Arhive pe etichete: rachete antiportavion

Racheta balistica anti-portavion a Chinei, un unicat

Standard

DF-21D balistica anti-portavion a Chinei, este unica in lume de acest tip. Intradevar si Iranul spune ca au o racheta care face acelasi lucru, insa este greu de crezut ca Iranul poate lovi altceva dacat pestii, cu racheta lor.

DF-21D ?

Insa DF-ul chinezilor este din alta categorie de armament, acela care trebuie luat in serios. Astfel, teoretic vorbind, DF-21D ar putea scufunda un portavion nuclear dintr-o singura lovitura, ceea ce oricum am privi lucrurile este impresionant.

DF-21D este o racheta balistica in doua trepte, cu o raza estimata intre 2700 si 3000 de km. Focosul este unul de tip termobaric si care poate dezvolta o forta a lovituri cuprinsa intre 200 si 500 kilotone. Amestecul de aer-combustibil initiaza o ardere extrem de puternica si de rapida, care la randul ei genereaza o uriasa si foarte puternica unda de soc. Acest tip de focos este considerat a fi cel mai puternic tip non-nuclear existent astazi. Practic o lovitura directa ar putea scufunda, rupe in bucati, un portavion cu deplasament de 100000 tone.

Foto

Problema imensa, in cazul rachetelor balistice anti-portavion, conceptual vorbind, nu este racheta in sine, sau focosul, ci localizarea grupului de nave inamic, si in principal a tintei, a portavionului, care desi pare imens, are aproximativ 2 hectare de punte, este foarte mic pe suprafata oceanului. Mai mult decat atat, pozitia exacta a un ui portavion in timpul misiunii, este strict secreta, si ma refer aici la pozitia exacta in grade, minute si secunde, de longitudine si latitudine.

Iar in caz de pericol un Nimitz class poate atinge si chiar depasi 32 noduri, adica 32 mile marine per ora, si astfel racheta are nevoie, dupa lansare, de corectii de traiectorie, pe partea descendenta a ei, atunci cand sistemul sau de cautare fixeaza tina.

Numai ca baietii cu ochii un pic oblici, chinezii adica, au gasit o solutie.

OTH! Acesta este un radar chinezesc cu bataie peste orizont, radar care foloseste ionosfera pentru reflexia undelor sale, probabil din aceeasi clasa cu radarul rusesc Voronej, de avertizare timpurie.

Radarul OTH are o raza de aproximativ 3000 de km, cu toate ca la acest tip de radar raza este un element extrem de discutabil, pentru ca americanii, cu radare din aceeasi familie conceptuala, au reusit sa-si prinda propriul semnal, dupa ce aceasta facuse inconjurul planetei, dar in terminologia militara, raza, in cazul unui radar, reprezinta distanta de la care informatiile primite permit angajarea tintei, sau stabilirea traiectoriei suficient de exact.

Dar radarul este barosul, nu bisturiul, adica rolul sau este sa descopere grupul de lupta, iar mai apoi informatiile sunt transmise catre sistemul de sateliti Yaogan, care incep imediat sa baleieze  zona indicata, in cautarea grupului de nave inamic. Mai mult decat atat, imediat ce radarul detecteaza flota inamica, se ordona automat lansarea unui roi de micro-sateliti, pe orbita joasa, al caror rol este tocmai acela de a fixa coordonatele precise ale tintei, impreuna cu Yaogan, si de asemenea se pun in stare de lansare imediata bateriile de rachete DF-21F. In mod sigur tactica chineza presupune lansarea a mai multor rachete catre aceeasi tinta, iar lansarea poate fi facuta imediat ce radarul detecteaza navele, urmand ca coordonatele precise, in functie si de miscarea flotei intre timp, sa fie trimise rachetei in faza medie si terminala a zborului, atunci cand focosul este angajat, printr-o traiectorie directa, asupra tintei.

In acelasi timp, UAV-uri sunt lansate spre coordonatele probabile, pentru a mentine sub observatie flota americana.

Dupa lansare rachetei si desprinderea primei trepte, capul de cautare  intra si el in actiune, avand la dispozitie un radar PESA, care confrunta in permanenta datele trimise prin telemetrie, de catre sateliti Yaogan, de catre micro-sateliti si de UAV-uri, iar odata ce radarul de bord incadreaza tinta, racheta ataca coordonata doar de sistemul propriu de ghidare. Acest lucru face ca bruiajul inamic sa fie foarte greu de executat, si asta deoarece DF-21D are sisteme redundante de cautare si localizare a tintei.

Insa acest sistem este unul pur defensiv si asta datorita razei. Practic China nu poate ataca flota americana la Pearl Harbour si nici nu doreste asta, insa in cazul in care portavioanele americane forteaza intrarea in Marea Chinei de Sud, in stramtoarea Taiwanului, sau oriunde in vecinatatea tarmurilor chineze, pe o raza de 3000 de km, DF-21D este gata de atac.

Acest sistem foarte complex de racheta anti-portavion, ar putea in viitor sa devina si maritim, in sensul ca racheta poate fi amplasata la bordul navelor de lupta, radarul la fel, celelalte sisteme ramanand pe pozitii, iar intr-un astfel de scenariu, cel mai rau s-ar putea sa iasa India si flota ei in devenire de portavioane.

Si tocmai datorita complexitatii localizarii tintei, Iranul ma face sa rad, cand afirma ca au si ei o racheta balistica anti-portavion. Au persii UAV-uri, sau micro-sateliti, sau poate o retea proprie de sateliti de urmarire?! Nici macar un radar cu bataie peste orizont nu au…

Sursa: asian defence

GeorgeGMT