Arhive pe etichete: armata romana

CE-ATI FACUT CU ARMATA ROMANA?

Standard

Ce-ati facut cu Armata Romana, VOI ce ne conduceti sau ne-ati condus, dupa 1990 incoace? Ce-ati facut cu EA, va intreaba un civil, cetatean a-l Romaniei, platitor de taxe si impozite, destinate inclusiv Armatei si apararii nationale? Ce-ati facut VOI idiotilor si incapabililor, cu banii mei, cu banii nostrii, a-i ROMANILOR? N-ati facut NIMIC, in afara de a-i fura, as putea spune!

Acest lucru nu este deloc de mirare, pentru ca pe nici unul dintre VOI, nu v-a interesat soarta Tarii si a Armatei sale. De soarta lor se mai intereseaza astazi doar naivii, idealistii si interesatii; eu fiind unul dintre acesti naivi…Fiindca VOI, sistematic si fara niciun fel de rusine, ne-ati mintit –bineanteles, din pacate, cu acceptul nostru, prin votul acordat voua- in calitatea noastra de cetateni cu drept de vot. Cetateni care poate astfel, ne-am simtit importanti in tara asta, cand in realitate pentru VOI nu reprezentam nimic; suntem doar cei de care aveti nevoie la VOT si o masa de manevra –aplaudaci chiar- la vreme de postere, pixuri, galeti, mici si sarmale (nu vreau sa jignesc pe nimeni si nici sa pun la indoiala inteligenta romanilor, ci vorbesc strict la propria-mi persoana!).

Dar sunt sigur ca cei care vor citi acest articol, vor intelege, dovedindu-se buni cunoscatori ai realitatilor romanesti (mult mai buni decat decat sunteti ori veti fi VOI, progeniturile ori protejatii vostrii, vreodata), precum noi, pasionatii de bloguri militare, indiferent de cum se numesc acestea. Fiindca VOI, cei care spre ghinionul nostru ne conduceti sau ne-ati condus, dupa 1990 incoace, chiar daca veti citi, sunteti ori prea blazati, ori prea inculti, ca sa intelegeti!

Si fiindca acest blog are in principal ca obiectiv Armata Romana, sa ne “intoarcem la oile noastre”, cum ar zice un ilustru personaj mioritic –Jiji Oieru’.

Inca din 1990 incoace, v-ati dorit cu totii o armata moderna –cel putin asta declarati! V-ati bazat pe EA pentru intrarea in NATO, umplandu-va de mandrie si asumandu-va merite pe care oricum nu le aveti, atunci cand SOLDATUL ROMAN, prost dotat si echipat, ce sta in “teatre” la mila Aliatilor, ori cumparandu-si din banii proprii cele necesare, precum ochelarii de protectie contra razelor solare (rusine sa va fie daca nici atata lucru nu sunteti in stare sa le asigurati!), dar PROFESIONIST DE INALTACLASA, face cinste numelui de ROMAN si ROMANIA, oriunde este trimis si chemat. Am auzit odata pe unul spunand sa nu fim atat de pesimisti, fiindca realitatea este cu totul alta! Care realitate gagiule (numele n-are rost sa ti-l spun, nu meriti); realitatea voastra sau a noastra? Si sti ceva bai gugustiuc, retine proverbul: “Pesimistul este intotdeauna bine informat”. Punct!

EL, SOLDATUL ROMAN, chiar isi face datoria fata de NEAM siTARA, dar VOI, cei ce-ar trebui sa vegheati la linistea, bunastarea si echiparea lui, CE-ATI FACUT? Am curajul sa affirm ca N-ATI FACUT NIMIC, decat promisiuni desarte si sperante fara de sfarsit, mincinosilor si incapabililor!

N-ati facut nimic, desi cu totii, indiferent de culoarea voastra politica, ati fost subiectivi, considerand de fiecare data ca parerea voastra, faptele voastre, legile voastre, etc, au fost bune, ori mai bune decat ale celor care au guvernat “inainte” (si mai lasati-ne cu mostenirea grea fiindca nu va mai cred nici copiii!). Placa asta s-o credeti VOI, fiindca NOI, cei multi si oropsiti, loviti in mod direct de catre idiotenia si prostia voastra, nu ne mai miram deloc ca nu o ducem bine. Alaturi de NOI, este si Armata Romana, fiindca EA nu v-a apartine ci ne apartine!

Dar, ce-ati facut VOI pitpalacilor cu Armata Romana in 22 de ani? Ce-ati facut in ceea ce priveste dotarea si echiparea ei? Ce-ati facut cu industria nationala de aparare? Am curajul sa afirm: NIMIC! Doar distrugere, reduceri fara noima, achizitii minore nelipsite de scandalurile de rigoare, devenite “o obisnuinta” pentru VOI, legate de coruptie si incompetenta. Nici macar la HOTIE nu v-a putem admira, fiindca sunteti jalnici in incompetenta voastra –orice achizitie de armament si tehnica de lupta masiva in lumea asta, presupune MITA. Important este sa sti cum sa o iei ca totul sa para legal, si in beneficial tarii. VOI, “elita” Romaniei, habar n-aveti, dar va considerati in slujba poporului!?

Ce-ati facut cu Armata Romaniei? Nimic, fiindca la capitolul dotare, cu foarte mici exceptii, este deficitara inca, asteptand de prea mult timp fondurile financiare promise ca de fiecare data, in campanile electorale. Dupa VOI criza este de vina! Dar CRIZA dureaza la noi cam de multisor mai desteptilor, cam de 22 de ani, deci, unde-s fondurile? Sunt de acord cu VOI in ceea ce priveste CRIZA. Aceasta exista! Este o CRIZA totala de creier in capetele voastre seci, fiindca si in aceste vremuri se pot face multe, dar trebuie sa ganditi.Camgreu pentru VOI, este adevarat!

Mare lucru oricum n-ati facut de 20 de ani incoace, de cand asistam la o lupta inutila si neaducatoare de progress intre cei care spun DA pentru dotarea Armatei (printre care ne numaram si noi, cei pasionati de acest domeniu) si cei care spun NU SUNT BANI (VOI, cu totii si lacheii vostrii). De pierdut, pierde o singura Institutie, vitala pentru functionarea si securitatea unui stat, cu atat mai mult membru de granite al NATO, si anume Armata Romana si implicit tara pentru care a luptat dea lungul istoriei, si pe care o reprezinta cu MANDRIE si ONOARE, Romania. VOI, pierdeti ceea ce va doare cel mai tare, capital politic si credibilitate, fiindca in rest nu v-a pasa de altceva!

Chiar daca nu va pasa, sa vedem cateva dintre “realizarile” voastre marete in ceea ce priveste Romania si Armata sa, de care sunteti/ati fost cu siguranta “interesati”. Sa vorbim despre cateva dintre proiectele care ar fi putut aduce Armata Romana in topul armatelor din statele ex-Varsovia, actuale NATO. Proiecte ce-au necesitat ani de munca, fonduri substantiale, negocieri la sange, efort uman si financiar considerabil; toate sabotate de incapacitatea voastra de A FACE CEVA, cu toate ca expertii militari au incercat sa miste ceva in directia imbunatatirii starii de fapt din Armata.

AH -1 RO DRACULA, nu s-a concretizat datorita indeciziei si a amanarii alocarii de fonduri, chiar in momentul in care contractul era dat ca sigur. Rezultatul? Armata Romana n-are nici acum elicoptere de atac, iar IARBrasovsupravietuieste cum poate. Si asta in conditiile in care specialistii Armatei au incercat printr-o campanie sustinuta sa va explice VOUA idiotilor, calitatile acestui elicopter de lupta ce urma sa fie fabricat in tara prin licenta, ce ar fi inlocuit cu succes tancurile necesare unei capacitate de descurajare credibile (ar fi costat achizitionarea lor peste 6 miliarde de dolari in conditiile in care DRACULA reclama putin peste 1,5 miliarde de dolari, in vederea demararii programului). N-ati realizat importanta acestui proiect in timp ci v-ati gandit (ori poate “altii” au gandit pentru voi) doar la situatia de moment, capsomanilor!

De ce inca n-avem avioane de lupta idiotilor, cand inca din 1996 expertii militari romani atrageau atentia asupra necesitatii ca Romania sa achizitioneze NOI avioane? De ce cretinilor si incompetentilor, cand acesti experti de inalta clasa (pe atunci nu plecasera in masa din sistem), au evaluat capacitatile avioanelor de lupta americane F-16 si F-18 (la acea data, Gripen, Eurofighter si Rafale se aflau inca in dezvoltare, nefiind operationale 100%)? Va reamintesc prostovanilor ca, inca de atunci, evaluarea a inclus si analizarea conditiilor de plata si de livrare a acestor aparate, astfel ca bugetul tarii sa nu fie afectat! Rezultatul? ROAF este in prag de colaps, neavand avioane multirol care sa inlocuiasca batranele MIG-uri 21 Lancerizate, si nici nu se intrevede momentan vreo iesire din impas…

Si daca tot vorbim despre Aviatie, cu MIG-ul 29 ce-ati avut? Aceste avioane relativ noi, zac nefolosite, datorita indeciziei voastre, fiindca ROAF a incercat sa le salveze, inclusiv prin programul SNIPER (daca se vroia se gaseau si motoare de schimb, nu s-a vrut insa la nivel politic). A incercat bai idiotilor, dar n-a avut sprijinul vostru!

Sa v-a reamintesc vizita din vara lui 1997, a generalului Gheorghe Bucse (pe atunci acesta era seful Statului Major al Aviatiei si Apararii Antiaeriene) in Germania, unde a avut mai multe convorbiri cu specialistii militari germani in aviatie. Ca de la SPECIALIST la SPECIALIST, bolovanilor politici, iar ca urmare a acestor discutii ROAF urma sa primeasca piese de schimb pentru avioanele MIG-29 proprii. N-a fost sa fie fiindca VOI n-ati “gasit” fondurile necesare! Mai mult decat atat, generalul Bucse s-a deplasat imediat si-nIsraelpentru a trata cu firmele ELBIT si CARNIEL, in legatura cu sistemele de avionica si nu numai, necesare programului SNIPER. Raspunsul vostru dobitocilor la demersurile Armatei si ale ROAF a fost: “Nu sunt bani pentru MIG-29 SNIPER”.

