Arhive pe etichete: mli 2000

Arme, pe care le-am fi putut avea!

Standard

Ca orice copil, si noi pasionatii de arme si tehnica militara, ne bucuram atunci cand Armata noastra primeste “jucarii” noi. Pacat insa ca acest lucru se intampla extrem de rar in ultimii ani, desi a fost o perioada candRomaniase ingrijea si de Armata sa, intre anii 1995-2005. Atunci, sau nascut proiecte si contracte, care in marea lor majoritate n-au dus, din pacate, nicaieri! Multe articole de pe acest blog, precum cele ale lui Vali ori Nicusor, foarte bine documentate, ne demonstreaza ca s-a putut dar nu s-a vrut…

Insa, ca orice pasionat, traim cu speranta ca lucrurile se vor indrepta, iar asteptarile noastre, care coincid in mod cert cu cele ale militarilor nostrii, sa se implineasca. Poate un nou Guvern sa aduca schimbari in bine in domeniul militar? Vom vedea, si…speram! Ca astazi Armata Romana se afla undeva la periferia interesului politic, nimic nou pentru noi; asa este de peste 20 de ani. Ca de mult timp, politicul trece mult prea usor peste nevoile si cerintele Armatei, iar noi asteptam de prea mult timp “sfarsitul reformelor” care ar trebui sa ducaRomaniaacolo unde ne-o dorim, nu mai reprezinta deloc o noutate in “specificul” romanesc. De atata timp, ne-am obisnuit cu totii!

In timp ce rezultatele dotarii Armatei in acesti ani, obtinute cu mari sacrificii, in timp mult prea indelungat si marcate in esenta lor, de scandaluri si acuze, sunt relativ subtiri (exceptie facand anumite domenii, precum Comunicatiile si Informatiile, radare, LAROM, MLI-84M1…), proiectele pe care Armata le-a initiat si dezvoltat, erau ambitioase –unele dintre acestea, poate prea ambitioase.

Vom face in acest articol o scurta trecere in revista a catorva dintre aceste proiecte, cunoscute ori mai putin cunoscute, facand mentiunea ca Armata a avut intotdeauna VOINTA si DORINTA, lipsindu-i insa SPRIJINUL si FONDURILE, astfel ca esecul acestor programe nu i se datoreaza in totalitate.

MIG-29 SNIPER, un program ambitios, care ar fi asigurat astazi un avion inca performant ROAF. Un singur exemplar a fost modernizat (este vorba de avionul cu numarul 67, monoloc, ce apartinea de Grupul 57 Aviatie Vanatoare “Constantin Bazu Cantacuzino” de pe Mihai Kogalniceanu; avion cedat de catre ROAF in vederea demararii programului SNIPER), acesta facandu-si debutul pe 5 mai 2000, decoland la ora 17.11 minute si revenind la sol la ora 17.53 minute (a zburat fix 42 de minute!). Interesant este faptul ca acest avion a fost primit cu mare entuziasm de catre militarii (ulterior, rasul si veselia, optimismul si increderea, s-au estompat rapid. Cum zice zicala: “N-a fost rasul lor!”) si cu mare tam-tam de catre politicieni. La zborul inaugural participand autoritati locale, membrii ai Guvernului si Parlamentului Romaniei de atunci, diplomati, ziaristi, etc. Deci, cu alte cuvinte, se anunta un proiect de succes, ROAF asteptandu-l cu bratele deschise!

MIG-29 Sniper. Cum ar fi aratat astazi RoAF cu 24 de Sniper-e?! Am fi putut cumpara Mig-29 din Basarabia, poate chiar am fi putut exporta versiunea noastra de modernizare! Poate, poate…poate daca am fi avut si politicieni patrioti!

Avionul era extrem de modern, atragand invidia si admiratia vecinilor nostrii, care si ei il zburau, dar totodata si supararea Moscovei (ca de, ei il facusera), dispunand de o noua interfata om-masina si un nou pachet de avionica; intregul avion fiind supus unui program de prelungire a resursei (au fost schimbate cablajele; au fost instalate noi componente mecanice si electrice, mult mai performante decat cele originale; noi antene. Multe dintre aceste echipamente aveau capacitate LRU, ele putand fi schimbate foarte usor la linia de avioane, usurandu-se astfel substantial intretinerea si mentenanta).

