http://www.indaparare.ro/

Proiect varianta Adrian Nania

                                                        STRATEGIA INDUSTRIEI  DE APĂRARE

2010 – 2015

 

 

Strategia industriei de aparare pentru perioada 2010 – 2015 are la baza o serie de reglementari aflate in vigoare, care implica obligatii si responsabilitati, dar si obiective care vizeaza relansarea activitatii in acest sector strategic al economiei romanesti .

Baza legala ce a stat la elaborarea strategiei :

1) Hotararea Parlamentului Romaniei de aprobare a “ Strategiei Nationale de Aparare a Tarii “ din data de 4 noiembrie 2008 privind  directiile prioritare de actiune, care prevede :

– finalizarea restructurarii in vederea eficientizarii activitatilor pe criterii de rentabilitate

– corelarea cu dinamica procesului de transformare a capacitatii de aparare, precum si cu nevoile reale ale sistemului national de securitate si aparare ;

– modernizarea si retehnologizarea capacitatilor de productie militara, inclusiv cu firme de profil, in mod prioritar, din tari membre NATO si ale Uniunii Europene ;

– conectarea la programele si proiectele Agentiei Europene de Aparare ( EDA ) in domeniul cercetarii, tehnologiilor si armamentelor .

2) “ Strategia de Securitate Nationala a Romaniei “ document elaborat de Presedintia Romaniei in anul 2007 ;

3) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, cu modificările şi completările ulterioare ;

4) Legea nr. 477/2003 privind pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare ;

5) Hotărârea Guvernului nr. 1597/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare;

6) Hotărârea Guvernului nr. 813/2002 privind aprobarea Listei agenţilor economici şi capacităţilor producţiei de apărare ;

7) “ Strategia de transformare a Armatei “, elaborata in anul 2007 de catre Ministerul Apararii Nationale ;

8) Planul strategic al Ministerului Apararii Nationale pentru perioada 2010 – 2013 ;

9) Tratatul de instituire al Comunitatii Europene ;

10) “ Strategia pentru o industrie europeana de aparare mai puternica si mai competitive “ document elaborat de Comisia UE in anul 2007 ;

11) Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 iulie 2009

12) Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 189/2002 privind operaţiunile compensatorii, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la contractele de achiziţii pentru nevoi de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri si de prestare de servicii de către autorităţile sau entităţile contractante în domeniile apărării si securităţii ;

I. Evolutia industriei de aparare

1) Perioada inceputului de an 1990 :

–         Armata romana era inzestrata integral cu produse si echipamente fabricate de

catre industria proprie de aparare ;

–         tehnica militara era corespunzatoare Tratatului de la Varsovia ;

–         unele capacitati militare erau dublate cu alte capacitate, dezvoltate in perioada 1980, pentru a face fata volumului mare de export ;

–         Romania era a cincea tara exportatoare de armament din lume, volumul anual al exporturilor depasind cifra de 800 mil. USD ; din totalul datoriilor tarii industria de aparare a acoperit cca. 7,5 mlde USD ;

–         industria de aparare genera o industrie pe orizontala puternica, iar rezultatele militare ale cercetarilor de varf aveau aplicabilitate in productia civila ;

–         la unele uzine productia era duala, capacitatile militare fiind completate cu capacitati civile ;

–         numarul de salariati care isi desfasurau activitatea in acest sector atingea cifra de 220.000 ;

–         gradul de incarcare a capacitatilor si al personalului era de 100% .

2) Perioada 1990 – 1997 :

– incetarea razboiului rece si desfiintarea Tratatului de la Varsovia ;

– incheierea unor tratate si acorduri internationale pentru reducerea armamentului din dotare si limitarea pietelor pe care Romania putea exporta ;

– comenzile de la principalul beneficiar Ministerul Apararii incep sa se reduca proportional cu apetitul acestei institutii pentru importuri ;

– apare pentru prima oara notiunea de somaj tehnic si deci reducerea de salarii si specialistii incep sa migreze spre alte zone economice, inclusiv in strainatate ;

– industria de aparare incepe sa se dezorganizeze divizandu-se in doua : RATMIL in subordinea Ministerului Industriilor si RA Arsenalul Armatei ;

– apar primele incercari de privatizare mai mult intamplatoare si mai ales pentru satisfacerea unor interese private ;

– exportul de armament se prabuseste, Romania avand interdictii din partea ONU, NATO, SUA si UE pentru anumite zone de conflict ;

– se continua somajul tehnic, concomitent cu plecarea masiva a celor mai buni specialisti, colectivele de cercetare se dezintegreaza ; apar primele concedieri colective ale salariatilor .

3) Perioada 1997 – 2004 :

– continua si se accentueaza declinul industriei de aparare :

– marea realizare a tarii, de integrare in structurile NATO, nu aduce nimic bun pentru industria de aparare autohtona, pentru ca nici o institutie implicata in acest proces nu a negociat si integrarea acestui sector in noul parteneriat ;

– contractele cu beneficiarii interni scad in continuare alarmant, ajungandu-se la un grad de incarcare a capacitatilor sub 5 % ( anexa 1 ) si la o scadere dramatica a cifrei de afacere ( anexa 2 ) ; Ministerul Apararii promoveaza  in continuare o politica prioritara pentru importuri, statul roman indatorandu-se peste masura ;

– dezintegrarea structurilor de cercetare – dezvoltare, ca urmare a reducerii comenzilor, precum şi prin migrarea cadrelor de specialitate în alte domenii.

– agentii economici incearca cu resurse proprii sa omologheze si sa promoveze  produse noi tip NATO, fara a avea garantia contractarii lor de catre fortele sistemului de aparare ;

– este perioada marilor restructurari vizand, in principal salariatii din acest sector         ( anexele 4 ) ; astfel in aceasta perioda au fost disponibilizati peste 52.000 salariati, netinandu-se cont  de structura de personal, fiind vizat in primul rand personalul direct productiv ;

– in perioada 2000 – 2004 se restructureaza si o serie de capacitati prin :

a. separarea capacitatilor civile de cele militare ;

b. crearea de societati comerciale mixte ;

c. constituirea de parcuri industriale ;

d. valorificarea prin inchiriere sau vanzare a unor active

Restructurarea se face insa haotic, fara o tinta precisa si mai ales fara sustinere financiara a procesului de modernizare – retehnologizare .

– desi capacitatile se restructureaza, planul de mobilizare ramane in continuare la cifre ametitoare, imposibil de realizat ;

– putinele resurse financiare pentru investitii sunt alocate si ele haotic, vizand mai ales productia civila sau crearea de capacitate paralele si mai putin modernizarii fluxurilor de produse si promovarii produselor noi ;

– uzinele acumuleaza datorii mari, fiind decapitalizate si neputand sa faca fata procedurilor de licitatie ;

– se incearca recucerirea pietelor externe traditionale, unde produsele romanesti sunt in continuare cautate, ajungandu-se treptat la o cifra de cca. 50 mil. Euro anual .

4) Perioada 2004 – 2009 :

Situatia industriei de aparare  devine critica, pe alocuri disperata :

– majoritatea societatilor comerciale au datorii mari, grevate de majorari si penalitati semnificative, unele chiar se afla in stare de faliment ;

– restructurarea promovata si-a aratat ineficienta in contextual nesustinerii financiare a activitatilor din programe ;

– au loc ultimele disponibilizari, cele mai multe la presiunea salariatilor, incantati de platile compensatorii oferite ;

– sustinerea financiara pentru nucleele de specialisti se diminueaza de la an la an, ajungandu-se la un numar mediu anual de cca. 1.200 salariati din totalul de 7.000 ;

– o serie de societati sunt in stadiul de avarie, la limita functionalitatii, realizand doar activitati de paza si mentinerea capacitatilor ;

– actiunile de privatizare sunt sortite esecului in lipsa unei piete interne de desfacere ; investitorii strategici straini nu se arata interesati sa investeasca in cladirile vechi, tehnologia depasita si problemele sociale din uzine ;

– exportul de armament, desi cererile de oferte sunt in continua crestere, nu reuseste

sa depaseasca cifra de 60 mil. Euro ;

– problemele sociale se acutizeaza, angajatii ajungand la disperare din cauza veniturilor foarte reduse si lipsa perspectivei  zilei de maine ;

– trecerea industriei de aparare la AVAS si revenirea ei la Ministerul Ecomiei sub forma unei directii si nu un departament condus de un secretar de stat, ineficienta Agentiei de offset, redirectionarea OPSPI catre MAE, sunt tot atatea cauze care au contribuit la dezorganizarea sectorului .

