Arhive pe etichete: larom

Perspectivele artileriei autopropulsate romanesti,fata in fata cu proiecte similare straine

Standard

Deoarece batalioanele de tancuri si infanterie mecanizata au nevoie de o protectie de artilerie foarte mobila si rapid desfasurabila pe orice teren, care sa se miste in acelasi ritm cu unitatile respective, este critica inzestrarea lor cu o arma capabila de foc sustinut si desfasurare rapida, de indata ce loviturile concentrate ale lansatoarelor LAROM (54 de bucati) si APRA (134 de bucati) se epuizeaza, completand cu lovituri de precizie barajul initial de artilerie. In caz contrar, capacitatea de lupta a acestor batalioane este serios afectata de  sprijinul limitat de artilerie.

LAROM

 

APR 40

Aceasta cerinta se incadreaza si in strategia descrisa de documentul – Concepţia de înzestrare cu sisteme şi echipamente majore a Armatei României în perioada 2006-2025, elaborată de Statul Major General şi aprobată de CSAT în data de 13.02.2006, strategie ce prevedea inzestrarea cu obuziere autopropulsate de calibrele 155mm si 105mm:

http://www.dpa.ro/documente/politici/ConceptiaInzestrare.pdf

 

Proiectul de obuzier autopropulsat calibrul 155mm/52 ATROM este un derivat al proiectului israelian  ATMOS 2000 ( Autonomous Truck Mounted howitzer System– sistem autonom cu obuzier montat pe camion) fabricat de către firma israeliană Soltam Systems. Sistemul ATMOS este un proiect privat, testat de armata israeliana si destinat exportului.

ATMOS

ATROM

Singurul prototip ATROM a fost creat in Romania intre anii 2002 si 2003 de catre firma Aerostar SA Bacau în colaborare cu

insa nu  fost introdus in productie de serie datorita inexistentei comenzilor din partea fortelor terestre romane. Este interesant de precizat ca, spre exemplu, Camerun detine 18 sisteme ATMOS iarRomania nu este capabila sa introduca in inzestrare un singur ATROM.

 

ATROM foloseste sasiul camionului ROMAN 26.360 DFAEG 6×6, motorizat cu un diesel MAN 28866 LF 24, de 360 CP. Vehiculul de 26 de tone, aerotransportabil cu C130 Hercules, are un blindaj usor ce poate rezista la proiectile de 7,62 si fragmente din explozii, iar cabina si sistemul de management al luptei sunt similare si compatibile cu cele ale LAROM. Platforma deschisa a armei are un incarcator automatizat pentru tunul  Soltam calibrul 155mm/52, capabil sa sustina rate de foc de 3 lovituri/15secunde, 15 lovituri/3minute sau 75 in 60 de minute, la distante de 41km cu munitie standard sau chiar 51km cu munitie inteligenta reactiva., rezerva de proiectile la bord fiind de 24 de proiectile.

Pe scurt, este o arma foarte capabila, perfect compatibila cu sistemele de transport, comunicatii si lupta ale fortelor terestre romane, proiect care a fost insa sistat, probabil datorita costului relativ ridicat si incapacitatii de a produce tunul de 155mm in tara, la uzinele Resita.

 

La nivel mondial, un proiect foarte asemanator este Nexter Caesar-ul francez, o platforma construita pe aceleasi principii, tot cu un tun de 155mm/52, insa mai usoara, de doar 17.7 tone si care a cunoscut productia de serie precum si comenzi din partea unor clienti externi.

 

CAESAR

 

Cel mai avansat si sofisticat proiect din categorie, dar si cel mai recent, este Archer-ul suedezilor de la BAE Systems Bofors. Si Archer poseda tot un tun 155 milimetri / 52 calibre, BAE Systems FH77-B05, amplasat pe un Volvo A30E 6×6 si capabil să trimita proiectile inteligente la o distanta de 60 de kilometri ( pentru proiectilul Excalibur ), cu o rata de tragere de 3 proiectile in 15secunde sau 20 proiectile in 2.5 minute, cu o rezerva de 20 de proiectile in magazine si inca 20 in rezerva. La cele 30 tone, are o cabina protejata la proiectile de 7.62 si exploziv cu fragmentatie, detinand si o turela pentru protectie proprie Kongsberg M151 Protector.

 

ARCHER

De asemenea, poate folosi modul de tragere MRSI (Multiple Round Simultaneous Impact), adica lovirea simultana a tintei cu mai multe proiectile trase succesiv pe traiectorii diferite. Archer intra si el  in productie de serie.

O arma mai putin cunoscuta, insa produsa in vecinatatea Romaniei, este sistemul B52 Nora, produs de Serbia in principal pentru export.

NORA B52

Nora B-52 a fost conceput ca o modificare a obuzierului de 152 mm D20 /52 calibre pe o platforma de camion 8×8 motorizata cu un diesel de 480CP, cu o masa totala de 34 de tone si protectie STANAG 4569 Nivel I si II. Dispune de un sistem de auto-incarcare cu o magazie de 36 de lovituri, capacitate MRSI si raza de lovire a artileriei intre 41 si 65 km in functie de proiectilele folosite. Principala piata de export pentru Nora B-52 este dotarea fortelor armate ale Myanmar, Kenya si Bangladesh .

 

De departe cel mai interesant concept bazat pe tunul de 155mm, diferit de platforma ATMOS/Caesar/Archer, este tunul autopropulsat G6-52 Rhino 155m.

G6-52 Rhino

Este un produs extrem de interesant al tehnologiei Denel, din Africa de Sud, stat cu care am putea colabora in acest domeniu precum si in cel al elicopterelor (asa cum am propus in materialul “IAR S.A. Brasov – o situatie fara iesire?”: https://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/02/17/iar-s-a-brasov-o-situatie-fara-iesire/ ), dincolo de parteneriatele actuale ale Romaniei.

Tunul autopropulsat de 155mm G6-52 Rhino este o platforma avantgardista, inovatoare si unul dintre cele mai eficiente si eficace tunuri autopropulsate. De altfel ar trebui studiata optiunea ca respectivul sistem, inclusiv turela, sa fie instalabile pe sasiu modificat al TBT sau pe sasiuri de tanc T55 si TR-85. Asa cum am prezentat in materialul “Va avea Romania un nou tanc? Si daca da, cum va arata?! “ : https://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/03/31/va-avea-romania-un-nou-tanc-si-daca-da-cum-va-arata/ , diversificarea utilizarii sasiului de tanc poate avea ca rezultat un echipament similar PZH-2000, 2S19 Msta sau Krab-ului polonez (varianta pe sasiu de T72 a AS-90 Gun Equipment 155 mm L131 ).