Avionul era la acea data cel mai modern FULCRUM din lume, modernizat in afara Rusiei, si dispunea de: doua display-uri color multifunctionale MFCD cu cristale lichide LCD (152×203 mm) destinate afisarii informatiilor referitoare la situatia orizontala, navigatie, acrosaje, stare tehnica, imagini video de bord, etc; vizor HUD cu unghi mare de vizare, cu panou de comanda frontal UFCP; comenzi HOTAS; display pentru receptorul de avertizare de radiolocatie RWR; calculator digital de misiune MMRC; calculator de date aerodinamice ADC; sisteme moderne de comunicatie, navigatie si identificare CNI; sistem de navigatie hibrid –inertial INS LISA/receptor GPS: sisteme de radionavigatie VOR/ILS/DME; doua statii de radio AM/FM UHF/VHF securizate si cu salt in frecventa; transponder IFF; sistem de transfer de date DTS, sistem video de cabina CTVS, inregistrator video de bord VTR. La data anularii sale se studia posibilitatea montarii a unui nou radar (acesta urma sa fie de productie israeliana) si a unui sistem de generare a oxigenului la bord OBOGS, precum si a unor acrosaje capabile sa sustina armament modern de productie SUA siIsrael. Era acesta un avion inferior celor existente pe plan mondial, asa cum il acreditau unii de pe la noi? Cu siguranta, NU! Ar fi dispus ROAF de un avion capabil? Cu siguranta, DA! Dar, ca multe altele, n-a avut noroc! Si rau este cand te “nasti” fara niciun dram de noroc…

AH-1RO DRACULA, elicopterul romanesc de atac, este un alt esec rasunator pentru Armata si inzestrarea sa. Un esec care nu i se datoreaza insa! Fiindca, desi toate guvernele ce s-au perindat pe la conducerea Romaniei, din 1990 incoace, “constientizau” ca apararea nationala este o problema de importanta nationala, iar Romania avand dreptul de a dispune de 120 de elicoptere de atac (trist, dar nici astazi nu dispune de asa ceva. Si ma intreb si-acum, DE CE?), in urma Conferintei Pentru Limitarea Armamentelor Conventionale de la Viena, din 1990; n-au facut nimic!

Cum ar fi aratat astazi Romania cu 96!!! de elicoptere de atac moderne?!

FOTO: airliners.net

Desi proiectul ajunsese intr-o faza finala, inerenta demararii productiei de serie, cu costuri si cerinte operationale bine definite si calculate “la liniuta” de catre specialistii militari, care doreau un numar cert de 96 de elicoptere pentru ROAF; totul, dar absolut totul a fost in van! Unele voci au sustinut pe atunci caRomania ar fi fabricat un elicopter vechi, depasit, aparut in timpul razboiului dinVietnam (este vorba de celebrul COBRA, taticul celui nenascut, AH -1RO DRACULA), scump si cu performante scazute (multi cretini si idioti utili sunt inRomania asta!). Era oare acest proiect prost, inutil si depasit din start? Pai haideti sa vedem ce calculasera specialistii aia, care pana la urma au fost ignorati, iar industria aeronautica romaneasca, in loc sa se dezvolte, a ajuns pe marginea prapastiei!

DRACULA, ar fi costat statul roman intre 12-14 milioane de dolari per bucata, si ar fi fost facut in proportie de 80% intara. 80%, dragi cititori! Si asta prin transfer de tehnologie de la Bell Helicopters, implicand in program societati autohtone, precum: IAR Brasov, Turbomecanica, Aerostar, Straero, Ratmil, Simultec, Comoti, Aerofina, Aeroteh, si altele. O duc astazi aceste societati bine, in marea lor majoritate? Cu siguranta, NU! Daca acest proiect reprezenta mult sau putin, pentru industria aeronautica romana si nu numai, judecati dumneavoastra!

