Arhive pe etichete: dgia

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (6)

Standard

Daca pana acum am aruncat o privire asupra organizatiilor iredentist-teroriste maghiare, de acum ne vom muta atentia spre serviciile de informatii maghiare si actiunile lor indreptate impotriva Romaniei anilor *30-*40, cu mentiunea ca acestea, au fost “indrumatorul si sustinatorul” sovinismului maghiar.

Principalul obiectiv al acestor Servicii in Romania, era revizuirea tratatului de pace de la Trianon si, in consecinta, anexarea Transilvaniei, Maramuresului si Crisanei la “Ungaria Mare”. Cu toate acestea, spionajul desfasurat inRomaniade catre organele si organizatiile revizioniste maghiare, sub conducerea si indrumarea specialistilor din serviciile de informatii ale acestui stat, au avut un caracter total, in sensul ca:

-se cautau, se procurau si se transmiteau la centrala din Budapesta date sau documente cu caracter militar, politic, economic, social-cultural, etc;

-sursele de informatii erau cautate in toate mediile societatii romanesti. Astazi, cu siguranta, au acces direct la date confidentiale, avand ministrii proprii! Si nu cred ca este cineva atat de naiv incat sa nu creada ca acestia n-ar “canta” si la Buda. Evenimentele din ultimii 22 de ani, ne demonstreaza ca situatia in Transilvania a scapat de sub controlul autoritatilor romane, din pacate, cu stiinta si vrerea acestora. Rusine sa va fie hahalere politice, care de dragul “ciolanului de ros” numit Romania, v-ati lasat santajati de un partid autonomist maghiar, format la randul sau din lichele. Dar bine zice proverbul romanesc: “Cine se aseamana, se aduna!”. Recentele evenimente precum situatia de UMF Targu-Mures, santaj fatis si fara nicio rusine din partea UDMR, trag un semnal de alarma serios (desi nu-mi place sa fiu alarmist, dar daca cei ce ne conduc sunt “idiotii utili” UDMR, asta nu inseamna ca si NOI, cei carora ne pasa, trebuie sa fim orbi) –Har-Cov se indreapta incet dar sigur, spre autonomie deplina, devenind o enclava, marturie a parsiveniei si jigodismului maghiar, dar si a incompetentei si lipsei de patriotism a clasei politice romanesti de dupa 1989). Nici nu visa UDMR la cate “favoruri” li s-au facut in ultimii ani, speculantii si santajisti ce-l conduc, numai bine nu fac relatiei romano-ungare. RUSINE SA VA FIE, POLITICIENI ROMANI! Pana acum n-ati demonstrat deloc ca slujiti interesele Romaniei; ar fi trebuit sa fiti nesantajabili si imuni la pretentiile absolut halucinante ale UDMR si ale altor partide si partidute maghiare. Ce-ati facut la conducerea Romaniei, toti cei care v-ati perindat pe acolo, dupa 1989? RUSINE! Iar voua idiotilor autonomisti, va reamintesc ca dreptul ROMANILOR la autodeterminare (in conditiile in care astazi, VOI va considerati deja stapanii de drept ai regiunii, hahalerelor!) a fost recunoscut inca din anul 1848 chiar de catre conducatori din randul revolutionarilor unguri care, analizand problema alipirii Transilvaniei la Ungaria, au ajuns la urmatoarea concluzie publicata in gazeta “Cincisprezece martie”: “In Transilvania doua puteri au sa hotarasca asupra soartei uniunii: dieta si poporul roman. Dieta nu reprezinta decat cateva sute de oameni; romanimea inseamna Transilvania intreaga. Uniunea Transilvaniei cu Ungaria fara consimtamantul romanilor e un lucru de care nici sa nu ne apucam”. Deci, cum este javrelor cu autonomia? Jigodiilor! Ai cui stapani va considerati VOI si in numele cui vorbiti?

-ungurii din tara, de la conducatorii comunitatii nationale (a maghiarilor din Romania) si pana la membrii ultimei organizatii a comunitatii, erau indrumati sa se considere obligati sa colaboreze cu agentii serviciilor maghiare care erau infiltrati in Romania fie clandestine, fie sub diverse acoperiri oficiale.

Conform datelor SSI si Sigurantei, Serviciile maghiare actionau in Romania, in principal, sub acoperirea Legatiei ungare de la Bucuresti si a consulatelor ungare din Transilvania, unde agentii lor erau incadrati ca atasati, consilieri, consuli, functionari, etc.

Siguranta, depistase drept conducator al serviciului special de informatii din cadrul Legatiei ungare de la Bucuresti, pe Szendrey Zoltan, care s-a si “bucurat” de atentia lor “speciala”. Acest individ, si-a instruit colaboratorii in domeniul culegerii si transmiterii de informatii, avertizandu-i in mod deosebit asupra necesitatii stringente de a fi “cat se poate de prudenti in activitatea lor pentru a nu fi pusi in situatia de a fi suspectati de autoritatile romanesti”. Stia musiu ce stia, si nu se simtea prea in largul sau prinRomania? Cu siguranta, DA! Fiindca Serviciile romanesti cunosteau TOTUL, asa cum vom vedea in randurile urmatoare!

El a mai dispus oficinelor din subordine ca, pe viitor, colaboratorii sa mentina legatura cu femeile maghiare casatorite cu ofiteri sau functionari romani si sa incredinteze misiuni importante numai acelora care erau recomandate special de legatie. Ghinionul lor ca printre soti erau si ofiteri ai Biroului 2 si “functionari” ai Sigurantei ori SSI –dispusi bineanteles la “colaborare”! O sa vedeti ce bine au “colaborat”, in continuare.

Pentru determinarea precisa a intinderii acestei surse de informatii, legatia ungara, in urma unui ordin primit de la Budapesta, a cerut consulatelor ei din Transilvania sa intocmeasca tabele cu numele ofiterilor si functionarilor de stat romani ale caror sotii erau de origine maghiara. Tabele intocmite si trimise legatiei din Bucuresti, ce au fost fotocopiate de catre SSI -care avea agenti de valoare in cadrul acestei legatii –cuprindeau numele a peste 1600 de ofiteri si functionari romani casatoriti cu femei de origine etnica maghiara, precum si numele a peste 3000 de romani inruditi cu familii unguresti. Dupa cate se vede, indicatiile referitoare la prudenta ale musiului Zoltan, nu si-au produs efectul dorit, si ca atare Serviciile romanesti de informatii si contrainformatii aveau cunostinta despre continutul activitatii de spionaj ce se desfasura pe tot cuprinsul tarii sub acoperirea legatiei si a consulatelor ungare dinRomania. TOT RESPECTUL PENTRU PROFESIONALISMUL SI DARUIREA LOR! Ar fi bine daca si astazi s-ar intampla acelasi lucru? Cu siguranta, DA! Fiindca provocarile si actiunile idiotilor autonomisti, la care se adauga santajul UDMR, ar putea fi rapid anihilate, daca s-ar dori asta. Faza cu autoritatile romane care NU STIU si NU SUNT INFORMATE, nu tine!

In anul 1939, atat Siguranta (din surse interne) cat si SSI (din surse externe), au aflat ca in cadrul Legatiei ungare de la Bucuresti, au fost create “posturi onorifice de consilieri ecleziastici, turistici si culturali” ce au fost incadrate cu persoane recrutate din randurile populatiei maghiare din Romania, care acceptasera sa colaboreze in domeniul culegerii si transmiterii de informatii.

Astfel, in luna martie 1939, SSI a aflat ca primul ministru ungar, contele Teleky, a trimis contilor Bethlen G si Banffy Miklos, instructiuni referitoare la atitudinea lor fata de rezolvarea problemei nationalitatii maghiare din Romania, in conditiile in care, in calitate de cetateni romani, acestia erau obligati sa fie fideli statului roman (avem si astazi exemple de primari, consilieri, etc care desi oficial, sunt reprezentanti ai STATULUI ROMAN, dispun de dubla cetatenie, jurand fidelitate statului ungar. Ma intreb, EI pe cine slujesc si ale cui interese, fiindca prin natura muncii lor pot intra in contact cu secrete de stat?).

In luna aprilie 1939, Siguranta a aflat ca Legatia ungara din Bucuresti a primit dispozitii “sa transmita fruntasilor maghiari consemnul ca in aparenta sa arate indiferenta fata de noua situatie dar –in realitate-sa fie oricand pregatiti pentru eventualitatea revizuirii frontierelor” (sper ca asa ceva nu se intampla chiar astazi!). In privinta acestui aspect iata ce raportau in luna mai 1939, agentii SSI:

“Fatis, conducatorii minoritatii maghiare nu pot trece peste obligatiile asumate fata de guvernul roman si de aceea isi manifesta nemultumirile numai in cercuri restranse (astazi o fac pe fata, SANTAJAND! UDMR=BANDA DE SANTAJISTI SI MAFIOTI). Astfel, in ziua de 12 mai 1939, a avut loc la Cluj o consfatuire intima (cat de “intima” a fost, stie SSI) la care au participat: contele Banffy Miklos, presedintele comunitatii nationale a maghiarilor din Romania si membru in directoratul Frontului Renasterii Nationale; dr. Szasz Paul, presedinte al Societatii E.M.G.E si membru in directoratul Frontului Renasterii Nationale si contele Teleky Adam, membru in Consiliul superior al Frontului Renasterii Nationale. S-au discutat cu acest prilej nemultumirile populatiei maghiare fata de conducerea comunitatii si s-a examinat din nou, ca o solutie de oportunitate, posibilitatea de a se retrage din Frontul Renasterii Nationale”.

Conform datelor detinute de catre SSI si in urma analizei de impact efectuata de catre acest specialistii acestui Serviciu, a rezultat ca din cauza atitudinii evazive a fruntasilor nationalitatii ungare din Romania, in opinia publica s-a format convingerea ca ei nu erau animati de sentimentul lealitatii fata de statul roman si nici nu manifestau vreun interes fata de nevoile reale ale populatiei ungare (astazi, UDMR se afla in cadere libera in sondaje, alaturi de PDL. Interesant, sa nu mai aiba “priza” la etnicii maghiari actiunile si promisiunile acestui partid, care fara ajutorul celor romanesti din “coalitie”, ar ramane doar un biet catelus care maraie dar nu latra? Ar fi bine ca sa nu zic, minunat!). Aceasta atitudine, conform raportului SSI, a cauzat nemultumiri si guvernului de la Budapesta care, vazandu-se inselat in asteptarile sale, a chemat in capitala Ungariei pe contele Banffy Miklos pentru a raporta asupra activitatii depuse si a primi instructiuni in vederea actiunilor viitoare. Cu alte cuvinte, l-au tras de urechi pentru faptul ca nu prea “le ieseau planurile”. De ce oare? Cu siguranta, aici Serviciile romanesti stiau raspunsul!

Din informatiile culese de catre Siguranta la vremea respectiva, cu privire la pozitia conducatorilor ungurilor dinRomaniarezulta ca, intr-un cerc de cunoscuti dinAlba Iulia, dr. Szasz Paul ar fi declarat, printre altele, ca fruntasii aristocrati nu erau agreati de popor si din acest motiv el isi vedea amenintata popularitatea in masele nationalitatii ungare care il acuzau ca ar face cauza comuna cu aspiratiile egoiste ale magnatilor.

Tot in legatura cu atitudinea fruntasilor unguri dinRomaniafata de sarcinile primite de la Budapesta, un raport al Sigurantei din februarie 1940, mentioneaza: “constatand esecul actiunilor intreprinse pana atunci, si-au pregatit platforma de plecare de la conducere si intentioneaza a se stabili in Ungaria”. Deci, cu alte cuvinte, nu prea le ieseau masinatiunile! De ce oare? Pai, cu siguranta, Serviciile romanesti aveau raspunsul! BRAVO lor ca au stiut cum sa “gestioneze” actiunile iredentiste maghiare, dar astazi, acum, cum o fi?

Interesant este faptul ca si serviciul special ungar a ajuns la aceeasi concluzie, si anume: ACTIUNILE LOR NU AU REZULTATELE SCONTATE! (ca sa vezi saracii, dupa ce au investit mari resurse materiale, umane si financiare, au ajuns la concluzia ca “nu le merge bine in RO”. Cu siguranta, la “bogatia” Ungariei, nici nu s-a simtit!). Chiar si Legatia ungara din Bucuresti era ingrijorata de mersul “evenimentelor” regizate si planuite de la Budapesta! Ca urmare, in luna aprilie 1940, legatia a trimis o dispozitie tuturor consulatelor maghiare din Transilvania prin care a cerut sa se intocmeasca de urgenta un raport cu privire la activitatea conducatorilor maghiari din Transilvania. S-a mai cerut ca in raport sa se precizeze daca acesti conducatori “si-au pregatit din timp tineri intelectuali care sa-i poata inlocui in caz de nevoie si daca acesti tineri sunt sau nu capabili sa se sacrifice pentru Ungaria”. Sic!

Realitatea din “teren” era cu totul alta decat scontau autoritatile maghiare! Nu toti reprezentantii maghiari din Transilvania agreau idea alipirii la Ungaria, MULTI COLABORAND foarte bine cu Serviciile romanesti. CINSTE LOR, ca nu si-au tradatTARA! (si astazi, marea majoritate a etnicilor unguri, n-au nimic in comun cu ideile autonomiste si actiunile jignitoare la adresa romanilor si Romaniei, fiind cetateni ce merita toata stima si respectul nostru. Sunt oameni de la care multi dintre NOI, ar avea ce invata!).

Altii in schimb, fruntasi ai comunitatii nationale a ungurilor dinRomania, erau dispusi sa cocheteze cu miscarea iredentista numai in masura in care, prin aceasta, nu-si periclitau pozitiile privilegiate pe care le detineau. Printre exemplele pozitive se numara Iosif Sandor, secretarul general al Asociatiei culturale maghiare din Transilvania, care s-a opus categoric angrenarii asociatiei in actiunea politica revizionista si din aceasta cauza, contele Banffy Miklos, impreuna cu alti fruntasi unguri, au depus eforturi mari in vederea inlaturarii lui din functia de secretar general. Un alt exemplu de comportament civic exemplar, il constituie cazul fostului primar din Turda, Istvan Farkas, care a conceput, in vederea publicarii, o scrisoare catre contele Banffy Miklos, caruia ii contesta dreptul de a reprezenta pe ungurii din Romania (interesant este faptul ca si astazi, partidele maghiare isi contesta drepturile de reprezentare a etnicilor maghiari! Coincidenta? Poate!). El incerca sa se apropie de gruparea initiata de unii agricultori unguri pentru colaborarea leala cu poporul roman, cu care imparteau practic, acelasi pamant romanesc!

Din disperare si dorind “a justifica” fondurile immense cheltuite, Legatia ungara din Romania, a intreprins o actiune de stimulare a tinerilor intelectuali unguri, considerati mai “ambitiosi”, spunandu-le ca cei ce doresc, pot gasi serviciu imediat la Ministerul de Interne din Budapesta (de ce tocmai acolo, oare!?), cu salarii corespunzatoare pregatirii si capacitatii fiecaruia. Se mai afirma ca personalul ce va fi recrutat va servi la completarea cu elemente tinere, de origine etnica ungara, a tuturor posturilor administrative din Ungaria subcarpatica.

Volumul activitatii informative maghiare pe teritoriul Romaniei, era atent “monitorizat” de catre Serviciile romanesti. Edificatoare in acest sens, sunt doua rapoarte informative ale SSI, PROVENITE de la Budapesta, la inceputul lunii mai si inceputul lunii iunie 1940, prin care se aprecia volumul muncii informative a Serviciilor maghiare, pe peroada 15 aprilie-30 iunie 1940.

In primul raport se arata ca, in intervalul 15-30 aprilie 1940, Legatia ungara din Bucuresti a expediat guvernului de la Budapesta si comunitatii nationale maghiare din Romania un numar de 220 de rapoarte, referate si avize referitoare la situatia politica, economica si social-culturala din Romania si la numirea conducatorilor locali ai comunitatii. In aceeasi perioada, Legatia a primit de la comitetele locale 193 de adrese si rapoarte informative. Legatia a recomandat, conform rapoartelor SSI, ca in cadrul masurilor luate pentru protectia si indrumarea populatiei civile maghiare in caz de razboi, toate organizatiile comunitatii sa infiinteze, in principalele localitati cu populatie ungureasca, “comitete de femei”, care, intr-un eventual razboi, sa se ocupe de asistenta copiilor. O informatie absolut interesanta, este aceasta: “transmiterea catre populatia maghiara a ordinelor si instructiunilor privitoare la masurile de aparare ce trebuie luate in cazul unui eventual razboi sa se faca in biserici cu ocazia oficierii slujbelor religioase”. Ca sa vezi, unde era rolul “impaciuitor si aducator de pace” al Bisericii Catolice maghiare! Si parca mai aproape de noi, popa Tokes nu-i pastor protestant?

In cel de-al doilea raport, intocmit de serviciul special al Legatiei si inaintat la Budapesta (de unde s-a “intors”, via SSI!) la 5 iulie 1940, se arata ca in cursul lunii iunie acest serviciu a primit si lucrat urmatoarele rapoarte cu caracter informative:

-a trimis comunitatii nationale a maghiarilor din Romania un numar de 690 de rapoarte si a primit, in schimb, 733, ceea ce reprezinta o depasire de 15% fata de luna mai 1940 (trebuiau si ei saracii sa justifice cumva fondurile cheltuite! Insa, despre “eficienta”, am vorbit mai sus…);

-a primit de la oficinele ungare in subordine: 1670 rapoarte asupra situatiei politice din Romania (mare parte provenind din presa romaneasca de atunci); 1020 rapoarte asupra situatiei economice; 779 rapoarte asupra situatiei miscarilor de unitati militare (vom vedea in cursul acestor articole, “cateva” dintre aceste miscari). La aceste categorii de informatii s-a inregistrat o crestere de 20% fata de luna precedenta (or fi avut plan saracii de EI!). Finantarea tuturor acestor activitati de spionaj se facea atat din fondurile primate de la guvernul ungar de la Budapesta (care trebuiau insa JUSTIFICATE!), cat si din fondurile create prin contributia obligatorie a membrilor comunitatii ungare din Romania (din aceste fonduri, membrii Legatiei s-au infruptat copios, ca orice functionar care se “respecta”!).

In privinta dotarii cu aparatura tehnica necesara desfasurarii activitatii de spionaj, SSI si Siguranta au aflat ca prin Legatie s-au distribuit conducatorilor organizatiilor revizioniste din Oradea, Timisoara, Cluj si Arad, aparate fotografice impreuna cu dispozitive speciale cu ajutorul carora se putea efectua fotografii atat de la distanta mare, cat si noaptea, de provenienta germana, ZEISS. De asemenea, Siguranta a stabilit ca Legatia a insarcinat pe inginerul Varsanni cu montarea clandestina a doua posturi de radio-emisie, unul la Cluj si altul laArad. Monitorizat atent de catre Siguranta, bietul inginer a DISPARUT ulterior, cu posturile sale radio cu tot!