 

KRAB AS-90

 

Similar cu Archer, arma poate lovi tinte pana la 67km si in plus poate efectua lovituri simultane la 25km cu 5 proiectile trase pe traiectorii balistice diferite, avand o cadenta de foc de 6 proiectile/minut sau 3 proiectile/25 secunde.
Poate de asemenea folosi munitii inteligente top-attack, ghidate laser tip Krasnopol-M si high-explosive si dispune de o rezerva de 45 de proiectile in magazie.

 

O astfel de colaborare, ar putea ajuta la finalizarea ATROM-ului si dezvoltarea unor versiuni modificate pentru alte sasiuri si utilizarea unei platforme de incarcare protejate, nu expuse, cum e cazul ATROM, dar probail mai scumpa si mai grea, masa totala de 46.5 de tone nefiind neglijabila in ceea ce priveste transportul aerian. Anterior ATROM-ului, au mai existat incercari de a produce in tara artilerie autopropulsata bazata pe 2S1 Gvozdika cu un tun de 122mm A565 (raza de “bataie” 15km) folosind sasiul MLI-84, vehicul denumit Model89 dar si aceste incercari nu s-au concretizat decat intr-o productie de serie limitata de 42 de bucati, stocate in prezent. Acest model ar putea fi modernizat, probabil si cu o noua turela, un nou sistem de conducere a focului si management al luptei si un tun de 155mm in versiunea scurta a tunului, de 39 calibre.

Model89, sursa foto: Wikipedia, Mircea 87

In plus, tunul respectiv poate fi adaptat si altor mijloace de transport, putand exista pe langa versiunile de mai sus si una simplificata, cu tractor/camion de remorcare si incarcare manuala sau partial automata (vezi ansamblul obuzier 155mm Haubits FH77 – camion SBA111 Scania-TGB 40), ducand numarul de bucati ale tunului  Soltam calibrul 155mm/52 la ordinul sutelor, ceea ce ar rentabiliza productia sa integrala, sub licenta, in tara.

Haubits FH77

Uzinele Arsenal Resita au produs in trecut in peste 300 de bucati obuzierul rusesc de 122mm, in versiunea romaneasca M81, cel de 130mm denumit M82 precum si cel de 98mm M1993: http://www.catalogafaceri.ro/afaceri/business.php/ARSENAL-RESITA-SA/42270/

Deci un minim de experienta si competente ar trebui sa mai existe…

 

ATROM-ul este inca o solutie moderna, capabila si perfect adaptata nevoilor armatei romane iar introducerea sa in productie si inzestrare ar fi o completare binevenita a sprijinului de artilerie acordat unitatilor celor mai mobile ale fortelor terestre. ATROM este un echilibru interesant intre masa acceptabila pentru desant aerian, mobilitate, simplitate, pretul competitiv, performanta comparabila cu a altor sisteme similare la nivel mondial si deplina compatibilitate cu sistemele aflate déjà in inzestrarea fortelor terestre romane.

 

Oare povestea acestei arme se opreste aici?

 

Marius Zgureanu

Reclame

IAI pregateste EXTRA pentru lansare din aer

Standard

Racheta EXTRA, varianta sol-sol

Pe noi ne intereseaza aceasta dezvoltare,  pentru ca racheta Extra ar putea fi folosita si de Romania. Deja s-au facut trageri experimentale cu aceasta racheta de pe sisteme romanesti LAROM,insa  deocamdata nu se stie daca rachetele de tip EXTRA chiar se afla in vederile Fortelor Terstre. EXTRA are o raza de actiune de 150km, un diametru de 300mm si o greutate de 430kg (din care 150kg este incarcatura de lupta).Ghidarea se face printr-un sistem inertial asistat de GPS.

Sistemul de navigatie al rachetei are acum o capacitate de lovire a tintei de sub -+10 metri, iar versiune EXTRA care va fi lansata din aer va putea primii cooordonatele in timpul zborului prin data link, sau acestea pot fi programate inainte de lansare. Datorita sistemului dual de navigatie, GPS si inertial(IMU), racheta este foarte rezistenta la bruiaj si contramasuri menite sa-i deranjeze traiectoria.

In varianta aer-sol, EXTRA va fi dotata cu un focos mai mic, de 100kg, de tip MPR 500. Varianta sol-sol are o raza de maximum 150km, dar deocamdata nu se cunoaste raza acestei  variante.

Viitoarea EXTRA aer-sol va putea fi lansata si de F-16, F-5 si va putea folosi, ca si varianta mai terestra, o larga gama de munitie: bombleti AT/AP, munitie anti-pista, mine, etc.

Ciudat si incurajator as spune este faptul ca EXTRA ar fi efectuat deja trageri de proba de pe platforma LAROM si cum stim ca proiectul de racheta calibrul 273 mm s-a cam impotmolit, cum stim ca Armata vrea si rachete tactice cu raza de 150km, s-ar putea ca EXTRA sa fie pana la urma cea mai buna solutie.

Sistem LAROM folosind rachete EXTRA

Cu o raza de foc cuprinsa intre 20 si 150km, ar putea suplini si racheta de 273mm( raza de 80km) si pe cea viitoare cu raza de 150km, iar in plus am avea, pe aceeasi platforma, si o racheta de croaziera lansabila din aer, foarte precisa si usor de intretinut, datorita largii sale intrebuintarii atat in Fortele Tersestre, cat si de catre ROAF.

Citit si Viitorul LAROM

sursa: defense-update

ISTORIA ARTILERIEI ROMANE: ARUNCATOARELE (II)

Standard

Un capitol aparte in dotarea Armatei Romane, l-au constituit “Aruncatoarele de proiectile reactive”. Acestea, prin puterea lor de foc si de distrugere, dar si datorita mobilitatii, au reprezentat si inca reprezinta, mijloace de foc eficiente si versatile.