Era un proiect prost si depasit? Cu siguranta, NU! Fiindca, acesta avea la baza platforma structurala si ansamblele mecanice specifice AH -1W SUPER COBRA, care si astazi este considerat unul dintre cele mai eficiente elicoptere de atac din lume. Mai mult decat atat, il faceam sub licenta avand drept de dezvoltare si export, dar, ca multe altele, nici acesta n-a avut noroc! Punct, si de la capat…

Dintre proiectele mai putin cunoscute, dar de care Armata era interesata, a facut parte si EAGLE IV. La MFA Mizil se intentiona fabricarea acestuia sub licenta GENERAL DYNAMICS –MOWAG AG, Elvetia, din 2005; insa pana acum…NIMIC! Batranul ARO, are inca “o sansa de viata”. Prea lunga, spunem noi!

FOTO: mci-forum

Masina, in greutate de 7,6 tone, are o sarcina utila de pana la 2400 kg si o putere de 250 CP; fiind la acea data considerate de catre experti –inclusiv de catre cei romani-unul dintre cele mai performante din clasa sa, a blindatelor usoare tot-teren. Armata il avea in vedere pentru diverse misiuni, precum: recunoastere, supraveghere, patrulare, comanda si control, comunicatii, asalt, politie militara, forte speciale, etc; urmand a-l dota cu sisteme specifice fiecarei misiuni, inclusiv arme de calibru mic si mijlociu + seturi de protectie suplimentara, balistice si antimina. Ar fi fost astazi un asemenea vehicul, util baietilor nostrii din A-stan? Cu siguranta, DA, cu atat mai mult cu cat un asemenea vehicul chiar a fost testat de catre expertii MApN, acestia fiind foarte multumiti de performantele si capacitatile vehiculului. Dar, ca multe altele, n-a avut noroc!

Despre MLI-2000, ATROM, TR-2000, IAR-XT, rachete si munitie de precizie, nici nu mai vorbim, ele fiind mult prea cunoscute. Nici acestea, desi erau necesare si dorite, unele definitivate, chiar prototipuri, n-au avut noroc!

Prima versiune a ATROM

FOTO: military-today

Un alt proiect uitat este cel al sistemului de tun naval, MILENIUM GDM 008. In legatura cu acesta se dorea de catre Oerlikon Contraves, Elvetia, implicarea Romaniei si a Armatei sale in proiect! Armata, dorea ca acest tun sa intre in viitor, in dotarea noilor nave ale Marinei, dar cu implicarea firmelor romanesti. Se dorea ca la Dragomiresti S.A, sa se fabrice cea mai performanta munitie AHEAD de 35 mm (inclusiv pentru VIFOR), dar pana acum nu exista semnale certe ca s-a si facut ceva. Cert este doar faptul ca MILENIUM GDM 008, nu se fabrica la noi, desi s-ar fi putut asta; dar ca multe altele, n-a avut noroc!

Multe se puteau realiza in Romania postdecembrista, pe linia industriei militare si a inzestrarii armatei. Multe, foarte multe! Sunt sigur ca au existat, ori poate mai exista, proiecte de care cu siguranta n-am aflat. Multi dintre noi, pasionatii de tehnica militara si Armata in general, suntem sceptici (si este normal sa fim asa, fiindca mersul lucrurilor la noi ne-a facut sa fim asa!) dar cu siguranta, informati atat cat s-a putut. Jucam jocul dea ESTE/VA FI/NU ESTE, cu placere si entuziasm amestecate cu furie si neputinta, asumandu-ne curajul implicarii indirecte in problemele Armatei si nu numai.