 

II. Analiza SWOT privind industria de aparare

 

1. Puncte tari :

– este principalul furnizor intern de produse de tehnică militară necesare înzestrării forţelor sistemului naţional de apărare ;

– are potenţial de export de produse de tehnică militară concepute în cadrul fostului tratat varşovian cât şi de produse de tehnică militară compatibile cu cele similare din cadrul N.A.T.O ;

– forţă de muncă ieftină ;

– forţă de muncă cu experienţă îndelungată ;

– are unele spaţii excedentare, care pot fi reamenajate astfel încât să primească alte destinaţii în sfera producţiei ;

– capacităţi de mentenanţă în domeniul aviaţiei militare şi civile, inclusiv centre regionale de mentenanţă în cadrul N.A.T.O.

 

2. Puncte slabe

– agenţii economici sunt decapitalizaţi ;

– amplasamente situate în zone monoindustriale sau slab industrializate ;

– structuri de cercetare – dezvoltare dezintegrate ;

– existenţa unui număr mare de produse fabricate după documentaţii şi licenţe ex-sovietice ;

– tehnologii de fabricaţie învechite (uzate moral şi fizic) ;

– investiţii mari privind modernizarea şi retehnologizarea unor capacităţi de producţie nefinalizate ;

– infrastructuri şi utilităţi uzate moral şi fizic ;

– agenţi economici dependenţi din punct de vedere energetic de diverşi operatori aflaţi în alte sectoare industriale .

3. Oportunităţi :

– România este membră N.A.T.O si in Comunitatea Europeana ;

– existenţa unor beneficiari externi care solicită produse de tehnică militară având la bază concepţie sovietică ;

– operaţiuni compensatorii referitoare la contractele de achiziţii pentru nevoi de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, conform OUG nr. 89/2002 ;

– necesitatea asigurării mentenanţei privind produsele de tehnică militară livrate forţelor sistemului naţional de apărare ;

– necesitatea delaborării unor mari cantităţi de muniţii ;

– necesitatea asigurării pieselor de schimb pentru produsele de tehnică militară livrate forţelor sistemului naţional de apărare.

         

4. Constrângeri :

– nivelul tehnologic scăzut al agenţilor economici ;

– specificul pieţei de produse de tehnică militară ;

– existenta unui cadru fiscal si legislativ neprietenos ;

– lipsa unei legi specifice industriei de aparare .

 

III.  Structura industriei de aparare

 

      In industria de aparare exista, in subordonarea sau coordonarea Ministerului Economiei Comertului si a Mediului de Afaceri, un număr de 39 de agenţi economici din care 22 cu capital majoritar de stat şi 17 cu capital majoritar privat (anexele 5 şi 6).

Existenţa unui număr de 8 firme cu capital mixt constituite între agenţi economici din industria de apărare şi persoane juridice şi fizice din ţară şi de peste hotare.

Societatile  din industria de aparare grupate pe tipuri de armamente si munitie :

a) armament : S.C Arsenal  Resita S.A ;  S.C Carfil  Brasov  S.A ; S.C Uzina Mecanica  Cugir S.A ; S.C Uzina Mecanica Orastie .

b) munitii : S.C Fabrica de Arme Cugir ; S.C Uzina Mecanica Sadu S.A ; S.C Metrom                       S.A Brasov ; S.C Uzina Mecanica Mija S.A ; S.C Uzina Mecanica Plopeni S.A ;

S.C Tohan  Zarnesti S.A ; S.C Uzina de Produse Speciale Dragomiresti S.A ; S.C Uzina Mecanica Filiasi S.A ; S.C Uzina Mecanica Babeni ; S.C Uzina Mecanica Dragasani ;

c) blindate : S.C MFA S.A Mizil ; S.C Uzina Mecanica Moreni S.A ; S.C Uzina Mecanica Bucuresti S.A ; S.C Uzina Mecanica Marsa S.A ;                                                   d) chimic : S.C Pirochim Victoria S.A ; S.C Fabrica de Pulberi Fagaras S.A ; S.C ROMCARBON S.A Buzău ; S.C Nitroexplosive S.A Făgăraş ;

e) optoelectronica telecomunicatii si rachete : S.C Electromagnetica S.A Bucuresti ;                               S.C ELPROF S.A Bucuresti ; S.C Electromecanica  Ploiesti S.A ; S.C I.O.R  S.A Bucuresti ; S.C IEMI S.A Bucuresti ; S.C ELETTRA Communications S.A Ploiesti ;

f) naval : S.C Santierul Naval Mangalia S.A ;

g) aeronautica : S.C Aerofina S.A Bucuresti ; S.C Aerostar S.A Bacau ; S.C Aerotech  S.A Bucuresti ; S.C Avioane Craiova S.A ; S.C IAR S.A Brasov ; S.C IMA Metav S.A Bucuresti ; S.C ROMAERO S.A Bucuresti ; S.C Turbomecanica S.A Bucuresti ; S.C Condor S.A Bucureşti ;

h) cercetare – dezvoltare : S.C  ICPSP  S.A Bucuresti

Fisele tehnice ale societatilor comerciale din industria de aparare, cuprinzand capabilitatile tehnice, stadiul actual de dezvoltare si principalele directii de actiune, sunt prezentate in Anexele nr. 7.1 – 7.38 .

 

 

 

 

 

IV. Obiectivele industriei de aparare

 

1. Participarea la inzestrarea si modernizarea Armatei :

 

Dezideratul trebuie sa fie : “ O armata romana moderna inzestrata cu tehnica de lupta performanta, produsa de catre o industrie de aparare moderna “.

În acest sens, tinand cont de obiectivele  trecute in “ Planul strategic al Ministerului Apararii Nationale pentru perioada 2010-2013 “ priorităţile înzestrării, la nivelul Armatei României, vizează:

a) dotarea contingentelor dislocate în teatrele de operaţii cu echipamentele şi sistemele de armă necesare pentru realizarea capabilităţilor prevăzute si in corelare cu cerinţele structurii de forţe şi cele ale obiectivelor asumate faţă de NATO şi UE, precum şi

pentru creşterea nivelului protecţiei şi securităţii trupelor participante la misiuni ;

b) achiziţia echipamentelor necesare finalizării implementării concepţiei de comandă-control la nivel naţional ;

c) achiziţionarea echipamentelor pentru investiţiile care contribuie la îndeplinirea celorlalte obiective ale politicii de securitate a ţării în domeniul militar ;

d) dotarea cu sisteme de armamente şi echipamente a forţelor nedislocabile ;

e) programe de achiziţii/modernizare pentru asigurarea protecţiei teritoriului naţional .

     Acţiunile în domeniul logistic au ca finalitate, printre altele, cresterea nivelului de interoperabilitate tehnică în vederea participării la misiuni de apărare colectivă, conduse de NATO şi UE, derularea programelor de achiziţii – echipamente şi tehnică, conform strategiei de înzestrare a armatei .

Obiectivele declarate de catre Ministerul Apararii in domeniul logistic, cu posibile implicatii pentru industria de aparare, sunt :

− casarea muniţiei pentru armamentul şi tehnica scoase din înzestrare, precum şi a celei cu termen de valabilitate depăşit şi continuarea procesului de valorificare a excedentelor de tehnică şi material ;

− organizarea şi desfăşurarea achiziţionării şi distribuţiei de bunuri materiale şi servicii necesare sprijinului logistic al categoriilor de forţe ale armatei ;

− gestionarea rezervelor strategice şi operative ;

− asigurarea mentenanţei la tehnica comună aparţinând celorlalte programe ;

Pentru a veni in intampinarea dezideratelor Armatei, prin Hotararea CSAT nr.        S 147/30.10.2007 s-au aprobat programele multianuale de inzestrare strategice : transportorul blindat pentru trupe, vehicule de teren blindate si neblindate, avionul multirol al Fortelor Aeriene, sistemul de rachete sol-aer cu bataie mare, vanatorul de mine si corveta multifunctionala .

Reglementarile europene din domeniul apararii si achizitiilor militare nu impun, deocamdata, restrictii in ceea ce priveste atribuirea acestor programe industriei de aparare proprii. Astfel, in Tratatul de instituire UE la art. 296, lit. b se prevede :

“ orice stat membru poate lua masurile pe care le considera necesare pentru protectia intereselor esentiale ale sigurantei sale si care se refera la productia sau comertul cu armament, munitie si material de razboi ; aceste masuri nu trebuie sa modifice conditiile concurentei pe piata comuna în ce priveste produsele ce nu sunt destinate unor scopuri specific militare “.