Si-acum ceva extrem de interesant cu privire la “eficienta” Serviciilor maghiare inRomania! In anul 1940, Nagy Laszlo –ministrul Ungariei la Bucuresti –fiind NEMULTUMIT de felul in care agentii serviciului secret ungar strang informatii inRomania, a hotarat sa detaseze la sediile principale ale comunitatii maghiare de aici, agenti informatori din grupele consulare, iar in unele locuri mai importante chiar agenti ai Legatiei. Ca urmare, conducatorii serviciului secret al Legatiei ungare din Bucuresti, Bagyony Francisc si dr. Kahle Frigyes, au vizitat orasele Brasov, Arad, Turda, Timisoara si Sibiu, unde au reorganizat agentiile serviciului. Fara sa stie insa, au fost “insotiti” pe timpul intregii “excursii”, de catre agentii Sigurantei, care le cunosteau prea bine adevarata indeletnicire “culturala”. Pentru propria lor siguranta, bineanteles!

WW

Reclame

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (5)

Standard

Asociatia generala a tiraliorilor unguri, a luat fiinta odata cu organizatia Vanatorii Turanici in anul 1932, pentru a se asigura pregatirea postmilitara camuflata sub regimul impus de clauzele militare ale tratatului de pace de la Trianon.

Spre deosebire de organizatia Vanatorii Turanici careia, dupa organizarea armatei regulate ungare, i s-a rezervat o misiune mai mult politica, Asociatia Tiraliorilor si-a pastrat caracterul militar, intrucat Legea nr.11/1939 privind organizarea armatei maghiare prevedea, pe langa pregatirea premilitara si serviciul militar propriu-zis, si a treia categorie de serviciu obligatoriu si anume: pregatirea postmilitara.

Pentru ca in timp de pace oamenii sa nu simta povara instructiei postmilitare si pentru ca armata sa fie degajata de mentinerea pregatirii contingentelor vechi, legea a lasat aceasta sarcina in seama asociatiei semioficiale a tiraliorilor oferind, in acelasi timp, si propagandei revizioniste un prilej excellent de stimulare a spiritului razboinic si dezvoltarea dorintei cetatenilor de a se perfectiona in manuirea armelor.

Conform informatiilor detinute de catre SSI si Biroul 2, organizatiile tiraliorilor, ca forma de organizare, erau asemanatoare militiilor teritoriale elvetiene. Efectivele lor se compuneau din rezervistii localnici pana la varsta de 60 de ani si erau incadrate cu ofiteri si subofiteri de rezerva, multi dintre acestia provenind din fostele cadre de informatii ale serviciilor secrete.

Din punct de vedere al organizarii, conducerea centrala de la Budapesta avea in subordine zece circumscriptii regionale, care la randul lor aveau organizatiile judetene formate din organizatii orasenesti, de plasa si comunale din cuprinsul judetului respectiv.

Asa cum a stabilit SSI (care alaturi de Biroul 2, n-a abandonat niciodata teritoriul vremelnic ocupat al Transilvaniei), organizatia tiraliorilor, ca si celelalte organizatii paramilitare descrise in articolele anterioare, era deosebit de activa in regiunile anexate, cu deosebire in Transilvania.

In mod oficial, misiunea tiraliorilor consta in “mentinerea solidaritatii nationale”, cultivarea spiritului sportiv si educarea in disciplina militara a natiunii ungare, in vederea refacerii “Ungariei Mari”. Bineanteles, gagii nu s-au intrebat niciodata, care Ungarie Mare!? Dar astazi, organizatiile maghiare ce sustin sus si tare ca “apara natiunea” contestand de zor Trianon-ul, dorind acelasi lucru ca si “inaintasii lor gloriosi si vitezi”, refacerea unguricai “dodohoate”, or fi doar simpli aiuriti care latra dar nu musca? Sau poate ca musca avand pregatire militara si “sponsori ciudati” –sa zicem asa! Eu le-as recomanda javrelor astea sa stea in banca lor continuand sa viseze SF, fiindca Romania are posibilitatea, daca este cazul si doreste, sa v-a scoata dintii oricand (si aici ma refer inclusiv la Garda Secuiasca care face antrenamente prin Har-Cov, conform unor surse, disimuland totul in “antrenament pentru supravietuire si recunoastere montana”. Hm, daca-i asa, chiar va mananca undeva cretinilor autonomisti?).

Conform acestui program, organizatia generala a tiraliorilor unguri desfasura o activitate propagandistica de solidarizare a natiunii ungare si o activitate de mentinere a antrenamentului “sportiv” al membrilor sai, prin sedinte saptamanale de…instructie militara.

Serviciile romanesti au stabilit cu certitudine, aspectul “muncii de civilizare” depuse de catre aceasta organizatie in regiunile anexate. Astfel, pe langa atributia de reamprospatare a instructiei militare a membrilor, asociatiile din partea nord-vestica a Transilvaniei au mai avut si urmatoarele atributii: de a obisnui cu comanda in limba ungara cele 22 de contingente care satisfacusera serviciul militar in Romania, de a face educatie sovina populatiei ungare transilvanene si de a forma si instrui atat militareste cat si moraliceste intreaga populatie ungureasca din partea nord-vestica a Transilvaniei in scopul de a tine in frau pe romanii transilvaneni in cazul unor agresiuni unguresti impotriva Romaniei, si de a da ajutor efectiv armatei ungare in lupta cu armata romana, in cazul cand aceasta s-ar desfasura pe teritoriul romanesc (interesant este faptul ca aceste organizatii, au fost rapid anihilate de catre Armata Romana si nu numai, atunci cand s-a trecut la eliberarea partii ocupate din Transilvania. Si asta fiindca LE CUNOSTEAU prea bine, ele neavand nicio importanta din punct de vedere militar –dar au avut o mare contributie la pogromul anti-romanesc!). In acest scop, toti ungurii valizi erau inglobati in organizatie (cu sau fara voia lor) si obligati sa participle la sedintele de instructie militara. Pai astazi, asemenea “sedinte obligatorii pentru cei ce tin cu natiune ungara”, bineanteles, culturale si de evocare “a istoriei”, se desfasoara regulat la unele dintre primariile unde unde “edili sefi” sunt etnici maghiari –cu deosebire in preajma datei de 15 martie. Ziua Nationala a Romaniei este in general cvasi-inexistenta si lipsita de importanta pentru acesti marunti slujbasi ai statului roman, si ma intreb, oare de ce? Au fost numeroase cazuri cand acestia au refuzat arborarea drapelului national, ba chiar au invocat diverse motive pentru a nu organiza si participa la festivitatile dedicate zilei de 1 Decembrie. Mai are rost sa ne surprinda cu faptele lor, lichelele alea de functionari de prin primarii, cand ilustrul europarlamentar roman, popa Tokes, a facut afirmatii absolut jignitoare pentru noi: “1 Decembrie este o zi de doliu pentru natiunea ungara”!? Asa javra autonomista, v-a supara rau MAREA UNIRE? Cu supararea ramaneti, jigodiilor!

Toti membrii, indiferent de arma din care facusera parte in armata, faceau instructia infanteriei, cu arme de infanterie (pusti, pistoale, pusti mitraliere, mitraliere si grenade). Instructia se facea de doua ori pe saptamana sub conducerea unor ofiteri de rezerva. In comunele din apropierea frontierei, armamentul si munitia se pastrau asupra oamenilor, iar in localitatile din interior acestea se depozitau la postul de jandarmi, scoala primara (pai cum nu, doar era vorba despre “educatie si civilizare” in stil unguresc!) sau la primarie, conditia esentiala fiind ca depozitul sa aiba pozitie centrala in comuna, de unde toti membrii sa se poata inarma in timpul cel mai scurt. Majoritatea organizatiilor orasenesti aveau sedii si poligoane de trageri proprii, unde se pastrau munitia si armamentul.

Biroul 2 al MStM al Armatei Romane, avea informatii valoroase cu privire la colaborarea tiraliorilor cu armata regulata maghiara. In cursul aplicatiilor tactice cu dubla actiune a batalionului 32 Vanatori de Frontiera maghiar, ce a avut loc in regiunea Ghimes-Gheorghieni in vara anului 1942, au luat parte si unitatile de tiraliori.

La Cluj, SSI depistase organizatia regionala X, avand ca sef pe baronul Atzel Ede. Avea in subordine asociatiile judetene: Cluj, Ciuc, Mures, Odorhei, Somes si Trei Scaune. Acest baronas, cunoscut ca fiind un mare bataus si scandalagiu, sovinist pana in varful firului de par, de loc din Aiud, reusise sa fuga in Ungaria in octombrie 1940, dupa ce fusese cercetat de Tribunalul Militar din Sibiu in urma unor scandaluri provocate imediat dupa Dictatul de la Viena. O lichea cu alte cuvinte, care chiar daca a scapat de LEGEA ROMANA, n-a scapat de “ochiul” SSI, asa cum vom vedea in randurile ce urmeaza!

Baronasul cu pricina, era in relatii de prietenie cu ministrul Ungariei la Bucuresti, Bardossy. Dupa ce Bardossy a devenit prim-ministru, a acordat o atentie deosebita baronului Atzel. Acesta, pozand in “martir al prigoanei romanesti” (aha, deci chestia cu “prigoana” nu-i deloc o noutate. Deci, cretinilor autonomisti pe criterii etnice de astazi, NU SUNTETI DELOC ORIGINALI, javrelor!), a propagate ura impotriva romanilor si a elaborat un vast program de exterminare a elementului romanesc, din partea anexata a Transilvaniei si de compromitere a conducatorilor Romaniei (deci, “nobelul ungur” poate fi incadrat cu usurinta la categoria “criminali” fara a se face astfel, nici o “nedreptate istorica”!). Acest “program”, ce a ajuns rapid si pe mana SSI, a fost redactat sub forma de memoriu, fiind inaintat guvernului Teleky care i-a dat mana libera in executarea lui, punand la dispozitia lui Atzel fonduri insemnate (se pare ca de frica trupelor romane care se apropiau de Budapesta, “viteazul” baronas Atzel, ar fi reusit sa ajunga in SUA ca “refugiat”, de unde in anii ce-au urmat si-a continuat latratul sovinist). Guvernul Bardossy a sustinut si mai mult actiunea lui Atzel, recomandandu-l in atentia autoritatilor administrative si inzestrandu-l astfel cu puteri discretionare in prigoana contra romanilor.

Iata ce cuprindea “programul” lui Atzel Ede, insusit cu mare larghete si bunavointa de catre guvernul ungar; program pe care SSI a pus rapid mana, fara niciojena:

-expulzarea din Transilvania a romanilor “indezirabili”, in special a conducatorilor si a fruntasilor (exista voci care sustin ca si astazi in Har-Cov se fac presiuni asupra romanilor sa plece de pe “pamantul Ungariei Mari. Coincidente? N-as prea crede, dar ce fac in acest sens autoritatile romane? Se fac ca nu vad ori nu le intereseaza, sau chiar tin situatia sub control? Sa speram ca sunt doar zvonuri, desi antecedente unguresti iata ca avem!);

-pauperizarea elementului romanesc prin retragerea brevetelor industriale si comerciale, apoi prin boicotarea totala in angajari si cumparaturi, fiscalitate excesiva, etc (obligatia functionarilor romani din Har-Cov de a cunoaste limba maghiara, in conditiile in care limba oficiala este cea romana, unde s-ar putea incadra?);

-mobilizarea fruntasilor romani si, in general, intrebuintarea cat mai mare a romanilor pe fronturile de lupta (poate ca de fapt recunosteau ca soldatul roman era net superior celui maghiar… Astazi cu siguranta asa este, dar atunci era de fapt GENOCID ETNIC! Deci, genocid vi se potriveste VOUA celor ce sustineti “autonomiert”, asa ca nu mai lalaiti ca sunteti “oropsiti” de romani –uitati-va in trecut si vedeti daca va plac faptele “inaintasilor vostrii”, la fel de tampiti ca si voi. Hai sictir, javrelor!);

-colonizarea de unguri pentru a dispersa masa de romani si plasarea de agenti unguri in comunele romanesti (pai cum, doar stiau cum este cu “colonizarea”! EI au fost “mari colonizatori si aducatori de progres”, inca de pe timpul lui Atilla Hunul);

-sicanarea sub diferite forme a romanilor in scopul de a-i determina sa plece de bunavoie inRomania(mda, cam suna cunoscut!);

-raspandirea de fotomontaje si scrisori defaimatoare despreRomania(se pare ca astazi roata s-a cam intors! Ungaria si-o cam ia de la UE, desi se considera “cotoi” de rasa –multi dintre noi admiram maretele realizari si nivelul de trai de acolo- cand de fapt nu este decat o mata bleaga si naparlita pe deasupra, fara sprijinul Germaniei si Austriei, dar cu vise de “marire”);

-compromiterea principalilor fruntasi ai vietii publice romanesti (astazi actioneaza mai subtil, fiindca s-au desteptat, punandu-si reprezentantii in Guvern) prin publicarea de scrisori si “acte oficiale” plasmuite si a unor reportaje senzationale, calomnioase, sub forma unor declaratii demascatoare ale fostilor servitori secui si unguri in serviciul personalitatilor marcante ale vietii publice romanesti, precum si prin agitarea afacerilor scandaloase petrecute in Romania;

-lansarea de stiri despre inrautatirea situatiei din Romania si confectionarea unor scrisori menite sa duca la demoralizarea elementului romanesc din partea de Nord a Transilvaniei (astazi sustin exact contrariul, ca EI o duc rau in Romania din cauza “railor” de romani. S-o fi intors roata? Nu, cu siguranta, ABERATII ale unor minti bolnave de “autonomiert”!).

Sub conducerea baronului Atzel si prin membrii organizatiilor de tiraliori, se executa cea mai “constiincioasa” activitate de deznationalizare si prigoana a romanilor. Mai mult decat atat, faimosul “Institut de cercetari rasiale”, menit sa determine emigrarea in masa a romanilor din partea anexata a Transilvaniei, este opera acestor organizatii (despre acest “institut cultural cu rol civilizator” –de inspiratie germana-de ce nu vorbesc autonomistii, ori cateii aia care urla din Budapesta? N-ar da bine in ochii comunitatii internationale?).

Asociatia “Divizia Secuiasca” cuprindea ofiterii si trupa fostei divizii secuiesti care, in anii 1918-1919, a luptat sub comanda generalului Kratochwill Karoly contra armatei romane din Transilvania si de la Tisa (armata romana i-a perit bine, ca urmare au ramas bietii oameni cu frustrari. Saracii, visau numai razbunare dar n-au avut parte de ea!). Presedintele asociatiei era insusi generalul Kratochwill Karoly, iar programul ei prevedea:

-lupta pentru anexarea Transilvaniei;

-pastrarea amintirii rezistentei maghiare fata de “ocupatia” romaneasca prin imortalizarea actelor de arme ale “Diviziei secuiesti” (alta adunatura de vitezi si astia!!!);

-protejarea fostilor combatanti ai unitatii, membri ai asociatiei.

Asociatia avea conform datelor SSI si Sigurantei, un numar de 298 membri legitimati; in marea lor majoritate incadrati in organizatia Cluj.

Avand un numar redus de membri, activitatea paramilitara a acestei asociatii se facea in cadrul asociatiei tiraliorilor Wesselenyi din Cluj. Membrii sai formau compania 1 “Divizia secuiasca” a tiraliorilor din Cluj. In acest scop, sala de tir din strada Dorobantilor 12, statea la dispozitia Asociatiei “Divizia secuiasca” in fiecare miercuri.

Divizia secuiasca de frontiera, era una dintre cele mai puternice formatiuni paramilitare organizata militareste si dotata din timp cu armament si materiale de razboi.

Aceasta “Divizie” era chemata sa asigure utilizarea in timp de razboi a tuturor secuilor si ungurilor valizi aflati in secuime si care nu erau mobilizabili in unitatile armatei ungare. Ea a fost infiintata sub egida comandamentului ungar cu scopul de a contribui la o actiune locala independenta a trupelor din regiunea secuiasca, in ipoteza ca acestea ar fi isolate de restul fortelor ungare, prin reducerea gatuirii de la Sarmasel-Vatra Dornei.

Teritoriul pe care ‘Divizia secuiasca de frontiera” isi desfasura activitatea cuprindea patru judete, conform datelor Serviciilor romanesti: Mures, Ciuc, Trei Scaune si Odorhei. In structura organizatorica a “Diviziei” intrau: Comandamentul cu un stat major la Targu-Mures (interesant! Astazi, acolo se afla cei mai buni soldati pe care ii are Armata Romana, elita elitelor, Brigada 6 Operatii Speciale “Mihai Viteazul”. Coincidenta? Eu zic ca nu, chiar daca multor gugustiuci autonomisti maghiari nu le place asta. Armata Romana le place- nu le place, dar Mihai Viteazul cu siguranta, NU! Hai sictir si degetul mijlociu!) si patru regimente de garda secuiasca (papitoii astia exista si astazi! Sunt “expusi” la toate festivitatile maghiare din Har-Cov, imbracati in uniforma de husar honved. Mda, “recuperarea” trecutului, ce altceva!).

Comandantii de regimente si batalioane erau ofiteri activi, iar comandantii de companii erau recrutati din ofiterii de rezerva localnici.

Chemarile se faceau prin comandamentele premilitare de la comandamentul diviziilor usoare, in ordinul de chemare fiind specificata si functia pe care cel chemat urma sa o indeplineasca in cadrul unitatilor “Diviziei”.

Pentru pregatirea oamenilor, in cursul lunii noiembrie 1942, a fost infiintat la Sovata un Centru de instructie (monitorizat strict de catre Biroul 2, care avea o evidenta completa a tot ceea ce “misca” acolo, avand proprii agenti la “instruire”, asa cum vom vedea in randurile urmatoare) unde au fost concentrate in serii de cate 2000 de ofiteri, subofiteri si trupa pentru o perioada de 21 de zile. Centrul de instructie era format din cadre active de infanterie si artilerie detasate de la unitatile militare din regiune. Pana in luna ianuarie 1943, in acest centru de instructie au fost instruite trei serii de cate 2000 de secui. Dupa terminarea perioadei de instructie, oamenii erau lasati la vatra in localitatea de origine. Armamentul si munitia subunitatilor din diverse localitati erau pastrate la posturile de jandarmi din comune, iar pentru batalioanele volante la sediile acestora.