Ce-ati facut si cu proiectele destinate trupelor de uscat, alea putine cate au fost? Nimic, praf si pulbere, golanilor! Unde este proiectul romano-german, TR-2000, ajuns si el ca multe altele de pe planseta in…neant. De voie, de nevoie, Armata Romana a trebuit sa se multumeasca cu BIZONUL, o modernizare reusita dar actual depasita, a arhaicului T-55. T-55, chiar si facut la noi, prin modernizare, conform calculelor specialistilor militari (pe care le stiati prea bine inca de atunci, dar asa ati hotarat!), s-a facut o economie de 10-15% din costul unui tanc nou. DOAR 15%, BAI HAHALERELOR! O suma probabil “imensa” pentru VOI, dar pe care specialistii o prognozau pe mai multi ani fiscali, iar prin transfer de tehnologie se putea face in tara, un tanc decent si modern, asemanator LEOPARD; Romania avand nevoie pentru o aparare credibila si in lipsa elicopterelor de atac (cele 90 de bucati taiate din pix!), de un numar cuprins intre 400-600 de vehicule. Ce-avem acum, nici n-are rost sa vorbim!

Unde sunt camioanele noi, la standarde europene si NATO, pe care Armata le asteapta la nesfarsit? Nicaieri, ori poate la ROMAN/Brasov ce asteapta in van o comanda substantiala, si alaturi de ea firmele concurente MAN si MERCEDES! Si vor mai astepta mult si bine, fiindca “sunt militari si trebuie sa se descurce cu ce au”, caciTaranu poate mai mult. TARA POATE bai parvenitilor, VOI nu puteti sa ganditi si sa faceti mai mult, dar as vrea sa va vad in locul tehnicienilor si maistrilor militari, care se caznesc sa le porneasca ori sa le depaneze pe drumurile patriei, imbecililor!

Unde-i Marina Romana moderna, ce are o traditie marinareasca veche? Unde-s fregatele acelea sh modernizate si echipate de lupta 100%? Ori corvetele si vanatoarele de mine NOI? Ce-ati facut de peste 10 ani cu DELFINUL, unicul nostru submarin? Pana acum doar vorbe si promisiuni, iar reusita “reala” a Marinei noastre este implicarea, cu sau fara voia ei, in toate scandalurile in care “vedete” incontestabile sunteti VOI si camarila voastra, nenorocitilor!

As putea continua cu exemple nenumarate, dar mi-e sila sa mai vorbesc despre VOI. Nu meritati atata “atentie” nicicum!

Ma intreb daca voi ajunge vreodata eu, ca simplu cetatean, sa spun vreodata: “Bravo guvernanti, bravo prezidente! Faceti o treaba minunata!”. NU CRED, desi as vrea SA CRED!

Voi ajunge vreodata sa vad Armata Romana printre cele mai bine dotate din zona? La posibilitatile pe care i le oferaTarasi Conducatorii, viitorul eu nu este deloc roz.

Voi ajunge vreodata eu, ca simplu cetatean, sa-i vad pedepsiti asa cum merita pe toti cei vinovati de starea in care se aflaTara, Economia si Armata? NU STIU, dar ma duc implicit cu gandul la CONSTITUTIE care spune clar ca: NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE.

Desi nu sunt militar, inchei oarecum “militareste”: N-AM ONOAREASA VA SALUT, POLITICIENI! Cel putin, pana acum!

 

 

GeorgeGMT&WW

 

Reclame

RAZBOIUL NEVAZUT IN SPATIUL ROMANESC (VII, partea a V-a)