Nici ultimele reglementari UE din domeniul achizitiilor militare nu restrictioneaza modalitatea de atribuire a contractelor pentru industria de aparare autohtona ; astfel in

Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 iulie 2009

privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri si de prestare de servicii de către autorităţile sau entităţile contractante în domeniile apărării si securităţii si de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE, la art. 2 ce vizeaza domeniul de aplicare, se mentioneaza     ca directiva se aplica “ sub rezerva articolelor 30, 45, 46, 55 si 296 din tratat “ .

        In aceste conditii, participarea industriei de aparare romanesti la realizarea programelor de inzestrare ale Armatei este una din prioritatile relansarii activitatii in acest sector si se poate realiza, daca se iau urmatoarele masuri :

a) masuri de reglementare, care sa vizeze mentinerea legislatiei in cadrul normelor adoptate de UE, in sensul protectiei industriei proprii, asa cum procedeaza toate tarile europene ; astfel, pentru produsele strategice ce urmează a fi achiziţionate şi sau modernizate, după caz, autorităţile contractante din cadrul Sistemului National de Aparare si Securitate ( SNAS ), trebuie sa transmita operatorilor economici, prin ministerul de resort, cerinţele operaţionale, din momentul aprobării acestora .

Ministerul de resort, după consultari cu operatorii economici sau organizaţiile reprezentative ale acesora, va transmite autorităţilor contractante, propunerile cu privire la strategia de participare a industriei de apărare în derularea procedurii de achiziţie .

În situaţia în care, prin strategia propusă de ministerul de resort, sunt identificaţi  operatori economici care singuri, sau în asociere, au capabilitatea şi capacitatea de a livra produsele strategice, autoritatea contractantă  sa fie obligată să organizeze proceduri  de atribuire a contractului de achiziţie prin negociere directă cu aceştia.

În situaţia în care, prin strategia propusă, nu sunt identificaţi operatori economici care să fie invitaţi la proceduri de atribuire a contractului de achiziţie prin negociere directă, sau în cazul în care, deşi sunt invitaţi, negocierea directă nu este urmată de semnarea contractului de achiziţie, din motive obiective, autorităţile contractante au dreptul să organizeze proceduri competitive de atribuire a contractului de achiziţie .

În această situaţie, prin documentaţia de atribuire se prevede ca ofertantul desemnat câştigător să subcontracteze  cu operatori economici care deţin capacităţi strategice, nominalizaţi de ministerul de resort, lucrări şi/sau echipamente în volum de minim 30% din valoarea totală a contractului/acordului cadru şi de minim 50% din valoarea obligaţiilor de offset.

In cazul în care autorităţile contractante achiziţionează, prin proceduri competitive, produse  specifice industriei de apărare, altele decât cele strategice, acestea trebuie sa prevada în documentaţia de atribuire clauze care obliga ofertantul desemnat câştigător să subcontracteze lucrări şi/sau  echipamente, cu operatori economici din industria de apărare în volum minim 30% din valoarea totală a contractului/acordului cadru şi să realizeze cu aceştia  operaţiuni de offset în volum de minim 50% din valoarea totală a acestor obligaţii ”.

      b) masuri pentru eliberarea spatiilor si depozitelor Armatei  de produsele casate sau  aflate in curs de casare si la limita resursei de functionare . Masurile vizeaza preluarea cu titlu gratuit a acestor produse de catre industria de aparare si delaborarea / dezmembrarea lor in vederea distrugerii si/sau valorificarii unor subansambluri sau componente .

Acest deziderat comun poate fi realizat numai in conditiile acoperirii cheltuielilor generate la agentii economici de aceste operatiuni ; din datele statistice rezulta ca in medie, numai 60% din costuri sunt acoperite prin valorificarea elementelor ramase in urma delaborarii respectiv a dezmembrarii produsului .

Diferenta de cost trebuie sa fie asigurata de catre Ministerul Apararii si/sau eventual de catre Ministerul mediului, pentru ca masurile luate vin sa protejeze mediul ambiant .

       c) masuri tehnice, care au ca obiectiv necesitatea asigurării mentenanţei si a pieselor de schimb pentru produsele de tehnică militară, livrate forţelor SNAS .

Indiferent de tipul procedurii de atribuire a contractului de achiziţie, autorităţile contractante vor prevedea ca mentenanţa produselor de tehnică militară să fie  asigurată  de către operatorii economici din industria de apărare .

d) masuri economico-financiare care sa vizeze eliberarea agentilor economici de povara datoriilor si a cheltuielilor constante neproductive :

– stergerea datoriilor, a majorarilor de intarziere si a penalitatilor ;

– acordarea de facilitati fiscale cum ar fi : scutirea de la plata a impozitelor si taxelor pe cladiri si terenuri, a taxei pe valoarea adaugata, a taxelor vamale si a impozitului pe profitul reinvestit ;

– realizarea pazei obiectivelor strategice cu jandarmi, platiti de la bugetul de stat ;

– alocarea de resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor constante neproductive, pentru capacitatile care nu au incarcare .

       e) masuri de offset :

      – semnarea contractului dintre operatorul economic si ofertantul castigator privind lucrarile sau echipamentele subcontractate, precum si a contractului privind obligatiile asumate de offset, sa se faca anterior semnarii contractului de achizitie ;

– nerespectarea de catre ofertantul castigator a clauzelor prevazute mai sus sa atraga dupa sine penalitati, ce vor fi prevazute in contractul de achizitii ;

       f) masuri organizatorice :

Constituirea unei Comisii interministeriale pentru industria de aparare, formata din reprezentanti ai principalelor structuri din SNAS, MEC, OCSPS, MAE si MFP, care sa identifice modalitatile si parghiile de transformare ale industriei de aparare intr-o industrie moderna, vizand satisfacerea nevoilor interne de aparare .

  

  2. Participarea industriei de aparare la proiectele europene   

     a) industria de aparare europeana :

Securitatea naţională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru, atât în domeniul apărării, cât si al securităţii, insa tendinta europeana este de participare a statelor la crearea unei piete europene pentru echipamentele de aparare .                                    Industria europeană de apărare realizează o cifră de afaceri anuală de peste 55 mlde EURO, ceea ce reprezintă aproximativ 30% din productia mondială si numără mai mult de 300.000de angajati . În urmă cu douăzeci de ani, cifra de afaceri reală si numărul de locuri de muncă era aproape de două ori mai mare. De la sfârsitul războiului rece, strategiile în materie de apărare au fost revizuite, fortele armate europene au fost restructurate si cheltuielile pentru apărare au fost reduse.

Formarea progresivă a unei pieţe europene a echipamentelor de apărare este indispensabilă în vederea consolidării Bazei industriale si tehnologice europene de apărare ( BITA ) si pentru dezvoltarea capacităţilor militare necesare punerii în aplicare a politicii europene de securitate si de apărare a Uniunii .                                                                                           Statele membre au ajuns la un consens cu privire la nevoia de a crea, a dezvolta si a susţine o BITA care să fie fondată pe capacităţi, competentă si sa fie competitivă .  Pentru a îndeplini acest obiectiv, statele membre pot să utilizeze diferite instrumente,   în conformitate cu dreptul comunitar, în vederea instituirii unei adevărate pieţe europene a echipamentelor de apărare si a unor condiţii de concurenţă echitabile, atât la nivel european, cât si la nivel mondial. Acestea ar trebui să contribuie, de asemenea, la dezvoltarea în profunzime a diversităţii bazei de furnizori europeni din domeniul apărării, în special prin stimularea participării IMM-urilor si a furnizorilor netradiţionali pentru BITA, prin sprijinirea cooperării industriale si prin promovarea unor furnizori secundari eficienţi si cu o bună capacitate de reacţie.

O BITA puternică în Europa rămâne un suport fundamental al politicii europene de securitate si apărare ( PESA ) . Această politică are rolul de a oferi Uniunii Europene capacitățile necesare care să-i permită să acționeze în mod autonom în caz de criză internațională, fără a prejudicia acțiunile întreprinse de NATO. BITA furnizează instrumentele necesare pentru a răspunde nu doar provocărilor mondiale în materie de apărare, ci si noilor provocări care apar pe planul securității. Doar o BITA competitivă poate oferi Europei autonomie, prețuri accesibile precum si capacitatea de a coopera cu parteneri internaționali în dezvoltarea si producerea de echipamente de apărare.

         b) directii de actiune pentru integrare :

Cooperarea în domeniul industriei de apărare, la nivelul Uniunii Europene, reprezintă un domeniu esenţial pentru operaţionalizarea PESA, contribuind la optimizarea capacităţilor europene în domeniul managementului crizelor .

Din această perspectivă, România este interesată în participarea la activităţile şi programele Agenţiei Europene de Apărare (EDA), odata cu dobandirea calitatii de  membru cu drepturi depline al Uniunii Europene .