Interesanta si utila in “vizualizarea” situatiei, este urmatoarea telegrama a lui Wilhelm Fabricius, ministrul Germaniei la Bucuresti, “cunoscuta” de catre Biroul 2, adresata conducerii naziste de la Berlin, ce cuprindea ingrijorarile MStM al Armatei Romane, cu privire la actiunile agentilor organizatiilor iredentiste din Ungaria, infiltrati in Transilvania in vederea activizarii nucleelor formate acolo, din august 1940: “S-au descoperit in Ardeal, la 14/15 august, organizatii teroriste ungare sub conducerea unor ofiteri activi. S-au confiscat depozite mari de explozivi. Seful, un maior ungur, a DISPARUT…Marele Stat Major al Armatei Romane este foarte ingrijorat de situatie si vede mentinerea pacii, numai dacaGermaniatempereaza imediat Ungaria”. Era oare Armata Romana pregatita sa dea o riposta ferma in caz de agresiune militara maghiara? Cu siguranta, DA!

Si daca tot ne-am “apropiat” de Germania, iata ce comunica la Berlin reprezentantul acesteia la Bucuresti, Fabricius, printr-o telegrama din august 1940, ce cuprindea concluziile unor experti sasi din Transilvania, legate de pretentiile teritoriale ale Ungariei fata de Romania: “Sub aspect istoric, expertii germani consultati au opinat ca, pana in anul 1868, Transilvania a fost independenta din punct de vedere statal, sub suprematie schimbatoare; de la Principele Eugen, sub monarhie habsburgica. Abia in 1868, sub presiunea constrangerii politice interne, Transilvania a fost incorporata monarhiei statului ungar si maghiarizata sistematic. Deci, Ungaria a stapanit Transilvania numai in mod trecator timp de 50 de ani”. Deci, papagalilor autonomisti, cum ramane cu Ungaria Mare? Va plac aceste randuri?

Continuam a lectura intregul raport al lui Fabricius, fiindca din punct de vedere etnic, expertii sasi consultati, au constatat ceea ce dealtfel constatasera si conducatorii unguri inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si anume ca elementul romanesc din Transilvania era cu mult mai numeros decat cel maghiar.

Biologic, constatau acesti experti, “poporul roman este…in crestere. Taranimea este sanatoasa si bogata in copiii. Poporul ungar stagneaza de secole. Statul ungar se mentine biologic numai prin absorbirea permanenta si maghiarizarea a tot felul de natiuni straine”. Interesant, fiindca astazi, maghiarizarea fortata a secuilor si tiganilor, seamana a “absorbire”!

Economic, conchideau expertii sasi mentionati de catre Fabricius, “Transilvania formeaza din timpuri stravechi un spatiu economic unitar, care in cazul satisfacerii pretentiilor maximale maghiare ar fi taiat. In special ar fi separate una de alta regiunea industriala de cea agrara si cu aceasta ar pierde reciproc teritoriile de desfacere, iar din punct de vedere al germanilor etnici, indeplinirea revendicarilor maximale maghiare ar rupe grupul etnic german din Transilvania si ar taia pe germanii de la nord de Valea Tarnavei, in numar de 61000, de ceilalti 192000”. Extrem de elocvent studiul expertilor sasi, ca nici nu mai are nevoie de vreun comentariu. Erau acestia niste tampiti? Cu siguranta, NU! Tampiti sunt doar cei ce nu vor sa vada REALITATEA…Dar, sa revenim la “Divizia secuiasca de frontiera”!

Instructia se continua sub conducerea ofiterilor si subofiterilor activi, in localitatile unde existau unitati militare si sub conducerea jandarmilor in localitatile in care nu existau unitati militare. Instructia pe plutoane se facea de doua ori pe saptamana. O data pe luna se faceau aplicatii si trageri de razboi pe companii sau batalioane.

Efectivele ce urmau sa fie pregatite in conditiile aratate se apreciau de catre Biroul 2, la circa 20000 de oameni –o armata in toata regula!

Desi am enumerate numeroase “organizatii de binefacere maghiare”, acestea au fost mult mai numeroase, dar de mai mica amploare. Spre exemplu, Siguranta depistase in Transilvania o gramada de organizatii mici, unele chiar “de familie”, cu cativa membri, ce urmareau pregatirea conditiilor necesare organizarii succesului trupelor ungare care ar fi patruns pe teritoriul Romaniei.

Desi, eficienta militara a tuturor acestor organizatii maghiare a fost indoielnica, ele au avut intotdeauna girul serviciilor de informatii maghiare. Despre “eficienta” si actiunile acestora inRomania, vom vorbi in articolele urmatoare.

Nu pot incheia insa acest capitol, fara a releva un fragment din conferinta de “educatie patriotica” tinuta in a doua jumatate a anului 1942 in fata premilitarilor din toate universitatile si scolile superioare ungare: “Pentru noi ungurii, nu exista o problema minoritara. Este adevarat ca inspre marginile patriei noastre milenare, in prezent exista infiltratii puternice de nationalitati, pe care noi insa nu suntem obligate sa le toleram intre hotarele patriei decat in cazul cand se vor contopi in sanul natiunii dominante (astazi, o numim INTOLERANTA ETNICA!).

Noua conceptie de stat ungara urmareste crearea unui stat unguresc cu o natiune ungara unitara de 20 milioane de unguri curati (PURIFICARE ETNICA, in termenii de astazi!). Realizarea acestui stat ungar nu poate fi impiedicata de nimeni. Totul este pus la punct si studiat in amanunt de catre conducatorii si savantii unguri ( “Institutul de cercetari rasiale” –se ocupa cu asemenea “cercetari”). Nationalitatile conlocuitoare care nu vor sa se contopeasca in marea masa ungureasca vor fi expatriate (“mare” intr-adevar!). In locul lor vom aduce pe toti fratii nostrii de sange aflati inAmericasi in celelalte tari straine (bietii idioti, visau frumos!). De asemenea, vom readuce in patrie si semintiile ungare din Ucraina si dinAsia(deci, recunosteau ca sunt la origine…migratori dinAsia! Insa, este adevarat ca fratii din Ucraina s-au intors in patria-muma, “calarind” tancurile Armatei Rosii!). Schimbul de populatie pe care il vom face, apartine principiilor care vor dirija noua oranduire europeana (astazi, jigodiile autonomiste or fi aflate ca atat Ungaria cat siRomania, sunt state membre UE? Ma indoiesc!), astfel ca in noua patrie ungara, care isi va reocupa toate frontierele vechi ale Carpatilor (de tot rasul!), nu va mai exista decat o natiune mare, puternica si fericita, care va avea prin forta ei de 20 de milioane rolul hotarator in aceasta parte a Europei” (cat de “mare” si cat de “fericita” este astazi natiunea ungara, judecati dumneavoastra. Eu oricum, nu ma bucur deloc de situatia lor, ca si a noastra dealtfel!). Deocamdata punct!

 

WW

 

 

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (4)

Standard

  

Activitatea “Garzii zdrentarosilor” in Transilvania a variat ca intensitate in functie de versiunile care circulau cu privire la revizuirea tratatului de pace de la Trianon. Fac o paranteza pentru a spune ceva edificator despre “zdrentarosii” astia: ei au fost folositi si la reprimarea revoltei sarbilor din Bacica (ianuarie 1942); cea mai mare parte a cruzimilor fata de populatia civila nevinovata –cum dealtfel vor actiona si in Transilvania- au fost savarsite de catre un detasament sub conducerea inspectorului de politie Scheibold Imre (reprezentant al statului maghiar, civilizator pe deasupra! El a fost ferit de orice urmarire penala, la fel ca multi altii…).

In prima jumatate a anului 1939, cand revizuirea era considerata si prezentata de oficinele maghiare ca iminenta, Serviciile romanesti, la care s-a adaugat Siguranta, au aflat ca “Rongyos Garda” (Garda in zdrenta, pe magyarorszag) prin diverse “promisiuni” instiga pe tinerii unguri din Transilvania sa se inroleze in randurile ei pentru a se pregati in vederea anexarii Transilvaniei la Ungaria (parca si astazi, au fost cazuri cand partidele maghiare au sfatuit etnicii unguri la nesupunere fata de statul roman. Bineanteles, o coincidenta cu actiunile din trecut, ce altceva!).

Obiectivele acestei organizatii in Transilvania constau in: atacarea trupelor regulate ale Armatei Romane (declararea de catre anumite foruri maghiare in frunte cu popa Tokes, a Armatei Romane din Har-Cov, ca fiind “trupe de ocupatie”, suna a ce!?), atentate impotriva personalitatilor oficiale, organizarea de formatiuni paramilitare si spionaj in favoarea Ungariei.

Prin folosirea de promisiuni, unii tineri unguri din comunele: Salacea, Valea lui Mihai, Andrid si Chincius, au fost determinati sa treaca in Ungaria pentru a fi instruiti in vederea indeplinirii unor actiuni ca cele la care ne-am referit mai sus.

In cursul lunii iulie 1939, SSI si Biroul 2, au aflat ca la Budapesta, organizatia “Garda zdrentarosilor” (asta inseamna ca monitorizau indeaproape “zdrentele” astea!) a tinut o sedinta secreta in cadrul careia s-a luat hotararea de a se declansa o actiune contra Romaniei. Agentii romani din Ungaria au informat ca organizatia dispunea de trei unitati cu efective de cate 400 de oameni, ce aveau misiunea de a face, cand se va indica, incursiuni in trei puncte diferite ale teritoriului Romaniei, precum si faptul ca toti dezertorii de origina ungara, din armata romana trecuti in Ungaria, erau obligati sa se inroleze in “Garda zdrentarosilor” unde urmau scoala terorismului, diversiunii si a spionajului.

De asemenea, s-a mai aflat ca unii muncitori, intelectuali si studenti unguri originari din Transilvania care se aflau la Budapesta, erau organizati in centre ce purtau denumirea regiunii sau orasului de origine. Potrivit informatiilor SSI, la Bekescsaba se infiintase chiar un detasament special al “zdrentelor”, format exclusiv numai din etnici maghiari proveniti dinRomania! Extrem de eficiente Serviciile romanesti, nu credeti? In jocul “inteligentelor” ce se desfasoara pe Frontul Nevazut, castiga intotdeauna cel care nu lasa nimic la voia intamplarii –orice informatie, cat de mica, trebuie verificata, coroborata cu altele din alte surse, analizata, etc, pana cand intregul puzzle este asamblat. Ceea ce Serviciile romanesti au facut, nu-i putin lucru, iar efortul uman, material si financiar, a fost cu siguranta urias! BRAVO, CINSTE LOR!

La 14 octombrie 1939, SIGURANTA –serviciul secret intern al Romaniei, au descoperit si anihilat rapid si fara nicio jena, dupa o monitorizare stricta si de lunga durata, o organizatie terorista in care erau implicate 172 de persoane. 172 de persoane! Insa, in urma demersurilor facute de guvernul roman, s-a realizat o intelegere cu guvernul ungar, care si-a ASUMAT OBLIGATIA de a nu mai persevera in actiuni menite sa inaspreasca relatiile dintre cele doua tari. Diplomatie, bunavointa ori avertisment din partea statului roman, D-zeu stie! Insa cu siguranta, printre cei “intorsi” in Ungaria, s-au aflat si…reprezentanti ai SSI si Biroului 2; si vom vedea asta in randurile ce urmeaza, fiindca ulterior volumul de informatii si efectul actiunilor Serviciilor romanesti, a crescut simtitor.

Desi Guvernul roman si-a indeplinit obligatiile luate, renuntand chiar la trimiterea in judecata a celor vinovati -si prin asta, la un scandal diplomatic iminent –de comiterea unor actiuni indreptate impotriva statului roman si permitand trecerea unora dintre ei in Ungaria (multi dintre EI nu s-au mai intors niciodata, disparand definitiv “din peisaj”. Se stie cu certitudine ca Siguranta avea niste beciuri racoroase, clasa I, precum si metode de a purta discutii “amicale” cu toti “prietenii”. Or fi trecut pe acolo si “zdrentele”? Cu siguranta, DA! Ca agentii SSI si Biroului 2 manuiau foarte bine pistolul, avand predilectie pentru un glont in cap si unul in inima, crescand aportul de plumb din organismul tuturor celor considerati “periculosi”, iarasi se stie cu siguranta. Si daca chiar au facut asta, a fost BINE, fiindca si ceilalti faceau la fel cu agentii romani prinsi!).

Cu toata aceasta manifestare de bunavointa (parca astazi, autoritatile romane tot “binevoitoare” au ramas cu JAVRELE AUTONOMISTE de aici si din Ungaria. Au, scuze, era vorba de “spirit eoropiean”, dupa cum spune Tokes, binefacatorul “bietei natiuni ungare”!) din partea Romaniei, guvernul ungar nu si-a respectat angajamentele luate, continuand cu si mai multa vigoare sa agite in toate chipurile, ideia fixa a anexarii Transilvaniei. Si asta in conditiile in care si Berlinul ii “sfatuise” sa pastreze deocamdata, linistea in aceasta zona geografica, avand interesele sale. Fac o paranteza, pentru a vedea mai bine acest “aspect”, prin prisma informatiilor detinute de catre SSI si Biroul 2, fiindca cu relatia maghiaro-germana ne vom intalni pe tot parcursul acestor articole (Ungaria bazandu-se foarte mult pe ajutorul si sustinerea Germaniei, in realizarea planurilor sale. Vreo noutate astazi? Cu siguranta, NU!).

La inceputul anului 1939, la MStM al Armatei Romane s-a primit o sinteza a celor mai importante date si informatii obtinute de catre Biroul 2 si SSI, privitoare la caracterul si evolutia expansiunii germane in sud-estul Europei, in care era inclusa si o analiza obiectiva asupra situatiei Romaniei. Aceste informatii a caror sinteza a necesitat luni de munca, fiindca volumul lor era mare, dar si datorita faptului ca “sursele” trebuiau mascate si protejate, au ajuns si pe masa Guvernului de atunci, evidentiindu-se in mod clar, deteriorarea situatiei internationale a tarii. Printre actorii principali se numarau,Germaniasi Ungaria!

In aceasta sinteza se stipulau urmatoarele: “Dupa parerea germana,Romaniaincomplet inarmata astazi, va capitula usor in fata unui puternic atac dat prin surprindere de catre armata maghiara, sustinuta de cea germana.Romania, cu bogatele sale resurse in produse agricole, petrol si vite, va constitui cea mai buna, sigura si imediata baza de aprovizionare spre continuarea expansiunii germane spre est sau spre sud”. Ce tara se afla spre est si sud-est? URSS! Stiau oare Serviciile romanesti ceva in legatura cu intentiile germane de a ataca in viitor, URSS? Posibil, fiindca iata ce se spune in continuare in aceasta sinteza din anul 1939: “Cea mai probabila intentiune a Germaniei, in acest an, este sa realizeze etapa cea mai usoara si mai sigura, adica penetratiunea spre sud-est prin Romania, spre a stapani gurile Dunarii, a-si amenaja o larga baza de operatii (strategica si economica), pentru ca sa poata trece apoi la ultima si cea mai grea etapa in expansiunea sa spre sud si sud-est” (cu alte cuvinte, URSS!).

Concluzia la care ajunsesera Serviciile romanesti era cea ADEVARATA si REALA, desi dureroasa pentru evolutia ulterioara a Romaniei. Iata care era aceasta:

-Ungaria, sprijinita de catre Germania in revendicarile ei revizioniste, va accepta ca aliat tutela germana, sperand sa obtina rapid si usor, tot ceea ce doreste de la Romania;

-Romania, chiar daca se va opune militar agresiunii maghiare, sprijinita de catreGermania, nu va putea face prea multe in fata puterii militare a acesteia din urma;

-Germania, in cazul unui ajutor militar acordat Ungariei, avea nevoie pentru invingerea Romaniei de aproximativ 20 de divizii de infanterie, diviziile motorizate si o importanta parte din aviatia sa, deoarece superioritatea tehnica era covarsitoare (guvernantii nostri, n-au invatat nici astazi ca o Armata fara tehnica este vai de ea, iar profesionalismul acesteia, oricat de ridicat ar fi, nu poate sustine lipsa armamentului si a tehnicii moderne. Cretini!);

-Romania, odata intrata sub dependenta Germaniei, constituie prin bogatiile sale (cereale, minereuri si petrol), baza de operatii strategico-economica, in vederea desfasurarii sigure a expansiunii spre Est si Sud. Ca evolutia ulterioara a situatiei Romaniei le-a dat dreptate analistilor serviciilor secrete romanesti, nu mai incape nicio indoiala!

Ca dovada a faptului ca Ungaria a “trisat” profund in relatia cu Romania, incalcand fara niciun scrupul orice intelegere, sta faptul ca in perioada ianuarie-august 1940, Siguranta romana a identificat si anihilat in Transilvania, urmatoarele organizatii iredentiste maghiare:

-organizatia terorista din Bocicoiul Mare (Maramures), in care erau implicate 11, in care erau implicate 11 persoane;

-organizatia terorista Oasul Nou, in care erau implicate 9 persoane;

-organizatia terorista din comuna Valea lui Mihai, in care erau implicate 10 persoane;

-organizatia terorista din comuna Adried, in care erau implicate 16 persoane;

-cea mai “stufoasa” captura de gusteri autonomisti si iredentisti maghiari, a avut loc in august 1940, cand la Oradea a fost descoperita si anihilata o organizatie terorista ce avea ramificatii la Huedin, Sibiu, Bistrita, Targul-Secuiesc, etc. Asupra nucleului de laOradea(cel principal) au fost gasite materiale explozive (calupuri de dinamita, capse, fitil, carligele necesare fixarii acestui material). Deci, se pregatisera “baietii Ungariei Mari” dar si-au luat-o de la “baietii cu ochi albastri” de la noi!

Trecandu-se la arestarea si cercetarea membrilor componenti ai nucleului de la Oradea, s-a stabilit cu certitudine ca pentru organizarea actiunii teroriste in Romania, fusesera folositi membri din organizatia “Garda zdrentarosilor” trimisi din Ungaria, folosind ca acoperire pasapoarte emise de autoritatile ungare, dar nu pe numele real al persoanei respective ci pe unul de imprumut (ca Serviciile romanesti ii cunoasteau in “profunzime” esteCERT, si veti vedea asta in randurile ce urmeaza!).