Primele aruncatoare de proiectile reactive pe care le-a avut armata noastra, au fost cele de tipul R-2, calibrul 130 mm, incepand cu anul 1950. Aruncatorul era de fabricatie cehoslovaca, montat insa pe autocamioane sovietice ZIS-151 cu 3 punti motoare, avand 32 tuburi de lansare rachete nedirijate. Greutatea aruncatorului cu toate cele 98 de rachete era de 10330 kg, iar numai cu rezerva (66 rachete) de 9700 kg. R-2 avea urmatoarele caracteristici: calibrul 130 mm; greutatea fara munitie 7575 kg; lungimea aruncatorului 7000 mm; latimea 2380 mm; inaltimea in pozitie de mars 2180 mm; rachetele erau de tipul ORNNG cu focos NZ-60, in greutate de 24 kg, viteza initiala 420 m/s, lungimea 815 mm, timp de ardere-motor cu 8 ajutaje de 0,67 s; camp de tragere vertical de la 0-50 grade; camp de tragere orizontal stanga/dreapta de 120 grade; bataia maxima 8200 m.

Cabina autocamionului ZIS-151 era rezistenta la socul produs de lansarea rachetelor, iar timpul mediu pentru tragerea unei salve era de 12,4 s; viteza de deplasare a instalatiei in teren accidentat era de 10 km/h, iar pe drum de 40 km/h. Romania a avut in dotare putine asemenea instalatii si aproximativ 600 de rachete ORNNG, ce s-au aflat in dotarea Brigazii 74 Obuziere Roman (12 aruncatoare) si Brigazii 175 Aruncatoare Galati (12 aruncatoare), pana pe la jumatatea anilor *60, cand au inceput sa soseasca in tara instalatiile mult mai moderne si complexe de tipul BM-21 GRAD (GRINDINA) de calibrul 122 mm.

Aceste instalatii extrem de raspandite in lume, montate pe o multitudine de vehicule pe roti sau senilate si construite sub licenta ori copiate, de o multime de state, sunt inca performante. BM-21 GRAD a intrat in dotarea Armatei Romane alaturi de punctul de comanda, masinile de transport si reancarcare 9 T254, masina de legare topogeodezica si altele; vehicule ce erau moderne in acele timpuri.

BM-21

Varianta initiala achizitionata de catre Romania la sfarsitul anilor *60, era montata pe camioane de tip URAL 375E (la origine acestea erau camioane civile!), echipate cu motoare V8 pe benzina, avand 180 CP, viteza maxima pe drum 75 km/h, raza de actiune fara realimentare de 750 km; tractiune 6×6 si sistem de umflare a rotilor in mers CTIS (pe atunci aceasta era o noutate in armata noastra), trecea vaduri adanci de 1,5 km, putand traversa zone greu accesibile prin modificarea presiunii in pneuri. La acea data, URAL375E era de departe cel mai modern mijloc auto pe care-l avea Armata Romana!

Si sistemul de lansare era extrem de modern, BM-21 putea lansa rachetele din cabina camionului cu ajutorul dispozitivului de dare a focului 9 V170 sau de la distanta printr-un sistem de control si cablu cu lungimea de 64 m. Rachetele puteau fi lansate la interval de 0,5 s, lansatorul putand fi reincarcat manual in aproximativ 10 minute de catre 5 servanti.

Rachetele GRAD erau de tipul M 21-OF de 66 kg greutate, avand bataia maxima de 20,4 km, si erau mentinute pe traiectorie cu ajutorul blocului stabilizator cu ampenaj. BM-21 s-a aflat in dotarea regimentelor de artilerie de divizie –cate un divizion a cate 18 lansatoare si avea urmatoarele caracteristici:  calibrul 122,4 mm; greutatea cu servanti si munitie 13,7 tone; greutatea fara servanti si munitie 10,8 tone;  lungimea aruncatorului 7350 mm; latimea pentru miscare 3010 mm; inaltimea in pozitie de mars 3090 mm; camp de tragere vertical: stanga 105 grade/dreapta 70 grade.

Ca multe alte state precum Polonia, Cehoslovacia, Egipt, Iugoslavia, Coreea de Nord, Etiopia, Iran, Pakistan, China, etc, si Romania a asimilat in fabricatie, sub licenta, sistemul GRAD. Primul sistem fabricat la noi, a intrat in dotare pe data de 02.07.1975 sub denumirea de APR-21, fiind montat pe sasiul camionului SR-114R “Bucegi” de 4 tone si 140 CP (era in dotarea armatei incepand cu anul 1964), 4×4, avand 21 de tuburi de ghidare (3 randuri a cate 7 tuburi). Interesant este faptul ca  lansatorul romanesc a avut succes la export, fiind intalnit in tari dinAfrica, unde s-a comportat foarte bine, astfel incat unele dintre aceste tari au importat ulterior si varianta mai moderna APRA-40 (precumMaroc, Iran, Irak, Nigeria, chiar si in fosta Iugoslavie). APR-21 avea urmatoarele caracteristici: calibrul 122,4 mm; greutatea cu servanti si proiectile 8650 kg;  lungimea aruncatorului 6170 mm; latimea 2480 mm; inaltimea 2720 mm; camp de tragere vertical de la 0-155 grade; camp de tragere orizontal: stanga 110 grade/dreapta 70 grade; timpul pentru tragerea unei salve era de 15,6 s; bataia fara inel de franare 20750 m/ cu inel mare de franare 11980 m; racheta era de tipul M-210 F (9 M22U), de calibrul 122 mm, 66,6 kg greutate, dintre care aproximativ 20 kg reprezinta incarcatura de lupta.

APRA – 40

Incepand cu anul 1978, instalatiile de tip APR-21 au inceput sa fie inlocuite de catre mult mai modernul APRA-40 (daca APR-21 este bunicul LAROM-ului, APRA-40 este taticul acestuia), ce are 40 de tuburi de ghidare rachete cu lungimea de 3 m si folosea aceeasi racheta de tip M-210 F GRAD (la inceput, ulterior industria romaneasca a asimilat in fabricatie racheta M-210 F, modernizand-o). APRA-40 de inceput era montat pe platforma camionului DAC 665T, cu tractiune 6×6 (astazi acest camion este dotat cu motoare MAN, mult mai puternice si fiabile) si dispunea de o masina de transportat munitie pe sasiu DAC 665G, in caroseria caruia erau dispuse 2 stelaje pentru 80 de proiectile. Incarcarea se executa manual, APRA-40 fiind deservit de catre 6 servanti, care puteau fi transportati in cabina (ceea ce la APR-21 nu era posibil din lipsa de spatiu in cabina). APRA-40, ca si predecesorul sau, APR-21, a avut succes la export. Astfel, state care au cumparat vechiul model au achizitionat si APRA-40, ceea ce spune multe despre profesionalismul si calitatea cercetatorilor si producatorilor romani.Maroc,Nigeria,Iran, Irak,Etiopia,Croatia,Bosnia(in aceste doua state, APRA-40 era cunoscut sub denumirea de SVLR 122 GRAD), sunt doar cateva dintre tarile ce au achizitionat acest lansator.