Daca cei indreptatiti si platiti pentru a se implica direct, nu o fac, atunci macar noi s-avem curajul de a ne implica, desi suntem constienti de faptul ca n-avem nici o putere. Putem insa sa le reamintim acestor “domni” sus-pusi, platiti din banii nostrii sa faca ceva pentru Armata siTara ca, CURAJUL este o trasatura de caracter indispensabila unei personalitati puternice. Au EI asa ceva? Pana acum n-au demonstrat-o, ezitand sa ia decizii vitale pentru bunul mers al Armatei si inzestrarii sale, iar situatia catastrofala se adanceste pe zi ce trece. Pana cand, nimeni nu stie! Si, in mare parte, aceasta stare de fapt nu se datoreaza Armatei si specialistilor sai. Acestia au facut si fac inca, ceea ce pot in conjunctura politico-financiara de astazi! Dar, sa-i intrebam pe EI, cei de sus, de ce acesti specialisti nu sunt ascultati, nu sunt luati in seama ci doar ignorati, chiar nu cred ca mai are rost!

Ce putem face noi, cei cu adevarat interesati de soarta Armatei Romane? Prea putin! Putem doar sa ne reamintim de ceea ce-am fi putut fi, de ceea ce-am fi putut face; putem doar sa ne mentinem mintea vie si iscoditoare, iar atentia asupra a tot ceea ce se intampla, marita. S-auzim de bine in viitor!

 

                                                                                                                          

  WW

 

 

Reclame

Daca eu as fi Mos Craciun II

Standard

Daca eu as fi Mos Craciun ce as aduce Armatei Romane, in asa fel incat nu numai sa fie foarte moderna si puternica, dar procesul de dotare sa fie un bum extrordinar pentru intreaga economie romaneasca? Adica sa ne si dotam, iar in acelasi timp, sa devenim si o tara mai bogata?! Sa ne dotam la superlativ, dar pe banii lor, si cum noi suntem saraci, sa facem in asa fel incat ratele la armamentul cumparat sa fie mai mici decat taxele si impozitele platite  prin offset-ul realizat, incat sa avem si profit?!

Putem face o asa mare minune, ca dintr-o campanie de inarmare cum nu a fost alta pe pamantul Romaniei, sa ne alegem cu o superarmata, o supereconomie si cu o gramada de bani?! Bre stiu ca suna a reclama la jocuri tip Caritas, dar credeti-ma ca este atat de usor incat orice student  la finante de anul II, bine pregatit, stie raspunsul…

Sa va spun cum:

PARTEA I: BANII

Aici lucrurile sunt atat de simple incat nu prea am ce sa spun, altceva decat ce am scris de atatea ori! Raspunsul pentru gasirea fondurilor necesare dortarii la nivel de top a Armatei sta in doua cuvinte mari si late: CREDIT FURNIZOR!!!

Acest sistem de finantare obliga vanzatorul, producatorul armamentului, sa vina pe langa oferta propriuzisa de hardwere si cu o banca sau consortiu bancar care sa asigure finantare. Bineinteles ca se poate opta si pentru oferirea de garantii da catre statul-mama al constructorului pentru obtinerea de catre Romania a unui credit sindicalizat de pe piata libera la o dobanda egala practic cu dobanda la care se imprumuta tara-mama a furnizorului de armament.

Un exemplu in acest sens ar fi tancurile. Daca vom cumpara/coproduce tancuri germane, am putea primii un imprumut la o dobanda de maximum 2,5-3% in euro, Germania imprumutandu-se acum cateva luni cu sub 2% de piata libera. Si acesta este doar un exemplu. Practic problema finantarii nu poate fi pusa decat daca esti extrem de idiot sau politician roman. Sinonimia termenilor poate fi observata cu ochiul liber. Asadar avand banii asigurati mergem mai departe!

PARTEA aII-a: RAMBURSAREA RATELOR LA CREDITE SI DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMANIEI

Pai nici aceasta parte nu este foarte dificila. Cine zbiara ca Romania este saraca si nu-si poate permite sa cumpere…avioane, sa zicem este un biet idiot! Respectivul ar trebui de fapt sa spuna ca Romania este condusa de imbecili si de aceea nu-si permite nici avioane de lupta, nici autostrazi, nici industrie, nici un nivel de trai decent!