Cu privire la modul in care se facea instruirea membrilor “Garzii zdrentarosilor” care urmau sa fie trimisi cu misiuni speciale inRomania, SSI si Biroul 2, cunosteau urmatoarele: prin ordine de chemare, li se cerea membrilor “zdrentarosi” sa se prezinte la Budapesta, Kinczint 29 (aici se afla sediul sectiei pentruRomania). La aceasta adresa erau luati in primire de catre locotenentul activ Kovacs Tivadar in prezenta membrilor serviciului ungar de spionaj care isi avea sediul la cazarma Hadik (interesant, ca si pe acesta il stiau!). Dupa ce erau introdusi inauntru, li se comunica faptul ca trebuind sa inceapa actiunea inRomaniaera necesar sa fie instruiti. Pentru aceasta, peste trei zile, sa mearga in cartierul Budafok, la cazarma pionierilor unde vor invata sa manuiasca materialul exploziv. La cazarma, primeau instructiuni din partea unui inginer specialist in distrugeri, scolit inGermania, care totdeauna era insotit de locotenentul Kovacs Tivadar. Instruirea dura doua zile cu o pauza de o zi intre ele.

In continuare, erau introdusi intr-o casa de caramida rosie, ce apartinea MStM al armatei ungare, aflata in spatele fabricii de chibrituri din Budafok, unde inginerul sef le dadea explicatii asupra modului de aranjare a materialului exploziv, in cazul unui sistem de dare a focului cu intarziere, si asupra distrugerilor ce le pot face la lucrari ce sunt in rambleu sau debleu (sapatura facuta sub nivelul terenului natural in vederea executarii platformei unui drum ori a unei cai ferate sau a construirii unui canal deschis –conform DEX).

De asemenea, la centrul de instructie al artileriei si la centrul de instructie al infanteriei, membrii “Garzii zdrentarosilor” erau pregatiti in manuirea armelor automate si in tactica luptei de gherila. In sfarsit, erau initiati cu privire la conditiile sociale, etnografice, economice si topografice ale regiunilor ce urmau sa le fie repartizate ca zone de actiune.

Dupa terminarea acestui instructaj erau chemati din nou in strada Kinczint 29, unde, dupa ce li se dadeau instructiuni, parole si stabileau pe harta regiunea repartizata in care fiecare trebuia sa actioneze. Data la care urma sa se declanseze actiunea de distrugere pentru care fusesera instruiti, li se comunica ulterior prin oameni de legatura.

In continuare vom vedea ceva “actiune” -sa zicem asa- urmarind faptele unui “peste de soi” trimis in Romania si DISPARUT pentru TOTDEAUNA AICI (vai ce pacat, bietul om!), pe care Serviciile romanesti l-au monitorizat indeaproape (l-or fi “ajutat” sa si DISPARA? N-ar fi singurul DISPARUT in SPATIUL ROMANESC!), pe nume, Kuba Augustin.

In prima decada a lunii iunie 1940, a intrat intara, cu pasaportul nr. 96642, eliberat de organele politiei din Budapesta, doctor Kuba Augustin “procuror la caile ferate ungare”, pe numele sau adevarat, stiut prea bine de catre SSI, Szelkay Laszlo –maior la Statul Major al Armatei Ungare (ca sa vezi!). “Domnu’ doctor”, dupa ce a intrat intara, a mers laOradeaunde a inchiriat o camera la hotelul Rymanoczi, apoi a intrat in legatura cu Aschner Gizella, proprietara unui atelier fotografic si cu Hallas Wilhelm, avocat, pe care ii cunoscuse si racolase, cu catva timp inainte la Budapesta.

Facand o vizita “prietenei” Aschner Gizella la atelierul fotografic al acesteia si rasfoind albumul de fotografii al atelierului, privirile doctorului Kuba s-au oprit asupra fotografiei numitei Aranyossy Ecaterina (Kato) domiciliata in Oradea, Bd. Regele Ferdinand, nr.38. Sub pretextul ca este in cautarea unei tovarase de viata si ca dupa fotografie pare o figura interesanta, pseudo-amatorul de casatorie a cerut Gizellei Aschner sa-i prezinte pe Aranyossy Kato. Ca urmare, la 20 iulie 1940, la strandul dinOradea, Kuba a avut prilejul s-o cunoasca. Relatiile dintre ei au evoluat pe linia sarcinilor ce le avea de indeplinit in Romania Kuba Augustin, astfel ca propunerea de casatorie n-a intarziat (cu alte cuvinte, “domnu doctor” incerca sa se naturalizeze aici, sa-si faca relatii si bineanteles, o identitate beton –asa cum dealtfel, procedeaza orice agent secret aflat in misiune pe teritoriul altui stat). Neputand obtine pasaport, Aranyossy Kato a incercat, fara succes, o trecere frauduloasa a frontierei, pe la Episcopia Bihorului. Insuccesul sa fi fost “jocul” SSI? Posibil, fiindca ulterior totul a mers “ca uns”! “Intamplarea” a facut ca la 31 iulie 1940, Aschner Gizella sa plece la Budapesta, gratie “interventiei” facute de Episcopia romano-catolica din Oradea, iar la sfarsitul lui iulie, “domnu doctor” a disparut definitiv din Romania. DEFINITIV! Este posibil ca Gizella Aschner sa fi fost in realitate agenta a SSI, iar Aranyossy Kato -nada pentru “domnu doctor”? Cu siguranta insa, pe acest FRONT nu exista COINCIDENTE!

Interesant este faptul ca la hotelul “Britannia” din Budapesta, Aschner Gizella s-a integrat foarte bine in “peisaj”, contactandu-l pe doctor Hallas Wilhelm, in vederea initierii de actiuni subversive in Romania (ce interesant!), iar in acest timp la Oradea, Aranyossy Kato insista pe langa autoritatile romane sa i se elibereze pasaport pentru Ungaria (biata fata visa inca frumos, sau asa era “jocul”!?), unde dorea sa se casatoreasca. La 6 august 1940, Aschner Gizella s-a inapoiat laOradea, unde la 8 august a primit vizita unui membru de seama al organizatiei “Garda zdrentarosilor” pe nume Takayer, care actiona la Cluj. Cu siguranta insa, Aschner Gizella nu s-a intors degeaba, fiindca nu mult dupa aceea, au fost efectuate arestari masive –dar sa nu anticipam!

Pe baza cercetarilor facute, SSI si Siguranta au stabilit ca la Oradea se afla centrul coordonator al actiunilor iredentiste, iar atelierul fotografic al Gizellei Aschner era unul din locurile unde agentii “Garzii zdrentarosilor”, care desfasurau activitati subversive in Transilvania, se prezentau pentru a primi instructiuni. A fost aceasta o actiune regizata cu maiestrie de catre SSI si Siguranta? Cu certitudine, DA! Da, fiindca rezultatele au fost catastrofale pentru “zdrentarosi” si alti agenti maghiari, printre cei arestati si disparuti, se aflau oameni de valoare ai celor doua institutii “civilizatoare” maghiare, precum:

-Moldovany Gabor, pe numele sau adevarat, Babos Gabor, insarcinat cu formarea unui nucleu terorist laSibiu(la intemeiat, dar in beciurile Sigurantei);

-Komaronyi Adam –DISPARUT, a facut parte si din grupul membrilor “Garzii zdrentarosilor” care luptasera in Finlanda impotriva armatelor sovietice, deci cu alte cuvinte, era bine pregatit si periculos. Acolo actionase sub numele de Tolvary Sandor (interesant ca SSI cunostea asta?). In Transilvania fusese infiltrat cu misiunea de a organiza un nucleu terorist laTimisoara(saracul, a disparut organizandu-l!);

-Tamas Istvan, arestat, fusese trimis in Transilvania cu misiunea de a organiza un nucleu terorist la Huedin (la intemeiat, dar in beciurile Sigurantei);

-Timar Mihaly, DISPARUT, a fost trimis in Transilvania cu misiunea de a organiza un nucleu terorist laBrasov(saracul, a disparut organizandu-l!);

-Hidvegy, DISPARUT, stegar in “Garda zdrentarosilor” –deci antrenat si periculos, fusese trimis in Transilvania cu misiunea de a organiza nuclee teroriste in regiunea Oradea (saracul, a disparut organizandu-le!);

-Asztalos Sandor (ei, dar numele asta nu vi se pare cunoscut!? Pai da, fiindca pe fostul sef alSRI,Virgilica da Magureni,ilchema in realitate…Asztalos! Daca chiar s-a crezut ca AI NOSTRII nu stiau, ei bine, de fapt, EI STIAU! Bineanteles, simpla coincidenta, el fiind un roman sadea), DISPARUT, fusese trimis in Transilvania cu misiunea de a forma nuclee teroriste in secuime (saracul, a disparut organizandu-le!). Parca si astazi, ungurica este foarte interesata de soarta secuilor, desi acestia NU SUNT UNGURI SADEA, dar trecuti in bloc la “marea familie a ungurilor de pretutindeni…Bineanteles, o simpla coincidenta!

-Walter Heinrich, abia ce intrase intarala 7 august 1940 ca a si sters-o imediat de aici, simtind pericolul. Acesta era in realitate conform datelor SSI, capitanul Szepkuty, instructor in organizatia “Garda zdrentarosilor”.

Trebuie sa mentionam faptul ca toti acesti nemernici au intrat intara, conform datelor SSI si Sigurantei, cu concursul vamesilor si politiei ungare de frontiera de la Biharkeresztes, individual la distante de cel putin o zi, pentru a nu atrage atentia (ghinion insa! Serviciile romanesti erau chiar “foarte atente”, spre “marea bucurie” a ciocoflenderilor, care au picat cu duiumul in plasa intinsa). Credeti ca totul s-a sfarsit aici? Nu, fiindca au fost confiscate de catre Siguranta si SSI, pachete cu materiale explozive destinate “marilor celule teroriste zdrentaroase”, ce soseau in Romania in vagoanele de tren ce veneau din Ungaria (ca sa vezi, curata misiune “civilizatoare”. “Turism”, ca si-n 1989!). “Turismul” se desfasura cam asa: conform consemnului fixat, prin vagoanele trenului de persoane care venea din Ungaria pe la Episcopia Bihorului, se puneau cate doua pachete ce contineau fiecare, cate trei calupuri de dinamita a cate 1 kg, un revolver Browning 7,65 cu 50 de cartuse, material pirotehnic (capse, fitile) si carligele necesare fixarii acestor materiale. Potrivit consemnului, in statia Biharkeresztes era ascuns, sub canapeaua unui compartiment neocupat de clasa a II-a, cate un pachet cu materiale, iar cand se anunta plecarea trenului din statie, pe plafonul compartimentului in care era ascuns pachetul, se facea un semn cu creta constand dintr-un cerc cu o cruce (mda, mare obsesie au astia pentru cruci! Crucea “Sfantului Stefan” cu doua brate, pe care o considera mare “biruitoare” in cauza maghiarimii. De tot rasul, misticii dracului!). La sosirea trenului in statia Episcopia Bihorului, un agent apartinand organizatiei se urca in vagoanele de clasa a II-a si cauta compartimentul cu semnul de recunoastere, de unde ridica pachetul pe care il transporta laOradea. Astfel recuperate, pachetele erau ascunse la atelierul de vulcanizare al lui Moldovany Ferenc (recrutat de catre Heinrich Walter, ca membru de vaza al organizatiei teroriste “Garda zdrentarosilor”) si la locuinta numitei Costa Elisabeta (membra a aceleiasi organizatii zdrentaroase), urmand a ajunge la Huedin si in alte localitati unde existau nuclee teroriste maghiare (au ajuns undeva intr-adevar! Au ajuns taman in mana SSI si a Sigurantei romane –care nu cred ca s-au suparat pentru cresterea subita a arsenalului propriu).

Acesta este doar un singur aspect al luptei romano-maghiare, fiindca in capitolul urmator ii vom cunoaste pe “Vanatorii turanici”, Organizatia de zece, Uniunea asociatiilor camaraderesti “Turul” –care dispuneau si de…parasutisti.

Vanatorii turanici, al carui comitet de conducere era format din: vitez Sipos Arpad, presedinte, general de corp de armata in retragere; vitez Gyorgy Gyorgy, vicepresedinte activ, general de brigada pensionar; Bartha Janos, secretar general si Reszeg Lajos, secretar al organizatiei centrale.  

  Presedintii de onoare erau: general de corp de armata, vitez Nagy Vilmos, ministrul apararii nationale (ce interesant!), fost conducator activ al acestei asociatii; vitez Huszar Aladar, senator, directorul general al casei centrale de asigurari sociale, membru al Comisiei de aparare a tarii, primarul general al municipiului Budapesta, vicepresedinte al organizatiei iredentiste “Steagul tarii”.

Conform datelor obtinute de catre SSI, organizatia centrala, ca si cele judetene, avea patru sectii: culturala, sociala, de presa si propaganda, precum si de “apararea natiunii” (facusera in mod sigur o obsesie din asta!). Cea mai periculoasa era sectia de “apararea natiunii”, care organiza si desfasura actiuni cu caracter terorist, inclusiv pe teritoriul Romaniei. Deviza acestei organizatii era “Totul pentru Patrie”, iar programul organizatiei era proclamat astfel: “Promovarea virtutiilor nationale stramosesti si mentinerea solidaritatii nationale; lupta pentru independenta politica a Ungariei; repatrierea tuturor maghiarilor din strainatate si refacerea Ungariei Mari” (vi se pare ceva cunoscut? Pai, ia vedeti ce program au cei de la partidul ultranationalist maghiar, Jobbik. Seamana cumva? Nu bineanteles, simple coincidente!).

Membrii organizatiei erau recrutati din elemente de absoluta incredere din punct de vedere nationalist, fiind obligati sa participe la dese sedinte de instructie si exercitii militare.

Organizatia, conform “evaluarii” SSI, avea circa 80000 de membri, din care circa 25000 erau complet echipati, instruiti si inarmati pentru ducerea la indeplinire a unor actiuni armate cu caracter terorist-diversionist. Uniforma acestor javre era formata din: costum negru, centura cu diagonala, palarie tiroleza neagra cu pana de vultur, iar armamentul consta in pusti mitraliere, pistoale mitraliera, pistoale, grenade de mana, explozive si cutite. Cu alte cuvinte, seamana a infanteristi echipati cu armament usor, iar concluzia SSI era “armata ascunsa”! Si aveau dreptate, fiindca organizatia a fost infiintata in anul 1932 de primul ministru, generalul Gombos care, fiind militar de cariera, a gasit aceasta cale de instruire camuflata a tineretului ungar, stiut fiind ca in baza clauzelor militare ale tratatului de pace de la Trianon (ah, Trianon-ul, marea lor durere! Sic si degetul mijlociu!), Ungaria nu putea tine o armata mai mare de 30000 de oameni. Mai mult decat atat, Vanatorii turanici, serveau guvernului maghiar si ca un fel de garda neoficiala, dupa sistemul unitatilor de asalt “SA” ale partidului nazist german (ca sa vezi! Marea dragoste germana…).

Insa, dupa primul arbitraj de la Viena (2 noiembrie 1938), cand armata ungara a fost reorganizata pe baza serviciului militar obligatoriu si in urma anexarii succesive de catre Ungaria a unor teritorii ce apartinusera Cehoslovaciei, Iugoslaviei si Romaniei, organizatia a intrat in componenta armatei in mod oficial.

Dupa anexarea partii nord-vestice a Romaniei si a regiunii Bacica, organizatia a primit o si mai mare dezvoltare primind si noi atributiuni. Astfel, pe langa activitatea propagandistica si contrainformativa, ea a fost insarcinata cu actiunea de formare a echipelor teroriste menite sa pregateasca terenul in vederea operatiunilor militare ce urmau sa se desfasoare in sudul Transilvaniei.

In cadrul acestui program, membrii organizatiei desfasurau o vie activitate de propaganda revizionista, paralel cu urmarirea necrutatoare a nationalitatilor conlocuitoare pe plan economic, national si cultural. Ca organe de pastrarea ordinii, activau sub forma de observatori, colaboratori si denuntatori aflati in slujba organelor politienesti.

SSI si Biroul 2 au reusit sa afle informatii valoroase, care puneau in lumina misiunea ecestei organizatii maghiare in cazul unui conflict armat romano-maghiar, cu sprijin german, stabilind urmatoarele:

-organizatia urma sa desfasoare activitati informative-contrainformative pe teritoriul Romaniei;

-echipe special instruite sa se infiltreze pe teritoriul Romaniei, urmau sa desfasoare o intensa activitate de agitatie, de alarmare si defeatism, de distrugere a lucrarilor de arta, a obiectivelor militare si economice;

-pe masura ce armata ungara victorioasa (mda, eventualitatea infrangerii nu era luata in calcul, bazandu-se pe “fratiorii” germani) ar fi inaintat pe teritoriul romanesc, organizatia urma sa asigure spatele acestei armate prin identificarea si executarea persoanelor ce nu prezentau incredere, inclusiv a patriotilor romani si a punctelor de rezistenta.

Echipele teroriste, conform informatiilor detinute de catre Biroul 2 al MStM al Armatei Romane, erau instruite la Hajmasker, Varpalota si Harrossziget, unde in paralel cu instructia militara, urmau si cursuri de limba romana.

Spre a se asigura de fidelitatea completa a membrilor acestei organizatii, autoritatile ungare le acordau o mare atentie si o situatie privilegiata fata de restul cetatenilor. Ei erau preferati in functiile publice sau erau plasati cu precadere in intreprinderile particulare, primind ajutoare materiale importante in caz de nevoie.Camseamana cu ce se intampla astazi prin Har-Cov, unde etnici maghiari sunt promovati cu promptitudine in functii cheie din aparatul de stat, iar limba maghiara este OBLIGATORIE!!! EI trebuie sa fie fideli idealurilor maghiare si inscrisi in partidele acestei etnii; ba chiar unii mai “rasariti” au jurat chiar FIDELITATE statului ungar, obtinand dubla cetatenie, in conditiile in care sunt reprezentanti ai statului roman. Pai, ma intreb si eu ca tot omul, acum, carui stat le sunt loiali!? Dar, bineanteles, totul nu este decat o…coincidenta, avand legatura cu “eoropienismul si dreptul la autodeterminare”, model Tokes. Mama lui de javra ordinara, pe care multi cretini din neamul romanesc l-au votat!

Organizatia de zece, era o organizatie civica iredentista contraofensiva si de protejare a elementului ungar si activa numai la Cluj. Numele organizatiei deriva din insasi sistemul de organizare, ultima subdiviziune fiind grupul de 10 familii subordonate prin decurion (tizedes). Mai multe grupuri de zece familii din aceeasi strada, bloc sau portiuni de strada, formau unitatea superioara sub conducerea unui decurion sef (fotizedes). Acestea, la randul lor, formau unitati pe cartiere, circumscriptii si sectoare sub conducerea unor sefi (de tot rasul si javrele astea! Pesemne ca erau cu totii matematicieni; Caritas-ul cu modelul sau piramidal, s-o fi inspirat de la astia!?). Interesant este faptul ca decurion provine din limbalatina; acesta fiind un ofiter roman care comanda o mica unitate formata din 10 cavaleristi –iar latinismul este complet aparte si cu mult in fata hun-garismului. Deci, nu prea inteligenti gagii, nu-i asa? Sic!

