Arhive pe etichete: organizatii secrete unguresti

Visul Ungariei Mari si Serviciile Secrete de Informatii ale României (3)

Standard

  Membrii acestei Uniuni din Cluj, aveau insarcinarea de a patrula noaptea pe strazile orasului in echipe de cate 4-5 oameni, in special in cartierele locuite de catre romani, cu consemnul de a observa atitudinea romanilor si de a semnala serviciului de contraspionaj al corpului de armata maghiar orice reactie a acestora fata de ocupatia ungara. Cu alte cuvinte, in general, misiunea acestei organizatii –stabilita de catre SSI-era de a face paza interna fata de o eventuala miscare a nationalitatilor conlocuitoare, in special a romanilor, dar si de a acorda ajutor trupelor maghiare in caz de revolta a acestora.

Federatia Organizatiilor pentru Apararea Natiunii, avea ca presedinti de onoare pe: maiorul in rezerva, vitez doctor Hejjas Ivan, director in Ministerul Comunicatiilor, seful directiei aviatiei civile, presedintele al societatii viticultorilor din Ungaria, initiatorul si comandantul Garzii Zdrentarosilor (cu jigodiile astea si faptele lor, ne vom intalni in curand!); vitez Somogyi Bela, notar public din Budapesta, membru al Garzii Zdrentarosilor; general de corp de armata pensionar , vitez Soos Karoly, senator de drept (membru al casei Magnatilor numit de catre regent) si general de divizie, pensionar, vitez conte Takach-Tolvay Jozsef, presedintele Uniunii Fostilor Combatanti. Presedinte pe tara era generalul de brigada pensionar, vitez Magasshazy Laszlo, membru al Comitetului pentru Apararea Natiunii, alaturi de: doctor Kovaky Tivadar, presedinte activ; Farago Ede, vicepresedinte, deputat al judetului Pest-Polis-Solt-Kiskun, membru al comisiei de aparare nationala a parlamentului; secretari generali, Gortvay Tibor –subdirector al Bancii Municipale Budapesta si Pisstray Geza. Aceasta federatie ingloba doua feluri de organizatii pentru “apararea natiunii” (ca “mare natiune” aveau EI de aparat!): Asociatii politice speciale si Formatiuni paramilitare.

In grupa Asociatilor politice speciale erau cuprinse toate asociatiile revizioniste, culturale, literare, sociale si patriotice care fusesera federalizate in T.E.E.Z (Federatia Organizatiilor Sociale) si anume: Liga revizionista, Steagul tarii, Uniunea femeilor ungare, Uniunea mondiala a ungurilor (asa ceva exista si acum, presedinte de onoare ar fi miliardarul Soros!), Asociatia barbatilor ardeleni, Uniunea aradana, Uniunea studentilor de la universitatile si scolile superioare ungare, Federatia nationala a studentilor unguri.

Liga revizionista, isi avea sediul in Budapesta, iar presedinte era Dr. Herczeg Ferone, publicist, consilier secret al regentului, senator. Aceasta organizatie desfasura cea mai rodnica activitate de propaganda revizionista anti-romaneasca, atat interna cat si externa, prin conferinte, expozitii si brosuri. Subventiona cu darnicie ziaristi straini, care scriau “bine” la adresa Ungariei si “rau” la adresa Romaniei (parca ne suna cunoscut! Evenimentele de la Targu-Mures si nu numai au fost prezentate aiurea de catre mass-media straina; la fel si “problematica transilvana”. Sa fie toate acestea dezinformari si atacuri fatise anti-romanesti? “Coincidente” nu sunt, cu SIGURANTA!).

Steagul tarii, avea sediul la Budapesta, iar conducerea centrala era formata din presedintele de onoare, arhiducele Jozsef, alaturi de Zadrawetz Istvan –episcop militar pensionar, general de corp de armata, vitez Ratvay Imre si alti senatori, ministri, prefecti, etc, in numar mare ca nici nu merita pomeniti (SSI, avea o intreaga lista, un adevarat pomelnic, ce cuprindea toti gugustiucii!). Aceasta organizatie ducea o activitate febrila, intensa si efectiva in exaltarea spiritului de revansa, cu deosebire impotriva Romaniei si a romanilor (pai, parca si popa Tokes are “obiective” asemanatoare? Aaa, nu cu siguranta, el este doar “bine intentionat” si mare aparator al “drepturilor maghiarimii de pretutindeni” –doar se stie ca sunt asa o mare natiune, raspandita in toate colturile lumii; perfect normal dealtfel, doar se trag din migratori. Au chiar si un mare erou national, migratorul hun Atilla!). Astfel, in fiecare oras si comuna din Ungaria, aceasta organizatie a ridicat succesiv, incepand din anul 1926, cate un monument spre a tine treaza amintirea tratatului de la Trianon si a protesta impotriva “ciuntirii” Ungariei (si “urmasii” lor de astazi urla la luna acelasi lucru. Din partea noastra cu dragoste, pentru toti acesti smintiti –Sic! Si degetul mijlociu!). Fiecare monument reprezenta un catarg ridicat pe un soclu. Pe soclu un basorelief cu harta “Ungariei Mari”, iar alaturi inscriptia “Asa a fost, asa va fi” (NOI ROMANII si restulLUMII, ne indoim insa! Iar la situatia economica dezastruoasa a Ungariei, otara fara resurse dar cu “vise istorice” de domeniul SF, ne intrebam: “cat va mai fi?”). In semn de doliu pentru teritoriile pierdute, steagul era coborat la jumatatea catargului, urmand a fi ridicat pana la varf numai dupa recastigarea tuturor teritoriilor, inclusiv din Croatia, Slovacia (stim cu totii ce mult “ii iubesc” slovacii astazi si cum evolueaza relatia dintre cele doua state!), intreaga Transilvanie si Banatul (hai sictir, vai de steagul vostru al “Sfantului Stefan”!), Burgenlandul si Fiume, considerand ca misiunea LOR era una “civilizatoare”. Steagul a fost ridicat pana sus in prima zi de Pasti 1939, cu ocazia alipirii Ruteniei, apoi la 15 septembrie 1940 dupa anexarea partii nord-vestice a Romaniei (steagul a fost insa coborat a doua zi fiindca “anexarea” nu era completa. N-au apucat sa-l mai inalte odata, fiindca Armata Romana s-a intors! Ce a ramas in urma civilizatorilor maghiari cunoastem cu totii, si anume masacrele de la: Treznea, Ip, Ciumarna, Moisei, Aita Seaca, Sarmasu, Ludus, Sandominic, Aghires, Huedin, Harcana, Nusfalau, Cerisa, Marca, Bretcu, Muresenii de Campie, Mihai Bravu, Huedin, Belin, Zabala, Halmasd, Santion, Cosniciu de Sus, Camar, Aghires, Sucutard, Ditrau, Suciu de Sus, Tarian, Prundu Bargaului, Catina, Rachitis, Sincai, Turda, Ozd si Gadalin. D-zeu sa-i odihneasca pe acei oameni a caror singura vina a fost faptul ca erau ROMANI!).