Dupa 1985, APRA-40 a fost modernizat, aparand in inzestrare (lansatoarele existente au fost si ele aduse la noul standard) cu un pachet ghidaje rachete separat in doua module, a cate 20 de tuburi, ceea ce usura incarcarea, avand in dotare si o macara de 6 tone + remorca RM-13. Masina de realimentare putea transporta 6 module (120 proiectile -3 salve complete a cate 40 de rachete) si se afla inca in dotare, bineanteles modernizate, deservind inclusiv LAROM. Modernizarea initiala s-a facut la URA Bacau, actuala Aerostar S.A (ce astazi produce LAROM). Astazi, datorita modernizarii, APRA-40 este capabil sa lanseze si rachetele containerizate LAR 160, dar racheta de 122 mm, cu suport israelian, are acum capabilitati cargo, fuzee electronica de timp, un numar de 25 submunitii, fara a-i fi afectate greutatea si raza de actiune, acestea ramanand neschimbate. Noua racheta 122 mm CARGO, este fabricata de catre C.N ROMARM in colaborare cu IMI. LTD. ISRAEL si se afla in dotare.

APRA-40, in varianta originala, are urmatoarele caracteristici: calibrul 122,4 mm;  lungimea 7390 mm; latimea 2150 mm; inaltimea 3250 mm; camp de tragere vertical de la 0-55 grade; camp de tragere orizontal: stanga 100 grade/dreapta 80 grade; bataia fara inel de franare 20750 m/ cu inel de franare 11980 m; incarcarea se facea in aproximativ 15 minute; viteza pe drum/camp: 80/25 km/h.

Un derivat al APRA-40 a fost lansatorul AURORA APR, creat pe la jumatatea anilor *80, dar care n-a intrat niciodata in productia de serie, desi a fost prezentat publicului strain in 1989, la o expozitie de armament in Irak. Nu se stie cu certitudine daca, in afara prototipului, au mai fost fabricate si alte sisteme, dar acesta era montat pe sasiul autovehiculului tot-teren ARO, avand 12 tevi de lansare, folosind racheta M 21-OF-S (aceasta se pare ca era o varianta mai scurta a rachetei originale, de aici si semnificatia literei S=scurt/simplificat). Ultima oara, dupa unele surse, cand a fost vazuta AURORA, a fost in anul 1995 la o prezentare de tehnica in fata conducerii MApN de atunci. Totusi, in 1999, se pare ca mai exista prototipul la fabrica AEROSTARS.A.

AURORA pe sasiu de ARO

Cel mai modern sistem ce se afla in dotarea armatei este LAROM, incepand din 2002. Pana acum in dotarea Fortelor Terestre se afla doar o brigada LAROM. Despre acesta, performantele si caracteristicile sale, am vorbit deja pe larg pe blogul RoMilitary LAROM. Se pare ca si LAROM este in proces de modernizare, dar nimic nu este oficial si sigur. S-ar intentiona dotarea acestuia cu racheta EXTRA produsa de catre IMI Israel, mult mai performanta si cu raza de actiune cuprinsa intre 20-150 km, avand o acuratete de 10 m CEP! Racheta este containerizata (un container contine 4 rachete) si teoretic ar fi usor de integrat pe LAROM. Sa speram ca asa va fi! Pentru mai multe detalii, aici: Viitorul LAROM

 

AG-urile, 7 si 9

O arma foarte versatila, extrem de cunoscuta si raspandita, este RPG. Aceasta arma a aparut in inventarul Armatei Sovietice in 1960-1961, fiind produsa si astazi in diferite variante. RPG este o arma pe care atat cei care au facut armata, dar si pasionatii, o cunosc foarte bine, sub numele de AG-7. Fara a fi deloc complicata si relativ ieftina, “vedeta” incontestabila a gruparilor teroriste, gherilelor de tot felul, luptatorilor pentru “libertate” din toate colturile planetei, anarhistilor, nebunilor si a tot felul de descreierati, etc., RPG este o arma pe care doar cine n-o vroia, n-o avea! Ea este usor de construit, fiind fabricata in multe tari, precum:China,Bulgaria,Serbia, Cehia, Slovacia,Filipine,Vietnam, Coreea de Nord, etc. Pana si gruparea terorista HAMAS din Liban (mai precis Brigada Hamas Izz ad-Din al-Qassam –ce nume au bre si gorobetii astia!) o fabrica in mici ateliere sub denumirea de YASIN! SiRomania a asimilat in fabricatie RPG sub denumirea de AG-7, inclusiv munitia necesara, iar in dotare a aparut prin anii *60, probabil intre 1963-1965. Se afla inca in dotare.

AG-7

O arma la fel de cunoscuta, ce se afla si ea inca in dotare, este AG-9, fratiorul mai mare al AG-7. Acest aruncator a inceput sa fie fabricat la noi in anii *70 (anii 70-80, au fost anii de varf in ceea ce priveste relansarea industriei de aparare. In aceasta perioada au fost asimilate in fabricatie categorii de tehnica, unele mentionate in aceste articole, ce se afla si astazi in dotare, fiind modernizate succesiv de-a lungul timpului. Interesant de mentionat este faptul ca in anul 1978, s-au achizitionat sisteme si instalatii deosebite, inexistente pana atunci in dotare, precum: statia de radiolocatie pentru artilerie SNAR-10 -8 asemenea instalatii, statia meteorologica ARMS 3 -2 instalatii, si statia de radiolocatie RMS 1M -2 instalatii, destinate plutoanelor meteorologice; toate acestea fiind de fabricatie sovietica) sub licenta dupa aruncatorul sovietic SPG-9 KOPYE, inlocuind in dotare tunurile fara recul B-10/11. AG-9 se afla in dotare din anul 1980 la companiile antitanc din batalionul de infanterie, vanatori de munte si parasutisti (compania antitanc, cate 3 plutoane cu 9 aruncatoare).

Aruncatorul AG-9 este montat pe afet-trepied si dispune de tren rulor in vederea transportului. Are si o varianta montata pe autoturismul tot-teren ARO-26M, aparuta pe la jumatatea anilor *90, dar se pare ca nu se mai este in uz.