Din organizatie faceau parte numai etnici unguri, iar misiunea lor consta in supravegherea tuturor romanilor din punct de vedere al sigurantei interioare si sustinerea intereselor de orice natura a ungurilor.

Atentia decurionului se extindea asupra intregii activitati economice si private a grupului asigurand profitul pentru elementul ungar din sectorul sau. De exemplu, apartamentele si camerele mobilate de inchiriat erau oferite spre inchiriere, cu prioritate, ungurilor, iar romanii si evreii le puteau inchiria numai in cazul in care nu se gasea nici un amator ungur (am auzit zvonuri ca de catva timp, prin Har-Cov ar fi aparut inscriptii in baruri si restaurante cu patroni unguri, care mentionau : “Nu servim romani”. Sper sa fie doar zvonuri, iar daca nu sunt, AUTORITATI ROMANE, TREZITI-VA NAIBII ODATA, APLICATI LEGEA si bagati la rece jigodiile alea!).

Uniunea asociatiilor camaraderesti “Turul”, conform datelor detinute de catre Serviciile romanesti, era o organizatie iredentista a intelectualilor tineri. Initial, se compunea numai din studenti, insa, spre a avea un control mai bun asupra activitatii tineretului studentesc, guvernul a reusit sa impuna ca membrii organizatiei sa ramana in cadrul ei si dupa terminarea studiilor universitare. Conducatorii organizatiei erau intotdeauna titrati, care in schimbul unor situatii ori a unor slujbe bine platite, asigurate de guvern, imprimau masei studentesti o conduita corespunzatoare politicii guvernamentale (adica, manipulare!). Si daca tot “navigam” prin mediul studentesc, recentele “miscari” provocate de santajul UDMR, in legatura cu “invatamant strict in limba maghiara cu facultate separata, avand decan, prodecan, etc” la UMF Targu-Mures, se inscriu oare pe linia autonomista? Sau pe linia “eoropienismului”? Da, cu siguranta, cum altfel, ele se inscriu pe linia “normalitatii” initiata de peste 20 de ani in Romania de catre reprezentantii ungurimii asuprite; precum cu duiosie cuvanta la TV-urile romanesti libere, diadia Borbely de la UDMR, ce-ar trebui numit “Rabla” (“Tragacs” in magyarorszag, poate asa o intelege! Oricum, el tot o “fosila” ramane, fiindca cam de multisor isi face veacul prin politica romaneasca. Are cu siguranta “varsta” necesara ducerii la…REMAT-ul politic. Adica,LADA DE GUNOI A ISTORIEI; acolo unde ar trebui s-ajunga toate javrele autonomiste maghiare) fiindca numai “eoropiean” nu gandeste papitoiul. Si-atunci, de ce v-a mai mirati bai hahalerelor udemeriste ca noi romanii dezvoltam “fobia” UDMR? Si asta o spuneti de fiecare data jigodiilor, atunci cand NOI ne luam de VOI!

Atat conducerea centrala cat si filialele erau organizate pe actiuni economice, literare, istorice, sociologice si etnografice, iar membrii organizatiei, in numar de circa 30000, barbati si femei, erau supusi unei severe discipline militare; celor care lipseau nemotivat de la intruniri li se deschideau actiuni disciplinare si li se aplicau pedepse drastice.

Uniunea avea si o sectie de editura care inlesnea aparitia unor studii si produse literare cu caracter revisionist-iredentist, principalul organ de presa fiind revista lunara “Magyar Elet” (Viata Maghiara. Mda, aia viata!).

In afara acestor sectiuni “stiintifice”, Uniunea avea si o sectie terorista care era compusa numai din “intelectuali” bine indoctrinati. Aceasta sectie organiza asa-numitele “cete libere” care s-au dedat la multe acte de teroare la adresa romanilor. Bineanteles, toate astea sub impulsul rolului “civilizator” al statului ungar. Ca statul ungar de atunci era unul terorist, iar astazi este intrigant, marlan si neprietenos, nici nu mai incape vorba! Sper ca nu-i si terorist, agitand spiritele prin Transilvania si pregatind “ceva”, altfel…s-ar putea sa-i doara rau (SRIar fi descoperit in zona Har-Cov, acum cativa ani, mici depozite de armament la unii etnici unguri, cu “relatii” dincolo de granita, fara a face insa mare tam-tam. Au confiscat tot, iar multi dintre gagii care aveau ocupatii “culturale”, au zburat peste granita, inainte sa poata “misca” ceva!). Si daca tot am facut o paranteza, haideti sa ascultam intreaga poveste, spusa de catre…Creanga! Se povesteste, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, ca amu multi ani, dupa 1990 incoace, niste “baieti cu ochi albastrii” de pe la noi, curiosi precum ii stim si sub impulsul unor “apucaturi paguboase” fata de iredentismul maghiar, au pus mana prin Har-Cov, pe un adevarat arsenal al pacii. Asta, arsenalul pacii si al intelegerii depline romano-maghiare, se afla in dotarea unor etnici maghiari de la noi, si consta in: bomboane cu iz de plumb (gloante), scule diverse pentru asomat “porcii de romani” (pistoale, pistoale-mitraliera), artificii –necesare cu siguranta sarbatoririi zilei de 15 martie, ori impacarii istorice romano-maghiare (grenade, calupuri de trotil, capse detonante si…Semtex). Da’ petrecareti precum ii stim, “baietii cu ochii albastrii” le-au luat si la petrecere s-au infiintat…PeAIA, pe loc i-au inhatat si la “vals” i-au invitat! Dupa ce i-au mangaiat, dezmierdat si alintat, EI i-au si catapultat, tocmai in patria-muma (cea a maghiarimii de pretutindeni, care alta!). In stare mai mult sau mai putin “operativa”, si-asta fara niciojena! Sfarsit de poveste…

La recrutarea elementelor care intrau in compunerea acestor “cete” se aveau in vedere atat calitatile fizice, cat si cele “morale”. Sectia numara circa 600 de membrii organizati militareste. Cea mai mare unitate operativa depistata de catre Biroul 2 era plutonul, format din trei grupe a cate doua echipe care la randul lor se imparteau in celule compuse din 2-3 oameni.

Din membrii voluntari ai “Cetei libere” si dupa un riguros examen medical, s-a format o unitate de parasutisti care avea trei plutoane. Acestia erau instruiti pe aerodromul militar din Matyasfold (Budapesta). Instructia teoretica cuprindea studierea temeinica a poporului roman (ce interesant! Dar, “studiul temeinic” a fost reciproc, conform informatiilor detinute de catre SSI si Biroul 2) sub toate aspectele sale ca: limba, port, obiceiuri, psihologie, calitati si defecte spre a le putea exploata in caz de nevoie (cu siguranta de aceste “studii” a beneficiat ulterior si AVO. Asa s-ar explica oare anumite vulnerabilitati ale neamului romanesc (prin clasa politica reprezentativa) in fata agresiunii si santajului maghiar, cu precadere dupa 1989?). De asemenea, alaturi de metodele de propaganda defetista se studia in cele mai mici detalii topografia Transilvaniei, in acest scop fiind intocmite harti in relief la scara de 1/50000 cu regiunile repartizate la diferite echipe (chestia cu euroregiunile de astazi, ce-o fi!?). Cand era vorba de satisfacerea nevoilor de instruire si pregatire ale membrilor Uniunii, nu se facea nici o economie de bani sau materiale, ceea ce demonstreaza inca odata (de parca mai era cazul) ca statul ungar nu precupetea nimic pentru atingerea obiectivelor sale –asa cum dealtfel, fac si astazi! Dar pe atunci serviciile secrete romanesti nu dormeau in bocanci; SSI reusise sa fotografieze aceste harti repartizate membrilor “Cetei Libere”, ba chiar avea una la scara. Bineanteles, pentru expozitia proprie, de ce altceva!

Instructia practica consta in manuirea armelor automate (mitraliere, pusti si pistoale mitraliera), manipularea aparatelor T.F.F si semnalizare optica, manuirea si montarea materialelor explozive, machiaj si exercitii de orientare in teren.

Instructia teoretica se facea la “Turul Var”, iar cea practica la centre de instructie ale unitatilor de geniu si transmisiuni ale armatei regulate, iar conform datelor detinute de catre SSI si Biroul 2, care trebuie sa mentionam, AU COLABORAT EXCELENT atunci cand a fost cazul (ar fi bine ca siSRI, SIE si DGIA de astazi, sa faca la fel in apararea statalitatii Romaniei), in cazul unui conflict romano-ungar, se conta pe activitatea a 150-200 de celule sau circa 70-80 de echipe de teroristi din aceasta categorie, din care 18 echipe sau 36 de celule puteau fi lansate cu parasuta. Extraordinare informatiile detinute de catre Serviciile romanesti, ceea ce ne demonstreaza cu prisosinta ca si-au facut cu INALT PROFESIONALISM DATORIA FATA DE TARA SI POPOR. CINSTE LOR! Credeti ca sunt vorbe mari? NU, sunt binemeritate, fiindca “raspunsul” acestor Servicii a fost pe masura, asa cum vom vedea in randurile ce urmeaza!

Asociatia “Turul” avea si organizatii provinciale in orasele mari unde exista un numar corespunzator de intelectuali tineri, care, in timpul studiilor universitare, intrasera in organizatie. Organizatiile identificate de catre SSI, Biroul 2, au fost:

-Asociatia “Bocskay” dinDebrecen;

-Asociatia ‘Hollos Mathyas” din Budapesta;

-Asociatia “Berzsenyi” din Budapesta;

-Asociatia “Rakoczi” din Kassa;

-Asociatia “Csaba Kiralyfi” dinSzeged.

Conform datelor SSI, asemenea organizatii, dar de mai mica importanta, existau si la Pecs, Magyarovar, Kecskemet, Szombathelysi Keszthely. Insa, sub raportul valorii morale si al randamentului, asociatia “Turul” era cea mai periculoasa organizatie terorista maghiara, organizata si finantata de catre statul ungar. Dupa informatiile detinute de catre SSI, asociatia “Turul” era rezervata exclusiv actiunilor contra Romaniei. 

 

 WW

 

  

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (1)

Standard

 Articolul de fata este inceputul unor capitole speciale dedicate RAZBOIULUI NEVAZUT IN SPATIUL ROMANESC, de aceasta data, romano-maghiar. Ele devanseaza cronologia istorica, fiind dedicate (si nu ma feresc a recunoaste asta), celor care inca viseaza cu ochii deschisi la “Ungaria Mare” si refacerea defunctului imperiu austro-ungar, de la EI si de la NOI, neavand nicio legatura cu etnicii maghiari de buna credinta si nici cu cetatenii unguri.

Ele sunt dedicate totodata agentilor SSI (Serviciul Secret de Informatii), Sectiei a II-a din MStM al Armatei Romane, Sigurantei (Serviciul Secret Intern, cu rol in contraspionaj), dar si celorlalte structuri ale statului roman ce vegheau la securitatea tarii; ce si-au facut DATORIA si au actionat CONFORMINTERESELOR NATIONALE in acei ani tulburi, cunoscand in PROFUNZIME tot ceea ce Serviciile maghiare intreprindeau la adresa Romaniei si a romanilor (ar fi bine daca si astazi, puzderia de Servicii de la noi ar face acelasi lucru!). Aceste actiuni n-au fost deloc putine si nici intrerupte vreodata, de la MAREA UNIRE si pana…astazi! Fiindca, TRIANON, ARDEAL,AUTONOMIE, etc, raman obiective inca neandeplinite (sper ca asa sa si ramana, mama lor de aiuriti!) de atunci incoace…

Inainte insa de a incepe calatoria noastra prin culisele RAZBOIULUI NEVAZUT dintre Ungaria si Romania de dinainte WW II, cat mai ales din timpul acestuia, vreau sa fac o precizare –nu sunt NATIONALIST, SOVINIST, SECURIST, MAIOR, etc, ci sunt ROMAN si MANDRU de asta. Punct!

Si mai vreau sa fac o precizare –agentii romani, asemenea soldatilor din prima linie, s-au comportat si au actionat INTELIGENT in contracararea actiunilor maghiare (ce bine-ar fi daca si cei de astazi ar proceda la fel. Bine ar fi, fiindca chiar si-n context european, numai prieteni nu ne sunt. Daca cineva isi inchipuie contrariul, da dovada de o mare doza de naivitate, iar cel mai bun exemplu sunt actiunile fatis antiromanesti ale partidelor maghiare de la noi, sustinute clar de autoritatile de la Budapesta – “prietenos si amical, in spiritul bunelor relatii bla-bla…al dreptului la autodeterminare, s.a.m.d”, ba chiar si de catre asa-zisii “europarlamentari romani” de genul popa Tokes), aparand INTEGRITATEA TERITORIALA, UNITATEA si INDEPENDENTA deSTATa ROMANIEI (exact ceea ce nu le place cum suna in CONSTITUTIE, UDMR-istilor, UCM-istilor si altor organizatii maghiare de aici si de dincolo de granita). Fiindca, o sa vedeti in cursul acestor articole, asemanari frapante intre actiunile de atunci si cele de acum. Frapante!

Conflictul nevazut, asa cum am mentionat mai sus, romano-maghiar dateaza de mult timp. Cu aspecte ale acestuia ne-am intalnit in articolele precedente si ne vom mai intalni, el continuand practic fara intrerupere, accentuandu-se in preajma si mai ales in timpul, WW II. Actiunile intreprinse de catre Serviciile maghiare au vizat actiuni informative, terorist-diversioniste, propagandistice (hm, cam seamana cu ceea ce fac partidele si organizatiile maghiare astazi cu asa-zisul Tinut Secuiesc si autonomia judetelor Harghita si Covasna, nu credeti?), culminand cu crearea organizatiilor iredentiste (UDMR, UCM, partidul lui Tokes- PPMT, Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania, care lupta din greu pentru autoguvernare, şcoli autonome, stat minimal (!!??), regiuni asimetrice, transilvănism -care dracu’ stie ce-o fi insemnand, etc.- sunt bineanteles, “benefice” statului roman! Sunt? DA, insa pentru interesele Ungariei!), obiectivul urmarit fiind valabil atunci ca si astazi dealtfel, desfiintarea TRIANON-ului si refacerea “Ungariei Mari” (un vis prea frumos ca sa fie si realizabil, asa c-ar face bine sa se multumeasca cu cei 93000 km/patrati de Magyarorszag pe care inca ii mai au) prin reanexarea Transilvaniei, Maramuresului si Crisanei, REUNITE DEFINITIV cu ROMANIA la 1 Decembrie 1918. Sic, si degetul mijlociu, idiotilor adepti a-i acestor fantezii! La fel si lichelelor de la noi, promotoare si continuatoare absolut “dezinteresate” a acestor teze si gunoaie istorice. Si acum sa mergem mai departe, fiindca despre EI, avem multe de spus!

Unde se situau Serviciile Secrete romanesti in acele timpuri? Acestea s-au aflat la DATORIE (unde s-or afla cei de astazi, D-zeu stie!), zadarnicind planurile maghiare, arestand sute de agenti de diferite nivele (multi au si disparut inRomania, despre soarta lor nu s-a mai stiut niciodata nimic. Daca a fost sau nu opera Serviciilor romanesti nu putem sti, dar acestea nu erau “fete mari” si cu siguranta si-au platit “datoriile”), confiscand materiale care serveau la indeplinirea misiunilor de spionaj, sabotaj si diversiune, fonduri, arme, etc. actionand atat intara, cat si in afara ei –asa cum vom vedea in cursul acestor articole. Au facut-o intr-un mod PROFESIONIST chiar si dupa Dictatul de la Viena (au avut informatii in acest sens, chiar dinGermania, dar situatia era sumbra, iar clasa politica vai mama ei –ca si astazi, dealtfel. Fara sprijin german, Ungaria era zero barat. Interesant este ca si astazi, principalii parteneri a-i acestui stat, sunt…GermaniasiAustria!), datele, informatiile, actiunile desfasurate, relevate in continuare, vin in sprijinul acestei afirmatii. Un lucru iese cu certitudine in evidenta si anume faptul ca Ungaria, oricat s-a straduit cheltuind resurse materiale, umane si financiare uriase, NU a putut trece de PROFESIONALISMUL Serviciilor romanesti de atunci, care asa cum veti vedea in continuare, STIAU DESTULE despre ceea ce EI intreprindeau, avand agenti de valoare la nivele inalte in conducerea hortista si nu numai. BRAVO LOR, fiindca asemenea oameni merita intotdeauna respect, chiar daca numele lor vor ramane poate pentru totdeauna, necunoscute. In urma lor raman insa faptele, multe inca nestiute, dar pentruNOIsiROMANIA, raman EROII de pe FRONTUL NEVAZUT!

La inceputul anului 1942, SSI avea date extrem de complexe in legatura cu organizatiile iredentiste maghiare de pe teritoriul Romaniei si nu numai, dar si informatii valoroase despre modul cum acestea erau coordonate si ajutate de catre Budapesta. Potrivit acestor date, SSI a stabilit cu certitudine faptul ca acestea erau coordonate, primind chiar ordine, de catre “Sectiunea a II-a” de pe langa Presedintia Consiliului de Ministrii si de catre “Directia de Politica Nationala” din Ministerul Propagandei Nationale. Aici fac o paranteza, pentru a mentiona faptul ca propaganda maghiara a depasit cu mult “limitele normale” in ceea ce privesteRomania, si vom vedea asta pe parcursul acestor articole –statul ungar cheltuind sume uriase pentru internationalizarea “cauzei maghiare”. Chestia cu “cauza maghiarimii de pretutindeni” de astazi, seamana izbitor cu “cauza maghiara” de atunci! Ce ne demonstreaza asta? Demonstreaza fara niciun dubiu, faptul ca Ungaria nu a renuntat -si nici n-o v-a face vreodata- la pretentiile sale teritoriale fata de Romania; pretentii pe care va cauta sa si le satisfaca in imprejurari favorabile. Vi se pare exagerata aceasta afirmatie? Sa stiti ca nu este, fiindca SSI si Biroul 2 al Armatei Romane, aveau informatii certe cu privire la intentiile Ungariei sprijinita de catreGermanianazista, in legatura cuRomania. Interesant este faptul ca note informative din anul 1939, mentionau clar ca daca Germania ar fi castigat razboiul, Romania ar fi pierdut in totalitate Transilvania in favoarea Ungariei (care oricum nu era in stare sa o cucereasca prin propriile puteri, desi Germania a sprijinit din greu armata maghiara) si ar fi primit in compensatie un teritoriu la est de Nistru (era vorba de Transnistria –o mare problema chiar si astazi)…Si mai interesant este ca si Securitatea comunista de dinainte de 1989, stabilise pe baza informatiilor culese, ca aceasta “idee” inca era viabila la Budapesta, Viena si Berlin! Si ne mai miram de modul cum decurg lucrurile in Transilvania, iar autoritatile romane nu vad, nu stiu, nu pricep, nu vor, nu pot, fiindca de peste 20 de ani, asta ne-au demonstrat…

SSI, stabilise cu certitudine ca cele doua ministere ungare, pe langa sarcinile specifice aveau si sarcini secrete in “lupta” impotriva statului roman si a intereselor acestuia, fiind coordonatori directi ai activitatii de spionaj si diversiune.