Standard

Stefan cel Mare, a primit promisiuni si de aceasta data, dar ajutor nu! La sfarsitul verii, marele domnitor afla de la agentii sai, ca turcii se indreapta impotriva Venetiei. Profitand de aceasta situatie si pentru a-si asigura apararea la hotarul de sud al tarii, in toamna anului 1477, Stefan cel Mare a patruns in Tara Romaneasca, a alungat pe Laiota Basarab, care s-a refugiat in Transilvania, si a ridicat domn pe Basarab cel Tanar (Tepelus). Acesta, la sfarsitul anului, pentru a-si pastra scaunul, a tradat pe Stefan, cerand si obtinand recunoasterea turcilor (tradarea, nu este ceva nou in istoria neamului nostru, din pacate!), devenind totodata mediatorul unor negocieri de pace intre Matei Corvin si turci.
In 1479, turcii fiind angajati in continuare in luptele cu venetienii, Stefan cel Mare a avut posibilitatea sa ia unele masuri de intarire a apararii la hotarul de sud al tarii. Urmarind prin spionii sai toate miscarile turcilor, la 20 aprilie 1479, Stefan a instiintat pe brasoveni ca turcii au trecut cu mare oaste in Tara Romaneasca; insa nestiind incotro se vor indrepta, i-a rugat pe acestia sa se informeze si, daca vor afla ca se indreapta impotriva lui, sa-l instiinteze indata; de asemenea a mai cerut stiri si despre Ali-bei (acesta era comandantul ostilor turcesti ce intrasera in Tara Romaneasca). O incercare a lui Stefan de a-si cunoaste inamicul? Cu siguranta, DA! Fiindca, cunoasterea plusurilor si minusurilor comandantilor inamici, poate face de multe ori diferenta dintre victorie si infrangere! Stefan, cu siguranta, nu actiona niciodata la voia intamplarii, dovedind spirit organizatoric si viziune strategica.
Printr-o alta scrisoare din 20 ianuarie 1480, Stefan cel Mare instiinta pe brasoveni ca turcii fac mari pregatiri de razboi, dar nu stie incotro vor sa porneasca; in acelasi timp ii ruga sa fie gata pentru orice eventualitate, fiindca si el este gata sa inceapa razboiul. Despre toate acestea a dat de stire si lui Stefan Bathory.
La 9 iulie 1480, dupa ce turcii si muntenii pradasera tara secuilor, Stefan scria bunilor sai prieteni din Brasov, “biraului si tuturor pargarilor”, ca iscoadele sale care ajung la turci “asa ne spun ca turcii au si alte osti gata si pandesc undeva sa ne ia inainte sau noua sau voua. De aceea domnia-voastra cautati bine cu iscoade si, daca veti vedea domnia-voastra ca acei vrajmasi pornesc sau impotriva voastra sau impotriva noastra sa fiti gata si sa ne trimiteti iute de stire si noaptea si ziua, ca sa fim si noi gata si sa ne ridicam impreuna cu domnia-voastra impotriva celor vrajmasi. Asta, trimiteti si lui Batar Stefan ca sa se apropie iute de partile acestea. Si Dumnezeu sa va bucure. Si va mai rog pe domnia-voastra sa trimiteti aceasta scrisoare a domniei-mele, pe care o va da domniilor-voastre aceasta sluga a domniei-mele anume Mircea, dar iute s-o trimiteti fratelui meu Batar Stefan” (Documentele lui Stefan cel Mare). Nu mai exista nicio indoiala cu privire la importanta pe care o acorda Stefan INFORMATIILOR, iar Mircea, cu siguranta, era unul dintre oamenii mariei-sale cu indeletniciri in domeniul razboiului ascuns!
Prin scrisoarea trimisa din Roman la 4 februarie 1481, Stefan cel Mare multumea brasovenilor pentru stirile pe care i le-au trimis despre Tepelus si ii asigura ca le va trimite si el stirile ce vor fi primite de la oamenii sai din Turcia (schimb de informatii si un mod util de verificare a propriilor informatii? Cu siguranta, DA!).
Tot in iarna anului 1481, brasovenii faceau cunoscut domnului Moldovei ca detin stiri cu privire la intentiile turcilor de a ataca Chilia.
In 1483 sultanul Baiazid al II-lea a trimis un sol in Moldova pentru a cere tribut. Stefan refuzand sa-l plateasca, la 1 mai anul urmator, oastea otomana a pornit asupra Moldovei pe traseul Adrianopol-Varna-Isaccea. La 27 iunie 1484, s-a inceput traversarea Dunarii, iar la 6 iulie a fost asediata cetatea Chiliei. Cronicarul turc Mehmed Nesri povesteste ca parcalabul cetatii Chilia, mergand la cortul pasalelor, a spus: “Noi suntem robii padisahului si ne supunem poruncii sultanului, fie sa ne omoare, fie san e lase liberi. Spunand acestea, ei au predat cetatea la 15 iulie 1484, in ziua de miercuri. Infigandu-se steagul Islamic in Fortareata Chiliei, a cantat muzica imparateasca” (cam romantata descrierea, dupa parerea noastra!).
La 20 iulie 1484, oastea lui Baiazid al II-lea, insotita de armata Tarii Romanesti formata din 20000 de oameni, au pornit spre Cetatea Alba. Acolo au sosit si 50000 de tatari. Dupa 15 zile de lupta fara intrerupere, in care cei doi parcalabi ai cetatii, Gherman si Oana, au fost ucisi, Cetatea Alba a capitulat.
La putin timp dupa caderea Cetatii Albe, spionii turci au aflat ca moldovenii ramasi in cetate au trimis stire lui Stefan cel Mare, spunandu-i “sa vii numaidecat, noi iti vom preda cetatea”. Acelasi cronicar povesteste ca Stefan “la randul sau, pregatind scari si adunand oaste si incarcand in timpul noptii ostasi in corabii, a venit pe apa chiar langa Cetatea Alba. Siretii ghiauri dinauntru il asteptau, uitandu-se la drum. Ghiaurii haini i-au omorat pe cei care pazeau cetatea. Pe scurt, in timpul noptii au asezat scari la fortareata cetatii ca sa urce sus. Allah a facut in asa fel incat unii dintre gazii au aflat despre aceste fapte ale ghiaurului. Ei au tacut pana ce cativa ghiauri s-au urcat pe scari. Gazii, la randul lor, strigand numele lui Allah, au tras sabiile si, prinzandu-i, i-au macelarit pana in zori. Stefan cel Mare a ajuns in asa hal, incat abia si-a scapat capul”. A fost aceasta o operatiune atent organizata, dar din pacate deconspirata, de catre Stefan si oamenii sai? Cu siguranta, DA! Insa, imposibilitatea mentinerii secretului asupra acesteia si implicarea multor oameni in organizarea si desfasurarea ei, si-au spus cuvantul, Stefan inregistrand un esec rasunator.
Sultanul, afland despre incercarea neizbutita a lui Stefan cel Mare de a recuceri Cetatea Alba, a poruncit lui Ali-bei “sa mearga la acel ghiaur si, intalnindu-se cu el sa se straduiasca mult ca sa-I vina de hac, iar daca nu se va intalni cu el sa-i devasteze vilaietul, sa-l parjoleasca si sa-l aduca in ruina in asa masura, incat sa nu ramana urma de veselie”.
In executarea ordinului primit, la 5 septembrie 1485, armata lui Ali-bei, insotita si de armata Tarii Romanesti, “au intrat in vilaietul Moldovei…Stefan cel Mare se facuse nevazut sin u se stia unde se gaseste. L-au cautat prin paduri, in vai si in campii mai multe zile, nelasand nici un loc de necercetat. Nu s-a gasit nici urma de Stefan cel Mare si el n-a aparut. In sfarsit –relateaza cronicarul Asik-pasa Zade-au pus mana pe o iscoada din oastea acestuia si l-au intrebat: “Incotro a plecat Stefan cel Mare sau unde se afla?”. Acel prins a vorbit asa: “Stefan cel Mare a plecat si s-a dus in vilaietul lesesc”. A fost oare aceasta oare o incercare a lui Stefan de dezinformare a dusmanilor? Cu siguranta, DA! A fost acea iscoada pe care turcii au prins-o, de fapt trimisa de catre Stefan, pentru a le transmite stirea falsa ca domnul Moldovei parasise tara, cand de fapt el era aici? Cu siguranta, DA! Era aceasta iscoada un om de valoare, pregatit psihic pentru o asemenea misiune, stiindu-se prea bine ca iscoadele prinse erau executate; deci misiunea in sine era foarte periculoasa, chiar sinucigasa? Cu siguranta, DA!
Manat de dorinta de a obtine ajutor pentru recucerirea Chiliei si Cetatii Albe, la 15 septembrie 1485, Stefan cel Mare impreuna cu boierii tarii au mers la Colomeea, unde au depus juramantul de credinta fata de regele Cazimir. La 19 septembrie se intorceau in Moldova cu un ajutor de 3000 de calareti “imbracati in fier”. Afland despre aceasta, turcii, care in cele patru zile inconjurasera Suceava, s-au retras din Moldova (in mod cert, turcii aveau surse valoroase de informatii la curtea regelui polon).
In anul urmator, la inceputul lunii martie, ei au patruns din nou in Moldova pentru a pune domn pe Hronoda. Avand informatii certe cu privire la actiunea intreprinsa de turci, Stefan s-a pregatit si, intampinandu-i la Scheia, langa Roman, i-a infrant. Hronoda cazand in mainile moldovenilor, i s-a taiat capul.
Ajutorul sperat de Stefan cel Mare pentru recucerirea Chiliei si Cetatii Albe, nu i-a fost dat de catre poloni (inca odata se vede cum cei mari ii trateaza pe cei mici! Doar in masura interesului si niciodata sub spectrul aliantelor, bunavointei si a prieteniei…). Dimpotriva, in 1486, Polonia cerea solului Venetian la Constantinopol sa mediteze o intelegere cu turcii. Mai mult decat atat, dupa moartea lui Cazimir, urmasul sau Ioan Albert a elaborat un plan diabolic de ocupare a Moldovei (aflat in timp real de catre oamenii lui Stefan, prin surse de valoare aflate la curtea poloneza, si vom vedea in cele ce urmeaza).
In 1494, Ioan Albert a convocat la Levocea pe fratii sai: Vladislav, regele Ungariei; Alexandru, marele duce al Lituaniei si Sigismund, precum si pe cumnatul lor Frederic de Brandenburg, pentru a le aduce la cunostinta planul conceput si pentru a obtine adeziunea lor.
Cu toate ca tratativele s-au desfasurat “in cel mai mare secret”, agentii lui Stefan cel Mare au reusit sa afle continutul lor (acelasi lucru l-au facut si agentii Securitatii –huiduiti si blamati in corpore, pe nedrept-la Malta, in 1989, in timpul intalnirii istorice dintre Bush si Gorbaciov. A fost o mare realizare, lucru recunoscut dealtfel de catre CIA si KGB. Seful acestei operatiuni, avand gradul de colonel, a platit ulterior cu viata, Dumnezeu sa-l odihneasca! Deh, in acest razboi ascuns, nimic nu se uita, totul se plateste!) si sa comunice intentiile regelui polon. Ca urmare, domnul Moldovei a facut numeroase demersuri pe langa Alexandru al Lituaniei si Vladislav al Ungariei, cerandu-le sa ia masurile necesare prevenirii conflictului.
Neprimind un raspuns linistitor si dandu-si seama ca singur, in fata fortelor care puneau la cale invazia, va fi greu sa reziste, Stefan cel Mare a procedat la pregatirea conditiilor necesare obtinerii sprijinului turcilor conform proverbului: “Fa-te frate cu dracu pana treci puntea”. Ca atare, in prima jumatate a anului 1497 el a trimis la Istanbul urmatorul raport cu privire la situatia din vecinatatea Moldovei: “Regele Ungariei se afla acum la Buda si nu se aude deloc ca ar strange oaste. Ei il tin cu cea mai mare cinste si pretuire pe solul mariei-sale padisahului cel fericit. In partea Transilvaniei se strang oarecare osti. Nu stiu pentru ce sunt adunate. Regele Poloniei strange oaste mai jos de resedinta sa numita Cracovia. La Camenita, care este o localitate aproape de tara noastra, a venit un pan de seama al sau si are adunata in jurul sau multa oaste. Nu stim daca va veni asupra noastra sau daca se va ciocni cu oastea tatara. De asemenea si hanul tatarasc, strangand multa oaste, vine aproape de noi. Si eu, supusul, temandu-ma de vicleniile lor, m-am dus spre apa Nistrului pentru paza marginilor”. Stefan cunostea in realitate ceea ce urma sa se intample. Dorea Stefan, prin minimizarea informatiilor, sa-si protejeze adevaratele surse? Cu siguranta, DA! Simpla sugerare a unor chestiunii subtile, era deajuns, fiindca turcii in mod sigur aveau propriile surse de informatii, fiind capabili sa verifice adevarul sau falsitatea lor!
Printr-o alta scrisoare ulterioara, domnul Moldovei arata ca, desi a primit porunca de a-i ataca pe secui, n-a putut sa mearga asupra lor, deoarece hanul tatar sta cu oastea stransa si se uita spre Moldova, asteptand prilej favorabil. In continuare se afirma: “Oamenii nostri sositi din partea aceea spun ca el intentioneaza sa vina incoace. Daca intrebati de rege (Ungaria), oamenii nostri au venit si ne-au spus ca regele este inca in Buda si se preocupa de strangerea ostilor sale. De asemenea si voievodul Transilvaniei este la Sibiul sasesc si strange si el osti. Nu stim ce fel de stiri (oare, chiar asa era!?) i-au sosit populatiei secuiesti de la imparat (Austria) si de la voievodul Transilvaniei, dar ostile lor sunt pregatite. Nu stim insa in ce directie vor pleca. Ei si-au inchis si trecatorile si stau asa.
De asemenea se spune ca si regele Poloniei sta langa resedinta sa numita Cracovia, de unde isi trimite unele osti spre Camenita”. Informatii certe din partea lui Stefan, disimulate in zvonuri? Cu siguranta, DA! Numai multitudinea lor si mai ales, aria geografica de unde proveneau –statele vecine Moldovei- spune multe despre interesul profund al lui Stefan in a-si cunoaste indeaproape “vecinii” si “aliatii”, inclusiv despre eficienta si nivelul de penetrare la care ajunsesera spionii acestuia. Stefan cel Mare era cu siguranta capabil sa cunoasca din timp, tot ceea ce se intreprindea de catre vecini, aliati si nu numai, la adresa Moldovei.
Deocamdata, pana la partea a VI-a a acestei serii de articole, nu putem spune decat atat: MARE MARIA-SA, STEFAN!

WW

Opreo!!! Hai siktir fă javro!!!

Standard

Am vazut stirea, m-a mahnit din nou, eufemistic vorbind, flecareala fara rost a pacaliciului de-si zice ministru al Apararii! M-am ferit de politica cat am putut pe acest blog, dar ce spun acum nu  este politica, este multa umilinta si durere, este amaraciune, prea multa amaraciune stransa in ani de zile.

In anii de zile in care vanam fiecare gest, fiecare cuvant al politicienilor despre dotarea Armatei, in care interpretam, uneori fortat, orice veste, orice zvon aparut. De fiecare data speram ca acum este momentul, de fiecare data ma minteam singur spunandu-mi ca pur si simplu NU SE POATE, ca presedintele Tarii, ministrul Armatei, nu se poate, credeam, sa nu fie foarte atenti si intersati de dotarea trupelor noastre, de binele Armatei! Prost, fraier…mai adaugati si voi cateva epitete! Pe toate le merit si pe toate mi le asum!