AG-9M, este ultimul venit in familie, fiind facut la CARFIL/Brasov, avand urmatoarele caracteristici: calibrul 73 mm; greutate 52,1 kg; lungime 2110 mm; latime in pozitie de lupta 900 mm; zona periculoasa din spatele ajutajului este de -90×30 m; inaltimea maxima a trepiedului este de 850 mm; bataia maxima: cu proiectil cumulativ 1,5 km, cu proiectil exploziv de fonta 4,5 km, cu proiectil exploziv de otel 5,4 km; cadenta de tragere 4-6 lov/min; 4 servanti.

AG-9 utilizeaza lovituri cumulative PG-9 cu putere de penetrare blindaj de 400 mm, lovituri explozive OG-9, incendiare si cu fragmentatie, dar cel mai performant este cel termobaric cu mare putere de distrugere (de fabricatie romaneasca). Dupa aprinderea incarcaturii de azvarlire (cu un sistem de dare a focului electric), proiectilul este propulsat din teava lisa cu viteza de 250-400 m/s, iar cand acesta ajunge la distanta de 15-30 m de lansator, se initiaza motorul de propulsie cu combustibil solid care mareste viteza proiectilului la aproximativ 700 m/s. AG-9, este inca performant si va ramane inca mult timp in dotarea armatei, iar pentru mai multe detalii, aici: Lovitura Termobarica

 

WW

 

Surse: ARTILERIA ROMANA IN DATE SI IMAGINI (Col. Conf. univ. dr. Adrian Stroea; Lt. col. Gheorghe Bajenaru); WIKIPEDIA –Enciclopedia libera; Internet.

www.rwd-mb3.de/pages/snar10.htm

Sursa poze: Wikipedia

La ce sa ne asteptam in 2012, militar si economic.

Standard

Militar nu putem decat spera ca in sfarsit se vor porni cateva programe ce treneaza de prea mult timp. Vedeta ar fi, bineinteles, avionul multirol! In 2012 este OBLIGATORIU luarea unei decizii privind tipul aparatului si graficul livrarilor, de asemenea si sistemul de finantare. Problema ar fi ca aceste discutii necesita mult timp intr-o tara normala, pe cand la noi s-ar putea sa dureze foarte, foarte mult timp! Asta daca nu cumva problema este deja rezolvata, asteptandu-se doar un moment propice pentru anuntarea vesti. Daca va fi asa, cel mai bun moment mi s-ar parea primavara viitoare, undeva pe la sfarsit!

Tinand cont ca in noiembrie vor fi alegeri, iar 2012 nu va fi un an de bum economic, anuntarea unei investitii (poate mai multe), in urma offset-ului legat de achizitia multirolului, asezonata cu batai de tobe pentru mii de noi locuri de munca, sute de milioane intrati la buget, etc, etc., ar putea fi viabila.

Al doilea proiect extrem de important este Marina Militara, prea mult timp lasata in paragina. Anul acesta una din fregatele tip 22, va participa la operatiune Atlanta a UE, privind stoparea pirateriei in Oceanul Indian, in jurul Cornului Africii, beneficiari…piratii somalezi! In premiera absoluta pentru noi, un IAR 330 Puma Naval, va fi operational la bordul fregatei! Si va si inarmat…

Un IAR 330 Puma Naval, in hangarul uneia dintre fregate

Dar tot in 2012, DpA  a anuntat ca doreste, ceva mai ferm de data asta, sa atribuie contractul de modernizare a celor doua fregate, iar modernizarea propriuzisa sa inceapa cel mai tarziu la inceputul lui 2013. Tot la Fortele Navale se doreste si demararea contructiei celor patru corvete si patru vanatoare de mine, si de asemenea, modernizare submarinului Delfinul. Ideea ar fi ca in 2012 sa se intocmeasca planurile, sa se aleaga tipul navelor si constructorii, iar in 2013 sa porneasca efectiv constructia.

Racheta STAR 80L

Tot in 2012, odata cu desemnarea companiei pentru modernizarea fregatelor,  vom putea in sfarsit sa ne dam cu presupusul asupra directiei spre care se uita marina, pentru inzestratre cu rachete antinava, antiaeriene, ce tipuri de sisteme AA doreste sa cumpere, si prin extensie ne putem face o idee si pentru urmatoarele etape de inzestrare, nu numai in marina, ci si pentru trupele de uscat.

Ca un exemplu, sistemul de rachete cu raza scurta montat pe fregate, va fi un foarte bun indicator pentru sistemul cu raza scurta si medie pe care fortele terestre il au in vedere. Va fi  VL MICA de la MBDA, asa cum era preconizat?!

Fortele Terestre au si ele un an definitoriu pentru inzestrare! Noul transportor amfibiu blindat (TBT) SAUR 3, se asteapta sa fie in sfarsit vazut pe roti si full option, gata sa intre in productia de serie in 2013. Si aici extrem de importante vor fi sistemele de armament ce vor fi montate pe el. SAUR 3 va avea doua configuratii extrem de…indicative, pentru modul cum gandesc ai nostri viitorul, si anume varianta dotata cu rachete AA, ce tip vor fi, si daca STAR 80 mai intra in vederile de dezvoltare a SMG-ului.

La capitolul rachete AT misterul nu prea exista: vor fi Spike si cu asta basta!

Tot prin 2012 speram sa vedem, in sfarsit, noua arma de asalt, versiune finala, a Armatei.

Tot pe langa Fortele Terestre ar fi si alegerea macar, a sistemului de rachete AA cu raza lunga. Zic macar alegerea daca nu si semnarea vreunui contract, lucru destul de putin probabil de altfel, si poate lansarea modernizarii Hawk! In rest la sol nu ma astept la ceva spectaculos, la ceva care sa ne lase cu gurile cascate, cu toate ca ar avea destule domenii de acoperit.

Fortele aeriene…in afara de mult discutatul avion multirol, 2012 va aduce in mod sigur inca doua( daca nu cumva pe toate patru ramase)  aeronave C27 J Spartan utilate full, din care unul cu un modul MEDEVAC cu tot, si doua cu sistem de realimentare in aer. De asemenea ar trebui ca cele patru Hercules C-130 sa-si primeasca noile sisteme defensive pentru medii ostile.

Iar la nivel de zvonuri, tot anul acesta s-ar putea lua in discutie, la nivel de concept, achizitia unui nou tanc modern pentru acoperirea gaurilor create de dotarea cu T-55 si TR 580. Asta inseamna ca daca anul acesta se vor hotara asupra unui nou car de lupta, il putem avea undeva la sfarsitul decadei. Importat, construit in tara, nu se stie nimic sigur, doar ca ultima oara cand s-a discutat ideea unui nou tanc, importul la cheie a fost scos din calcul primul!