Conform sintezelor SSI si Biroului 2, Sectiunei a II-a de pe langa Presedintia Consiliului de Ministri, ii reveneau urmatoarele atributii secrete:

-centralizarea tuturor informatiilor culese prin organele speciale ale diferitelor departamente si prin organizatiile iredentiste create atat in Ungaria cat si inRomania;

-tinerea evidentei starii de spirit a populatiei ungare si a celei de alte nationalitati din Ungaria (curente si orientari politice, nemultumiri, dorinte, etc.) precum si a ungurilor din tarile vecine, inclusiv Romania. Interesul, exagerat zicem noi, al autoritatilor maghiare de astazi fata de “soarta ingrijoratoare” a etnicilor maghiari de la noi si implicarea profunda, cu mult peste uzantele diplomatice, in “viata” acestei comunitati, ne intrebam, oare nu este acelasi lucru!?

-formularea de sugestii si darea de directive atat Ministerului Propagandei Nationale cat si altor departamente sau autoritati interesate in exploatarea iredentista a celor constatate si a materialului documentar. Hm, suna cunoscut, fiindca se pare ca astazi, autoritatile maghiare isi permit sa dea “sfaturi utile” celor romane cu privire la minoritatea maghiara!

-dirijarea din umbra a activitatilor paramilitare, teroriste si de sabotaj a organizatiilor iredentiste, atat in ceea ce priveste actiunile impotriva nationalitatilor conlocuitoare din Ungaria, cat si cu privire la agitatiile de la frontiere si din statele vecine, mai precis din Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia;

-indrumarea activitatii iredentiste a ungurilor domiciliati in tarile vecine. Ei, asta pare a fi valabila si-n ziua de astazi, cel mai bun exemplu fiind popa Tokes (dar si altii), care numai interesele Romaniei nu le reprezinta, el fiind “cetatean de onoare” al Ungariei!

-tinerea evidentei materialului documentar in legatura cu teza revizionista (Trianon-ul, pe care o urla si astazi) si pregatirea materialului necesar pentru sustinerea cauzei Ungariei fata de marile puteri (astazi, sunt “clienti fideli” ai Austriei si Germaniei; state pe care se si bazeaza, dealtfel).

Indeplinirea acestor sarcini sau atributii cu caracter secret se realiza atat de catre personalul prevazut in schemele de incadrare ale Sectiunii a II-a, cat si cu ajutorul unor numeroase retele de agenti recrutati din randurile intelectualilor, functionarilor, comerciantilor si meseriasilor, care prin legaturile lor cu cele mai variate medii ale populatiei, asigurau observarea atenta si permanenta a opiniei publice si in acelasi timp exercitau o puternica influenta in sensul voit de forul central.

Directia de Cabinet din Ministerul Propagandei Nationale, avea sarcina secreta de a tine legatura cu celelalte departamente interesate in desfasurarea actiunii iredentiste, cu autoritatile publice locale, precum si cu organizatiile culturale si economice din provincii.

Directia de Politica Nationala din Ministerul Propagandei Nationale, avea sarcina secreta de a indruma si canaliza activitatea tuturor organelor executive ale sistemului mentionat in directia realizarii scopurilor miscarii iredentiste.

Ministerul de Externe, prin Directia Politicii Externe si prin Directia Presei, desfasura in secret o intensa activitate de propaganda revizionista (ceea ce fac si astazi!) prin care se urmarea captarea interesului strainatatii pentru “problema ungara” (o falsa problema, atunci si acum!).

Ministerul de Interne, prin organele locale, de plasa si comunale, prin politie si jandarmerie, precum si prin Oficiul de Igiena Sociala si Spitale, desfasura o activitate vadit discriminatorie, protejand populatia ungara si persecutand pe cei de alta nationalitate si in special pe romani, cu scopul de a-i determina sa renunte la nationalitatea lor, sau sa plece din Ungaria. Oare, ceea ce fac acum autoritatile din Har-Cov, partidele si organizatiile maghiare de acolo –care conform unor surse serioase genereaza presiuni si sicane la adresa romanilor, pentru A PLECA –cu buna stiinta a autoritatilor romane, reprezinta altceva? Sa speram ca NU-I NIMIC, altfel inseamna TRADAREA INTERESULUI NATIONAL, a DREPTURILOR si LIBERTATILOR OMULUI precum si un ATENTAT la UNITATEAsi STATALITATEA ROMANIEI. Punct! Pentru TRADARE, in alte vremuri, cei vinovati erau executati, acum sunt…politicieni, ministrii, europarlamentari, presedinti si dracu’ mai stie ce!!!

In acest sens, fiecare prefect, functionar, primar, notar comunal, gardian, jandarm si medic era obligat sa considere ca e de datoria sa sa descopere mijloacele cu ajutorul carora sa contribuie la realizarea scopurilor si intereselor maghiare. Medicii, de exemplu, puteau sa initieze si sa aplice orice masuri de natura sa dezvolte natalitatea in randurile populatiei ungare si sa reduca natalitatea in randurile celor de alte nationalitati. Cumplit de cinic, iar asta se numeste GENOCID! De asemenea, ofiterii starii civile puteau comite fara teama orice abuz de natura sa duca la ameliorarea structurii etnice maghiare (autonomia pe criterii etnice, mult reclamata astazi, va suna cunoscut?). Ca urmare, numele neungurilor erau ortografiate sau traduse in limba maghiara, iar noii nascuti erau inregistrati cu nume specific unguresti (Ion, suna mai bine ca Ianos, nu-i asa? Mama lor de…).

Ministerul Apararii Nationale si Armata, stimulau spiritul razboinic (sunt “mari razboinici” si astazi!) in randurile populatiei ungare si ura neampacata a acesteia impotriva popoarelor vecine, desfasurata prin mijloace specifice, precum acuzele aduse pe nedrept “vecinilor” cu privire la “soarta cruda a bietei Ungarie Mare” (mda, “mare” intr-adevar!). Edificatoare in acest sens sunt informatiile Biroului 2 din MStM al Armatei Romane, care monitoriza indeaproape “evolutia” cu sprijin german a armatei maghiare; informatii care aratau in mod clar proportiile maghiarizarii romanilor in armata. Edificatoare in acest sens sunt instructiunile confidentiale ale Corpului 9 Armata Maghiar din Cluj (Serviciile romanesti n-au abandonat deloc spatiul romanesc pierdut in urma Dictatului de la Viena, si bine au facut!), editate sub forma de brosura ce era intitulata “Calauza Romaghiarizarii”. Fara cuvinte!

Cu ajutorul armatei maghiare se completa educatia iredentista a tinerilor in cursul pregatirii premilitare, in timpul stagiului militar si mai ales cu ocazia pregatirii postmilitare care se facea in cadrul diverselor organizatii paramilitare ce vor fi descrise in detaliu, in articolele ce vor urma. Totodata, armata ungara servea fara niciojena, la exaltarea si intarirea elementului ungar, paralel cu deznationalizarea si inlaturarea elementului minoritar si in special al romanilor. Educatia iredentista la premilitari si militari se limita la atatarea urii impotriva Romaniei, iar cantecele ostasesti, ce se cantau in marsuri, erau pline de injurii si trivialitati la adresa Romaniei. Spre a-i incuraja si “educa”, soldatilor unguri li se infatisau fel de fel de plasmuiri referitoare la pretinsa lasitate, imoralitate si dezorganizare a armatei romane, ascunzandu-se cu grija momentul “vizitei” acesteia la Budapesta din 1919, si relevandu-se in mod exagerat pretinsele victorii, eroismul si cinstea ungurilor. Nu zau, “mare” natiune de eroi, plina de “vitezi” (vom vedea mai incolo semnificatia acestui titlu onorific)!

Cu privire la desfiintarea elementului romanesc, Biroul 2 (serviciul secret militar roman) a stabilit ca administratia militara ungara stabilita in nordul Transilvaniei in septembrie 1940, a inaugurat prigoana si expulzarea romanilor, iar dupa aceea a procedat la depopularea prin mobilizarea si trimiterea pe frontul antisovietic ori in unitatile speciale de munca a barbatilor romani valizi. Cu privire la compunerea etnica a unitatilor corpului expeditionar ungur de pe frontul antisovietic, SSI si Biroul 2 au stabilit urmatoarele:

-armata usoara prezenta sub aspect etnic un mozaic de nationalitati in care elementul unguresc era mult sub proportia ce-i revenea de drept ca element majoritar al statului;

-cei de alte nationalitati, si in special romanii, erau exploatati la maximum, urmarindu-se exterminarea lor. Procentul nationalitatilor conlocuitoare, atat in armata operativa cat si la trupele de ocupatie, era de 50%, iar al romanilor sub 30% din totalul efectivelor. In companii, plutoane, grupe, procentul lor era de 60-80%, dintre care romanii erau 40-60% (surprinzator cat de bine cunosteau Serviciile romanesti, compunerea armatei maghiare. Bravo lor!);

-totalul romanilor mobilizati in armata ungara, inclusiv unitatile de lucru, se ridica la 90000-100000, fapt care ducea la depopularea satelor romanesti de barbatii valizi. Cu alte cuvinte, astazi, asa ceva poarta numele de GENOCID ETNIC!

Armata regulata ca si premilitaria, serveau in acelasi timp ca instrumente de umilire si mai ales de deznationalizare a romanilor pe o scara foarte larga. Cercurile de recrutare, indeosebi cele din nordul Transilvaniei, dupa ce emiteau ordine de chemare, promiteau inlesniri de serviciu, chiar si lasarea la vatra, celor ce consimteau sa primeasca un nume unguresc in locul celui romanesc si sa treaca la cultul romano-catolic. Cinic, nu credeti?

La unitatile armatei regulate, cei de alta nationalitate erau supusi unei maghiarizari sistematice (ca si secuii de astazi numiti si declarati in bloc, maghiari!), incepand cu obligatia de a participa la slujba religioasa in limba maghiara si pana la consemnul categoric, care interzicea sub pedepse aspre declararea originii etnice fata de straini.

Unitatile de munca special infiintate pentru romani si evrei, constituiau un mijloc de exterminare a lor. In aceste unitati erau incorporate, fara grade, intelectualii si taranii mai instariti, care prin atitudinea si stiinta de carte, ar fi putut influenta in mod nefavorabil regimul hortist si atitudinea maselor romanesti (la fel au procedat si “civilizatorii rosii” in anii instaurarii “democratiei populare”!).

Pentru a avea o intelegere deplina a “cunostintelor” detinute de Serviciile romanesti cu privire la armata maghiara si evolutia acesteia, este necesar si util a infatisa cateva date cu privire la dezvoltarea capacitatii sale ofensive si a masurilor speciale menite a-i crea premise favorabile unei operatiuni militare impotriva Romaniei. Insa, toate acestea si multe altele, in capitolul urmator!

Aceasta serie de articole este dedicata membrilor serviciilor secrete romanesti, celor care au luptat si celor care sunt astazi in prima linie a apararii Romaniei!          

                                                       Va urma….                                                                                                      

WW

 

RAZBOIUL NEVAZUT IN SPATIUL ROMANESC (8)

Standard

In aceasta parte a “Razboiului Nevazut” ne vom ocupa de Mihnea-voda, un personaj controversat, ale carui fapte i-au atras apelativul de “cel Rau”.

In primavara anului 1508, Radu cel Mare, domnul Tarii Romanesti a incetat pe neasteptate din viata. Fratele sau Vladut, fiind prea tanar, nu putea fi ales domn.

Pentru a nu lasa timp nici craiului Vladislav al Ungariei, nici turcilor sa se amestece in treburile interne ale tarii si sa impuna alegerea unui domn care sa le fie supus, boierii au ales degraba domn pe Mihnea, fiul armasului Dracea din Manesti, care, “prin firea sa mai semeata, se parea ca va fi cel mai viteaz aparator al tarii”. Se parea, dar boierii s-au inselat amarnic, fiindca “semetia” lui Mihnea nu se intemeia pe un fond psihologic care caracterizeaza un om drept, darz si curajos, ci izvora din setea nemarginita de putere, viclenie, porniri criminale si sadism, ascunse in spatele unui sentiment permanent de teama, bolnavicios, dus pana la absurd, fata de toti si tot ce-l inconjoara. Insa atunci cand acest sentiment i-a disparut iar increderea in puterea si viclenia sa i-a crescut, adevarata fire a lui Mihnea a iesit la iveala in toata “semetia” ei. Si asta n-a durat prea mult, fiindca la putin timp dupa urcarea pe tron, datorita faptelor comise sub imboldul detinerii puterii absolute, adevaratele sale porniri, care numai crestinesti nu erau, s-au revarsat asupra boierilor si a poporului, atragandu-i pe buna dreptate, numele de “cel Rau”. Pentru multi dintre boieri si nu numai, a fost insa prea tarziu!

Prima grija pe care Mihnea a manifestat-o dupa urcarea pe tron a fost aceea de a aduce la indeplinire testamentul tatalui sau, care, dupa cum povesteste Alexandru Odobescu, pe patul de moarte, i-ar fi soptit: “Fatul meu!…Fii inima viteaza! Nu te lasa!…Fii stalp teapan casei noastre si nu ingadui sa caza biata mosie pamanteasca pe mana oltenilor, p-a Basarabestilor –trasni-i-ar Domnul din senin! C-asa avem noi lasat cu blastem din mosi-stramosi; pace si ragaz sa n-avem cu neamul lor cel urgisit…De-ti va da Domnul-Dumnezeu putere si tarie, sa nu cruti, sa n-aibi mila, ca nici pe tine nimeni nu va avea mila cand te vor vedea infrant si ticait…Mana mea s-a muiat…nu mai poate ridica buzduganul asta, vechiul meu tovaras, bunul meu prieten…Ia-l acuma tu in mainile tale si proasca sa faci, cand vei izbi cu dansul in dusmanii nostri…Sa n-aibi mila!”.

Acest testament, din pacate, nu avea sa aduca decat necazuri noului domn al Tarii Romanesti. Imediat dupa moartea armasului Dracea si avand proaspata in memorie porunca primita, Mihnea a gandit ca la inceput este mai indicata folosirea vicleniei decat a buzduganului. De aceea, in momentul impartirii dregatoriilor a afisat o ipocrita bunavointa fata de vornicul Parvu Basarab, numindu-i fii in diferite functii. Pe Ilie l-a investit mare-comis si i-a promis ca-l va cununa; lui Neagu i-a lasat vatasia de vanatori, iar pe cel mai mic, pe Dragomir, l-a luat printre copiii sai din casa. Un plan diabolic, bine gandit si bine organizat, cu sprijinul unor oameni apropiati? Cu siguranta, DA! Fiindca, avandu-i pe toti aproape, Mihnea putea sa-i lichideze cu usurinta la momentul oportun. Si acesta, n-avea sa intarzie prea mult!

Primul care a cazut victima ambitiilor criminale ale lui Mihnea, a fost Ilie, chiar in ziua cununiei sale, cu Ilinca, fiica spatarului Radu din Albesti –cununie efectuata conform promisiunii, chiar de catre domnitor. Dupa terminarea ospatului si a nuntii care a avut loc la curtea domneasca, noaptea tarziu, oaspetii si mesenii s-au retras la casele lor. Abia se stinsese candela in camera tinerilor casatoriti, “cand niste talhari, patrunzand pe furis intr-acel cuib de fericire, sugruma in pat pe Ilie si luara cu sine trupul mortului, pe mireasa lesinata si toate giuvaerurile ce erau risipite prin odaie”. Erau oare acestia niste simpli talhari pusi pe jaf, asa cum se intalneau des in acele vremuri? Cu siguranta, NU! Modul lor de actiune, specific talharilor, asa ar arata –un jaf, insa faptul ca ei au venit la marele fix, cunoscand locul si amplasarea dormitorului nuptial, omorandu-l direct pe mire, demonstreaza ca de fapt a fost vorba de o actiune regizata, indelung pregatita, organizata si desfasurata de oameni deprinsi cu asemenea fapte. Si vom vedea imediat asta!

In zilele care au urmat, la locuinta vornicului Parvu Basarab au venit mai multi boieri care i-au spus in taina ca in noaptea asasinatului au zarit “oameni d-ai lui Stoica, credinciosul lui Voda, ce acum ajunsese logofat mare, strecurandu-se pe sub cumpat in casele raposatului Ilie comisul, c-acest omor nu s-ar fi facut numai ca sa prade bogatiile lui, in sfarsit ca ar fi gasit a doua zi camaraseii boabe de margaritar raspandite chiar prin odaia de culcare a lui Voda, de unde un om tiptil scosese cand se crapa de ziua un trup de femeie invelit intr-o rasa”. Sa fi fost acest logofat Stoica, omul de taina al lui Mihnea si organizatorul asasinatului? Cu siguranta, DA! Au incercat astfel boierii sa-l avertizeze pe vornicul Parvu ca lucrurile nu se vor opri aici, ei avand INFORMATII certe in acest sens? Cu siguranta, DA! Iar femeia care a fost scoasa pe ascuns din odaia lui Voda nu putea fi decat nefericita mireasa…

Cand iscoadele au comunicat lui Mihnea ca Basarabii cunosc toate imprejurarile asasinarii tanarului Ilie si a sotiei sale Ilinca, tiranul domn a luat hotararea de a-i ucide pe toti. Fiindu-i teama ca in palatal domnesc si peretii “trag cu urechea”, a cerut logofatului Stoica (din nou!), omul sau de incredere sa-l insoteasca in pivnita pentru a-i comunica masurile pe care trebuie sa le ia.

Facem insa o paranteza pentru a vedea ca frica lui Voda de a nu fi ascultat era indreptatita! Desi in acele vremuri nu existau mijloace tehnice de ascultare sau inregistrare, in zidurile groase ale cladirilor si cetatilor, erau de obicei amenajate ascunzatori speciale in care se ascundeau spioni pentru a asculta ce se discuta in camere sau care serveau ca locuri de refugiu in caz de atac prin surprindere. Deci, Mihnea avea toate motivele sa se teama ca “zidurile au urechi”, deoarece, fiind nou in domnie, nu era inca familiarizat si nici nu cunostea pe deplin toate secretele constructiei palatului domnesc.