Acum, sa-l mai ascult pe acest papitoi, pe acesta paiata trista cu gesturi teatrale si limbaj de lemn uscat, ar insemna sa ma cobor la un nivel de nimicnicie vecin cu nefiinta! gabriel oprea(sic!) este o jigodie mincinoasa, nici macar desteapta, care repeta la nesfarsit aceleasi discursuri din Epoca de Aur, scrise probabil de aceeasi autori, dar recitate, fara sa le inteleaga, la nesfarsit. Este ca o hazna nesfarsita din care oricat ai scoate rahatul, tot plina de rahat ramane. F-16 Bk52?! Stire?! Pai din gura politrucului ce poti auzi decat minciuni, cuvinte goale care spuse de el isi pierd orice sens si culoare?!

Un gunoi avarist si parvenit, numit de altul de aceeasi teapa cu el, dar mai destept, intr-un post al carei titulatura ar trebui sa-i fie interzis prin lege si macar a o pronunta. Aceasta jalnica creatura este, in actuala conjuctura, Ministrul Apararii!

Pentru a cata oara a vorbit de avioane?! Adica cat de prosti ne crede amfibianu’?! Nu sunt bani? Poate la mintea lui putina nu sunt.

Repet inca o data: BANI PENTRU DOTAREA ARMATEI SUNT CU NEMILUITA! Ba mai mult, inarmarea Romaniei la cele mai inalte standarde operationale este o joaca de copil. Am putea sa avem o frumusete de armata si ca rezultat, o superba industrie adevarata in Romania.

Saab-ul mai sta si acum cu 48 de avioane noi-noute, C/D sau E/F, cu finantare extrem de ieftina, cu perioada de gratie si rambursare in functie de mersul economiei noastre. Adica elvetienii sunt tampitii Europei, cumpara Gripen cu offset, iar noi „bogatii” Europei si industrializatii Europei, cumparam F-16 cu banii jos! Probabil ca Oprea se crede Ministrul Apararii printr-un emirat din Golf. Da in ultima vreme si ciuhabii s-au facut destepti si cer si ei offset.

Asadar oprea gabriel poata sta linistit, doar ministrul liberal al Apararii Teodor Atanasiu a fost, daca nu mai prost ca el, cam tot pe acolo. Va intra in istoria Armatei ca fiind cel mai handicapat, cel mai om de paie, cel mai paiata, ministru de razboi al Romaniei, de la Unirea sub Cuza, pana astazi!

Ce a spus gugustiucul in fata Comisei, nu este relevant: A recitat acelasi text ca de obicei, acum cica i-ar mai trebui 200 de milioane si gata! cumpara avioane americanesti, 48 de bucati! Adica ce ar face el cu 300 de milioane?! Si filtrele de ae
+lichidul de parbriz costa mai mult, la 48 de F-uri…Bre daca nu-l duce mintea saracu’…si noi suntem nenorociti, ca-i cerem sa gandeasca, sa ia decizii, sa fie si el barbat, da el cand l-a chemat basescu sa-l faca Big Chief peste RoArmy, el saracu’ de unde sa stie ca aceste lucruri, de i le cerem noi acum, fac parte din fisa postului?!

El credea ca tre sa faca cu mana, sa ranjeasca la presa si sa recite, la cate o ocazie mai pompoasa, ce-i trimitea El Comandante, ca El Comandante il iubeste pe el si nu i-ar face nici un pocinog…Deci noi suntem tampiti ca  am crezut ca oprea nu e tampit. Asadar si el este si noi suntem…

Asadar nu nici o stire, ci doar inca o rafala de schizofrenie maniaco-depresiva, o ragaiala numita intelectual: „Zicerile Ministrului in fata Comisiei de Aparare”! Sper ca Dumnezeu sa nu-i ierte pe niciunul…

Poate ar trebui sa-mi cer scuze pentru ton, vocabular, dar ca orice om, am si eu limitele mele. Pur si simplu acest imbecil imi provoaca o stare de greata si furie rece, de fiecare data cand ii aud vorba spurcata si uscata si figura-i bovina de contopist avarist!

Iar fata de ideea de la inceputurile blogului: fara politica, fara politicieni, asa va fi si de acum incolo, dar sa nu uitati un lucru:

Ca raul si mizeria sa invinga, este suficient ca oamenii normali si cu bun simt sa nu faca nimic!

Noi vrem avioane!

Standard

 

LINK

De ce nu-si permite Romania avioane de lupta!? Politicienii stiu de ce!

Acesta NU este un articol politic, noi nu facem politica, ne este scarba de ea si de voi, noi ne castigam painea MUNCIND! La fel ca militari NOSTRI nu ai vostri! ESTE un articol de protest, un urlet de furie la adresa celor care isi bat joc da Armata acestei Tarii si de Tara insasi! Armata NOASTRA si Tara NOASTRA nu a voastra! Avem macar dreptul sa ne urlam durerea si vrerea!

De ce nu-si permite Romania avioane ?! Din discursurile lui Basescu reiese ca nu sunt bani! Pentru avioane?! Nu, nu numai pentru avioane, nu sunt pentru nimic! De ce?! Pai de unde sa fie bani daca din 2004 investitile serioase se fac pe principiul “daca pica ceva bine, daca nu, nu!”

Si Tariceanu si actualul guvern au preferat sa bage banii in orice altceava, numai in dezvoltare nu. Mai ales Tariceanu, care timp de patru ani a facut orice numai investitii nu! 40km de autostrada in plina crestere galopanta de PIB! Nici o achizitie pentru armata in patru ani!

Dar Basescu care nu pierdea, si nici acum nu pierde, nici o ocazie sa se faleasca cu Armata Romana?! Ce a facut El Comandante Supremo pentru ostirea care-l saluta in pozitie de drepti cand da cu ochii de el? Pai ce sa faca, a trimis-o in teatrele externe de operatii fara o minima protectie, ca daca nu sunt bani?! Adica o tara europeana ca Romania nu isi poate permite sa cumpere cateva zeci de TAB-uri performante, MRAP-uri, veste anti-glont moderne, etc.

Ei uite ca, desi isi permite, nu se cumpara pentru ca in conducerea Tarii sunt incompetenti, lasi si idioti cu duiumul si acesti bieti imbecili, numiti strict pe criterii politicianiste si pusi numai pe furat, sunt si incompetenti!

Acum ganditi-va si voi cat ar fi de furat din contracte masive pentru autostrazi, din programe strategice de inzestrare ale Armatei…doar ganditi-va…dar fiind mici la minte, nu sunt in stare nici macar sa fure, ei doar ciupesc! Cumpara hartie de Xerox la de 3-4 ori pretul pietii, dezapezirea ESTE LA NOI DE 4 ORI MAI SCUMPA DECAT IN Finlanda. Adica sunt borfasi de rand, gainari de joasa speta. Nu putem avea nici macar satisfactia ca hotii nostri de politicieni sunt mai buni decat altii de prin Europa! Nu fratilor! Ai nostri sunt cei mai jalnici!

Asadar de ce nu-si poate permite Romania sa plateasca pe an 2-300 de milioane de euro pentru o flota decenta de avioane de lupta noi, de ce nu poate Romania sa accepte un offset de 3-4 miliarde de euro, offset bagat in industria prelucratoare, offset care ar aduce la buget mai multi bani decat am da noi pe avioane si pe folosirea lor!?

Pai…la un astfel de contract se da spaga mare. Gurile rele de prin alte tari vorbesc de 10%. In mod sigur se dau bani grei, asadar loc de spaga la nivel de bani grei ar fi. Si atunci?! Asa cum se spune pe la noi, pe la astia care ne castigam painea cinstit “Dumnezeu iti da, da nu-ti baga si-n traista!” Presupun ca si in lumea coruptiei de nivel inalt, de glulere albe, principiile sunt aceleasi: Ala vine la tine, iti propune, da mai trebuie sa fi si suficient de barbat, sau sa te duca capul sa iei bani, sa faci afacerea si apoi, daca esti politician adevarat, sa faci poporul sa te aplaude ca ai luat spaga!

Dar uitati-va si voi la ei: o adunatura de ratati si retarzi, mult mai prosti decat prevede legea, o gasca de idioti care se multumesc cu putin si nici macar sa fure nu stiu! Orice ziarist nou-nascut poate face zeci de dosare penale in cateva zile si asta datorita faptului ca coruptii nostri sunt mai prosti decat ai lor, ai celor din lumea buna a coruptiei europene si americane.

Sunt atat de prosti ca-i stie toata tara ce afaceri fac…spre ghinionul nostru.

Doamne ce n-as da sa avem si noi politicieni corupti ca aia de prin Germania, Olanda, Franta sau macar Polonia! Aia coruptie adevarata, aia corupti seriosi!

Asadar Basescu se plange in continuare ca nu avem bani de avioane, Boc de la inaltimea fundului prezidential si in rarele ocazii cand nu-l pupa cu foc, oricum nu vede bine realitatea si oricum vede pe distanta scurta, asa ca ce ne ramane de facut?!

Solutii economice sunt cu duiumul, asa cum am scris pana m-a luat durerea de mana, sa facem din Armata Romana cea mai bine dotata armata din Europa si in acest proces sa reindustrializam intreaga economie, sa facem rost de zeci de mii de locuri de munca. Locuri de munca foarte bine platite, de inalta calificare, nu ca saracia aia de Nokia de facea lohn industrial la noi.

Daca cineva poate sa-mi explice de ce Romania nu imprumuta 20 de miliarde de euro, prin credit furnizor, pentru dotarea armatei la cel mai inalt nivel, iar offset-ul ( 20 miliarde de euro) sa-l bage in industrie si agricultura, in infrastructura si protectia mediului, ma declar invins si in noiembrie voi vota cu Dan Diaconescu, numai asa dintr-un simt ciudat de masochist!