Elicoptere de lupta, un nou avion de antrenament (XT sau alta varianta), elicopetre de transport, nave auxiliare pentru Flota, masini 4X4 inlocuitoare ale ARO, camioane noi, ATROM, LAROM cu rachete EXTRA…toate acestea sunt pentru moment in ceata. Nici anulate, dar nici nu au un orizont clar de timp. Ba pentru cateva din ele nici nu stim sigur daca mai intra in vederea Armatei.

 

Dar asa cum am spus mereu, definitoriu pentru inzestrarea viitoare, este blestemattul de avion! Si aici nu numai din cauza alegerii cu care mal al Atlanticului facem afaceri, ci mai ales din cauza bugetului. Armata nu se poate gandi la altceva pana nu-si rezolva cea mai stringenta problema, si abia apoi in functie de banii ramasi sa se uite imprejur si sa-si mai faca niste calcule. Asadar pana nu vedem semnat contractual pentru avion, nu are prea mai are rost sa ne uitam dupa alte aranjamente pentru inzestrare sau modernizare…

 

 

 

Inteligenta romaneasca :Artileria…

Standard

Arme de razboi…artileria Romaniei

Artileria, o arma cu vechi state de serviciu pe campurile de batalie. Artileria, o arma cu traditie si in continua evolutie, inclusiv in Armata Romana.

De la bombarde la aruncatoare de mine si tunuri de mare putere si calibru, Armata Romana se poate lauda cu realizari de exceptie, ce o aduc in secolul XXI. Cercetarea militara romaneasca a adus si aduce inca Armatei, produse de exceptie, cu nimic inferioare celor straine.

De departe sistemul LAROM a suscitat cel mai mare interes, inclusiv pe plan international.

                                                  Sistemul LAROM 160mm

LAROM configuraţia sistemului:
-platforma lansator camion-aruncator de rachete, 6×6 permanent cuplat, montaj roti single fata/spate, capacitate mare de progresiune in teren accidentat. Poate lansa 40 rachete GRAD in 20 s sau 26 rachete LAR Mk 4 in 45 s, la 45 KM. Poate transporta 3+1 persoane in cabina blindata, de tip MGL, metalica, medie, cu 2 usi si 4 locuri, scaun sofer si insotitor, oglinzi retrovozoare clasa II,IV si V, instalatie de incalzire si ventilatie. Cabina dispune de echipament special, protectie balistica nivel 1 STANAG 4569, pentru glont si mine antipersonal, facut in colaborare cu Plasan Sassa/Israel. Motor-MAN D 2866 LF 25, Diesel, 4 timpi, 6 cilindrii in linie, supraalimentat, racit cu lichid, cu EVB; 419CP/1900rpm, EURO 3, cu optional 360 CP si transmisie automata Allison; cutie de distributie STEYR VG 2000/300 cu 2 rapoarte de transmitere. Rotile sunt profil tot teren Gigant Steel, avand sistem de umflare din mers (CTIS). Frana este integral pneumatica, cu 2 circuite independente, asistata ABS si EVB. Dispune de un troliu SEPSON, hidraulic, 10 tone forta maxima, 50 m lungimea maxima cablu, iesire spre fata si spate.;
– Muniţie LAR/GRAD ;
-Sistem computerizat de comandă şi control, de artilerie  (ACCS).

Rachetele GRAD au fost modernizate si sunt inzestrate cu focoase multiple: de proximitate, mecanice, cu bile (de 6,35 mm, 2500 de bucati intr-o lovitura, avand o arie letala de minim 30 m, cu fuzee FORAD-2), CARGO cu bombleti, ce poate penetra 105 mm de otel; FET-1, fuzee electronica de timp; MOFA-T1, fuzee cu optiuni multiple, de timp, proximitate, super-rapida.
DESCRIEREA LANSATORULUI:
-flexibilitate în selectarea modului de lucru, în funcţie de preferinţele utilizatorilor;
-puternic şi durabil pentru a se potrivi cu toate sistemele de lansare sau subsistemele existente;
-dispune de sistem optic de vizare si control;
-dispune de sistem de control al focului (FCS);

-toate lansatoare sunt construite pentru lansare din containere (LPC​​);
-orice racheta poate fi folosita independent;
-sistemul are capacitatea de a lansa generaţia mai veche de rachete GRAD cat si generatia  de rachete containerizate LAR Mk4;
-durata de viaţă şi operaţionala a acestui lansator este practic nelimitata;
-implementarea într-o poziţie nouă se face în 5 minute, iar ieşirea din  vechea poziţie în termen de 3 minute după tragere;
echipajul LAROM este format din 5 persoane;
Sistemul are o rata de foc exceptionala::
-1 racheta / la fiecare 1,8 secunde, avand un feed-back computerizat care permite corectii intre lansator, observatorul din avanpost si punctul de comanda. Controlul focului poate fi efectuat din cabina sau cu comanda la distanta cu cablu, avand lungimea de 50m. Lansatorul are optiunea pentru tragere individuala sau automata partiala sau completa, in rate variabile in 4 stadii intre 0,5 si 1,8 s. La o rata de tragere de 1,8 s toate cele 26 de rachete pot fi lansate in 46,8s/;
-precizie excepţională;
-suprafata ariei de distrugere este de 1 milion de metri patrati, la o tragere completa.
LAR- MUNITII:
-containerul de lansare (LPC​​) contine, 13 rachete de tip CARGO  -160mm calibru,  sigilate din fabrica  în tuburi, gata de lansare. Bataia maxima cu muniţie LAR este de 45 km, fiecare element din sistemul LAROM contine un GPS, iar in viitorul apropiat va contine si un sistem de navigatie inertiala.
-Distrugerea este realizată folosind  grenade multi-scop (bombleti) , care sunt dispersate pe o ţintă. Rachetele cargo sunt echipate cu 104 grenade / fiecare.
Muniţia CARGO este formata din: HE, fragmentarea controlată cu un impact contopit;HE, fragmentarea controlată cu focos de proximitate. Rachete-nu genereaza fum intens contribuind astfel la mascare si camuflare, facand tragerea mai sigura pentru operator.Fiecare dintre grenade are o suprafaţă nominală letală împotriva trupelor inamice de aproape 100 mp (5m raza letală / fiecare).
SISTEMUL DE CONTROL AL FOCULUI (FCS):
-dispune de un sistem de control al tirului care reduce efortul echipajului: un sistem independent de testare (BIT) al lansatorului de rachete şi a sistemelor aferente;
-Display ce arata statutul rachetelor; alertă de pozitionare pentru siguranţă (zonele de siguranţă, măsuri de urgenţă); de selecţie a tipului de rachete şi dimensiunea salvei care urmează să fie lansata, de afişare a rachetei lângă care urmează să fie lansata şi numărul de rachete rămas;
-stabilirea automată de la distanţă a focului si a tipului de fuzee.