Cand au ajuns in pivnita palatului domnesc, Mihnea-Voda a poruncit chelarilor sa iasa si sa-l lase singur cu logofatul Stoica. Chelarii au iesit, insa Dragomir, fiul cel mic al vornicului Parvu Basarab, care se numara printre copiii de casa ai curtii si care din curiozitate coborase mai inainte in pivnita, a ramas acolo, si de frica lui Voda s-a ascuns, fara sa fie observat, in fundul unei buti goale. De acolo a ascultat ingrozit toate discutiile purtate de Mihnea-Voda cu logofatul Stoica in legatura cu imprejurarile asasinatului si cu masurile ce urmau sa fie luate a doua zi de dimineata in vederea prinderii si uciderii tuturor Basarabilor. Cand au terminat sfatul, Mihnea a chemat pe chelari, i-a felicitat pentru spiritul gospodaresc de care au dat dovada in pastrarea bunurilor si le-a cerut sa scoata pentru degustare vinuri din toate butile. “Si daca bautura –povesteste stolnicul Cantacuzino in cronica sa –iesi domnul si Stoica din pivnita veseli, gandind ca n-au auzit nimeni sfatul lor cel viclean. Deci, dupa dansii iesi si copilul furis si nu spuse nimanui nimic, ci isi cauta treaba si slujba sa, pana afla vreme si prilej si spuse parintilor si neamului sau calui mai mare toate lucrurile si viclesugurile calcatoriului de juramant domn”. Insa, aceasta banala joaca din partea fiului cel mic al vornicului Parvu, a insemnat o sansa enorma la viata a membrilor familiei acestuia si inceputul sfarsitului pentru Voda!

Primind aceasta informatie deosebit de valoroasa, vornicul Parvu, fara a pierde vremea, a trimis un curier la banul Craiovei, Barbu Basarab, si altul la vataful Neagu, anuntandu-i despre cursele care li se intindeau. Actionand astfel, “tot neamul Basarabilor, pana sa nu prinza domnul de veste, trecuse Dunarea si ducea jaluirile sale la poarta sultanului”.

Vazand ca planurile sale tiranice i-au fost dejucate, Mihnea-Voda in loc sa reflecteze asupra situatiei pentru a gasi vreo posibilitate de indreptare a lucrurilor, a inceput sa se manifeste ca un om iesit din minti care merge la pieire sigura. Dupa cum relateaza Alexandru Odobescu, pe baza datelor culese din cronici, in acele imprejurari Mihnea “porunci sa se prade, sa se arza si sa se sfarame pana la pamant toate casele si toate bisericile lor pre unde se vor fi afland, in Curtea de Arges, in Targoviste, in Craiova, in Brancoveni; pe slujitorii si pe preotii lor ii cazni si, la urma, inchizandu-i pe toti in manastirea Bistritei, ce era cladita chiar de banul Barbu Basarab, ii dete foc de arsera toti intr-ansa.

De atunci, tiranul domn, lepadand orice val de fatarnicie, incepu a face rautatile pe fata. Pe boieri ii omora; avutiile le lua; sotiile si fiicele le necinstea; dajdii multe punea asupra tarii. Pe mitropolitul Maxim, ce sta impotriva la nelegiuirile sale, necutezand a-l ucide, il indeparta, dandu-i solie la curtea lui Vladislav, craiul Ungariei.

In urma plecarii mitropolitului, el silui o nepoata a lui, si fratele acesteia, un sarb, anume Dumitru Iacsic, isi scapa zilele fugind in Ardeal, unde astepta ceasul razbunarii.”

Comportarea inumana a lui Mihnea a facut sa sporeasca in mod considerabil numarul celor care, manati de disperare, au alergat la Poarta pentru a se plange impotriva lui. Apreciind gravitatea situatiei, in toamna anului 1509, sultanul Baiazid a mazilit pe Mihnea si a ordonat “pasei de la Dunare” sa intre cu ostire in Tara Romaneasca si sa instaleze in scaunul domnesc pe Vlad cel Tanar, fratele lui Radu cel Mare. Intr-un final, Mihnea va fi tradat chiar de catre oamenii sai, poate si cu putin “ajutor”!

In baza ordinului primit, trei corpuri de oaste turceasca s-au pregatit sa treaca Dunarea. Unul dintre aceste corpuri a fost pus sub comanda lui Neagoe Basarab si a patruns in Oltenia; mai mult decat atat, acesta avea informatii valoroase de la curtea lui Mihnea, ceea ce i-a permis sa conduca “jocul din umbra”, fiindca pandurii si vanatorii lui Mihnea, in loc sa opuna rezistenta s-au alaturat cu bucurie armatei conduse de acesta. Sa fi fost Neagoe informat in legatura cu dorinta de a nu lupta a armatei lui Mihnea, ori poate chiar el sa fi regizat aceasta? Posibil, dar cu certitudine, INFORMATII avea!

Astfel, armata lui Neagoe Basarab a inaintat cu repeziciune in lipsa oricarei rezistente, pana la Ramnicu-Valcea, urmarind ca printr-o manevra de invaluire sa rapeasca tiranului domn posibilitatea de a se refugia in Transilvania.

La randul sau, Mihnea fiind informat de catre oamenii sai, foarte vag insa despre aceste miscari, ceea ce ar sugera ca acestia incepusera sa-l paraseasca, a trimis in cercetare pe fiul sau Mircea, insotit de logofatul Stoica si de cativa curteni care-i mai ramasesera credinciosi. Neandraznind sa mearga direct la Ramnicu-Valcea, fiul lui Mihnea cu oamenii sai s-au oprit sa inopteze la manastirea Cotmeana de pe Valea Topologului. Mircea si Stoica au fost gazduiti in camera de oaspeti, iar insotitorii si-au intins corturile in curtea manastirii.

Neagoe Basarab a fost informat ca feciorul lui Mihnea impreuna cu oamenii sai sunt gazduiti in timpul noptii la Cotmeana, pe la miezul noptii a venit cu vanatorii si au cerut sa li se deschida portile. Calugarii, temandu-se ca li s-ar putea intampla ceva daca fiul lui Mihnea ar fi gasit in incinta manastirii, au dat navala in camera oaspetilor si trezindu-l din somn pe Mircea, i-au zis: “Fugi, maria-ta, scapa-ti zilele…ne-au calcat hotii!…Sunt la poarta o mie si mai bine de haramini levinti cu sinetele gata de foc si cu palosele goale…Zic ca sun tai lui Neagoe Basarab si cer sa te dam pe maria-ta…Fa-ti pomana cu noi, fa ce-i face si iesi de aici, ca e vai si jale de maria-ta si de biata manastire”. Sa fi fost aceasta o stratagema din partea calugarilor de a-l face pe Mircea sa se predea singur ori sa cada in mainile lui Neagoe, fara ca ei sa poata fi acuzati de ceva? Posibil! Sa fi fost aceasta o capcana din partea lui Neagoe pusa la cale impreuna cu calugarii? Posibil! Fiindca, in acele timpuri, manastirile erau fortificate si aveau posibilitatea de rezistenta indelungata la asediu; deci, cu alte cuvinte, Mircea putea opune usor rezistenta! Cert este faptul ca atunci cand oamenii lui Neagoe Basarab au amenintat ca dau foc manastirii daca nu deschid portile, “Mircea, descult, fara caciula, numai in camase si cu braul tarand” a sarit pe o fereastra ingusta “ce da in partea padurii”. Dupa el a sarit si logofatul Stoica si manati de frica s-au pierdut amandoi in intunericul noptii si al padurii.

In acest timp, calugarii deschid portile, iar ostenii lui Neagoe Basarab au umplut curtea manastirii. O parte din insotitorii lui Mircea s-au predat de bunavoie, iar altii au fost ucisi, opunand o rezistenta inutila. Dupa perchezitionarea tuturor dependintelor manastirii, Neagoe Basarab si oamenii sai s-au intors la Ramnicu-Valcea.

Mircea si Stoica au reusit sa scape urmaririi, ajungand la palatul domnesc de la Curtea de Arges, unde domnea panica, deoarece iscoadele adusesera stiri alarmante in legatura cu trecerea Dunarii pe la Giurgiu de catre celelalte corpuri de armata turceasca. Latul se strangea in jurul lui Mihnea!

Incercarea disperata a domnului de a convoca sfatul boierilor (fac o paranteza, dar astazi i-am spune lipsa de cvorum!) s-a dovedit zadarnica. Curierii trimisi pe la casele acestora aduceau raspunsul ca unii plecasera sa intampine pe turci la Bucuresti, iar altii luasera drumul pribegiei. Inevitabil, ori poate “intentionat”, ostirea ce se afla la Curtea de Arges s-a destramat, mare parte din aceasta a plecat spre Olt unde s-a alaturat lui Neagoe Basarab. Sa fi fost aceasta situatie fara iesire una dintre consecintele luptei din umbra a dregatorilor si mai-marilor ostirii; lupta de care Neagoe Basarab nu era deloc strain? Cu siguranta, DA! Fiindca, desi tradarea era ceva obisnuit in acele timpuri, iar nobilii schimbau imediat “macazul” atunci cand interesele le erau amenintate (parca astazi, politicienii romani fac altfel!), Neagoe Basarab avea la dispozitie un sistem informational bine pus la punct, care-l tinea la curent cu tot ceea ce se intampla in interiorul si exteriorul tarii, si care cu siguranta a avut un rol determinant in caderea lui Mihnea.

Neavand nicio solutie si dorind a-si scapa pielea, Mihnea impreuna cu intreaga familie si cativa slujitori credinciosi, printre care se afla si Stoica, au fugit laSibiu. De aici, Stoica a fost trimis cu daruri scumpe la craiul Vladislav al Ungariei pentru a-i solicita sprijin impotriva lui Vlad.

Vladislav a acceptat ca in primavara anului 1510 sa ajute cu oaste pe Mihnea sa recapete domnia cu conditia de a trece la catolicism si de a-i inchina Tara Romaneasca. Totodata, Vladislav a poruncit sibienilor ca pe “Mihnea-voievod, pe ai sai si toata casa si neamul lor, nevatamati, siguri si fara impiedicare, sa-i tina acolo in mijlocul lor si in cinste sa-i aiba; preste acestea pe toti sa-i ajute si sa fie datori in tot timpul a le prinde parte, nici sa cuteze altminterea a lucra”. Primind cu bucurie conditiile ce i-au fost puse, Mihnea s-a “si botezat in legea catolica cu mare pompa dinaintea sibienilor papistasi”.

Dar bucuria nu i-a fost de lunga durata, deoarece iscoadele lui Neagoe Basarab, dar si cele ale Basarabilor, au informat despre toate acestea, inclusiv despre planul acestuia de a recapata tronul cu ajutot ungar. Ca urmare, pentru a zadarnici aceasta, dar si pentru a elimina o amenintare la adresa Tarii Romanesti si a lui Vlad, au pus la cale asasinarea lui Mihnea (asasinatul politic nu-i deloc ceva nou si strain, Serviciilor Secrete. Ideea conform careia “dusmanul este mai bine sa-l sti mort”, nu-i deloc deplasata in aceasta lume ascunsa!”). In consecinta, la data de 12 martie 1510, dupa ce a iesit de la slujba religioasa, un tanar s-a apropiat de el si cu o lovitura fulgeratoare de hanger l-a rapus. A fost acesta un asasinat organizat, sau doar o simpla razbunare? Cu siguranta, DA! Fiindca, metoda folosita si modul de executare profesionist, a fost si este specifica serviciilor de spionaj care au, printre altele, si rolul suprimarii adversarilor periculosi.

Sfarsitul tragic al lui Mihnea cel Rau nu reprezinta insa deloc un caz izolat in “RAZBOIUL NEVAZUT IN SPATIUL ROMANESC” –si vom vedea in capitolele ce urmeaza cum domnitori care au neglijat activitatea informativa, necunoscand la timp intentiile si actiunile adversarilor, au platit cu viata.

 

WW

RAZBOIUL NEVAZUT IN SPATIUL ROMANESC (VII, partea a VII-a)

Standard

   In 1501, Stefan cel Mare a trimis o solie la dogele Venetiei cu rugamintea de a-i trimite un medic bun. Ca urmare, la 1august 1501 a sosit la Suceava, Matteo Muriano, doctor in arte si medicina. Se pare insa ca ilustrul medic, mai era priceput si la altceva, nu numai la medicina, si anume, spionaj. Cert este faptul ca Stefan STIA sau cel putin banuia, ca era ceva in neregula cu acest medic. Fiindca, iata ce spune Matteo Muriano in scrisoarea trimisa dogelui, in care descrie primirea ce i s-a facut la curtea lui Stefan, in care afirma ca domnul Moldovei i-ar fi spus: “Eu nu am vrut sa aduc un medic din nici o alta parte a lumii decat de la prietenii mei, de care sunt sigur ca ma iubesc…Eu sunt inconjurat de dusmani din toate partile si am purtat 36 de lupte de cand sunt domnul acestei tari, dintre care am fost invingator in 34 si am pierdut doua”. In continuare, autorul scrisorii a transmis dogelui Venetiei informatii la trasaturile psihico-fiziologice ale domnului si ale urmasului sau, Bogdan, la firea locuitorilor Moldovei, la posibilitatile de mobilizare a unei armate de 60000 de ostasi, la bogatiile tarii, la pozitia strategica si relatiile externe ale Moldovei, la potentialul de lupta al hatmanului Crimeii, etc. Seamana a misiune de recunoastere si informare, ceea ce facea ilustrul doctor! Insa, nu putea afla atatea detalii si atatea informatii intr-un timp scurt, daca nu era “ajutat” de catre oamenii lui Stefan. Stia oare Stefan adevarata indeletnicire a medicului Muriano? Cu siguranta, DA! L-a ajutat si l-a monitorizat totodata, fiindca se pare ca oamenii sai, aveau “acces” la scrisorile trimise de catre acesta…

Iata ce scria acesta in cea de-a doua scrisoare trimisa dogelui, cuprinzand informatii obtinute prin intermediul prietenului sau Nicolo Leondari de la Sinan-bei, conducatorul unei solii de 80 de calareti in trecere prin Suceava (aceasta scrisoare a ajuns si la urechile lui Stefan!): “Stapanul sau, sultanul, era rau hartuit in Anatolia de cei din Persia care isi spun “sofi”, adica mai luminati in legea mahomedana, si ei fac aceasta zicand ca turcul nu-si pazeste legea sa si spune ca sunt tabarati in Anatolia cu o calarime de 60 pana la 70000 si au cucerit anumite orase si multe castele si sate si ca stapanul lor, al turcilor, a trimis impotriva lor un pasa cu 40000 de calareti, care a si fost infrant de ei” si ca “ii mai face razboi sic el din Caramania si mare necaz in partea aceea, si ca imparatul Gurgura incearca si el sa faca razboi mare cu el. Si ca este mare molima la Constantinopol si mare lipsa la Adrianopol. La Constantinopol mor 200 de oameni pe zi si la Adrianopol mai bine de 200…Si i-a spus ca stapanul sau face demersuri acuma pentru a incheia pace cu sinioria-voastra si ca aceasta nu a vrut sa consimta la cele ce i se cereau, printre care a mai spus ca sultanul voia sa fie lasat liber sa faca razboi cu maiestatea-sa regele Ungariei si ca, daca i s-ar fi facut aceasta singura concesiune din partea sinioriei-voastre, el ar fi incheiat usor pace cu ea. Intrebandu-l apoi de chestiunile maritime, i-a raspuns: “Am pierdut Santa Maura”, si ca stapanul sau isi pregatea o mare flota de galere mari si usoare, de corabii lungi si inguste si de vase mici de transport cu fundul tesit si ca nu mai voia sa puna sa inarmeze nave si ca in Trapezunt a pus sa i se faca un numar de 200 de vase usoare si ca Kemal era la Galipoli in fruntea flotei si ca Erichi a iesit din stramtori cu 25 de corabii lungi si inguste spre dauna supusilor sinioriei-voastre si a celorlalti crestini…Stapanul sau nu se preocupa de Nauplia sau de Candia, dar ca neaparat el vrea sa trimita aceasta flota la Corfu sis a se sileasca din rasputeri a-l cuceri, zicand: “Cand voi fi stapan pe Corfu, voi fi domn peste Rasarit si peste Apus”…Nicolo s-a intors din nou la el ca amic si l-a intrebat pentru care cuvant merge in Polonia. Si i-a raspuns: “Eu merg pentru a confirma clauzele pacii dintre stapanul meu si maiestatea-sa regele Poloniei, pentru ca in zilele trecute regele a trimis catre stapanul nostru doua solii cu multe daruri si cu clauzele propuse pentru a cere pace…”. Si, acest lucru, serenisime principe, ratiunea ma indeamna sa cred ca se datoreste faptului ca maiestatea-sa regele Poloniei se afla in razboi cu socrul sau, marele cneaz al Moscovei, si inca pentru ca este in dusmanie cu acest preastralucit domn, ducele Stefan al Moldovei, pentru ca acesta i-a luat multe castele si orase, cum am aratat sinioriei-voastre prin cealalta scrisoare a mea. Si pentru ca acest domn duce Stefan, are o fiica la Moscova si un nepot, fiu al acesteia, caruia ii revine cnezatul Moscovei si stapanirea Rusiei, maiestatea-sa regele avea banuiala ca acest domn, fiind in dusmanie cu el, va fi de partea celui din Rusia ca ruda, pentru care cuvant s-a si temut ca o sa se inteleaga cu turcul spre paguba sa…”.

Din continutul acestor rapoarte, ce se aseamana izbitor cu rapoartele informative specifice oricarui agent ori serviciu secret, rezulta ca la inceputul secolului al XVI-lea, la Suceava operau fara niciun dubiu, agenti de spionaj. Ca Stefan si oamenii sai cunosteau toate miscarile acestora (eficienta acestora l-a ajutat printr-o indelungata domnie, lucru ce din pacate i-a lipsit lui Mihai Viteazul, primul intregitor de neam), nu incape nicio indoiala! Interesant este faptul ca, medicul Matteo Muriano a decedat intempestiv (posibil datorita faptului ca a fost otravit de catre spionii adversi, care i-au descoperit adevarata calitate; lichidarea adversarilor periculosi, prea eficienti, ori pentru razbunare, este si astazi o metoda uzuala pe frontul nevazut –se pare ca cele mai eficiente in aceasta metoda sunt Serviciile rusesti si israeliene), ceea ce l-a determinat pe Stefan sa-i solicite dogelui Venetiei, printr-o scrisoare din 23 iulie 1503, un alt medic. La 15 octombrie 1503, Stefan cel Mare a multumit dogelui Leonardo Loredano pentru medicul trimis din Venetia, dar, intrucat acesta s-a imbolnavit si a murit pe drum, l-a rugat sa-i trimita altul care sa vina in Moldova insotit de postelnicul Teodor, aducatorul scrisorii. A luat oare Stefan masuri de siguranta, iar postelnicul Teodor avea misiunea de a-l pazi? Cu siguranta, DA! Fiindca luarea acestei masuri de precautie, este de natura sa releve faptul ca moartea celor doi venetieni trimisi inMoldovaincepuse sa devina suspecta pentru Stefan si oamenii sai. De asta data, medicul a ajuns in siguranta, dogele trimitandu-l pe Ieronim de Casena.