De ce!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!?????????????? De ce nu avem si noi oameni care sa fie mandri de Tara lor, care s-o iubeasca!? Cum poti sa fi Presedintele Romaniei, Comandantul Suprem al Armatei si s-o vezi cum se tareste in genuchi, agonizand, gata sa moara?!  Cum Doamne iarta-ma mai poti dormi noapte, cum iti mai poate intra mancarea pe gat?! Cum iti poti trimite proprii soldati sa moara in desertul afgan dotati mai rau ca tiganii nomazi?!

BA NENOROCITILOR, VOI CHIAR NU AVETI CONSTIINTA?! Nu aveti si voi familii, mame, parintii vostri nu au luptat pe front in WW2, strabunicii vostri nu au luptat in WW1, frica de Dumnezeu chiar nu aveti niciunul?!

Poate ar timpul ca si noi astia de tot scriem pe bloguri sa facem ceva! Nu stiu ce, o asociatie de bloguri militare, in care sa tipam toti odata, pe mai multe voci, poate ar trebui sa mergem in fata Cotroceniului cu pancarde, pasnic si sa ne cerem dreptul nostru de a avea o armata decenta ca dotare, ca doar pe banii nostri vrem sa ne dotam Armata, nu pe banii lor!

Ceva trebuie facut daca nu vrem sa ne trezim ca in 3-4 ani ramanem fara singura institutie romaneasca respectata si iubita cu adevarat de toti romani: Armata Romana!

Baietii nostri lupta in Afganistan in MRAP-uri date de aliati degeaba. De ce?! Intrebatii pe deputatii si senatorii vostri, cand in noiembrie vor veni iar cu caciula in mana sa va ceara votul! Si daca nu-i scuipati si le dati si doua palme n-ati facut nici o afacere!

 GeorgeGMT &WW

RAZBOIUL NEVAZUT, IN SPATIUL ROMANESC (VII, partea a III-a)

Standard

CUNOSCAND tot ceea ce se punea la cale impotriva tarii sale, Stefan a avut posibilitatea sa faca pregatirile necesare si sa intampine ostile lui Radu cel Frumos la Soci, unde, la 7 martie 1471, “dand razboi vitejeste, nu mai putin de vitejia moldovenilor, carii era gata au sa moara, au sa izbandeasca, decat de mestesugul lui Stefan-voda. Radul-voda, pierde razboiul cu multa paguba de ai sai, ca pre toti i-au taiatu si toate steagurile Radului-voda le-au luat si pre multi viteji i-au prinsu vii si pre toti i-au taiatu, numai ce au lasatu vii doi boieri de cei mari, pre Stan logofatul si pre Mircea comisul” (Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei). Sa fi fost cei doi boieri unii dintre agentii lui Stefan, de au fost iertati de pedeapsa capitala? Posibil! Cert este faptul ca Stefan STIA si era la curent cu tot ceea ce Radu cel Frumos intentiona sa faca, ceea ce confirma faptul ca avea agenti pe langa acesta, in mod sigur chiar la nivel inalt.

Tot datorita intensei activitati informative pe care agentii lui Stefan cel Mare o desfasurau in afara hotarelor Moldovei, in 1471, la Suceava erau cunoscute atat eforturile papei Sixt al IV-lea de a organiza o cruciada impotriva turcilor, cat si legaturile venetienilor cu Uzum Hassan, conducatorul persilor, care urmarea sa coalizeze impotriva turcilor toate tarile din vecinatatea marelui imperiu. Interesant este faptul ca Stefan avea posibilitatea de a CUNOASTEceea ce intreprindea Vaticanul, ba chiar il v-a INFORMA pe Papa, ceea ce spune multe despre eficienta serviciului sau de informatii. Dar, sa derulam faptele!

Cronicarul turc Mehmed Nesri relateaza ca la inceputul anului 1474 un sol al sultanului Mahomed al II-lea transmitea lui Stefan urmatoarea porunca: “Ca sa avem incredere in prietenia ta cu noi, de data aceasta sa aduci tu insuti haraciul tarii, asa cum il aduce Eflakoglu” (domnul Tarii Romanesti). Fiind insaINFORMAT la timp cu privire la intentiile turcilor de a-l prinde, domnul Moldovei n-a executat aceasta porunca, ci a inceput pregatirile de lupta.

Din tabara asezata la Vaslui, Stefan cel Mare aducea MULTUMIRI tuturor celor care ii furnizau informatii in legatura cu miscarile turcilor! Tot din aceasta tabara, la 29 noiembrie 1474, Stefan TRANSMITEA papei Sixt al IV-lea, apelul prin care Uzum Hassan cerea tuturor principilor crestini sa se pregateasca impotriva inspaimantatoarei puteri a turcilor si il asigura pe papa ca moldovenii sunt “in totul gata, cu tot sufletul si cu toata puterea”, sa lupte pentru crestinatate si il ruga ca “impreuna cu ceilalti regi si principi preaputernici sa randuiasca in asa chip ca noi sa nu luptam singuri, ci cu ajutorul acelor principi”.

Rugamintea adresata papei Sixt al IV-lea negasind ecoul asteptat (incurajarile si blagoslovelile nu tineau loc in niciun caz, unor armate!), la 10 ianuarie 1475, in lupta de la Vaslui, Stefan cel Mare avea sa se bizuie numai pe curajul si darzenia ostenilor sai. Este extrem de interesant faptul ca Stefan cel Mare ar fi dispus de un corp de armata moldovean de ELITA! Acest corp fiind de fapt GARDA PERSONALA si facem o paranteza, pentru a demonstra existenta acestora. Este cunoscut faptul ca Stefan l-a sprijinit pe Vlad Tepes (vom vorbi despre manevrele politice ale marelui domn, in detaliu, intr-un capitol urmator). Stefan, dispunand de informatii cum ca viata lui Tepes este in pericol si cum acesta din urma se indoia de fidelitatea unora dintre boierii sai, i-a cedat o garda personala formata din 200 de moldoveni din randul celor ce formau garda sa! Acestia, au pierit aproape cu totii (doar 10 au scapat), aparandu-l pe Vlad Tepes in luna ianuarie 1477, fara insa a-l putea salva. Erau acesti soldati alesi pe spranceana, devotati si curajosi, un corp de ELITA? Cu siguranta, DA! Indeplineau ei in rol de GARDA PERSONALA a lui Stefan cel Mare, paza si protectia domnitorului, chiar si cu pretul vietii, asa cum dealtfel ar proceda astazi luptatorii SPP? Cu siguranta, DA! Dar, sa revenim…

Locul de desfasurare al bataliei a fost ales pe baza informatiilor primite de la iscoade cu privire la efectivele, structura, dotarea si starea de spirit din randurile armatei turcesti. Istorisind sfarsitul acestei batalii, in care moldovenii au obtinut o rasunatoare victorie in ciuda superioritatii la toate capitolele a turcilor, cronicarul turc Kemal-Pasa-Zade arata: “Dar acei ageamii (turcii) care nu erau obisnuiti cu luptele au obosit de a mai privi batalia inca inainte ca ea sa se fi ispravit. Abia cautau prilej de fuga. Cand au vazut oarecare ingaduinta, ei s-au imprastiat de tot si au fost cauza infrangerii si a celorlati. Parasind lupta si macelul, au fugit astfel incat nici nu s-au mai uitat indarat. Nici nu era chip. Ei s-au calcat in picioare unii pe altii ca niste turme de oi si nici cei viteji nu au mai putut gasi calea sa mai lupte. Suleiman-pasa nu a putut sa-i stranga intr-alt loc pe ostasii aceia care se imprastiau. Oricat de mult s-ar fi straduit si oricat de multe sfortari ar fi depus, el nu a putut sa-si inchege si sa-si oranduiasca alaiul…Cand calaretii, venind iute ca vantul si cu iuteala unui torent, s-au ingramadit in groapa aceea, cei care au dat primii peste ea au ramas impotmoliti, devenind astfel punte pentru cei care au sosit dupa ei. Cetele care veneau unele dupa altele s-au ravasit ca valurile. In groapa aceea s-au impotmolit caii multor mii de oameni si picioarele multor trupuri, ramanand astfel in mlastina mortii. Dupa ei au venit dusmanii si trantindu-i si pe cei care nu cazusera inca de pe calul vietii, le-au luat capul”. O CAPCANA stralucit executata, de catre oamenii lui Stefan cel Mare? Cu siguranta, DA! Au desconsiderat turcii forta si hotararea moldovenilor, aducand cu ei trupe tinere si lipsite de experienta luptelor, bazandu-se pe superioritatea lor numerica, si prea putine trupe experimentate formate din veterani? Cu siguranta, DA! Fiindca, marea infrangere a turcilor in batalia de la Vaslui a fost, intr-o mare masura datorata erorii si a lipsei de informatii cu privire la forta si capacitatea de lupta a ostirii moldovene si a tacticii stralucite a lui Stefan cel Mare, de a angaja batalia pe un teren mlastinos, care a jucat un rol hotarator in deznodamantul final, anulandu-le de facto, superioritatea.VIZIUNE,PLANIFICAREsi COORDONARE, bazate pe INFORMATIIREALE si SIGURE din partea lui Stefan? Cu siguranta DA, fiindca evenimentele descrise releva nu numai vitejia si eroismul ostasilor lui Stefan, ci si faptul ca, in orice razboi sau batalie, INFORMATIA DESPREINAMICUL cu care esti angajat in lupta este absolut necesara.