Sistemul de operare cuprinde:
-FCU, cheie de operare selector- comutator care are trei poziţii;
-Safe, tăierea energiei electrice la intreg sistemul, şi scurt-circuitul rachetelor in caz de urgenta;
-Test, sistemul este testat în condiţii de siguranţă şi toate datele necesare, defecţiuni orientative, sunt afişat pe ecran/autodiagnosticare;
-Operatiile, fuzeele şi numărul de rachete în salvă pot fi programate, iar rachetele pot fi trase selectiv;

Produsele LAROM MLRS şi sistemele sale sunt complet integrate în conceptul de C3I prin ACCS (Comandamentul Artileriei & Sistemul de control), după cum urmează:
-brigada, batalion si posturi de comandă baterie cu calculatoareATAC (Computer Tactic Artilerie), legate în BRIGNET şi reţele FIDNET;
-lansator-nivel-cu GTAC (GUN /  Calculator Tactic Lansator), legate în reţea GUNCONET;
-Observator Inaintat (FOR), sprijinind coordonatorul de foc (FSO). Posturile sunt echipate cu FTAC (Calculatoare Tactice Avansate), legate în reţea FISTNET;
-Post meteorologic este format din staţia de sondare, cu Radiotheodolite, iar componentele sale sunt pe deplin integrate în ACCS si conceptul de C3I:
-sondare altitudine -40 km;
– intervalul maxim dintre masuratori-24m;
-emite buletine meteo conform: STANAG 4061, 4082 şi METEO11; pe baza radiosondei: radiotheodolitului şi a antenei LORAN C ;
– recepţie RT-planul orizontal  -360 de grade;
-recepţie RT-planul vertical  -0-90 de grade;
-recepţie LORAN-C  -omnidirecţionala;
– distanta maxima de recepţie -160 km;
Instalaţia este containerizata, avand incalzire, climatizare, NBC, filtru de aer-ventilatie.
Brigada / Batalionul / Comandamentul, este in permanenta legatura cu bateria. Postul de conducere este instalat în interiorul unui container pe camion platforma. Echipamente se compun din:
-Computer-tactic TC 2000;
– Unitatea de  Comunicatii Wireless TH 105;
-Postul de radio VSW PANTHER 2000 V L3;
-Postul de radio SW, Panther 2000 h;
-Biroul Central-F1612;
Telefon de război TC 72;
-Conexiune la Reţeaua de Comunicare -FISTNET/FIDNET;

-Software ACCS-ATAC;

-Instalatii speciale: NBC, filtru de aer-ventilatie, climatizare, instalatie de racire echipamente, surse de putere de 24V DC(baterii)/220 V AC (generator).

Pentru deservirea lansatorului LAROM cu munitie, a fost creata o autospeciala MITCL, cu sarcina utila de 9 tone, echipata cu sistem de iluminare camuflat si interfata electrica si pneumatica NATO, avand capacitate mare de progresie in teren accidentat, proiectata pentru manipulare containere cu rachete GRAD/LAR. Camionul are aceleasi caracteristici si performante ca si cel folosit pentru LAROM, dar dispune de suprastructura container metalic pentru transport rachete; macara hidraulica cu brat de 5200mm, sarcina maxima 2,2 tone si inaltimea de ridicare de 6000mm. Remorca este de tip RM 7.5/2-S, avand capacitatea de a transporta 2 containere cu rachete + alte doua pe camion.

Troliul SEPSON (Suedia) –care se regaseste si pe LAROM, de tip H 100 PS, de 10 tone forta, are posibilitatea de a actiona cablul atat in fata masinii cat si in spatele acesteia. Comanda troliului se poate executa din cabina, direct de la troliu sau de la distanta, cu telecomanda.

Instalatia de iluminat ce se regaseste si pe LAROM, este GABRIEL(franta), si foloseste corpuri de iluminat care permit trecerea de la regimul camuflat la ce necamuflat, si invers, instantaneu, prin actionarea unui comutator de la bordul cabinei.

Sistemul Grad – APRN  122mm, montat pe monitoarele si vedetele blindate de la Dunare

O nota aparte a sistemului GRAD romanesc este reprezentat de APRN-produsul este in inventarul unităţilor marinei fluviale fiind varianta navalizata a lansatorului de 122 mm, cu 40 de tuburi lansatoare de rachete (stanga-dreapta).
Este format din unităţi de lansatoare (2×40 rachete), dispuse în două rafturi concepute sa actioneze in acelasi timp. Întregului sistem (lansator) rămâne sub puntea navei, fiind retractabil, atunci cand nu este operational. Precizia şi puterea de tragere oferă o eficienţă deosebită produsului în operaţiuni de neutralizare împotriva mijloacelor de tragere inamice, împotriva rezervelor şi concentrarilor de trupele inamice, în neutralizarea marinei inamice, în interzicerea minarii şi distrugere în zonele de coasta, actiuni de lupta impotriva Infanteriei Marine si a debarcarilor costiere, eliminarea de baraje, precum şi sustinere cu foc a trupelor proprii, neutralizarea inamicului aflat in fortificatii.

Un alt sistem artileristic romanesc, mai putin cunoscut este SISTEMUL DE RECUNOASTERE SI OBSERVARE PENTRU ARTILERIE, montat deocamdata pe TAB 4X4. Acesta se compune din:

-computer tactic ETC 2000;

-unitate de comunicatii wireless;

-sistem de achizitie laser al tintelor;

-VSW PANTHER 2000 VL1(statie radio);

-SW PANTHER 2000 H(statie radio);

-oficiul central F 1612;

-telefon militar TC 72;

-comunicatii network FISTNET;

-software ACCS-FTAC.