La inceputul anului 1504, medicii Leonardo de Massari, Ieronim de Casena si un medic trimis de hanul tatar au deschis rana de la piciorul lui Stefan (se pare ca acesta avea o infectie purulenta, posibil datorata unei bacterii, in urma unei rani capatate pe campul de lupta. In lipsa antibioticelor, necunoscute pe atunci, infectia nu putea fi controlata si vindecata) si au ars-o. In urma acestei interventii boala s-a agravat, rana nu s-a inchis, iar la 2 iulie 1504 s-a stins din viata acela care, dupa relatarile medicului Leonardo de Massari, si pe patul de moarte s-a aratat tot atat de “teribil si prudent” ca in tot timpul vietii.

Cum de a ajuns Stefan a avea un Serviciu Secret atat de eficient? Este greu de crezut ca si l-a creat, fiindca pentru a ajunge la un asemenea nivel de eficienta, sunt necesari ani multi –ceea ce duce la concluzia ca l-a mostenit! Iar faptul ca activitatile de informare si dezinformare au avut o influenta foarte mare asupra desfasurarii evenimentelor din si pe timpul domniei sale, nici nu mai incape vorba. Reteaua informativa a lui Stefan, vasta cu siguranta, se baza inclusiv pe agenti recrutati din randul inamicilor cu pozitii importante in aparatul de stat –visul oricarui Serviciu Secret din lume, dealtfel!

Nu au fost neglijate nici alte surse de informare, precum schimbul de informatii cu aliatii, cu Brasovul (care prin asezarea sa geografica si prin profesiunile locuitorilor sai, facilita desfasurarea activitatilor informative/contrainformative) ori prin folosirea prizonierilor de razboi.

Un alt lucru ce ne dovedeste PROFESIONALISMUL Serviciului Secret al lui Stefan este modul extrem de efficient si rapid de transmitere a informatiilor. Aceasta se facea de regula pe cale orala prin intermediul iscoadelor, care, sub diverse acoperiri (mesteri, negustori, targoveti, etc), alergau zi si noapte, informandu-l pe Stefan in timp util, ceea ce i-a salvat viata de multe ori.

Ca acest Serviciu lucra in mod PROFESIONIST, ne dovedeste si faptul ca foloseau mijloace neortodoxe (sa le spunem asa), precum violarea corespondentei si a scrisorilor diplomatice, pe care solii dusmanilor ori agentii acestora, le duceau in alte state (o metoda folosite pe larg si astazi de catre toate Serviciile Secrete care se respecta). Si daca mai adaugam si modul ingenios dar PROFESIONIST prin care oamenii lui Stefan, dezinformau dusmanii (situatii cu care ne-am intalnit pe parcursul acestor articole), ajungem la concluzia ca erau foarte bine pusi la punct cu metodele Razboiului Nevazut. Ne-am intreba insa, DE UNDE si CUM?

Cert este faptul ca, MARELUI DOMNITOR nu i-au lipsit doua elemente fundamentale ale statalitatii si supravietuirii sefilor de stat: o SECURITATE INTERNA puternica ( fiindca asa erau vremurile, iar tradatorii si conspirationistii, erau lichidati rapid de catre Stefan –acesta a scurtat de cap cel putin 60 de mari boieri tradatori) si un serviciu de spionaj si mai puternic; toate acestea ajutandu-l sa domneasca neatrerupt timp de 47 de ani (ceva extrem de rar in acele vremuri tulburi, mai ales in spatiul romanesc).

Nu acelasi lucru putem spune despre INTREGITORUL de NEAM, Mihai Viteazul, ucis in mijlocul ostirii sale, pe Campia Turzii, dupa numai opt ani de domnie –dar toate acestea le vom afla intr-un alt capitol.

Nu putem insa incheia fara a mentiona un adevar indubitabil pentru NOI si ISTORIA noastra, chiar daca unii istorici si nu numai, nu sunt de acord cu asta:  MARE MARIA-SA, STEFAN!

 

 

WW

Razboiul nevazut in spatiul romanesc (VII, partea a VI-a)

Standard

   Tot in aceeasi perioada, Poarta a fost instiintata de catre Stefan cu privire la pregatirile militare care se faceau in Ungaria si Polonia si despre faptul ca regele Poloniei nu a incheiat pace cu tarul Moscovei. In incheierea acestor scrisori se arata: “In clipa de fata acestea sunt stirile sosite: avem oameni trimisi ca iscoade pentru a obtine vesti. Orice stiri vor aduce, ele vor fi in graba facute cunoscute la Inaltul Prag”.

Incercarile lui Ioan Albert de a da pregatirilor de razboi un caracter antiotoman nu puteau sa mai insele pe nimeni. Pe Stefan, nici atat! Fiindca, atunci cand la sfarsitul verii lui 1497, regele polon pornise cu armata spre sud, pentru Stefan era deja clara directia acesteia, care numai impotriva turcilor nu era. Insusi episcopul Creslau, cancelarul regatului, a incercat sa-l opreasca pe rege a face o greseala imensa scriindu-i: “sa nu provoace pe palatinul Stefan, stralucitul razboinic care a infrant pe regele Matei si pe sultanul Mahomed, amandoi razboinici preaputernici, ci mai bine sa se foloseasca de el impotriva turcilor preasalbatici ca prieten si ca unul ce-i chiar in fata lor”. Stia cancelarul ceea ce stia in legatura cu puterea ascunsa a lui Stefan? Cu siguranta, DA! Fiindca, functia sa, avea legatura si cu activitatea secreta de culegere de informatii, iar episcopul Creslau, om al Bisericii si Cancelar pe deasupra, era cu siguranta bine informat.

Enervat de cuvintele lui Creslau si poate, de defetismul sau, Ioan Albert i-a raspuns intr-un mod cel putin incitant: “Mi-as arde camasa de pe mine daca as sti ca-mi cunoaste planurile mele ascunse. Pleaca de aici si lasa-ma pe mine sa-mi bat capul; treaba ta e sa ingrijesti de cele sfinte sis a nu cercetezi ce razboaie sa port si ce dusmani sa atac”. Ca Ioan Albert l-a desconsiderat pe Stefan, nici nu mai incape indoiala. Sa-l fi avertizat oare Creslau cu privire la faptul ca Stefan era la curent cu planurile sale pe rege, dar acesta n-a vrut a-l crede? Este posibil, fiindca pe frontul nevazut, actorii si jucatorii, sunt plini de surprize, iar informatia se cumpara la fel de repede cum se vinde. Sa credem ca “inamicii” lui Stefan n-aveau posibilitatea de a culege informatii, ar fi o naivitate din partea noastra. Cert este faptul ca niciodata nu este bine sa-ti desconsideri adversarul, iar o informatie face mai mult decat o armata; ceea ce avea sa afle, din pacate prea tarziu, si Ioan Albert in curand!

Dar Stefan cel Mare, a incercat sa abata “atentia” regelui de la Moldova, fiindca nu-i placea un razboi intre crestini, trimitand la acesta o solie pentru a se edifica pe deplin asupra intentiilor acestuia. Prin aceasta solie il “ruga” sa coboare asupra turcilor la Cetatea Alba pe unul din malurile Nistrului, deoarece acest traseu era cel mai scurt si cel mai convenabil pentru o armata atat de mare si atat de bine echipata. Ignorand “rugamintea” Ioan Albert, in loc sa se indrepte cu armata pe Valea Nistrului, a pornit spre Sniatin pentru a cobori pe malurile Prutului. A fost aceasta o stratagema a lui Stefan de a confirma fara niciun dubiu, informatiile primite de la agenti? Cu siguranta, DA! Interesant este faptul ca si astazi, verificarea informatiei prin metode specifice si prin surse diverse, independente unele de altele, este o METODA des folosita de catre Serviciile Secrete. Si nu s-a oprit aici…

Fiind instiintat despre miscarile armatei polone, Stefan cel Mare a trimis in graba la regele Ioan Albert o noua solie, compusa din vistiernicul Isac si logofatul Tautu (sa fi fost acesta unul dintre oamenii de taina a-i lui Stefan? Posibil! Sa fi avut acesta si misiunea de a vedea “pe viu” pregatirile si forta armatei polone? Posibil! Cert este faptul ca prin natura functiei sale, acesta avea PREGATIRE MILITARA si INFORMATIVA, fiind șeful cancelariei domnești si totodata secretarul particular al domnului (de taină), deci, un initiat in secretele domniei). Misiunea acestora? Sa-l PREVINA pe rege ca “daca vine ca dusman inMoldova, isi va da Stefan silinta sa-l faca sa-i para rau lui si polonilor de razboiul pornit impotriva lui” (Cronica lui Wapovski). Un avertisment fatis al lui Stefan adresat lui Ioan Albert, din care reieseaCLARca-i cunoaste intentiile? Cu siguranta, DA! Dar cum mandria si prostia merg mana in mana, nici de aceasta data, in al 99-lea ceas, Ioan Albert n-a vrut sa asculte! Ba chiar iritat de continutul soliei, si contrar tuturor uzantelor diplomatice de atunci care specificau clar ca solii sunt intangibili, Ioan Albert a poruncit ca cei doi sa fie pusi in obezi si trimisi laLvov(nu se stie ce s-a intamplat ulterior cu acesti oameni, dar ei si-au facut datoria fara niciun fel de dubiu). Spionii lui Stefan l-au informat imediat asupra celor intamplate si l-au tinut la curent cu toate miscarile oastei polone. Complet edificat asupra planurilor lui Ioan Albert de a cuceriMoldovapentru fratele sau Sigismund, Stefan cel Mare a ordonat luarea tuturor masurilor impuse de situatia creata.

O incursiune facuta in tabara dusmanilor cu o zi inainte ca acestia sa patrunda pe teritoriul Moldovei (de fapt aceasta a fost o misiune bine organizata si cu un scop bine definit, dupa cum vom vedea in randurile ce urmeaza), s-a “soldat” cu prinderea mai multor prizonieri, care la 27 august 1497 au fost adusi la Suceava. Trei dintre acestia, de rang inalt, au fost trimisi sultanului laIstanbulpentru a-l convinge ca razboiul cu polonii a fost inceput. Strategie din partea lui Stefan? Cu siguranta, DA, fiindca astfel se asigura ca turcii nu-i vor crea “surprize” cat el v-a fi ocupat cu polonii!

Dupa aceea Stefan a parasit Suceava, lasand pentru apararea cetatii un corp de oaste comandat de Luca Arbore (unul dintre oamenii de incredere a-i domnului Stefan, cu siguranta).

Acelasi cronicar Wapovski confirma faptul ca iscoadele lui Stefan cel Mare i-au furnizat acestuia date complecte cu privire la marimea oastei polone (80000 de oameni, conform afirmatiilor sale), armamentul si miscarile acesteia, inclusiv asupra proviziilor si bogatiilor transportate in cele aproape 30000 de care de razboi, insotite de circa 40000 de carutasi, negustori si servitori (posibil ca acest numar sa fie evident exagerat!). Cu toate acestea ceva adevar exista, fiindca ulterior bataliei de la Codrii Cosminului (26-29 octombrie 1497), prazile cazute in mainile invingatorilor au fost foarte mari, chiar si pentru acele timpuri. Cei aproximativ 2000 de turci si tatari care au participat alaturi de Stefan in campania de aparare contra polonilor s-au intors de la Codrii Cosminului la ai lor cu atatea bogatii predate, incat au atatat pofta de jaf a tuturor achingiilor din sudul Dunarii.

Toate acestea constituie o dovada a faptului ca prada promisa de Stefan celor care il vor ajuta contra polonilor nu constituia un mijloc imaginar de ademenire, ci ca promisiunea se intemeia pe informatii certe, sigure si precise cu privire la bogatiile care insoteau armata polona, invadatoare in Moldova la sfarsitul verii anului 1497.

Ispitit de perspectiva obtinerii unei bogate prazi de la polonezi, la inceputul primaverii anului 1498, beiul Silistrei, Malcocioglu, a cerut lui Stefan cel Mare permisiunea de a trece pe teritoriul Moldovei cu 40000 de calareti pentru a jefui Polonia. Obtinand aprobarea ceruta, turcii au navalit in Polonia si au pradat pana dincolo deLvov, intorcandu-se incarcati de prazi si fara pierderi majore in oameni, deoarece nu prea au intampinat rezistenta.

Incantat de prazile dobandite prea usor, in toamna anului 1498, Malcocioglu a cerut si primit din nou permisiunea de a trece prinMoldovapentru a prada in Polonia. De data aceasta insa, un ger naprasnic a cauzat multe victime oastei turcesti. Cronicarul Wapovski relateaza ca multi dintre turci, pentru a se salva, neputand sa inainteze din cauza zapezii troienite “se varau in pantecele cailor dupa ce le scoteau intestinele si nici asa nu puteau sa scape de moarte, deoarece caldura se pierdea repede. S-au gasit nenumarate lesuri omenesti in pantecele animalelor”.

Turcii care n-au murit din cauza frigului, ajungand inMoldova, au fost ucisi de ostasii lui Stefan cel Mare imbracati in uniformele lesesti capturate in lupta de la Codrii Cosminului, deoarece acestia se dedau la jafuri si violuri. A fost o actiune inteligenta din partea lui Stefan care nu putea ramane nepasator la asa ceva, fiindca prin acest act de travestire a ostirii sale, si-a declinat raspunderea sa si-a ostirii sale, pentru uciderea turcilor supravietuitori, punand-o in seama polonilor. Mai mult decat atat, inselaciunea a fost dusa pana la extrem, Stefan trimitand la Poarta un sol care l-a anuntat pe sultan despre dezastrul suferit de armatele sale, transmitandu-i totodata “sentimentele sale de compasiune”. Actiune si dezinformare din partea lui Stefan? Cu siguranta, DA!

Cu toate acestea, la 12 iunie 1499, Stefan cel Mare a ratificat tratatul de pace cu Polonia, prin care se recunostea independenta Moldovei, si se stipula obligatia partilor semnatare de a se abtine de la orice activitate ostila, de a-si acorda reciproc ajutor in caz de nevoie, sin u in ultimul rand, ceea ce este interesant, se stipula si obligatia de a face schimburi utile de informatii –obligatie reglementata astfel:”De asemenea, noi, Stefan-voievod am fagaduit si fagaduim sus-zisului crai, domniei-sale, si urmasilor lor, si tarilor domniilor-lor, ca niciodata nu le vom face nici o paguba si nici o stricaciune nici cu fapta, nici cu sfatul, nici pe fata, nici intr-ascuns; si, dimpotriva, daca ar afla ca ni se pregateste din vreo parte oarecare de niscaiva neprieteni ai domniilor-lor, noi le vom da de stire.

Tot asa sus-zisul crai, domnia-sa impreuna cu sus-zisii frati ai domniei-sale, ne-au fagaduit noua, Stefan-voievod si copiilor nostri si copiilor copiilor nostri si tarii Moldovei, ca nicaieri si niciodata n-au sa ne faca nici o paguba sau stricaciune sau rautate, nici cu fapta, nici cu sfatul, nici pe fata, nici intr-ascuns; si dimpotriva, daca ar afla ca ni se pregateste din vreo parte oarecare de niscaiva neprieteni ai nostri vreun rau, vreo paguba sau vreo stricaciune, domnia-lor au sa ni le arate atunci si sa ni le spuna pe toate noua si copiilor nostri si tarii noastre Moldovei.

Prealuminatiile-lor sus-numitii crai Vladislav, craiul unguresc si cehesc, si Ioan Albert, craiul lesesc, si Alexandru, marele cneaz al Litvei, si cneazul Jigmont ne-a fagaduit noua, Stefan-voievod, sa ne apere intotdeauna pe noi si tara noastra, tara Moldovei, de imparatul turcesc si de ostile lui si sa fie intotdeauna langa noi si impreuna cu noi si sa ne dea ajutor impotriva imparatului turcesc si impotriva ostilor lui. Tot asa si noi, Stefan-voievod, pana atunci daca vom auzi despre o pornire a turcilor impotriva tarilor si domniilor luminatiilor sus-numitilor domni, a craiului unguresc si a celui lesesc si a sus-numitilor frati si domniilor-lor, noi le vom da de stire si le vom arata aceasta amanduror crailor si fratilor cat vom putea mai iute” (Documentele lui Stefan cel Mare). Acest tratat si existenta unor astfel de clauze, ne demonstreaza inca odata, importanta acordata de catre Stefan activitatii de spionaj cu recunoasterea totodata a importantei schimbului de informatii. Ca Stefan avea un Serviciu Secret extrem de capabil, nici nu mai incape vorba!

Ulterior, acest Serviciu si-a facut inca odata datoria! Agentii lui Stefan au aflat, ulterior incheierii tratatului, ca fiul lui Petru Aron, Ilie, se gaseste in Polonia asteptand ivirea unui moment favorabil pentru dobandirea tronului Moldovei, l-au informat pe domnitor, care l-a randul sau a trimis o solie la regele Ioan Albert. In fata sfatului tarii de la Piotrkow, solii moldoveni au cerut sa le fie predat Ilie sau sa fie ucis in fata lor. Cronicarul Wapovski povesteste ca, desi nulti sfetnici s-au opus “in cele din urma, pentru ca fugarul (Ilie) era cerut sub amenintarea cu razboi si pentru ca polonii pregateau o expeditie impotriva lui Frederic, marchionul de Brandenburg si mare maestru al ordinului prusian, regele Albert, ca sa lase toate sigure in urma-i, porunci sa fie taiat Ilie in prezenta solilor lui Stefan cel Mare.

Cu toate acestea, varsta si mai ales ranile capatate in razboaie, si-au pus amprenta asupra starii de sanatate a marelui voievod!

Astfel, in 1501, Stefan cel Mare a trimis o solie la dogele Venetiei, cu rugamintea de a-i trimite un medic bun. Sfarsitul insa, era aproape!

 

 

WW