Pantru ca acesta este adevarul, lipsa banilor fiind un lait motiv, de la revolutie incoace, pentru incapacitatea si incompetenta clasei noastre politice!

Astfel, daca am fi si noi condusi de oameni normali problema banilor nu ar mai exsita. Lucrurile sunt foarte simple! Pentru fiecare producator de armament de la care Romania doreste sa cumpere ceva, se poate gasi o nisa economica pe care sa-l pui s-o dezvolte! Cati kilometri de autostrada credeti voi ca se pot face din 7-8 miliarde de euro, bani care ar trebui bagati numai in aviatie?! Probabil ca daca respectivii kilometri de autostrada ar fi construiti de un privat pe banii lui (parteneriat public-privat)… ar iesi destul de multi, undeva la 900-1000 km. Surplusul la PIB adus de o astfel de investitie ar fi serios si de lunga durata. Autostrazile sunt investiti multiplicatoare, care in 10 ani pot aduce la buget, prin taxe si impozite generate de afacerile deschise pe langa autostrada, de economiile facute de transportatori, de alte investiti conexe, etc, etc, de 4-5-6 ori bani investiti. Suna neverosimil?! Va asigur ca doar in limba romana suna asa. In germana, engleza, franceza suna…normal!

Bumul economic al Germaniei in anii “30 si cel al SUA in anii ”50 s-a bazat pe un program mare de constructie de autostrazi… Program care a dus ambele tari intr-un varf industrial nemaivazut.

Daca am dota armata la un nivel 20-25 miliarde euro in 10-15 ani, am avea din offset investiti echivalente in ramuri economice alese de noi. Offset-ul este reglementat la 80% din contract, de legea romana si la maximum 100% de UE, dar negocierile pe sub masa, in astfel de contracte, se pot face fara probleme.

Ganditi-va ce ar insemna o intrare de 10 miliarde de euro in dezvoltarea agriculturii eco si industriale! In exploatatii mari agricole, in depozite de unde produsele romanesti ar putea, in sfarsit, sa domine supermarket-urile, in irigatii, etc! Incercati sa va inchipuiti cum ar arata industria romaneasca daca s-ar injecta 7-8 miliarde numai in ramuri care aduc o prelucrare inalta a produselor, adica numai in industria inalt tehnologizata. Cum ar arata salariile intr-o industrie care ar produce in Romania bunuri de consum cu adaos mare de inteligenta!? Ce taxe si impozite si ce consum individual ar genera salarii decente in ramuri industrial inalt tehnologizate?!

Marele avantaj al timpurilor pe care le traim, pentru ca in orice lucru rau sta si un bine, este foamea foarte mare a tuturor producatorilor de armament. Peste tot se taie din buget in general, si din cele ale apararii in special, se micsoreaza comenzile, se intarzie livrarile, absolute peste tot. Acum chiar ca ar fi momentul sa intram puternic, pentru ca am avea o pozitie de negociere extreme de solida, acum ei sunt cu spatele la zid. Astfel am putea impune destul de punctual unde si catre ce ramura sa mearga preponderent sumele din offset.

Ceea ce propune SAAB, ar propune orice companie, numai sa-si vanda produsele, iar pe de alta parte si tarile mama ale producatorilor ar fi foarte interesate sa spijine o oferta cat mai buna. Au si ei locuri de munca de aparat, taxe de colectat, si pana la urma ar castiga bani frumosi intr-o vreme deloc prielnica afacerilor. De asemenea banii necesari nu ar fi problema noastra, ci a companiei furnizoare.

Cine plange crezand ca nu vom putea sa achitam ratele, sau ca plata acestora ne va seca bugetul…nu stie ce vorbeste! Investiti cu cap acesti bani ar avea rolul de multiplicatori masivi de PIB, multiplicatori de bunastare. Din taxele si impozitele colectate de pe urma lor Romania ar putea plati ce are de platit si i-ar ramane si profit.