Aceeasi asociatie edita serii de carti postale ilustrate cu subiect revizionist si timbre ce reprezentau vederi din:Sibiu,Brasov, Hunedoara,Timisoara, etc. cu inscriptia “a fost unguresc, va fi unguresc” (hai sictir! Asta in loc de “asa sa fie”). Insigna acestei organizatii reprezenta conturul “Ungariei Mari” in care teritoriile pierdute erau indoliate (pe Internet se gasesc si astazi postate asemenea harti de catre amaratii aia care viseaza la ungurica mare).

Uniunea Mondiala a Ungurilor, avea sediul la Budapesta si era un organ de propaganda iredentista in strainatate, cuprinzand un mare numar de unguri emigrati, naturalizati in special in SUA (si astazi, diaspora maghiara de acolo este puternica, sustinand chiar si vechile idei iredentiste! Ma intreb, unde-i diaspora romana de acolo? Este, dar lipseste cu desavarsire, fiind divizata si macinata de “interese” specific romanesti), fiind infiintata in 1938 cu scopul declarat de a face un recensamant al tuturor ungurilor de pe glob (de tot rasul! Or fi avut mult de numarat?), de a-i recastiga pentru natiunea ungara si de a imprima o conduita militanta tuturor coloniilor maghiare razletite in lume (mda, cu siguranta Ungaria a fost un mare stat colonizator, dupa model Atilla!).

SSI si Biroul 2, au reusit sa stabileasca cu certitudine ca aceasta organizatie avea in realitate si misiuni de spionaj in favoarea Ungariei –acest stat primind dealtfel, mari sume de bani, colectati de catre rezidentii din marile capitale ale lumii. Serviciile romanesti au reusit performanta demna de invidiat, de a stabili in mod cert, cine erau acestia: Darago Joszef (Pittsburgh, Pennsylvania, SUA), Dezso Janos (Bridgeport, SUA), Szekely Andor (Paris), Eordogh Elemer (Toledo, Ohio, SUA), Farkas Bela (Berlin), Herczeg Sandor (Buenos Aires), Jerman Jeno (Rio de Janeiro), Kovach Gyula (Roma), Szilassy Karoly (Viena), doctor Ujlaky Ferenc (Toledo, Ohio, SUA). Si astazi, diaspora maghiara are un rol determinant in raspandirea si apararea intereselor statului ungar, ceea ce nu-i putin lucru! Ce face diaspora romana? Nimic, dupa cate stiu eu, dar mi-ar place sa ma insel…

Asociatia barbatilor ardeleni, cu sediul la Budapesta, era organizatia intelectualilor maghiari originari din Transilvania, repatriati in Ungaria dupa MAREA UNIRE de la 1 DECEMBRIE 1918 (ciudat cum astazi, intelectuali maghiari si politicieni, unii chiar de la UDMR, inclusiv europarlamentarul “roman” Laszlo Tokes, sustin sus si tare schimbarea ZILEI NATIONALE a ROMANIEI. Ii doare de-i ustura! Dar, tot ce le putem oferi este degetul mijlociu!). Aceasta organizatie desfasura o intensa activitate iredentista si revizionista, presedinte de onoare fiind generalul de brigada, vitez Hollonyi Janos (acesta avusese dea face cu Armata Romana, care l-a “periat” bine in 1919, fiind bine cunoscut Biroului 2 al MStM), secondat de comitetul de conducere compus din cinci generali pensionari, trei deputati, patru profesori universitari si multi altii, dar toti, absolut toti, fiind originari din Transilvania. Conform datelor detinute de catre Biroul 2 al Armatei Romane, numarul lor se ridica la 12000 de membri.