Cand Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a aflat vestea dezastrului de la Vaslui (in furia sa, a decapitat multi comandanti de osti si emiri), a hotarat ca in luna mai a aceluiasi an sa intreprinda o mare expeditie de pedepsire si cucerire totodata, a Moldovei. Agentii din Turcia, afland aceasta hotarare a sultanului, au comunicat-o lui Stefan. Sesizand pericolul, la 25 ianuarie 1475, Stefan cel Mare a adresat Coroanei ungare si tuturor principilor crestini o scrisoare in care, dupa ce a infatisat tabloul victoriei de la Vaslui (o incercare psihologica de a-i atrage de partea sa, prin inocularea increderii? Posibil!), le-a prezentat in urmatorii termeni sinteza informatiilor primite de la iscoadele si spionii sai din Turcia si pericolul care plana asupra tarii sale: “Auzind despre aceasta, paganul imparat al turcilor isi puse in gand sa razbune si sa vie, in luna lui mai, cu capul sau si cu toata puterea sa impotriva noastra sis a supuna tara noastra, care e poarta crestinatatii, pe care Dumnezeu a ferit-o pana acum. Dar daca aceasta poarta a crestinatatii, care etaranoastra, va fi pierduta, atunci toata crestinatatea va fi in mare primejdie. De aceea ne rugam de domniile-voastre sa ne trimiteti pe capitanii vostri intr-ajutor impotriva dusmanilor crestinatatii pana mai este vreme, fiindca turcul are acum multi potrivnici si din toate partile are de lucru cu oameni ce-i stau impotriva cu sabia in mana. Iar noi, din partea noastra fagaduim, pe credinta noastra crestineasca si cu juramantul domniei-noastre, ca vom sta in picioare si ne vom lupta pana la moarte pentru legea crestineasca, noi cu capul nostru. Asa trebuie sa faceti si voi, pe mare si pe uscat, dupa ce cu ajutorul lui Dumnezeu celui atotputernic noi i-am taiat mana cea dreapta. Deci fiti gata fara intarziere. Data in Suceava in ziua de sfantul Pavel, luna ianuarie in 25, anul domnului 1475, Stefan Voievod, domnul tarii Moldovei” (Ion Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare).

Primejdia care plana asupra Moldovei in primavara anului 1475 a fost inlaturata pentru catva timp, datorita agravarii bolii sultanului Mahomed al II-lea, iar nu ajutorului pe care Stefan il astepta zadarnic de la principii apuseni. Si ne intrebam pe buna dreptate cand statele puternice au ajutat statele mici, fara a avea vreun interes?  Am zice, NICIODATA!

Expeditia planuita de sultan impotriva Moldovei a fost insa doar amanata, nu si anulata, fiindca acesta nu-l putea uita pe Stefan, cu atat mai putin infrangerea suferita! Astfel, la sfarsitul lunii mai 1475, o puternica flota turceasca sub comanda lui Ahmed-pasa, dupa ce a cucerit porturile Caffa si Soldaia de pe coasta de nord a Marii Negre, s-a indreptat spre Cetatea Alba. Stefan cel Mare fiind la curent cu aceste miscari, la 26 iunie 1475 a trimis “solilor” sai din Ungaria (acestia se numeau: Stanciul, Duma si Mihau) o scrisoare in care le arata urmatoarele: “Si despre turci asa sa stiti ca iscoadele noastre ne-au povestit acestea: ca au venit pe mare Ahmed-pasa cu galere si a incercat sa cucereasca Caffa si au batut Caffa vreme de trei zile, iar in ziua a patra turcii au biruit si au cucerit Caffa. Ea este pana acum in mainile turcilor. Altfel nu este. Si era in Caffa un tar tatarasc, care mai inainte fusese tar in Orda cu o mie de tatari, care tatari s-au supus cu totii si cu toate ale lor; astfel acum si tarul Ordei si Perecopului s-au supus turcilor. Si s-au unit tatarii cu turcii.”

Am mai aflat prin iscoadele noastre despre vrajmasii crestinatatii, despre necredinciosii turci, ca vin impotriva noastra. Si din nou ne-a venit VESTE TEMEINICA ca turcii vin spre noi, impotriva noastra si impotriva tarii noastre si pe apa si pe uscat…Imparatul are sa vina insusi pe uscat impotriva noastra ca sa cucereasca in persoana tara noastra cu toata puterea lui si cu toata oastea lui, si cu toata puterea Tarii Muntenesti”. In continuare le cere sa-l INFORMEZE DE URGENTA pe Matei Corvin pentru a-i acorda sprijinul promis. Erau oare cei trei “soli” ochii si urechile domnului Stefan la curtea lui Matei Corvin? Cu siguranta, DA!

Si de aceasta data cererea de ajutor a fost zadarnica. In consecinta, moldovenii aveau sa respinga singuri incercarea flotei turcesti de sub comanda lui Ahmed-pasa de a cuceri Cetatea Alba in vara anului 1475.

Odata angajat in conflictul cu turcii, Stefan cel Mare urmarea in permanenta toate pregatirile si miscarile armatelor acestora. Cu privire la activitatea informativa, dintr-o scrisoare adresata biraului si tuturor batranilor din Brasov la 18 februarie 1476, rezulta ca, pe langa sterile ce-i erau transmise de catre agentii sai din Crimeea si din Turcia, domnul Moldovei facea un util schimb de informatii cu brasovenii. In aceasta scrisoare, dupa ce le-a multumit pentru informatiile ce i-au fost transmise prin mesterul armurier Mihai (acesta era oare unul dintre agentii sai de legatura cu brasovenii, ori poate agentul nr.1 de acolo? Posibil! Este posibil insa sa fi fost agent al brasovenilor (poate chiar agent dublu), cunoscut insa de catre oamenii lui Stefan), in legatura cu “lucrul turcilor”, Stefan cel Mare ii ruga sa-i dea de stire si de aici inainte cele ce vor afla. “Si ce va spune din partea domniei-mele catre domnia-voastra omul vostru Mihai mesterul sa-l credeti in toate, caci sunt vorbele noastre”. Aceste vorbe sunt elocvente pentru increderea deplina de care se bucura “mesterul Mihai” din partea lui Stefan (ceea ce denota faptul ca identitatea si cu siguranta, misiunea acestuia, erau foarte bine cunoscute domnului). In mod sigur acesta nu era un mester oarecare, fiind cu siguranta un agent de ELITA, cel mai probabil, nobil.

Pe baza relatarilor unor negustori din Pera si a altor izvoare, in primavara anului 1476 “Stefan cel Mare, informat in legatura cu pregatirile pe care le faceau turcii, incerca printr-o solie sa-l induplece pe sultan sa renunte la planurile sale de cucerire a Moldovei. Se spune ca solul moldovean a mai cerut sultanului sa-l elibereze pe Alexandru Comneanul, cumnatul lui Stefan cel Mare, in schimbul prizonierilor turci prinsi in lupta de la Vaslui. Cu toate ca Alexandru fusese decapitat, sultanul, dorind sa obtina eliberarea turcilor prinsi de Stefan, s-a declarat de acord cu schimbul propus de moldoveni si in locul lui Alexandru a fost adus si aratat solului moldovean un altul. Sultanul ar fi acceptat, se zice, si propunerea lui Stefan cel Mare de a nu porni impotriva Moldovei si ar fi trimis chiar un sol in Moldova, propunand pentru incheierea pacii urmatoarele conditii: platirea tributului pe ultimii trei ani; drept semn al credintei fata de Inalta Poarta, Stefan trebuia sa-si trimita fiul mai mare ca ostatic la Constantinopole; sa predea Chilia si sa restituie pe tinerii si bogatiile jefuite din Caffa si aflate in corabia care s-a refugiat la Cetatea Alba. Stefan cel Mare a refuzat sa accepte conditiile puse de catre sultan; mai mult chiar, el a pus sa fie executati prizonierii turci capturati in lupta de la Vaslui” (M.Neagoe, Stefan cel Mare).

Atacul turcilor devenind iminent, Stefan cel Mare a facut noi demersuri pe langa regele Cazimir al Poloniei si regele Matei Corvin al Ungariei. Ca si altadata, a primit numai promisiuni. Se pare ca regele Cazimir a trimis la Mahomed al II-lea un sol care, la 22 mai 1476, a intalnit la Varna pe sultan, caruia i-a dat din partea regelui o haina de zibelina impodobita cu margaritare si cu pietre scumpe si l-a rugat sa renunte la campania pornita impotriva Moldovei, deoarece Stefan era vasalul regatului polon si deci Cazimir era obligat sa-i acorde ajutor. Primind cu bucurie haina, Mahomed al II-lea a spus solului ca nu poate satisface dorinta regelui Cazimir, deoarece a facut prea multe cheltuieli cu pregatirea razboiului si se afla aproape de hotarele Moldovei. Totusi, daca Stefan accepta conditiile ce i-au fost comunicate poate reveni asupra hotararilor sale. Cum Stefan nu putea sa accepte conditiile mai sus mentionate, Mahomed si-a continuat expeditia impotriva Moldovei. Pentru a nu avea surprize din partea polonilor si a-i tine pe acestia “ocupati” , sultanul a trimis asupra Poloniei pe tatari. Stefan cel Mare era DIN NOU singur!

Va urma,

WW

 

Istoria artileriei romane – aruncatoarele (I)

Standard

                     ARMELE ARMATEI ROMANE: ARUNCATOARELE (I)

   De la aparitia primei baterii de artilerie la 10 noiembrie 1843, urmata la 21 decembrie 1860 de primul regiment de artilerie, comandat de catre maiorul Tobias Gherghel si pana la 21 iulie 1862, cand la Arsenalul Armatei si Pirotehniei, infiintat cu doar cateva luni inainte (1 ianuarie 1862) a fost turnat primul proiectil de artilerie ce a fost daruit domnitorului Alexandru Ioan Cuza; drumul dezvoltarii Artileriei a fost rapid intr-o perioada relativ scurta de timp. Astfel, de la tunuri si guri de foc extrem de moderne in epoca, la proiectile de artilerie performante, de diferite tipuri, calibre si destinatii, Artileria si-a continuat in permanenta drumul de formare ca Arma, destinatie, tehnica si tehnologii specifice, raspandindu-se in toate corpurile armatei, de la Infanterie pana la Aviatie si Marina.