Sistemul dispune de un complet de ochire si vedere pe timp de noapte pe baza de radiatii termice, foarte modern, care este compatibil si interoperabil cu toti partenerii NATO. Acest sistem de achizitie al tintelor are ca destinatie:

-observatori inaintati (FO);

-controlorii focului aruncatoarelor (MFC);

-posturi mobile de cercetare-observare de artilerie;

-controlorii inaintati ai focului aerian (FAC) in actiuni de sprijin aerian apropiat (CAS). Acest sistem se compune din: camera termala; luneta de observare pe timp de zi cu CCD; telemetru laser „Eye-Safe” 1,54 m; platforma goniometru electronic cu GPS incorporat; unitate de comunicatii imagine, date si voce securizata; calculator tip Laptop rigidizat.

Principalele sale caracteristici sunt:

-distanta de detectie a tintei tanc pe timp de noapte 9km;

-distanta masurata cu telemetrul laser 20km;

-precizia de masurare a coordonatelor tintei  1 miime;

-distanta de transmitere imagine, date si voce   1km, mai departe prin statia radio a vehiculului;

-integrabil in sistemele C4I;

-compatibil cu sistemul MGRS folosit de catre NATO.

Acest sistem are in compunerea sa si telemetrul cu laser pentru artilerie si infanterie STLA-M3. Acest sistem laser are ca aplicatii: supravegherea campului de batalie, achizitia coordonatelor tintei si a vitezei de miscare a acesteia, fiind orientat spre Nordul Magnetic. In compunerea sa intra:

–sistemul de ochire optic;
– goniometru electronic;
-caseta compacta pentru transport uşor, cu baterii incluse;

-computer digital de control;

-tripod adjustabil;

-CdNI baterii;

-detectia maxima 20km;

-detectia minima 300m;

-gama de logica 3 tinte vizate pe axa.

Computerul digital permite:

-eroare maximă de conversie a  coordonatelor   + / – 1m;
– viteza de masurare ţintă    5-99,5 m / s;
-depoziareat de coordonate rectangulare -peste 100 tinte;
-interfata de date RS-232.

ATROM este inca una dintre realizarile romanesti in domeniu, care din pacate, inca asteapta introducerea in inzestrare. ATROM este un tun Howitzer autopropulsat de 155mm?52 calibre, integrat perfect in conceptul C3I si ACCs. El este perfect compatibil a lucra in retea cu LAROM, beneficiind de toate facilitatile acestuia si avand in componenta sa sisteme identice: statie meteo, computere tactice, etc. Despre toate acestea am mentionat la capitolul LAROM. Avantajele sistemului ATROM, sunt:

-mare mobilitate si putere de foc;

-rapida deplasare in teren;

-timp de reactie foarte scazut si operabil in toate conditiile meteo;

-bataia maxima a tunului este de 41 km cu

ATROM 155mm 

proiectile cargo, putand ajunge la 50 km cu munitie inteligenta, ce va fi produsa in viitor;

-echipaj format din 5 membri;

-poate lua 24 de proiectile la bord, ce sunt pastrate in incinte securizate;

-dispune de doua brate hidraulice de sustinere in timpul tragerii, facilitand totodata accesul tunarilor la diferitele sisteme ale tunului. Sistemul hidraulic ajuta la manipularea obuzelor si a munitiei, usurand in mod vizibil operatiunile de încărcare/descarcare. Cabina ATROM este blindata, avand caracteristici identice cu cabina LAROM.

Asa cum este normal industria romaneasca produce o gama larga de proiectile si pulberi, necesare gamei artileristice produse, cu calibre incepand de la 25mm -152/155mm. De remarcat este proiectilul de 100 mm exploziv COMP B, utilizat inclusiv de TR-84M1. Acest proiectil are un corp de oţel cu 2 inele şi un inel de ghidare, fortand arderea într-un spaţiu strâns al gazelor si amestecului exploziv. Proiectilul are un impact frontal, de contopire cu actiune instantanee, scurtă întârziere in explozie şi dispozitiv de siguranţă, care este armat la iesirea din teava tunului. De asemenea Romania produce o gama larga de grenade antitanc, precum PG-7VM cu lovitura cumulativa pentru RPG-7, avand capacitatea de a penetra 300mm de armura, la o distanta de 500m. GR-736, grenada reactiva cu mixtura incendiara si auto-initiere, destinata anihilarii personalului inamic, vehicule diverse, etc. Focul declansat de aceasta grenada este deosebit de intens, avand o putere mare de ardere de maxim 50 s la o distanta de minim 300m si de maxim 1300m. Globul de foc format se intinde pe o raza de 5 m.

Unul dintre sistemele recent intrate in inzestrare este ARGUS –un sistem de achizitie si control al focului, portabil de catre om. ARGUS F03, are ca destinatie:

-misiunile FO;

-achizitia, detectia si urmarirea tintelor in campul tactic, atat ziua cat si noaptea;

-determinarea coordonatelor tintelor si actualizarea lor in permanenta si automat;

-transmisii securizate de imagini, date si voce;

-perfect integrabil in coordonatele C4I si intreg sistemul artileristic al Armatei Romane;

-poate fi montat pe orice vehicul actual/viitor din dotarea Armatei.

Acest sistem se bazeaza pe computere si aparatura de vedere pe timp de zi/noapte si de achizitie si marcare tinte prin laser, de ultima generatie, produse inclusiv de catre industria nationala.

Desi se cunosc destule despre inzestrarea actuala a Artileriei Romane, nu la fel de multe se cunosc despre inzestrarea viitoare. Se vorbeste de sistemul artileristic de 105 mm, autopurtat, prezentat acum cativa ani la Expomil, dar care inca n-a ajuns in inzestrarea curenta. Despre acesta se stiu extrem de putine lucruri, dar va fi foarte performant, foarte mobil, autonom, ergonomic, avand cost operational scazut, rata mare de foc si acuratete, cu tehnologie state-of-the-art. Dupa cate se stie acesta este/va fi dezvoltat cu firma RDM Technology, Olanda.

Se vorbeste de un sistem artileristic foarte performant, format din lansatoare de rachete, 10 la numar, de 273 mm, cu bataie lunga. Acest proiect se afla, dupa cate stiu, in derulare. Se vorbeste despre iminenta intrare in inzestrare a ATROM; ceea ce ar fi o incununare a anilor de cercetare-dezvoltare dar si a timpului lung de asteptare din partea Armatei.

Una peste alta putem concluziona ca, Artileria Romana se afla la un nivel foarte inalt; capabilitatile acestei arme fiind remarcabile. Toate acestea ne fac sa credem ca viitorul acestei arme in Armata Romana este unul bine definit si ancorat in realitatea si traditia acesteia.  

 Obuzier 152 mm, D-20

Mortier 85 mm

WW