Avand in vedere si aceste deziderate ale UE, Presedintia Romaniei a elaborat in anul 2007 “ Strategia de Securitate Nationala a Romaniei “ din care citam :

“ O direcţie specială de acţiune, cu implicaţii importante în înfăptuirea obiectivelor securităţii naţionale o reprezintă restructurarea, dezvoltarea şi modernizarea industriei de apărare . Parte componentă importantă a economiei naţionale, aceasta trebuie să depăşească starea de stagnare şi provizorat şi să evolueze rapid pe coordonatele eficientizării şi ale interoperabilităţii cu industria de apărare europeană, în conformitate cu cerinţele securităţii naţionale. Eforturile vizând acest proces vor fi orientate în special în următoarele direcţii: privatizarea, restructurarea, modernizarea şi retehnologizarea capacităţilor industriei de apărare, prin cooperare cu firme din cadrul Uniunii Europene şi al altor parteneri din NATO; racordarea întreprinderilor româneşti de profil la activităţile Agenţiei Europene de Apărare ; proiectarea gamei de produse în funcţie de necesităţile reale ale instituţiilor de securitate româneşti .

În ceea ce priveşte cele 6 programele de înzestrare de importanţă strategică (PÎIS6), aprobate de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prin Hotărârea nr. S-147/2007, acestea vor fi tratate ca o capabilitate. Costurile de achiziţie iniţiale, inclusiv cele pentru infrastructură, reprezintă doar o parte a cheltuielilor aferente acestora, deoarece asigurarea capabilităţii presupune în plus existenţa personalului de operare şi întreţinere, precum şi alocarea unei sume semnificative pentru operare şi mentenanţă, cheltuieli pe ciclul de viaţă care în anumite situaţii pot depăşi costul investiţiei iniţiale “.                                 

Europa dispune de numeroase întreprinderi competitive atât la nivel european cât si mondial, având potențialul de a deveni lider mondial în numeroase segmente de piață.      Industria europeană de apărare are de asemenea potențialul de a produce toate produsele necesare pentru a răspunde provocărilor care apar la scară mondială si de a pune la dispoziția forțelor care acționează în lume, în numele Uniunii Europene, echipamentele si sistemele de înaltă performanță necesare pentru îndeplinirea misiunii lor .

       In aceste conditii, este absolut necesar ca industria de aparare romaneasca sa intre in parteneriat cu aceste intreprinderi, sa participe la realizarea unor proiecte comune in cadrul EDA si sa contribuie la realizarea BITA .

Incercarile de parteneriat utilizand instrumentele privatizarii ( vanzarea actiunilor la societatile cu capital majoritar de stat, constituirea de societati mixte, inchirieri de active in vederea realizarii unor proiecte comune, etc. ) s-au aratat a fi ineficiente, atata timp cat statul roman nu a oferit un segment de piata interna pentru produsele respective .

Exemplul cel mai elocvent il consituie S.C “ Arsenal Resita “ S.A, filiala in cadrul Companiei Nationale ROMARM S.A , care a fost scoasa la privatizare in anul 2005 ; doua firme puternice si-au manifestat intentia de cumparare, Rheinmetall – Germania si Soltam – Israel, insa numai in conditiile promovarii de catre MApN a programului de obuzier 155 mm, care urma sa se realizeze la Resita .

Privatizarea nu s-a realizat, deoarece cei doi investitori strategici, in conditiile stoparii programului de inzestrare, nu au mai fost interesati de privatizare, uzina ajungand in situatia de avarie ( din 436 salariati au mai ramas 56 salariati in principal pentru activitatile de paza si mentinere capacitate ) .

Este evident faptul ca, atata vreme cat se va continua cu politica paguboasa de a importa tehnica militara ( deoarece se produce somaj in tara, scad contributiile la PIB-ul Romaniei si indatoreaza statul roman ) uzinele de armament si munitie vor ramane neatractive pentru investitorii straini .

Totodata, lipsa unor tehnologii moderne, care sa genereze produse la preturi competitive, imposibilitatea de a promova tehnica noua, moderna, in lipsa unor licente de fabricatie si/sau investitii majore, sunt tot atatea impedimente pentru participarea la proiectele europene . In plus, putinele colective de cercetare – dezvoltare sunt deja imbatranite, nemotivate financiar si resimt din plin lipsa de perspectiva in activitatea lor.

In consecinta, masurile de reglementare, descrise la punctul I – “ participarea la inzestrarea si modernizarea Armatei “ sunt singurele in masura sa asigure participarea societatilor romanesti la parteneriate cu firmele europene si sa faciliteze integrarea industriei de aparare in structurile similare euroatlantice .

Aceste masuri trebuie continuate apoi cu actiuni de privatizare, pentru ca odata intrate in parteneriat pe un tip de afacere, investitorii straini vor dori sa conduca afacerea si deci vor participa la cumpararea pachetului majoritar de actiuni .

       c) evolutia pietei industriei de aparare :

Guvernele au o influență dominantă asupra sectorului apărării prin diferitele roluri pe care le joacă : autoritățile de reglementare, proprietarii, acționarii care dețin controlul, finanțatorii activităților de cercetare si dezvoltare si beneficiarii principali.    Cu toate acestea, multe alte părți sunt implicate în definirea cadrului strategic si de reglementare în care acest sector trebuie să funcționeze. Politicile în materie de securitate si apărare sunt definite de Uniunea Europeană, NATO precum si de fiecare stat membru în parte . Cadrul de reglementare este definit de dispozițiile Tratatului, de politicile comunitare si de statele membre. Agenția Europeană de Apărare (EDA), în cadrul căreia statele membre și Comisia conlucrează, are misiunea de a sprijini Consiliul si statele membre în eforturile lor de îmbunătățire a capacităților europene de apărare si de consolidare a unei BITA europene .

       – contextul financiar :

Bugetele nationale consacrate apărării constituie principalul factor determinant al

perspectivelor industriei apărării. Aceste bugete reflectă politicile si prioritătile nationale si, în decursul ultimilor 20 de ani care au urmat sfârsitului războiului rece (ca „dividend al păcii”), ele s-au redus la jumătate (de la 3,5% din PIB în anii 1980 la o medie actuală de 1,75%), ducând la o reducere a cifrei de afaceri si a locurilor de muncă. Conform EDA, o crestere a cheltuielilor globale în materie de apărare pare putin probabilă în Europa. Investitiile în cercetare si tehnologie, precum si în dezvoltare si achizitii publice reprezintă o fractiune mult mai mică din bugetul total al apărării în Europa, în comparatie cu Statele Unite. În acelasi timp, costurile cu echipamentele militare au crescut, iar fortele armate au făcut obiectul unor restructurări, eforturile de îmbunătătire a competitivitătii si a raportului calitate/pret devenind astfel din ce în ce mai importante.

În timp ce în trecut, câteva state membre puteau să-si permită să mentină o bază industrială si tehnologică completă în materie de apărare, bugetele nationale consacrate apărării nu mai sunt în prezent suficiente, în mod izolat, pentru a finanta dezvoltarea unei game largi de produse de înaltă calitate, iar instituirea unor programe nationale noi în domeniul apărării a devenit mai putin frecventă.

Reducerea cheltuielilor în domeniul apărării în Europa a avut de asemenea un impact asupra investitiilor în cercetare si tehnologie. În timp ce bugetul american de apărare este aproape de două ori mai mare decât bugetele cumulate ale tuturor statelor membre, Statele Unite alocă circa 35% din bugetul său total investitiilor, în comparatie cu aproximativ 20% în Europa, iar cheltuielile statului american pentru cercetare si dezvoltare în domeniul apărării sunt de sase ori mai mari decât aceleasi cheltuieli europene. În plus, investitiile europene în cercetare si dezvoltare sunt fragmentate, ducând la suprapunerea eforturilor si irosirea resurselor deja foarte limitate.

       – fragmentarea pietei :

Desi în sectorul echipamentelor de apărare, productia este concentrată în sase state membre (Germania, Spania, Franta, Italia, Suedia si Regatul Unit), întreprinderile care produc echipamente si sisteme auxiliare sunt răspândite în toate colturile Europei. Cu toate acestea, în medie, statele membre cheltuiesc aproape 85% din bugetul lor pentru echipamente care ajung pe piata internă.

Guvernele europene exprimă o preferintă clară pentru propriile lor industrii nationale de apărare, nu doar pentru a proteja locurile de muncă si de a stimula investitiile, dar si pentru a garanta siguranta aprovizionării si a schimburilor de informatii. Statele membre se arată reticente fată de acceptarea interdependentei. În consecintă, producătorii din alte state membre nu beneficiază decât de un acces limitat la pietele interne de apărare, sau nu au niciun fel de acces. Acest fapt conduce la o suprapunere a activitătilor similare, după cum atestă totalul de 89 de programe diferite în materie de arme identificate în UE, în comparatie cu numai 27 în Statele Unite ale Americii.