  Uniunea aradana, cu sediul la Budapesta, desfasura o intensa activitate anti-romaneasca, avand cateva mii de membrii si filiale la Budapesta,Szeged,Kecskemet siOradea. Organizatia era condusa de catre baronul Urban Gaspar, ajutat fiind de catre: dr. Ferenc Bela, fost subprefect al judetului Cenad-Arad-Torontal si Fischer Jozsef, general de jandarmi pensionar.

  Federatia nationala a studentilor unguri, cu sediul la Budapesta, desfasura, ca si Uniunea Studentilor dealtfel, activitate iredentista prin asociatiile afiliate: SZEFHE, DEFHE si FEFHE (Asociatiile studentilor din Secuime, Bacica si Tinutul de Sus).

Cele mai periculoase la adresa statalitatii si sigurantei Romaniei, asa cum dealtfel considerau serviciile secrete romanesti de atunci, erau grupele paramilitare maghiare, identificate atat pe teritoriul national cat si pe teritoriul Ungariei (se pare ca acestea au fost reanviate dupa 1990, cea mai puternica pare a fi “Garda Secuiasca”, din randul careia face parte si jigodia de Csibi Barna –FOST FUNCTIONAR al STATULUI ROMAN! Mare esteRomaniasi multe jigodii prospera in ea…). Acestea purtau numele de: Garda in zdrente, Vanatorii Turanici, Organizatia de zece, Uniunea asociatiilor camaraderesti “Turul” –considerata de catre SSI si Siguranta ca fiind cea mai periculoasa dintre toate si vom vedea mai incolo de ce, Asociatia generala a tiraliorilor unguri, Asociatia “Divizia Secuiasca” (Garda Secuiasca de astazi, ce-o fi!?) si Divizia secuiasca de frontiera. Toate aceste formatiuni paramilitare aveau rolul de a se ingriji efectiv de securitatea ordinii interne prin forta si teroare (inclusiv in teritoriul vremelnic ocupat al Transilvaniei), precum si de a pregati terenul in tarile vecine vizate (aici se incadra siRomania, vizate fiind intreaga Transilvanie si Banatul. Hm, parca ceva suna cunoscut si astazi in revendicarile actualelor organizatii maghiare, mai mult sau mai putin interesate de “problemele maghiarimii oropsite si deznationalizate de romani”! Sic, si degetul mijlociu!). Si daca tot se considera EI astazi oropsiti si exploatati de catre romani, haideti sa vedem ce faceau “camarazii” lor din anii *40, pe care Serviciile romanesti ii cunosteau foarte bine.

Aceste organizatii paramilitare actionau intens pe terenul consolidarii elementului ungar in detrimentul nationalitatilor conlocuitoare atat in ceea ce priveste deznationalizarea pe orice cale a acestora, cat si in organizarea prigoanei administrative, economice, confesionale si culturale impotriva lor. Deci, bai idiotilor autonomisti, propagandisti si iredentisti de astazi, cum v-a suna asta? A opera de binefacere si civilizare cumva? Lasati-o mai moale cu pogromul romanesc impotriva ungurilor si cu exterminarea culturala, etnica sau mai stiu eu ce alte pericole imense, inventate, v-a pasc din partea noastra, fiindca nu sunteti decat mincinosi, parsivi si nemernici, precum “inaintasii” vostrii, la fel de aiuriti ca si VOI. Hai sictir, javrelor!

Spre a-si asigura o forta armata in vederea realizarii scopurilor sale, Ungaria a sprijinit de la inceput organizarea acestor formatiuni paramilitare, teroriste, ce aveau in componenta lor inclusiv persoane certate cu legea si tot felul de infractori de drept comun. Aceste organizatii, “simtind” bunavointa ocrotitoare a oficialitatilor maghiare, s-au dedat inclusiv la acte de teroare, ajungand sa considere ca fiind acte de “eroism”: violul, crima, santajul, sabotajul, falsificarea de moneda straina, etc. Deci, cu alte cuvinte, nu erau decat niste JAVRE in slujba statului ungar!

De asemenea aceste organizatii, desfasurau de mai multe ori pe saptamana sedinte de “reeducare nationala” prin exercitii militare, prin care se urmarea deprinderea cu comenzile unguresti a celor care facusera serviciul militar in armata romana, iugoslava si cehoslovaca.

Aceste organizatii paramilitare aveau in compunerea lor asa-zisele “sectii speciale”, ce erau compuse din elemente anume alese si pregatite in vederea unor actiuni de terorism si diversiune dincolo de frontierele Ungariei. Echipele speciale erau compuse din intelectuali tineri si studenti de “bune” conditii sociale, precum si din elemente certate cu justitia. SSI si Siguranta, considerau aceste elemente ca fiind foarte periculoase pentru statul roman si ca atare “le aranjau” bine, asa cum vom vedea dealtfel!

Garda in zdrente (Garda Zdrentarosilor), era formata din elemente ale armatei austro-ungare, care in anii 1919-1920 alcatuisera “trupele libere” ce au actionat sub conducerea maiorului Hejjas Ivan.

Numele de “Garda in zdrente” l-a primit din cauza echipamentului felurit si uzat pe care il purtau in anii aceia membrii sai proveniti din diferite arme. Denumirea oficiala a acestei organizatii era “Uniunea Generala Maghiara de Aparare a Rasei” care isi avea sediul in Budapesta. Organul de presa al organizatiei era saptamanalul “Sorakozo”, redactat de dr. Hejjas Jeno, fratele mai mic al comandantului.