O categorie aparte de mijloace de foc artileristice au reprezentat-o mortierele si aruncatoarele de bombe, ce au culminat in epoca moderna, dupa anul 1960, cu lansatoarele de proiectile reactive nedirijate. Despre toate acestea vom vorbi in continuare, fiind extrem de interesant faptul ca Romania a avut o preocupare constanta in a realiza pe plan local, prin licenta sau proiecte proprii, asemenea mijloace de foc, care fara niciun dubiu, n-au fost si nu sunt inferioare, sistemelor similare straine.

Primul mortier aparut in Armata Romana a fost cele cunoscut ca “Mortier de 58 nr.2”, de fabricatie franceza ce a aparut pe frontul romanesc de la Marasesti. Acest mortier era extrem de fiabil si performant, avand lungimea tevii de 550 mm; greutatea de 401 kg; camp de tragere vertical de la 45-80 de grade; camp de tragere orizontal de 35 grade; greutatea bombelor: 16 kg cea din otel, 40 kg bomba D, 18 kg bomba LS, 35 kg bomba DLS, 20,5 kg bomba 1917, tip A; bataia in functie de bomba folosita era de 650/445/930/550/1550 m. Bombele aveau ampenaj mare, in teava introducandu-se doar ampenajul cu incarcatura de azvarlire. Armata Romana a achizitionat din Franta intre anii 1916-1917, un numar de 130 de astfel de aruncatoare, ce au fost in dotarea bateriilor de mortiere din diviziile de infanterie.

Un aspect inedit al acelor vremuri, in care industria ori cercetarea militara romaneasca erau ca si inexistente, este faptul ca in 1916, colonelul Gabriel Negrei a reusit sa construiasca integral intara, un mortier de calibrul 250 mm. Acest mortier nu era cu nimic inferior celor franceze sau germane, avand teava dispusa pe un afet cu rol de tragere de pe sol, inclusiv cu rol de deplasare, iar pe latura opusa avand fixate o osie cu doua roti. In partea din spate mortierul avea doua roti mici metalice, ce aveau rolul de a executa ochirea usoara a piesei in directie. Pentru ochirea in inaltime, mortierul dispunea de un volan cu cremaliera. Nu se stie cate asemenea mortiere au fost construite.

Din anul 1930, in procesul de modernizare al Artileriei -inclusiv in crearea unei industrii nationale cu specific militar- demarat atunci (si care din pacate a avut parte de scandaluri rasunatoare in epoca, cu “ecou” ori…”continuitate” chiar si-n zilele noastre, precum afacerea SKODA. Despre toate acestea intr-un articol special!) s-au realizat aruncatoarele de calibrul 60/81/120 mm cu munitia aferenta, astfel ca la inceputul WW II, Armata Romana avea in componenta sa 42 de plutoane de aruncatoare de 81,4 mm, 72 de plutoane de aruncatoare de 60 mm si un numar redus de aruncatoare grele de 120 mm.

  Cel mai raspandit aruncator era modelul BRANDT, calibrul 60 mm, model 1935, utilizat atat de catre batalioanele de infanterie, cat si de catre vanatorii de munte si cavaleristi. In 1942 in organigrama fiecarui regiment de infanterie apareau un numar de 27 de aruncatoare, iar la divizia de vanatori de munte 75 de aruncatoare.

Aruncatorul BRANDT era net superior celui german calibrul 50 mm, avand urmatoarele caracteristici: calibrul 60,7 mm; lungimea tevii 725 mm; regimul de foc 20-25 lov/min; greutate 19,7 kg; viteza initiala 158 m/s; greutatea bombelor explozive: usoara 1,33 kg, grea 2,2 kg; bataia maxima: 100-1700 m cu bomba usoara, 100-950 m cu bomba grea. Acest aruncator a fost fabricat intarasub licenta cu munitia aferenta.

Modelul mai mare de calibrul 81 mm, a inceput sa fie fabricat sub licenta odata cu achizitionarea sa in anul 1935. BRANDT calibrul 81 mm a fost fabricat ca si fratiorul sau mai mic de 60 mm, la uzinele “Voina” din Brasov, aflandu-se in dotarea trupelor de infanterie, vanatori de munte si cavalerie. El avea urmatoarele performante: calibrul 81,4 mm; lungimea tevii 1267 mm; regimul de foc practic 15-18 lov/min; greutate 58,5 kg; camp de tragere vertical de la 45-85 grade; camp de tragere orizontal de la 8-12 grade; bataia maxima: 1000-1900 m; tragea cu bombe standard de 3,25 kg, bombe cu greutate dubla si cu bataie mica de 6,9 kg, bomba cu fum; era deservit de 5 militari.

In anul 1942 uzinele romanesti “Resita” au reusit fabricarea unui aruncator de 120 mm foarte modern si fiabil, ce a avut rezultate foarte bune la toate testele la care a fost supus. Aceste uzine capatasera experienta necesara proiectarii si realizarii unei asemenea arme grele si complexe, deoarece fabricau deja tunul antiaerian de 75 mm. La realizarea aruncatorului, specialistii romani dintre care s-au remarcat profesorul inginer Lazar Stoicescu (proiectantul si realizatorul tunului antiaerian de 75 mm, despre care vom vorbi intr-un alt articol) si general-maior Valerian Nestorescu (proiectantul unui tun fara recul, cunoscut sub numele de “Tunul Nestorescu” despre care se spune ca puteai sa pui pe afet in timpul tragerii un pahar cu apa, acesta ramanand…intact! Nu se cunosc date certe cu privire la acest tun, dar se pare ca in anul 1944 ar fi fost realizat un prototip, fara insa a intra in productia de serie.), s-au inspirat din aruncatorul de fabricatie sovietica, de captura, PM -38 (acesta era la randul sau o copie a celui francez BRANDT), dar cel romanesc era superior calitativ. Pana la sfarsitul razboiului au fost realizate putine aruncatoare de 120 mm model “Resita”, in principal datorita indeciziei si ezitarilor factorilor de decizie militari (parca ne suna cunoscut si-n ziua de astazi, nu-i asa!?), multe dintre ele fiind pierdute pe front. Cu toate acestea cele care au supravietuit, datorita fiabilitatii, performantelor ridicate si a rezistentei, au ramas in inzestrare pana in anul 1982, ceea ce spune multe despre profesionalismul si priceperea inginerilor, cercetatorilor si muncitorilor romani din acele timpuri, maziliti si deportati pe nedrept, din ura si prostie, de catre “civilizatorii rosii” si slugoi lor comunistii autohtoni, de ei creati si pusi in “slujba” poporului, dupa anul instaurarii “marii democratii populare”, 1945, avand grija insa de a lua (mai bine zis au furat fara nicio rusine) ca “despagubiri”, tot ceea ce industria romaneasca avea si crease, inclusiv mijloace tehnice si armament superioare calitativ din inventarul Armatei Romane, considerata pe nedrept ca facand parte din tabara invinsilor. Mama lor de jigodii rosii, ca ne-au dat inapoi cu cel putin 100 de ani!

Aruncatorul de 120 mm “Resita” avea urmatoarele caracteristici: calibrul 120 mm; lungimea tevii 1862 mm; latimea 1300/1360 mm; greutatea bombei 16 kg; greutatea pentru mars 480/555 kg; greutatea pentru lupta 286/285 kg; camp de tragere vertical cuprins intre +45/+80 de grade; camp de tragere orizontal cuprins intre +45/+53 miimi; viteza initiala 272 m/s; bataia maxima 5700 m.

Aceste aruncatoare performante, dupa anul 1965, cand Romania a trecut la refacerea industriei militare distrusa dupa WW II de catre sovietici, au avut urmasi. Astfel, in anul 1977 a fost realizat aruncatorul de bombe calibrul 82 mm, ce se afla si astazi in dotare. El este destinat sprijinului cu foc al subunitatilor de infanterie, neutralizarii personalului si a mijloacelor de foc usor adapostite sau neadapostite, iluminarii terenului (cea mai moderna bomba de iluminare este cea realizata recent de catre specialistii romani la MIRSAND-Brasov, dotata cu fuzee electronica de timp produsa la AEROFINA, FET 1T, inclusiv pentru bombele de 120 mm. Bomba dispune de un programator ETF-P, aflandu-se deja in dotare) si mascarii prin fumizare a fortelor proprii. Se afla in dotarea companiilor de infanterie, vanatori de munte, parasutisti, FOS, IM, etc. Aruncatorul se gaseste montat si pe TABC-79, avand cadenta mare de tragere, de aproximativ 20 lov/min. Are urmatoarele caracteristici: calibrul 82 mm; lungimea tevii 1220 mm; camp de tragere vertical cuprins intre +45/+85 de grade; camp de tragere orizontal: fara mutarea bipiedului de la +/-3 grade, cu mutarea bipiedului dela +/-360 grade; bataia minima 100 m; bataia maxima 4460 m.

Aruncator calibrul 82 mm, model 1977

Cel mai mare aruncator ce se afla astazi in dotarea Armatei Romane, desi nu este clar daca el se mai afla inca in fabricatie, este cel de 120 mm, model 1982. Acesta a inlocuit aruncatoarele “Resita” si PM-43 (sovietic), interesant fiind faptul ca poate folosi munitia ramasa, inca excedentara dupa unele surse, de la cele doua vechi aruncatoare! Aruncatorul de 120 mm, model 1982, este montat si pe MLVM si MLI (nu stim sigur daca asemenea vehicule rare in dotare, mai sunt inca operationale), avand greutate scazuta si putand fi transportat cu caruciorul, camionul DAC 665T sau samarizat (de catre VM in teren greu accesibil, fiind totodata una dintre cele mai grele arme din dotarea acestora. Pe zapada VM il deplaseaza pe sanii –akie-iar samarizat, aruncatorul+munitia formata din bombe explozive, de iluminare, incendiare si fumigene, este transportat de 6 caluti de rasa pur romaneasca Hutul, cu 6 samare). Aruncatorul de bombe are urmatoarele caracteristici: calibrul 120,1 mm; greutatea bombei 16 kg; greutatea pentru mars 480 kg; greutatea pentru lupta 280 kg; camp de tragere vertical cuprins intre +45/+80 de grade; bataia maxima 5775 m; echipaj 6 militari.