De asemenea, articolul 296 permite statelor membre să fie scutite de aplicarea normelor pietei interne din ratiuni legate de interesele sigurantei lor nationale. În special, statele membre nu au obligatia de a furniza informatii a căror divulgare o consideră contrară intereselor esentiale ale sigurantei lor; acestea pot lua măsurile pe care le consideră necesare pentru protectia intereselor esentiale ale sigurantei lor si care se referă la „ productia sau comertul cu armament, munitie si material de război ”.

În ceea ce priveste bunurile industriei de apărare, există în Europa o fragmentare a pietelor nationale, care rezultă din următorii factori:

         – controlul transferurilor de echipamente de apărare în interiorul UE nu fac distinctie între exporturile destinate tărilor terte si transferurile între state membre. De aici decurg formalităti administrative inutile, al căror cost anual pentru întreprinderi depăseste suma de 400 milioane EURO ;

– legislatia privind controlul investitiilor străine în întreprinderi strategice în materie de apărare, pe care unele state membre au revizuit-o în ultimii ani (de exemplu în 2002 Regatul Unit, în 2004 Germania si în 2005 Franta) nu tine cont adesea de dimensiunea europeană ;

– cooperarea si coordonarea între statele membre privind definirea cerintelor de apărare, a activitătilor de cercetare si dezvoltare sau a programelor de productie comune se efectuează rar sau ad-hoc ;

– cerintele în materie de compensare ( ordonante de compensare ), pe care multe state membre le aplică încă în cadrul achizitiilor publice în domeniul apărării constituie surse de distorsiuni .

 

3. Responsabilitatile industriei de aparare la mobilizare :

 

Organizarea apărării naţionale a impus crearea unui cadru unitar pentru planificarea şi desfăşurarea din timp de pace, la nivel naţional, a unor activităţi complexe, astfel încât, prin îndeplinirea acestora, întregul potenţial economic şi uman să fie subordonat efortului de apărare a ţării în situaţii de criză şi/sau în timp de război.

Potrivit prevederilor Legii nr. 477/2003 privind pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare, Guvernul României răspunde de pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare şi asigură aplicarea măsurilor referitoare la aceste domenii, scop în care : înaintează spre aprobare Consiliului Suprem de Apărare a Ţării proiectul planului de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare, aprobă planul de pregătire a economiei naţionale pentru apărare şi stabileşte măsuri pentru aplicarea acestuia ; asigură resursele materiale, umane şi financiare necesare pregătirii economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare ; asigură aplicarea planului de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare.

Industria de aparare detine capacitati de productie specializate pentru fabricarea sau repararea, in caz de mobilizare sau de razboi, a tehnicii militare, a armamentului, a munitiilor si a materiilor prime cu destinatie strict militara si capacitatile destinate pentru depozitarea acestor produse, care sunt utilizate in scopul satisfacerii necesitatilor vitale ale fortelor sistemului national de aparare, in caz de mobilizare sau de razboi.

Pastrarea acestora in buna stare de functionare si la nivelul de volum de produse impuse prin planul de mobilizare, implica costuri importante pentru agentii economici care detin asemenea capacitati, costuri neacoperite prin alocatiile bugetare prevazute in lege si in aceste conditii se genereaza pierderi financiare .

In plus, agentii economici care pastreaza rezerve de mobilizare au obligatia sa ia masuri tehnice pentru depozitarea si intretinerea produselor, fapt care, in lipsa resurselor ce ar trebui alocate deformeaza exercitiul financiar al societatii .

Pentru asigurarea cererilor unitatilor militare, la declararea mobilizarii, agentii economici de profil, indiferent de forma de proprietate, sunt obligati sa puna la dispozitie acestora produsele si serviciile solicitate, din timp de pace .

Sarcinile acestea, rezultate din planul de mobilizare, ar trebui sa se infaptuiasca  pe baza de comenzi de stat, emise de catre beneficiari, asa cum prevede legea, lucru care nu se intampla .

Asigurarea fortei de munca necesare la punerea in aplicare a planului de mobilizare se face prin utilizarea personalului fara obligatii militare si prin mobilizarea la locul de munca a specialistilor strict necesari, cu obligatii militare, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului .

In aceste conditii, agentii economici sunt obligati sa pastreze nucleele de specialisti, alocand sume importante care greveaza asupra bugetului societatii deoarece, indemnizatiile alocate conform OUG 95 / 2002 – privind industria de aparare, sunt total insuficiente in conditiile in care nu se respecta prevederile din H.G 813 / 2002 – privind aprobarea Listei agenţilor economici şi capacităţilor producţiei de apărare, in sensul corelarii numarului  de personal cu capacitatile prevazute .

Masuri ce se impun :

– OCSPS impreuna cu Directia pentru aparare a Ministerului Economiei si agentii economici trebuie sa identifice capabilitatile reale de realizare a sarcinilor la mobilizare, tinand cont de evolutiile pe orizontala a colaboratorilor industriei de aparare, mai ales in aceasta perioada de criza ;

– in urma analizei, OCSPS propune spre aprobare CSAT si Guvernului un nou plan de mobilizare sustenabil din punctual de vedere al termenelor si volumului de produse militare asigurat de industria de aparare ;

– sumele necesare acoperirii costurilor privind mentinerea capacitatilor care concura la realizarea planului de mobilizare, trebuie alocate prin bugetul de stat agentilor economici ;

– corelarea personalului cu capacitatile pentru aparare care au sarcini la mobilizare, conform HG 813 / 2002 si alocarea sumelor necesare completarii fondului de salarii ;

– asigurarea resurselor financiare agentilor economici care pastreaza rezerva de mobilizare si au obligatia de a asigura masurile tehnice pentru depozitarea si intretinerea produselor ;

– aplicarea sistemului comenzilor de stat catre industria de aparare, asa cum prevede Legea 477 / 2003 .

 

 

4. Exporturile de armament si munitie :

Romania a fost si inca mai este un potential furnizor de armament si munitie pe piata externa ; daca in 1989 eram pe locul  5 in lume in acest domeniu, cu o cifra anuala de cca. 800 mil. $, astazi ne aflam cu mult in urma unor tari fara traditie in exportul de armament, cu o cifra anuala de cca. 60 mil. Euro . Industria de aparare are in continuare potentialul real de a multiplica cifra anuala de export, existand numeroase solicitari de la partenerii traditionali pentru export de armament mai ales produse est, dar are nevoie de sustinere politica .

 

     a) masuri tehnice :

Pentru cresterea volumului vanzarilor trebuie avute in vedere urmatoarele masuri tehnice, care pot fi luate in functie de resursele financiare dispuse :                                                                                                                                                 – crearea de noi capacitati de productie ;                                                                                                                – investitii punctuale menite sa creasca productivitatea si calitatea, dar si sa creeze noi capacitati tehnologice ;                                                                                                                   – promovarea de noi produse pe capacitati vechi, modernizate ;                                                     – reluarea fabricatiei a unor produse care sunt solicitate la export, dar care nu mai pot fi executate din considerente tehnologice sau de costuri . 

 

     b) masuri de marketing :

Eficientizarea activitatii de marketing trebuie sa vizeze :

– administrarea resurselor financiare (insuficiente) si umane (nemotivate si neinstruite) ;

– actiuni de convergenta in abordari in interior si exterior ;

– promovarea produselor si serviciilor ;

– masuri de imbunatatire a imaginii ;

– participarea la targuri si expozitii cu caracter militar ;

– dezvoltarea relatiilor publice si de afaceri .

   c) masuri comerciale :

– cresterea vitezei de reactie la cererile de oferta ;

– crearea unei baze de date referitoare la ofertele transmise ;

– imbunatatirea relatiilor cu ANCEX , in sensul reducerii termenelor de obtinere a licentelor si obtinerii unor acorduri de principiu, inainte de incheierea contractelor ;

– dezvoltarea unui sistem national institutionalizat de promovare a produselor militare romanesti, prin implicarea mai activa a unor institutii si persoane publice in activitati de lobby pentru industria de aparare ;

– renegocierea zonelor unde Romania este supusa embargourilor, avand in vedere ca suntem in NATO, in UE si avem un parteneriat strategic cu SUA ;

      O politica mai agresiva promovata de statul roman in aceste momente de criza ar aduce venituri importante la bugetul statului .

     d) masuri organizatorice :

Reorganizarea sistemului intern de promovare la export a produselor militare prin  crearea unei singure societati de stat care sa efectueze aceste operatii si anume prin integrarea R.A ROMTEHNICA in cadrul C.N ROMARM S.A .