Membrii organizatiei erau recrutati din randul fostilor militari, dar si din randul celor activi, care se dovedisera a fi fara scrupule in executarea unor misiuni “delicate”, cunoscatori a cel putin unei limbi straine (inclusiv cea romana, iar SSI stabilise cu certitudine ca multi dintre acestia aveau “pregatire speciala” fiind membrii ascunsi a-i serviciilor de informatii maghiare). Ei erau lasati la ocupatiile lor civile si chemati, prin ordine emise de catre statul major al armatei ungare, in caz de conflict –vizat fiind si statul roman.

Dupa o sumara reinstruire in manuirea armelor automate moderne (provenite din ajutor german si italian, cu precadere) si a materialelor explozive, ei erau trimisi la frontiera, de unde patrundeau in grupuri de cate 30 pana la 300 in tara (“turistii” maghiari si sovietici din Decembrie 1989, multi dintre ei gasiti impuscati cu un glont in frunte si altul in inima prin padurile patriei, cu deosebire in Har-Cov, erau oare niste bieti nevinovati? Da, cum nu! Pesemne ca i-a lovit strechea si s-au impuscat intre EI, cu armele de vanatoare din dotare –asta bineanteles, daca au “existat” cu adevarat…Zvonuri si legende, deocamdata!) pentru a rascula populatia de nationalitate maghiara, a ataca persoane oficiale si a distruge comunicatiile si lucrarile de arta (sabotaj).

SSI si Biroul 2 au identificat conducatorii acestor “echipe”, trimitand de la Budapesta o lista completa si detaliata, iar informatiile arata cu certitudine ca aveau agenti la nivel inalt in capitala maghiara, cu siguranta si in randul “zdrentarosilor”. Acestia erau: maior in rezerva doctor Hejjas Ivan, fratele mai mic al conducatorului organizatiei, redactor-sef al saptamanalului “Sorakozo”; doctor Somegyi Bela (nume de cod, Boler), notar public; Scheibold Imre, inspector de politie, pensionar; Kiss Antal, reporter fotograf; Jeszenski Ferenc; Szabka Kalman, operator de film-cinema; doctor Szappanyos Jozsef, avocat; Szekely Molnar Imre, ziarist; Marton Karoly, ziarist (acesta fusese condamnat pentru falsificarea de bilete de tren, deci un infractor de drept comun); Pongrac Karoly, profesor secundar; doctor Szanto Tibor, medic la spitalul Rokus; Kabanyi Zoltan; Ditroi Zoltan, capitan de jandarmi in retragere; Markus Elemer, maior de jandarmi in retragere; Bertes Zoltan, sublocotenent activ de infanterie; Borzaonyi-Brondeisz Bela, sublocotenent de jandarmi in retragere; vitez Hajdu Istvan, ajutor de sublocotenent activ; doctor Czobor Istvan, agent secret la Prefectura Politiei din Budapesta si multi altii.

Uniforma membrilor organizatiei era compusa din costum negru, cizme, centura, caciula neagra de miel cu cap de mort, iar pe piept, in partea stanga, o insigna ce reprezenta emblema “Ungariei Mari” (interesant acest aspect. Javra de Csibi Barna apare pe Internet echipat asemanator, avand un costum negru, ca de cioclu, asemanator celui descris mai sus –costum ce ar apartine “Garzii Secuiesti”. Chiar daca nu mai poarta vechea denumire de “Garda zdrentarosilor”, Csibi Barna si cei ca el cu idei autonomiste si revizioniste, tot niste ZDRENTE raman!). Armamentul folosit de catre “zdrentarosi” consta in: pistoale-mitraliera, pistoale, pumnale, explozive, etc; Siguranta si Jandarmeria capturand mari cantitati, asa cum vom vedea in cursul acestor articole.

Inainte de a incepe dezvaluirea activitatii “Garzii zdrentarosilor” in Transilvania (multi dintre sefii acestora si dintre agentii maghiari, au disparut definitiv inRomania–soarta lor n-a mai fost cunoscuta niciodata. Sa nu-i fi iertat SSI, Biroul 2, Siguranta si Jandarmeria? Posibil, daca nu sigur, fiindca “datori” maghiarilor n-au ramas deloc!), iata ce scria unul dintre agentii de elita ai SSI, implicat in lupta de pe FRONTUL NEVAZUT ROMANESC, intr-un raport catre conducatorii de atunci ai Romaniei, nu cu mult inainte de Dictatul de la Viena: “Cred unii –nu sunt de pe la noi- ca Romania are de dat ceva cuiva, ca s-ar rupe pamant romanesc pentru a se da unor straini pentru simplul motiv ca tipa de 20 de ani (se referea la anul MARII UNIRI -1918) ca le trebuie ceva ce nu li se cuvine…Ei bine, sa se stie raspicat: nu dam nimanui nimic! Si nu dam pentru ca ceea ce avem este al nostru, dupa toate legile omenesti si divine, dupa sfanta dreptate pe care nu o vom lasa sa o franga nimeni.

