Faimosul program indian de realizare a LCA-ului Tejas este deja intrat in folclorul local, pe filiera bancurilor cu prosti! Din pacate insa nu este la fel de notoriu si pentru capacitatile aparatului, ci dintr-un motiv care devine pe zi ce trece din ce in ce mai jenant pentru industria indiana.
LCA Tejas
Proiectul a fost lansat inca din anii”70, odata cu F-16, ambele aparate urmand a fi vanatoare usoare, ieftine si cat mai versatile. Daca Lockheed Martin a avut un enorm succes cu al sau F-16, indienii saracii inca mai asteapta ceva vesti bune. Iar vestile tocmai au sosit, nu asa de bune, din pacate.
Incapabili sa costruiasca un motor cat de cat decent pentru Tejas, India tocmai a batut palma cu SUA pentru livrarea a 99 de motoare F414 la 8,1 milioane de dolari per bucata. Noile motoare vor fi folosite pentru echiparea LCA-ului local, in asteptarea mult-asteptatului 🙂 motor indian.
Motor la care indienii lucreaza cu spor (vorba vine) de pe vremea cand socialismul inca mai inflorea si nu credea ca are sa moara! Faza e ca nu le iese. Astfel producatorul indian Kaveri isi sparge capul cum sa faca un motor care sa mearga de ani buni. Plictisiti de incercarile penibile ale celor de la Kaveri de a face un motor, indienii au contactat, in urma cu doi, ani constructorul francez Snecma pentru expertiza tehnica. Inca se asteapta ceva progrese!
Dar sa revenim la Tejas. Programul indian pentru LCA a fost demarat inca din anii ”80, cu speranta in suflet, ca la sfarsitul aniilor “90 va si zbura. Motorul de pornire pentru proiect a fost, bineinteles, tot unul american, mai veteranul F404.
Acum, adica anul acesta, guvernul Indiei a pus piciorul in prag si a anuntat ca indiferent de probleme LCA Tejas TREBUIE sa fie produs in cel putin 20 de exemplare, adica sa intre in sfarsit in productia de serie. Cel putin acesta este planul. Pana acum constructorul aparatului a reusit producerea a 6 prototipuri si a 16 aparate de pre-serie si…cam atat. DAR…guvernul vrea! Si din pacate nu prea are cu cine.
Ca o paranteza! Ma uit la eforturile disperate ale Indiei, la nivel de clasa politica, de a-si construi o industrie militara serioasa si ii admir. Ca inca nu le iese…alta discutie. Iar apoi ma uit in propria curte, la tantalai nostri cum stau si distrug o industrie militara, care daca ar fi fost cat de cat ingrijita cum trebuie, era mult, sau macar peste, cea a Indiei. Altii se dau de ceasul morti sa faca, noi sa distrugem!
Revenind la LCA-ul indian, 2012 pare a fi in sfarsit anul productiei de serie. Gandit sa inlocuiasca MIG-21 si poate chiar sa intre in dotarea Marinei pe noile sale portavioane, contemporanul (conceptual macar) al veteranului F-16 spera sa termine si el liceul, macar anul acesta. Desi incercarile disperate ale Indiei de a-si produce un astfel de avion, au fost pana acum incununate doar de dezastre majore si foarte scumpe, ceva experienta e clar ca s-a acumulat. Daca in sfarsit vor reusi sa produca Tejas-ul si mai apoi propriul motor, se cheama ca au avut succes. Mai tarziu, mult mai scump, dar pana la urma tot succes se cheama.
Si desi India poate fi de multe ori obiectul unor glume, care sa aiba la baza industria lor militara, incapatanarea cu care continua sa incerce, este foarte respectabila!
Per total LCA Tjas este programat sa fie construit in macar 200 de exemplare, poate chiar 300, totul depinzand de capacitatea de productie si reactia principalului beneficiar, si asta datorita faptului ca sansele de ceva exporturi nu se intrevad prea optimiste la orizont.
Iar acum imi revine in minte aceeasi intrebare obsesiva: T-90 un semi-esec in productie, Tejas-ul si motorul sau, chiar mai rau de atat, ce cred indienii ca vor reusi cu Rafale?! Cum vor integra ei un produs de o astfel de complexitate, in propia industrie, chiar cu francezii de mana, daca in douazeci de anii, nu au fost in stare sa produca un motor decent?! Sau daca pentru un LCA le-a trebuit 30 de ani, cat le va trebui sa poata construi, relativ independentii, un sistem de armament de talia Rafale?!
sursa: strategypage
RomaniaMilitary 