Experienta dobandita in ultima perioada demonstreaza necesitatea acestei propuneri avand in vedere urmatoarele argumente :

– scaderea dramatica a exporturilor, in formula actuala, nu mai justifica existenta a doua reprezentante ale statului in exportul de armament ;

– experienta si relatiile comerciale ale celor doua entitati trebuiesc cumulate si exploatate in comun si nu disparat ;

– cheltuielile de functionare ale celor doua entitati s-ar reduce simtitor ;

– eficienta activitatilor de export ar creste simtitor prin comasarea colectivelor de specialisti ;

– concurenta absurda la licitatii externe a celor doua reprezentante ale statului roman a dus uneori la pierderea unor posibile contracte ;

– scaderea pretului de export al produsului prin practicarea unui singur comision, ceea ce ar crea resurse financiare la agentul producator .

5. Politica de mediu in industria de aparare :

       Desi exista un cadru de reglementari care se adreseaza agentilor economici titulari de licenta, totusi acestora le lipseste capacitatea de monitorizare si de executare a lucrarilor de refacere a mediului, în mod corespunzator .

Continuarea activitatilor in uzinele de armament si munitie si mai ales in sectoarele pirotehnice trebuie sa implice o serie de masuri de protectie a mediului la standarde internationale :

a) evaluarea impactului potential produs asupra mediului de catre activitatea din sectorul industriei de aparare, în vederea stabilirii obligatiilor ce revin operatorilor economici ;

b) elaborarea “ Manualului de management de mediu în industria de aparare “, un  ghid pentru abordarea problemelor de mediu în acest sector, pe baza experientei internationale. În spiritul acestui manual, fabricarea de armament si munitie în conditiile de protectie a mediului necesita :

     – recunoasterea managementului de mediu ca o prioritate, elaborarea si implementarea “ sistemului de management de mediu ” ;

     – asumarea responsabilitatilor în probleme de mediu, pâna la cel mai înalt nivel ;

     – adoptarea celor mai bune metode pentru minimizarea degradarii mediului ;

     – aplicarea analizelor de risc si a managementului de risc în proiectarea si realizarea exploatarii ;

     – asigurarea fondurilor pentru îmbunatatirea performantelor lucrarilor în curs de desfasurare în acest sector ;

– alocarea de fonduri pentru investitii in vederea realizarii a cel putin doua fluxuri moderne, la nivel de standarde europene, pentru operatiunile de delaborari ;

c) perfectionarea si completarea cadrului institutional si de reglementari, care sa asigure monitorizarea îndeplinirii responsabilitatilor ce revin titularilor de licenta în domeniul mediului si fata de societate .

6. Cercetarea – dezvoltarea in industria de aparare :

Modificarile produse in industria de aparare au afectat profund activitatea de cercetare – dezvoltare din acest sector ; disponibilizarile masive de personal au facut ca la aceasta data sa mai existe foarte putine colective de cercetare – proiectare .

Industria de aparare constituie un sector bazat pe utilizarea intensivă a tehnologiei, ale cărui activități de cercetare si dezvoltare de vârf creează repercusiuni si în alte domenii . Apărarea este strâns legată de electronică, tehnologiile informației si comunicațiilor, transport, biotehnologie si nanotehnologie . Împreună, aceste ramuri de activitate constituie o sursă de noi oportunități, de inovare si de know-how care stimulează dezvoltarea si cresterea în toate sectoarele economice .

Mai mult decât atât, numeroase tehnologii noi, concepute în scopuri militare, s-au transformat în vectori de crestere în sectoare civile precum sistemele de poziționare globală, internetul si observarea Pământului . Din ce în ce mai mult, acesta devine un proces bidirecțional deoarece si sectoarele civile îsi aduc contribuția în domeniul apărării ( de exemplu prin crearea de programe informatice ) .

Directiile spre care trebuie sa se indrepte activitatea de cercetare dezvoltare :

– creşterea rapidă a numărului de cercetători prin atragerea tinerilor în proiecte de cercetare cu caracter formativ ;

– imbunătăţirea integrării personalului de cercetare în comunitatea ştiinţifică internaţională prin asigurarea mobilităţii internaţionale, organizarea de conferinte şi participarea la conferinţe ştiinţifice internaţionale, îmbunătăţirea vizibilităţii internaţionale a publicaţiilor româneşti şi asigurarea unui acces larg la resurse de informare ;

– susţinerea proiectelor de cercetare cu relevanţă ştiinţifică internaţională, în special a celor care presupun cooperarea internaţională ;

– asigurarea accesului la infrastructura de cercetare printr-o combinaţie între investiţii asociate universităţilor şi institutelor publice de cercetare, creşterea vizibilităţii infrastructurii existente şi mobilitatea internaţională a cercetătorilor .

V. Restructurarea industriei de aparare

 

      a) imperative :

Restructurarea industriei de aparare este un proces continuu care trebuie sa raspunda urmatoarelor imperative :

– sa raspunda in permanenta cerintelor de inzestrare si modernizare a fortelor SNAS ;

– sa raspunda solicitarilor din planul de mobilizare ;

– sa vizeze integrarea in structurile industriei de aparare europene si sa participe la proiectele comune ale UE ;

– sa aiba o reactie rapida la cererile de export si sa-si recastige locul traditional in exportul de armament ;

– sa aiba ca scop final desfasurarea unei activitati profitabile, cu rentabilitate ridicata .

       b) cauzele nefinalizarii restructurarii :

Din nefericire, programele de restructurare desfasurate in perioada 1997 – 2008 nu au raspuns acestor deziderate, activitatile de restructurare fiind efectuate haotic, restructurarea vizand in special disponibilizari masive de personal si restrangerea capacitatilor, fara a avea o tinta precisa .

In consecinta, rezultatele au fost pe masura si obiectivele propuse in programe au ramas doar pe hartie, anul 2010 gasind agentii economici intr-o situatie dezastruoasa, unele din societati fiind in stadiul de faliment .

Principala cauza a fost nealocarea resurselor financiare ce vizau capitolele de modernizare – retehnologizare a uzinelor de armament si munitii, fapt ce a dus la decalaje mari din punct de vedere tehnologic si implicit la produse vechi, neperformante

In conditiile de criza profunda prin care trece Romania in aceasta perioada, este o naivitate sa credem ca industria de aparare va primi fondurile necesare modernizarii si retehnologizarii, cerinte obligatorii pentru relansarea activitatii in sector .

Un alt capitol important in politica de restructurare a industriei de aparare a constituit-o activitatea de privatizare a agentilor economici, fiind abordate toate solutiile posibile : crearea de parcuri industriale, vanzarea de actiuni si active, crearea de societati mixte, inchirierea de active, etc.

Esecul marii privatizari din industria de aparare, cea facuta cu investitori strategici, este exclusiv legat de lipsa de atractivitate a uzinelor in conditiile inexistentei unei piete interne de desfacere a produselor .

        Majoritatea firmelor straine de profil au solicitat garantii din partea Ministerului Apararii Nationale de achizitionare a produselor prezentate, pentru a-si putea elabora planul de afaceri .

        c) masuri strategice :

In aceste conditii, singurele masuri posibile pentru relansarea activitatii in conditii de rentabilitate sunt legate de participarea agentilor economici din industria de aparare la realizarea programelor de inzestrare si modernizare ale fortelor SNAS, in special cele ale Armatei .