ARDEALUL NU-L AVEM DE DAT PENTRU CA EL ESTE ROMANESC DIN VECII VECILOR…In sprijinul acestei afirmatii putem aduce marturia multor carturari de seama straini, printre care si unguri…Daca ni se cere pamantul romanesc sa ne socotim ultragiati si sa procedam corespunzator…O TARA NU SE DA! Se poate ciunti trupul Ardealului? Intrebati pe Mihai, pe Horia si Iancu, intrebati miile de mucenici si de eroi care au framantat sangele lor cu acest pamant romanesc, intrebati masele de tarani si lucratori care cu sudoarea fruntilor ne dau painea de fiecare zi, intrebati generatiile viitoare, intrebati muntii si vaile, intrebati Armata Romana, si toate au sa raspunda, cu glas de tunet, care va zgudui temeliile cerului: NU! ARDEALUL NU SE DA!…”.

IMPRESIONANTE aceste cuvinte, care ar fi bine sa fie citite si de catre potentatii zilei aflati in fruntea STATULUI ROMAN, UNITAR SI INDIVIZIBIL!

 

 WW

 

 

 

 

 

Visul Ungariei mari si Serviciile Secrete de Informatii aleROMANIEI (2)

Standard

 

 Dupa dobandirea dreptului de reinarmare de catre Ungaria, s-a trecut in ritm alert la reorganizarea si dezvoltarea armatei, cu sprijin masiv din partea Germaniei si Italiei. Ca urmare a masurilor intreprinse, in numai patru ani, efectivele armatei ungare au crescut de la 30000 de oameni (in 1938) la 1630000 de oameni (la 1 martie 1943), din care 570000 erau relativ bine instruiti, iar restul avand o pregatire militara redusa.

Ca baza legala pentru sporirea efectivelor mobilizabile, prin Legea pentru apararea nationala din martie 1939, s-a introdus obligativitatea serviciului militar cu stagiu activ de 3 ani, precum si obligativitatea serviciului premilitar incepand de la 12 ani; pentru instructia militara ce se facuse in mod camuflat pana in 1938, si apoi pentru instructia postmilitara, s-a infiintat –dupa cum vom vedea- asociatia Tiraliorilor. Obligativitatea serviciului militar in caz de razboi a fost extinsa pentru barbati, de la 14 la 70 de ani, iar pentru femei, de la 18 la 45 de ani. Pe aceasta baza legala, conform informatiilor detinute de catre Biroul 2, si prin incorporari si concentrari succesive, efectivele instruite au sporit an de an, astfel ca in anul 1943, ele depasisera 1500000 de oameni.

Paralel cu sporirea efectivelor, armata a fost inzestrata cu armament si material de razboi, in mare parte de provenienta germana si italiana, iar pentru aceasta s-au facut eforturi considerabile din punct de vedere financiar. Conform informatiilor detinute de Serviciile romanesti, in loc de 600 milioane pengo (moneda ungara de atunci), fond prevazut in programul de reanarmare ce a fost intocmit in anul 1938, in cei patru ani care au urmat s-au cheltuit peste patru miliarde si jumatate de pengo (circa 135 miliarde de lei, la paritatea si valoarea leului de atunci) peste prevederile bugetelor ordinare. Iata si cifrele concrete detinute de catre Biroul 2 din MStM al Armatei Romane:

-1940: 394056666 pengo =11821699000 lei;

-1941: 451500000 pengo =13545000000 lei;

-1942: 664703000 pengo =19941000000 lei;

-1943: 952906000 pengo =28587180000 lei.

Mare parte din aceste, deloc nesemnificative, erau destinate masurilor speciale menite sa creeze conditii favorabile pentru eventualele operatiuni militare contra Romaniei. Interesant este faptul ca aceste sume au crescut de la an la an, dar si mai interesant este faptul ca Serviciile romanesti erau la curent cu “interesul” deosebit acordat Romaniei, fiindca Ungaria nu s-a limitat doar la atat!

Astfel, pe frontul antisovietic au fost trimise numai trupe din vestul Ungariei, mentinandu-se pe loc cele dislocate catre frontiera Romaniei Si asta, n-a fost deloc o intamplare! Au facut acelasi lucru si inainte de Decembrie 1989, fiindca Securitatea romana avea informatii valoroase in acest sens. Iata cateva dintre aceste “Sinteze informative”: “In Ungaria, sunt de retinut aplicatiile batalioanelor de cercetare-diversiune din organica corpurilor de armata care au executat pregatire specifica ducerii actiunilor de lupta in spatele trupelor inamice, respectiv Corpului 1 si 3 Armata intre 16-18.12.1989, actiuni finalizate cu executarea unui mars incheiat in raioanele situate la 15-20 km de frontiera Romaniei. Aceleasi unitati au executat, in lunile martie-iunie, prin rotatie, o pregatire speciala la baza de instruire in teren muntos de la Rezi (12 km nord de Keszthely)”. Si Directia Operatii din Armata Romana avea informatii certe (provenite inclusiv si de la celebra Armata a 4-a din Transilvania, ce dupa Revolutie a fost numita de catre “binevoitori unguri” –armata de ocupatie!!!), care relevau urmatoarele: “Va transmit declaratia presedintelui interimar al Ungariei, Mathias Suros, facuta la manifestarile de la Budapesta, care afirma –Cu sufletul impacat, putem ajuta ardelenii care doresc autonomia. Autoritatile maghiare sprijina ca Ardealul sa devina regiune autonoma” (hai sictir, nu zau!). Prea seamana totul cu actiunile din anii *40, fiindca coincidente nu sunt nicicum! Mai departe, acel agent mentioneaza fapte care oricum nu mai au nevoie de niciun comentariu: “Ungaria actioneaza in scopul destabilizarii situatiei interne intaranoastra; cu prioritate in Transilvania (cand n-a fost asta o prioritate pentru EI?). Conducerea ungara mai actioneaza pentru internationalizarea problemei Transilvaniei, simultan cu provocarea unor demonstratii ale populatiei de origine maghiara din Transilvania (cam suna cunoscut astazi prin Har-Cov, nu-i asa?). Ungaria mai are intentia de a provoca incidente la granite, care ar putea degenera in conflict militar (se vede ca-i manca rau s-o ia pe carca din partea Armatei a 4-a care-i monitoriza indeaproape prin cercetasii proprii si nu numai!). Acest scenariu, Ungaria il are in vedere sa-l realizeze cu stirea URSS si cu sprijinul Austriei si Germaniei Federale” (ca sa vezi! Parca scenariul din anii *40 se repeta, sau este doar o simpla “coincidenta”? Exclus, dar ca si-n anii *40 singuri nu erau in stare sa miste nimic, dar si daca ar fi miscat, vai de mama lor!). Dar sa revenim la miscarile ungare din anii *40!