Aruncator (mortier) calibrul 120mm, model 1982

Oficial, viitorul TBT va avea si o varianta echipata cu aruncator de 120 mm. Se intentioneaza ca aceasta sa fie complet automatizata (partea de incarcare, vizare si tragere), iar sistemul avut in vedere ar fi de fabricatie franceza (nu se stie insa cu siguranta). Posibil, daca nu probabil, sistemul sa fie asimilat intarasi adaptat actualului aruncator de 120 mm de fabricatie romaneasca, fiindca asa ar fi normal, existand capacitatea de a-l integra. Vom vedea insa ce va fi pana la urma, asteptam inca cu interes aparitia TBT nr. 1, care speram sa fie pe masura asteptarilor si dorintelor noastre, inclusiv ale militarilor nostrii.

Insa, de departe, cele mai mari aruncatoare ce s-au aflat in dotarea Armatei Romane, sunt cele de fabricatie sovietica de 160/240 mm. Aruncatorul MT-13, calibrul 160 mm, model 1943, a intrat in inzestrare in anul 1950, mai intai la Brigada 74 Artilerie Roman, si ulterior la Brigada 17 Artilerie Barlad. Nu se stie cate asemenea aruncatoare a avut armata in dotare. Insa, datorita masivitatii sale, bomba se incarca pe la culata prin bascularea lagarului cu teava catre inainte. Datorita reculului mare, aruncatorul era dotat cu amortizor de atenuare a acestuia, fiind transportat cu ajutorul ochiului de imperechere dispus la gura tevii, inlaturandu-se in timpul tragerii.

Aruncatorul MT-13 de 160 mm avea urmatoarele caracteristici: calibrul 160 mm; greutatea bombei F-852, 40,8 kg; greutatea pentru lupta 1170 kg; camp de tragere vertical cuprins intre +45/+80 de grade; camp de tragere orizontal de 25 de grade; viteza initiala 245 m/s; bataia maxima 5150 m; bataia minima 630 m; lungimea tevii 3030 mm; regimul de foc optim era de 3 proiectile/minut.

Aruncator calibrul 160mm MT-13

Tot in anul 1950, a intrat in dotare cel mai mare aruncator pe care armata l-a avut, pana in prezent, in dotare, M-240 de calibrul 240 mm. Acest urias in adevaratul sens al cuvantului, a ramas in dotare pana in anul 1995, la Brigada 74 Artilerie Roman (divizionul de aruncatoare mixt 160 si 240 mm), Brigada 175 Artilerie Galati (12 aruncatoare) si la Brigada 17 Artilerie Barlad ce facea parte din Rezerva General Strategica. Este interesant faptul ca acest aruncator masiv se mai afla inca in dotarea unor state ca: Bulgaria, Ungaria, China, India,  Vietnam, etc, iar din anul 1975 are si o varianta autopropulsata 2S4 TULPAN (bataie extinsa la 20 km), neachizitionata insa de catre Romania. Desi era inca performant, decizia retragerii acestuia din dotare s-a datorat proiectelor LAROM si ATROM, dupa unele surse, si s-ar afla stocate si conservate.

Aruncator calibrul 240mm M-240

Datorita masivitatii sale, acest aruncator, in anii *50, era tractat de autotractoare de fabricatie sovietica AT-P/L/S, care duceau totodata 11 oameni si munitia aferenta acestuia. Dupa anul 1955, cand in inzestrare au inceput sa intre autocamioanele de fabricatie romaneasca “Carpati” si “Bucegi”, aruncatorul era deservit inclusiv de catre acestea.

Aruncatorul era un adevarat mastodont fiind greu de manevrat si amplasat. Putea fi amplasat doar pe teren sau sol tare, fiind compus din: teava cu inchizator dispusa pe un afet cu sistem de atenuare a reculului cu arc, ce proteja aparatele de ochire si evita afundarea in pamant a placii de baza (aceasta cantarea nici mai mult, nici mai putin de 685 kg!), iar ochiul de imperechere pentru tractarea cu autotractorul, detasabil in timpul tragerii, cantarea…65 kg. Un adevarat monstru, am putea spune!

Bomba aruncatorului F-864, era si ea “micuta”, cantarind 130,7 kg (34 kg reprezenta numai incarcatura de trotil) si avea o inaltime de 1,6 m. Operatia de incarcare era laborioasa si greoaie, fiind executata de catre 5 militari antrenati in acest sens. Ea decurgea in felul urmator: teava aruncatorului se rabata in pozitie orizontala cu inchizatorul deschis; bomba se aducea pe un carucior langa teava fiind ridicata cu doi clesti metalici care se fixau pe corpul acesteia, fiecare cleste fiind manuit de catre doi militari; bomba era ridicata de cei 4 militari la inaltimea umerilor si asezata pe suportul de usurare a incarcarii, dupa care era impinsa in teava de cel de-al cincelea militar. Datorita acestui procedeu complicat si greoi, un echipaj bine antrenat si… rezistent, ajungea sa traga un foc/minut. Mult sau putin nu conteaza, fiindca efectul la tinta era devastator!

Aruncatorul M-240 avea urmatoarele caracteristici: calibrul 240 mm; greutatea pentru lupta 3610 kg; greutatea pentru miscare 4230 kg; lungimea tevii 5340 m; inaltimea in pozitie de mars 2120 m; camp de tragere vertical cuprins intre +45/+80 de grade; camp de tragere orizontal de 25 de grade; bataia maxima 9700 m.

 

Surse: ARTILERIA ROMANA IN DATE SI IMAGINI (Col. Conf. univ. dr. Adrian Stroea; Lt. col. Gheorghe Bajenaru); WIKIPEDIA –Enciclopedia libera; Internet.

Sursa poze: Wikipedia

 

 

Va urma,

 

WW

INTELIGENTA ROMANEASCA: Romania si armele secrete…

Standard

Cu acest articol intram pe terenul speculatiilor, fiindca nimeni, dar absolut nimeni, nu poate confirma existenta acestor sisteme. Cei care ar putea sa confirme existenta lor, sunt doar cei care au lucrat la ele (asta daca au si fost create), insa asa ceva nu se va intampla niciodata. Si-atunci nu ne raman decat teoriile, zvonurile, legendele…adica, nimic concret. Desi acestea par de domeniul SF, cel putin atunci cand ne referim la Romania si potentialul ei stiintific si militar, marile puteri ale lumii au sau dezvolta asemenea sisteme: arma meteo, lasere extrem de performante, arme cu microunde, arme antisatelit, arma geofizica, etc. Totusi, sporadic mai apar si informatii, neverificabile insa, despre preocuparile Romaniei de dinainte de 1989, legate de anumite sisteme si tehnologii. Un singur lucru, ce inainte de 1989 era considerat tabu, ni s-a confirmat pana acum, si anume incercarea de a obtine o bomba nucleara prin cercetari proprii. Programul a fost inchis (oficial) definitiv la presiunea SUA si a Rusiei, in anul 1993, dar cert este faptul ca acesta era avansat, inclusiv realizarea unui vector purtator pentru acest tip de incarcatura. Insa, ceea ce consideram a fi doar o legenda, s-a CONFIRMAT!
O alta legenda este momentul 1968 si asa-zisa “invazie sovietica” care ar fi avut si n-ar fi avut loc. Atunci (daca intr-adevar sovieticii ne-au invadat), Armata Romana a folosit un laser extrem de puternic, creatie a lui Coanda sau a profesorului Constantinescu. Conform teoriilor, acest laser a reusit sa impiedice invazia, topind tancurile sovietice. Se spune ca era enorm de mare, fiind montat pe trailere speciale. Greu de crezut insa, fiindca tehnologia laser se afla la inceput, iar Coanda s-a intors in Romania dupa anul 1968, deci…teorii.
O alta arma despre care au aparut zvonuri, ce ar fi fost realizata de catre cercetatorii romani intre anii 1963-1967, este INSTALATIA ELECTRONICA DE APARARE ANTIAERIANA SI ANTISATELIT!!! Suna SF, nu-i asa? Cert este faptul ca aceasta era mai usor de realizat in acei ani, si dupa unele surse, ar fi fost folosita impotriva invadatorilor sovietici in august 1968. Daca ea a existat si a fost folosita, nimeni nu stie cu certitudine! Aceasta Arma consta in anumite procedee si instalatii (se spune ca puteau fi folosite anumite sisteme ce intrau in compunerea sistemului de aparare AA existent), prin care se creau atat in straturile superioare ale ionosferei cat si in cele inferioare ale atmosferei, baraje de sarcini electrice. Aceasta arma nu putea fi detectata si anihilata de niciun sistem de aparare existent la acea data, si ar fi fost create mai multe prototipuri. Conform unor surse independente, cu aceasta arma au fost volatilizate cateva tancuri si un avion sovietic in 1968, dezvoltandu-se printr-un procedeu neclar noua, o temperatura cuprinsa intre 15000-20000 C; temperatura la care orice metal cunoscut pe atunci ar fi trecut din starea solida direct in cea gazoasa!!! In sfarsit, daca aceasta arma a existat (putin probabil insa), nu vom sti cu certitudine niciodata. Poate candva, asa cum s-a intamplat cu programul nuclear romanesc, a carui existenta era contestata de multi, vom afla realitatea. Deocamdata, ENIGME!
Greu de crezut ca daca ar fi existat, astazi cand Romania este membru NATO si UE, avand parteneriat strategic cu SUA si nu numai, ele ar mai fi putut ramane…secrete. Insa, sunt ferm convins ca ne-am dori ca CEVA sa EXISTE! Nu ne-ar prinde deloc rau in contextul geo-politic si militar actual…Nu de putine ori m-am intrebat daca cercetarea romaneasca ar fi putut crea arme deosebite, dar de un singur lucru nu ma indoiesc, si anume de faptul ca SE PUTEA.

WW