Acest lucru se poate realiza prin :

– punerea la dispozitia agentilor economici a cerintelor operationale, din momentul aprobarii acestora ;

– acordarea unei periode de timp pentru raspuns, perioada in care agentul economic isi stabileste strategia de participare la realizarea produsului, singur sau in parteneriat  strategic cu o firma straina ;

– in urma stabilirii strategiei, agentul economic roman participa la negociere directa pentru atribuirea contractului ;

– in caietul de sarcini al produsului se trece obligatoriu ca derularea contractului sa se faca printr-o societate romana de profil, daca raspunsul pentru indeplinirea cerintelor operationale este favorabil ;

– in cazul in care agentul economic nu poate realize cerintele operationale, atribuirea contractului se face prin licitatie, cu conditie de subcontractare in procent de 30% cu firme romanesti si cu clauza obligatorie de offset .

       d) efecte preconizate in urma aplicarii masurilor propuse :

Efecte imediate si importante ale acestor masuri :

– cresterea rapida a atractivitatii societatii, data fiind dorinta firmelor straine de a intra in parteneriat strategic ;

– intrarea in parteneriat pentru realizarea programului rezolva si problema privatizarii societatii ;

– statul roman nu mai este nevoit sa aloce sume importante pentru modernizare – retehnologizare, aceasta cheltuiala revenind parteneriatului strategic ;

– realizarea de noi produse, competitive la nivel mondial, prin aportul de tehnologie si chiar de licente de fabricatie aduse de parteneriat ;

– capacitatile si personalul ar fi acoperite printr-un grad mare de incarcare, ceea ce ar duce la diminuarea pana la anulare a alocatiilor bugetare aferente capacitatilor si personalului ;

– posibilitati de regenerare a activitatii de cercetare – dezvoltare ;

– potentialul de racordare a industriei de aparare romanesti la cea europeana ar creste considerabil ;

– posibilitatile de export ar creste semnificativ odata cu promovarea in parteneriat a unor produse noi ;

– aport la cresterea PIB-ului prin plata taxelor si impozitelor in Romania ;

– contributie la dezvoltarea regionala, a infrastructurii zonei si imbunatatirea conditiilor de mediu .

VI. Politica de personal

 

1. Resursa umana din industria de aparare

 

Caracteristicile fortei de munca din industria de aparare sunt :

       a) trasaturi pozitive :

–  forţă de muncă cu experienţă îndelungată, specializata intr-un domeniu de varf si in unele locuri de munca chiar strict specializata ;

–  reactie buna la reluarea activitatii dupa perioade lungi de intrerupere ;

– personal disciplinat, format intr-un climat militar, supus la rigorile specifice sectorului, pe care se poate pune baza in orice situatie ;

–  salariati atasati de locurile de munca si de ceea ce produc, cu accente patriotice in comportament ;

–  in putinele colective de cercetare – proiectare salariatii sunt adevarate “ depozite “ de informatii tehnice ;

–  forţă de muncă ieftină, nivelul mediu de salarizare fiind sub media pe economie .

       b) trasaturi negative :

–  forta de munca este imbatranita, media de varsta fiind in jur de 54 de ani ;

–  sanatatea salariatilor este in unele locuri precara, fiind afectata de conditiile de munca in care isi desfasoara activitatea, de gradul de periculozitate al activitatilor, etc ;

–  numarul de salariati, redus drastic la minimul necesar pentru functionare a facut ca  in unele fluxuri de productie, realizarea produsului sa depinda de existenta a unu sau doi specialisti ;

–  lipsa de entuziasm in realizarea sarcinilor, determinata de perioada prelungita de retructurare, de incertitudinea zilei de maine ;

–  o stare de nemultumire vadita, cauzata de veniturile de natura salariala insuficiente dar si de o doza de frustare, generata de locul pe care il ocupa actualii specialisti in ierarhia sociala ;

–  durata mare, de 3 – 5 ani necesara formarii unui specialist din industria de aparare ;

–  tendinta periculoasa de a se forta disponibilizarile colective, datorata diferentelor de venituri prevazute in OUG nr. 95 / 2002, mult mai favorabile celor care pleaca, decat celor care raman .

O actiune prioritara in domeniul resurselor umane din industria de aparare o constituie elaborarea unei strategii la nivel national privind intinerirea fortei de munca care sa cuprinda si masuri de perfectionare  a pregatirii profesionale .

2. Protectia sociala a personalului afectat de restructurare :

Consiliile locale ale asezarilor din zonele in care se afla agenti economici din industria de aparare, vor proceda imediat dupa aprobarea strategiei la elaborarea unui studiu, având ca tema evaluarea situatiei economico – financiare din fiecare zona afectata de restructurare .

Ministerul Muncii, ANOFM si operatorii economici vor fi responsabili pentru implementarea masurilor active de protectie sociala :

      a) formarea profesionala a personalului angajat în industria de aparare pentru marirea sanselor acestuia pe piata muncii ;

b) organizarea în colaborare cu AJOFM de cursuri de formare profesionala pentru personalul disponibilizat, în cadrul unui program mai larg, care poate sa ajunga pâna la   2 ani, urmarind:

forme de pregatire profesionala în meserii cu sanse pe piata muncii ;

pregatire pentru profesii liberale ;

pregatire pentru cautarea unui loc de munca ;

pregatire antreprenoriala ;

acordarea de asistenta în pregatirea planurilor de afaceri ;

     c) asigurarea protectiei sociale a persoanelor disponibilizate din activitatea de productie militara.

Pentru personalul ce urmeaza a parasi locul de munca din activitatea miniera, se vor pastra masurile de protectie sociala prevazute in OUG nr. 95 / 2002, având ca scop asigurarea resurselor de existenta pe o perioada de timp data, care sa îi permita sa-si caute alta munca sau un nou loc de munca si sa se adapteze noilor conditii de existenta.

d) sprijinirea persoanelor disponibilizate domiciliate în mediul rural pentru asigurarea accesului la: inventarul agricol, terenurilor agricole, animale, gospodarie sau reconstructia gospodariei în localitatea de domiciliu sau alte localitati, instruire specifica noilor ocupatii ;

e) sustinerea unui program de lucrari comunitare, având ca scop ocuparea temporara a persoanelor disponibilizate în vederea mentinerii acestora într-o forma de activitate care sa le faciliteze accesul pe piata fortei de munca si a pastrarii lor in baza de date necesara raspunderii la sarcinile de mobilizare .

f) stimularea angajatorilor pentru angajarea persoanelor disponibilizate, în scopul recalificarii, reinstruirii si pastrarii acestora în activitate, în vederea mentinerii abilitatilor de a-si gasi singuri un loc de munca :

     – identificarea de catre ANOFM a potentialilor angajatori dispusi sa accepte preluarea de persoane disponibilizate ;

     – consultarea potentialilor angajatori privind conditiile si nivelul primelor care ar trebui acordate acestora pentru angajarea unui numar cât mai mare de persoane disponibilizate ;

     – consultarea persoanelor ce urmeaza a fi disponibilizate, cu privire la conditiile în care sunt dispuse sa se angajeze într-un loc de munca ;

     – sprijinirea angajatorilor pentru asigurarea instruirii personalului respectiv ;

     – modificarea corespunzatoare a reglementarilor specifice în acest domeniu .

g) protectia sociala a persoanelor disponibilizate, cu sanse minime în gasirea unui loc de munca, ca urmare a vârstei si a starii fizice ; crearea cadrului institutional, care sa asigure organizarea, conducerea si coordonarea acestor persoane, în vederea îndeplinirii obligatiilor privind prestarea de activitati pentru comunitate .

h) protectia sociala a familiilor persoanelor disponibilizate, fara sanse de angajare, în vederea prevenirii excluderii acestora si în special a copiilor de la învatamânt si educatie ; promovarea unei scheme de dezvoltare sociala, în cadrul careia se vor asigura proiecte în acest scop .

i) crearea de alternative viabile pentru tânara generatie, care sa asigure conditii de dezvoltare a personalitatii celor ce ramân în zona ; Autoritatea Nationala pentru Tineret este responsabila pentru implementarea programelor de educatie si instruire a tinerilor care sa la asigure alte alternative ocupationale .

 3. Politici privind reconstructia economica a zonelor afectate de restructurare

 

Diminuarea activitatilor din uzinele de armament si munitie conduce, pe de o parte, la diminuarea veniturilor populatiei din regiunea respectiva, cu consecinte asupra economiei locale, iar pe de alta parte, la diminuarea veniturilor bugetelor locale .

Odata cu aprobarea prezentei strategii, Consiliile locale din zonele Plopeni, Cugir, Mija, Moreni, Fagaras, Victoria, Bumbesti Jiu, etc. cu sprijinul Consiliilor judetene vor elabora strategiile de dezvoltare socio-economica pentru regiunile identificate ca fiind cele mai afectate de restructurare .

Pentru implementarea politicilor privind reconstructia economica a regiunilor afectate, se prevad o serie de masuri si actiuni, care vizeaza transformarea localitatilor   pe aria carora au fost amplasate capacitati de productie militara, în zone favorabile dezvoltarii sectorului privat, prin :

     – constituirea consortiului comunitar – entitate a societatii civile, care include reprezentanti ai organizatiilor relevante de drept public sau privat din zona, ai primariilor, prefecturilor, directiilor de sanatate, din învatamânt, cultura, ai A.J.O.F.M., Agentiei de Mediu, Sindicatelor, Patronatelor, ADR, ONG-uri cu preocupari de reconstructie economica si reabilitare ecologica a zonei, donatori etc.