Totalul fortelor ramase intarase cifra la 20 de mari unitati din care 14 se gaseau la est deTisa. S-au construit fortificatii puternice la frontiera dinspre Moldova si Bucovina pe care o considerau definitiva, in timp ce pe frontiera de sud, din partea ocupata a Transilvaniei, nu s-au efectuat decat lucrari usoare de fortificatii deoarece aceasta frontiera era considerata provizorie, ei sperand sa anexeze intreaga Transilvaniei cu sprijin german. Ca urmare a acestei “dorinte”, inspre frontierele romane s-au depozitat importante cantitati de material de razboi si s-a completat reteaua de sosele si cai ferate cu noi linii de interes militar. S-au organizat numeroase formatiuni paramilitare in scopul instruirii si inarmarii populatiei ungare. De asemenea, s-au organizat bande teroriste cu ramificatii si pe teritoriul Romaniei, avand misiunea de a sustine armata regulata dupa invazie (vom vorbi pe larg despre acestea si “reusitele” lor, fiindca “cainii de paza” ai Romaniei nu dormeau pe atunci, aici intrand puternic in actiune si Siguranta –tizul mai vechi al SRI-ului de astazi!).

Satele romanesti din nordul Transilvaniei au fost depopulate de barbati valizi prin: incorporarea lor in corpul expeditionar sau in unitati de munca din Ungaria, condamnarea la inchisoare sub diverse pretexte ori prin determinarea lor sa se refugieze in Romania pentru a scapa de prigoana. Puse in legatura cu activitatea politica, diplomatica si propagandistica a regimului hortist, aceste masuri speciale, conform informatiilor Serviciilor romanesti, de la frontiera Romaniei, tradau intentiile agresive ale Budapestei. Aceasta urmarea sa ocupe prin surprindere sudul Transilvaniei si Banatul si sa puna marile puteri in fata unui fapt implinit…

Chiar si activitatea stabilimentelor militare precum: Institutul Tehnic Militar, Muzeul Militar si Institutul Geografic Militar, era subordonata in intregime realizarii acestui scop, asa cum a aflat SSI al Romaniei!!! De exemplu, primele fonduri cu care s-a inceput propaganda iredentista au fost create de principele Windischgratz cu ajutorul francilor francezi falsificati in Institutul Geografic Militar ungar (unde-i “cinstea” si “onoarea” honveda, cu care erau indoctrinati soldatii unguri!?), cu personalul si utilajul acestui institute si cu consimtamantul tacit al primului ministru, Bethlen Istvan. De asemenea, hartile Ungariei tiparite la acest institute purtau titlul “Ungaria ciuntita”. Ca sa vezi, saracatara!!!

