detine suficienta forta militara pentru a-si trage si ea ceva avantaje economice. Ce rost a avut interventia in Libia …este pentru mine un mister! Ca europenii s-au dus acolo pentru a oprii macelarirea civililor este pur si simplu o miciuna insultatoare la adresa inteligentei noastre. Europenilor pur si simplu nu le pasa de civilii altora si de faptul ca sunt destui pe la granitele noastre care nu au ce baga in gura!

                                                                Lansare de rachete Tomahawk in razboiul libian

Atacul din Libia pare mai degraba o declaratie facuta in clar si cu public a modificarii doctrine NATO, aripa europeana, facuta dupa chipul si asemanarea celuilalt partener, de vis-à-vis de noi, la distanta de un ocean. Se pare ca europenii au stat si au realizat ca America nu-i deloc fraiera cand isi foloseste forta militara pentru dominatie economica, si daca americanilor le merge foarte bine facand asta, europenilor le-ar sta in gat?!

Daca in Serbia s-au miscat mai incet, in Afganistan mai mult impart fluturasi decat lupta, in Libia baza fortei expeditionare au fost aliatii europeni. Americanii s-au vazut mai mult in rol de consilieri, ca multumim lui Dumnezeu, au destula experienta in “democratizarea” altora si aruncatul cu Tomahawkul…

Ce va urma dupa Libia? Va devein NATO de facto o noua armata cruciata europenilor si americanilor?! Poate parea o simpla prostie folosirea termenuli de Cruciada astazi, dar ce alt termen va vine voua in minte cand un grup de armate europene, crestine practic, ataca un stat, sau mai multe, musulmane?

Egiptul a fost destabilizat, Libia distrusa, Irakul devastat, Arabia Saudita are trupe a americane si se afla sub ocupatie de facto, iar Iranul… Ei din pacate Iranul mai are de asteptat! Ori ca nu este intersant, ori ca nu se fac toate odata, persii sunt practic ultima nuca tare pentru contrlolul total al Golfului Persic. Ultima cu exceptia Turciei, care isi aduce aminte din ce in ce mai repede, de radacinile sale islamice, spre “bucuria” Israelului, si bucuria sincera  de data asta a rusilor.

                                                                                                     No comment

Daca NATO se va misca in continuare pe aceiasi parametrii “defensivi” pe care s-a miscat in ultimii zece ani, cererea Romaniei ca  avioanele de vanatoare care vor fi achizitionate sa aiba capacitatea de alimentare in aer si prefeinta pentru F-16, s-ar putea explica prin faptul ca noi luptam de facto umar la umar cu americanii. Si cum acestia nu prea detin SAAB Gripen, or fi mai usor sa operam cam aceleasi avioane…Pentru ca alt argument in favoare F-16 nu prea avem.