Practic plata ratelor poate fi legata, asa cum a propus SAAB, de nivelul realizat al investitilor respective, de eficenta acelor investiti, adica de o serie de criterii de performanta, prinse in caietul de sarcini al licitatilor de achizitii. Adica: nu-ti faci planul de investitii, sau investitia ta nu intra in parametri economici negociati…nu pupi un leut!

Acum problema economica fiind rezolvata, haideti sa ne destrabalam!

Fortele Terestre

 

Leopard A2 A7, sau TR 150 Bizon II, daca am fi destepti

Leopard A2A6-7, integrat in industria romaneasca, practic o dezvoltare romaneasca pe baza tancului german                                                                                                          –  600 bucati

MLI2000, este obligatoriu sa avem o masina de lupta a infanteriei-600 bucati, in principiu tot cu germani

SAUR-3, asa cum se promite arata bine                                                  –800 de bucati

Artilerie autotractata. ATROM 155                                                          -250 de bucati

Sisteme AA cu raza lunga ASTER 15 si 30

Sisteme AA cu raza scurta si medie VL MICA

Dotarea cu sisteme UAV de la nivel de grupa in sus

Dotarea cu peste 2500 de autovehicule blindate si neblindate, construite in tara de tip Humvee

 

Fortele navale

 

Modernizarea celor doua fregate britanice strict pe rolul lor natural: vanatoarea de submarine rusesti.

Construirea in tara a inca doua fregate mari cu sistem AEGIS incorporat, cu caracteristici stealth, cele mai bune care sunt pe piata.

Construirea in tara a 6 corvete stealth dotate pentru lupta anti-nava si AA.

Construirea in tara a noi vanatoare de mine, nave auxiliare pentru flota.

4 submarine moderne

Submarin tip U 214 apartinand Coreeai de sud, „parcat” langa USS Nimitz

Nave noi cu caracteristici stealth pentru fortele de Dunare.

Elicoptere dedicate si avioane pentru Flota. 12-14 elicoptere in afara celor de la bordul navelor si o escadrila dedicata si specializata de avioane pentru atacul anti-nava si protectia flotei.

2 avioane de supraveghere maritime P-3 Orion sau echivalente.

Baterii de rachete anti-nava mobile cu lansare de pe tarm

Infiintarea a inca unui batalion al Infanteriei Marine.

 

Fortele Aeriene

 

Avioane

36 de aparate Eurofighter Typhoon Tranche III, cu radar AESA si tractiune vectorizata, dedicate in special supramatiei aeriene.

60 de aparate multirole F-16 50/52 sau Gripen E/F, as prefera Gripen E/F.

36-48 de avioane tip LCA trasonice si scoala produse local prin asociere.

8-10 Hercules C-130 J

10 C-27J Spartan pe langa cele 7 care au fost déjà comandate

2 sisteme AWACS

2-3 cisterne aeriene

 

Elicoptere

Reluare contractului pentru constructia in tara a unui elicopter de atac si comandarea lui in cel putin 60 de exemplare. AH-1 Z Viper ramane o variant ca si A-129 Mangusta.

                                                  AH-1 Z Viper

Inlocuirea elicopterelor de transport cu unele rezistente la tirul inamic, cel mai probabil UH-60 Black Hawk in numar de peste 80.

16-20 elicoptere grele de transport CH-53

CH-53

…………………………………….

In mod sigur fiecare dinte voi mai poate adauga cate ceva, poate avea diversi favoriti, insa un program croit in linii mari pe aceste cantitati ar necesita o suma care nu cred sa depaseasca 25 de miliarde de euro. Si chiar daca ar depasi, care sa fie problema atata timp cat fiecare leu cheltuit pe inarmare s-ar transforma in venituri si productivitate economica crescuta?!

Desi acest program poate parea o utopie desfid pe oricine sustine ca nu poate fi aplicat. Daca lasam la o parte vaicareala si ne uitam pe cifre, problema aparenta a dotarii foarte slabe a Armatei, ni se dezvaluie ca fiind de fapt o mare oportunitate de dezvoltare economica si de reindustrializare a tarii, de data aceasta pe baze economice solide si profitabile.