Celelalte ministere si unitati de stat ori unitati particulare, erau obligate sa-si exercite atributiile in conditii care sa asigure infaptuirea telurilor iredentismului hortist. Un accent deosebit se punea pe activitatea de propaganda ce trebuia desfasurata in exterior prin intermediul unora dintre aceste unitati (seamana cumva cu ceea ce fac Tokes si organizatiile maghiare astazi, pe la Bruxelles ori aiurea? Coincidenta, bineanteles, ce altceva!). De exemplu, institutiile de invatamant desfasurau in exterior (asa cum a stabilit SSI) o vie propaganda iredentista prin lectoratele ungare de pe langa Universitatile din New York, Londra, Sofia, Helsinki, Lille, Amsterdam, Nijonvegen, Utrecht, Berlin, Viena, Leipzig, Roma, Genova, Torino, Bologna, Florenta, Milano, Pavia, Neapole, Padova, Venetia si Trieste, precum si prin colegiile si institutele ungare din New York, Sofia, Paris, Nisa, Berlin, Viena, Roma, Milano, Stockholm si Ankara (dar ma intreb, santajul UDMR cu invatamantul “matern” este ceva legitim si necesar? Ciudat ca limba romana nu pare a fi obligatorie pentru ei, dar cea maghiara, da!). La acestea se adaugau cursurile de vara (cele ale Universitatii de Vara si a Taberei Studentesti ”Balvanyos” de la Baile Tusnad, reprezinta oare altceva? Cum sa nu, v-a mai indoiti! Aici, premierul “statului vecin si prieten” ,Viktor Orban, sustine public „rolul stabilizator” al Ungariei in Europa Centrala si de Est, dandu-ne lectii de “regionalism maghiar” -hai sictir javra, cu regionalismul tau cu tot!) ce functionau pe langa Universitatile dinDebrecen,SzegedsiPecs, in care erau formati propagandisti straini, devotati “cauzei ungare”. La cursurile pe care le audiau, strainii erau indusi in eroare asupra adevaratelor stari de lucruri, prin teoriile false si mistificarile istorice rostite de la catedra. Schema organizatiilor iredentiste speciale, stabilita de catre SSI, Biroul 2 si Siguranta, era urmatoarea: Comitetul pentru Apararea Natiunii, compus la randul sau din “Ordinul Vitejilor” (te apuca si rasul!), Uniunea Fostilor Combatanti (aici intrau si cei care in 1919 au avut “onoarea” de a primi vizita Armatei Romane), Federatia Organizatiilor pentru Apararea Natiunii (care avea in subordine: asociatii politice speciale, precum: Liga revizionista, Steagul tarii, Uniunea femeilor ungare, Uniunea mondiala a ungurilor –ca de, erau doar o “mare nazione”, Asociatia barbatilor ardeleni, Uniunea aradana, Uniunea studentilor de la universitatile si scolile superioare ungare, Federatia nationala a studentilor unguri; dar si formatiuni paramilitare, precum: Garda in zdrente, Vanatorii turanici, Organizatia de zece, Uniunea asociatiilor camaraderesti “Turul”, Asociatia generala a tiraliorilor unguri, Asociatia “Divizia Secuiasca” – astazi denumirea de “Garda Secuiasca” parca seamana, precum si Divizia secuiasca de frontiera). Despre toate aceste “comitete si comitii”, Serviciile romanesti cunosteau TOTUL! Pentru asa ceva insa a fost nevoie de o munca titanica, ceea ce ne demonstreaza inca odata, INALTUL LOR PROFESIONALISM, asa cum vom vedea dealtfel, in randurile ce urmeaza. Cei care au facut asta, agentii serviciilor secrete romanesti merita intregul nostru RESPECT. BRAVO, CINSTE LOR!

Comitetul pentru Apararea Natiunii, a fost creat in anul 1942 cu scopul de a coordona activitatea organizatiilor speciale cu caracter paramilitar, terorist, diversionist, de spionaj, de subminare si de sabotaj, ce formau a treia si cea mai agresiva categorie de organe executive iredentiste (astazi, cand lucrurile par a merge in aceeasi directie, nu pot decat sa strig: UNDE ESTI TU, TEPES-DOAMNE!). Conducerea acestor organizatii era incredintata unor generali pensionari sau pensionati de forma, ori chiar activi care detineau si importante functii politice si administrative. Numarul celor care faceau parte din organizatiile incorporate in “Comitetul pentru Apararea Natiunii” n-a putut fi stabilit cu certitudine de catre SSI, deoarece, una si aceeasi persoana putea sa faca parte din mai multe asociatii patriotice, culturale sau paramilitare. Totusi, cu aproximatie, SSI-ul stabilise numarul acestora, la cam un milion de membrii!

Insa, daca numarul lor n-a putut fi apreciat cu certitudine, conducerea si misiunile, au fost aflate cu exactitate de catre SSI! Acest “Comitet pentru Apararea Natiunii”, ajutat de un stat-major (ce interesant!), avea ca presedinte pe Igmandy-Hegyessy Geza, general de divizie de garda, pensioner, director al Ordinului Vitejilor (sa mori de ras!). Membrii comitetului erau: general de divizie pensionar vitez (membrii ordinului purtau titlul onorific de “vitez” inaintea numelui. Titlul de “vitez” se mostenea de barbatul prim nascut din prima generatie. Odata cu obtinerea titlului primeau si o recompensa materiala. La primirea in cadrele ordinului, candidatii erau sever selectionati pentru a impiedica patrunderea elementelor indezirabile din punct de vedere al intereselor nationalist-iredentiste.Cam seamana a organizatie oculta, nu credeti?) –Takach-Tolvay Joszef, deputat al judetului Jasz; Nagys Kun-Szolnok, presedintele comisiei parlamentare pentru afaceri externe, presedintele comisiei de 36 a Parlamentului, consilier intim al regentului Horthy, presedintele Uniunii fostilor combatanti; generalul de brigada pensionar, vitez –Magasshazy Laszlo, deputat al judetului Fejer, membru al comisiei parlamentare pentru apararea nationala, membru al comisiei de 36 a Parlamentului, sef de stat major al Ordinului Vitejilor, presedintele Federatiei organizatiilor pentru apararea natiunii. Acest comitet coordona si dirija activitatea organizatiilor iredentiste speciale in conformitate cu dispozitiile mixte de la Sectiunea a II-a din Presedintia Consiliului de Ministrii si de la Ministerul Propagandei. La randul sau, Comitetul pentru Apararea Natiunii, transmitea Presedintiei Consiliului de Ministrii, Sectiunea a II-a, informatiile obtinute de la organele in subordine si facea sugestii asupra activitatii viitoare a tuturor organelor iredentiste.

Comitetul pentru Apararea Natiunii (conform datelor detinute de catre SSI si Biroul 2), avea in subordine directa trei organizatii speciale si anume: Ordinul Vitejilor, Uniunea Fostilor Combatanti si Federatia Organizatiilor pentru Apararea Natiunii. Datorita rolului lor in actiunile anti-romanesti, s-au “bucurat” de atentia “grijulie” a Serviciilor romanesti, si vom vedea asta in randurile ce urmeaza!

Ordinul Vitejilor, a fost instituit imediat dupa WW I in scopul de a cultiva traditiile razboinice (ca ungurii sunt “mari razboinici” si astazi, nici nu mai incape vorba. Drept marturie a vitejiei stau “maretele lor fapte” din A-stan!), prin consacrarea meritelor castigate pe campul de lupta. Sic!

Erau membri de drept ai ordinului toti acei care posedau decoratia de argint clasa 1 sau mai mare, in timpul WW I, la care s-au adaugat si acei care au primit decoratii ulterior, inclusiv in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Capetenia ordinului era insasi regentul Miklos Horthy, avand ca loctiitor pe generalul de corp de armata pensionar, vitez Hellbronth Antal. Ordinul isi avea sediul central in Budapesta, Palatul Regal, avand la conducere un stat major organizat pe noua sectii specializate si avea rolul de a mentine disciplina “national-morala” si a cultiva virtutile ostasesti. Organizatia avea si un organ de propaganda numit “Grupul Zrinyi”, ce-l avea drept simbol pe militarul scriitor, Zrinyi Miklos, ce publica cu predilectie brosuri si colectii de cantece indreptate fatis impotriva ROMANIEI MARI (ca i-a durut si ii doare in continuare UNIREA, nici nu ne mai indoim. Sic, si degetul aratator!), prin organul periodic de propaganda numit “Magyar Katona Ujsag” (ceva de genul “Marea Ungarie Militara” –conform traducerii Google. MARE, taica, intr-adevar!). Prin improprietarirea membrilor ordinului cu asa-zisele “loturi vitejesti” (sa mori de ras!) colonizau cu unguri regiunile anexate. Paralel se proceda la ungarizarea numelui locuitorilor de alta nationalitate, aceasta fiind o conditie esentiala a dobandirii calitatii de membru. Asta au facut si in Transilvania, iar SSI aprecia numarul acestora la 50000 de membrii!

Uniunea Fostilor Combatanti, grupa in cadrul ei pe toti cetatenii maghiari care facusera parte din armata ungara si armata austro-ungara (saracii, inca viseaza si astazi la vremurile cand faceau parte din defunctul imperiu austro-ungar –clipa lor de glorie eterna!), din “Armata Nationala” a lui Miklos Horthy si din asa-zisele “trupe libere” din 1919-1920 (printre acestea se numarau si ramasite ale celor facute zob de catre Armata Romana, venita in “vizita de lucru” la Budapesta). In organizatie erau admisi numai acei fosti combatanti care in timpul Republicii Sovietice Ungare din 1919, avusesera o comportare “demna” (ar trebui sa ne pupe si astazi “undeva”, pentru faptul ca n-au ajuns inca de pe atunci, comunisti!). Sic!

Programul uniunii prevedea, conform informatiilor culese de catre SSI, urmatoarele: mentinerea si cultivarea spiritului ostasesc maghiar; mentinerea camaraderiei intre fostii combatanti si mentinerea ordinii interne; RECONSTITUIREA UNGARIEI MARI in vechile frontiere si refacerea vechiului imperiu austro-ungar; evitarea repetarii evenimentelor din 1919 (n-au prea avut succes, fiindca Armata Romana a mai facut o “vizita” la Budapesta, participand la eliberarea capitalei). Numarul membrilor acestei organizatii a fost stabilit de catre SSI, in anul 1940, la circa 300000 de oameni! Sediul central se gasea la Budapesta, iar organul de propaganda era saptamanalul “Magyar Front” –al carui patron era, Miklos Horthy. Presedinte activ era contele Takach-Tolvay Jozsef, general de divizie pensionar care era si membru in Comitetul pentru Apararea Natiunii. Copresedinti erau: Ullein-Revitzky Antal (care avea si calitatea de sef la Sectiunii a II-a de pe langa Presedintia Consiliului de Ministrii si pe aceea de director al presei din Ministerul de Externe) si Bobory Gyorgy, consilier secret intim al regentului si fost subsecretar de stat. Vicepresedinte activ era Kertesz Elemer, prim consilier guvernamental, redactor responsabil al saptamanalului “Magyar Front”, alaturi de: vitez Golanthay-Glok Tivadar, general de brigada pensionar; vitez Toth Andras, avocat si deputat guvernamental, membru al numeroaselor organe economice de stat; Konoszey Gyula, mare proprietar, prim pretor, pensionar; vitez Martcskonyi Imre, prim consilier guvernamental, deputat guvernamental; secretar general era Lazar Emil, editor al revistei “Magyar Front”. Acesti “aparatori ai natiunii”, conform datelor Serviciilor romanesti, s-au facut cunoscuti prin activitatea lor, inca din primele zile ale ocuparii nordului Transilvaniei de catre armata maghiara, precum si in ianuarie 1942, cu ocazia reprimarii “revoltei” sarbilor din Bacica. Membrii acestei organizatii, alaturi de “Garda Zdrentarosilor” –despre ea si celelalte organizatii de “binefacere” maghiare, vom vorbi in capitolul urmator –au fost cei mai activi urmaritori si executori ai victimelor “epuratiei”, inclusiv romani, a caror singura vina era faptul ca erau…romani!

WW