– elaborarea planului de actiune local pentru prioritizarea masurilor prevazute în strategie ;

      – elaborarea programelor de dezvoltare a afacerilor si a celor pentru dezvoltare locala;

      – asigurarea consultantei pentru întreprinzatori, în probleme de întocmire a planului de afaceri, prospectarii pietei, administrarii afacerilor, angajarii pesonalului, a documentatiilor pentru credite si a proiectelor pentru accesarea diferitelor fonduri de dezvoltare ;

      – sprijinirea autoritatilor locale pentru întocmirea proiectelor pentru accesarea diferitelor fonduri destinate reabilitarii si modernizarii infrastructurii, cum sunt : proiectul finantat de Banca Mondiala pentru dezvoltare rurala, programul de coeziune sociala etc ;

      – sprijinirea dezvoltarii micilor afaceri prin extinderea accesului acestora la fondurile de microcredite destinate cu prioritate regiunilor respective, unde s-au constatat rezultate ;

 

VII. Propuneri de modificare a cadrului legislativ

 

  1. Ordonanta de urgenta pentru modificarea OUG 95 / 2002, privind industria de aparare, articolele 10 si 12 ;

2.  Ordonanta de urgenta pentru modificarea OUG nr. 34 / 2006, privind achizitiile publice, articolul 11 ;

3.  Ordonanta de urgenta pentru modificarea OUG nr. 3 / 2007, privind unele masuri pentru restructurarea si/sau privatizarea unor societati din portofoliul AVAS, anexa la ordonanta ;

4.  Ordonanta de urgenta pentru modificarea OUG nr. 81 / 2007, pentru accelerarea procedurii de acordare a despagubirilor aferente imobilelor preluate in    mod abuziv, subpunctele 2.23 si 2.24 ale punctului 2 al alineatului 1 din articolul 1, Titlul II ;

5.  Ordonanta de urgenta pentru modificarea Legii nr. 85 / 2006, privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, articolul 1 ;

6.  Ordonanta de urgenta pentru modificarea Anexei la OUG nr. 128 / 2006, privind unele masuri pentru diminuarea arieratelor bugetare ;

7.  Promovarea in regim de urgenta a PLx 830 / 2007, lege privind industria de aparare, ce se afla in dezbatere la comisiile de aparare si pentru industrii de la Camera deputatilor .

 

 

 

 

29 de răspunsuri »

  1. ASTIA, au mai achizitionat ceva in ultima vreme ca zici ca nici nu exista armata, pana la urma o sa zica dobitocii astia ca e o „afacere paguboasa” si ca nu produce nimic, deci trebuie desfiintata.

    • Cum sa nu? Au achizitionat strategii si studii de fezabilitate, fara de care este de neconceput o „armata moderna” (inca se lucreaza la asta, fiindca din 1990 incoace nu s-au dumirit cat de „moderna” sa fie). Dar, cireasa de pe tort, raman firmele de paza si cele de catering -RO Catering sau cum naiba le zice…N-avem nevoie de arme, avem depozitele pline inca din anii *60-*70, iar la noi, ceea ce a fost bun atunci, este bun si acum si va fi si-n urmatorii 20 de ani. Avem de ce fi mandri, AMIN!

  2. Schimbări la vârful MApN

    http://www.ziuaveche.ro/top-secret/armata-2/schimbari-la-varful-mapn-94271.html
    Potrivit unui comunicat al Guvernului, Dan Tătaru a fost numit secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică şi creşterea calităţii vieţii personalului la Ministerul Apărării Naţionale, în locul lui Mihai Vasile-Ozunu.

    Floarea Şerban, prima femeie general din Armata Română, trecută în rezervă în februarie 2010 de către preşedintele Traian Băsescu, a fost numită de premierul Victor Ponta în postul de secretar de stat pentru armamente în Ministerul Apărării Naţionale

    • Parca in 2009 vroiau sa schimbe si camuflajul, nu stiu ce sa mai ales de acel „proiect”.

      Sigur alegeau pe cel de la americani, ACU, fie crem de la marina sau cel gri,
      Si sincer mi-ar fi placut.

  3. Ceva se misca (sper in bine) de cand cu noua numire de director la ROMARM si noul guvern:

    http://www.indaparare.ro/Publicatii-Media/Boian-la-lucru-.html

    Am promis ca revenim cu elemente noi de la sedinta organizata la CN Romarm in data de 14 iunie 2012; iata amanuntele promise:

    1.OUG nr.26/2012 (publicata si de noi pe site) a iesit intr-o forma acceptabila, avand in vedere propunerile MFP de introducere a unor termeni ambigui gen „pot beneficia” sau „pot efectua”. Pentru a scurta traseul urmator, s-a facut un proiect de HG unic, care are 2 componente: Normele de aplicare a OUG 26/2012, adica explicitarea prevederilor din art.XI si stabilirea numarului mediu de salariati pentru anul 2012. Se pare ca acest proiect de HG este deja semnat de secretarul de stat Rodin Traicu si este posibil sa intre in guvern sapatamana viitoare.

    2. Surpriza de proportii: Guvernul Romaniei va primi abilitare din partea Parlamentului ca, pe vacanta parlamentara sa emita ordonante, inclusiv pentru diminuarea arieratelor din industria de aparare !

    Bravo domnilor, deci se poate !

    3. Se lucreaza si la noua Strategie a industriei de aparare care va fi discutata intr-o comisie interministeriala si apoi cu partenerii sociali.

    4. Este foarte probabil ca pana in toamna sa se reia discutiile pe propunerea legislativa PLx830/2007, care este ingropata la comisia de aparare.

    5. S-au prezentat si discutiile purtate cu ministrul Chitoiu pentru o suma minima pentru investii in 2012 (cca. 10 mil. lei) si cercetare-dezvoltare (aprox. 5 mil. lei).

    6. Discutii au fost si legate de OUG 38/2010 in sensul modificarii ei, dar si a noului protocol ce trebuie semnat cu MApN, unde se pare ca vechea conducere a lasat o „grea mostenire” ; s-a dat verde la organizarea de licitatii la nivelul filialelor !
    In res,t fiecare uzina si-a prezentat problematica si a solicitat sprijin din partea companiei.

    Ultima ora: aflam din zona ministerului ca noul director general Lori Boian ar fi obtinut de la ministru promisiunea de alocare la Fabrica de Pulberi Fagaras a sumei de 600.000 lei, ceea ce ar constitui o mare gura de oxigen pentru uzina si pentru oameni.

    Inca odata, daca este adevarat, BRAVO dle director Boian „te facusi” cum spun oltenii matale !

    Sa auzim de bine !

    • Sa auzim de bine, ihi…

      Pana acum numa’ OUGuri, discutii legislative,

      Mi-am permis sa reproduc comentariul nr 7 din linkul prezentat de tine, ca fiind incurajator:

      „7. INDUSTRIA DE APARARE NU MAI E APARATA CI DEZINTEGRATA !!!19.06.2012, 14:59Răspunde
      Cu Boian, director general la UM SADU, rezultatele au fost an de an mai proaste, accidentele de munca au ajuns sa fie cu victime (si nu a platit niciun director pentru vieti pierdute!), calitatea produselor dezastruoasa, perspectivele sumbre caci nu au fost dezvoltate produse noi. Boian, tehnic si managerial, e un zero cu o mica virgula..Ce poate sa faca omul asta la ROMARM, care e un holding, care trebuie sa gestioneze financiar filialele cu conturile blocate, care trebuie sa relanseze programe si proiecte de produse noi, sisteme de arme si sa promovese la esport prin metode eficiente, nu targurile lui MUTU unde se merge in excursie cu amante, cu soferi, cu directoare economice la cumparaturi…La asa ceva Boian era abonat, mai ales cu masina si fara Romarm…Romarm-ul era bun doar cand nu avea bani de salarii sau dadeau navala furnizorii cu facturile neplatite. Vai de managementul performant psd-isto – pdl-ist al lui Boian, ca daca face ce stie HOARA(prietenul ultimilor 3 ani al lui Boian) se alege praful de Romarm.”

      Deci se aduna baietii astia talentati, mai intai intr-o comisie interministeriala si mai apoi cu partenerii lu’ Domnul Socialu’.

      Si mai trag astia o strategie, astept cu nerabdare sa downloadez pdf-ul.

      Deci: o sa construim 4 corvete multirole la Sadu, o sa modernizam fregatele la Cugir, o sa facem un IAR XT la UMB, trei Saur 3 la Santierul Naval Mangalia si doua tunuri la IAR Craiova.

  4. „Cine şi de ce trădează şi sabotează sistematic modernizarea dotărilor Armatei?”

    http://www.indaparare.ro/Publicatii-Media/Deputatul-Ion-Stan-ataca-di-nou-.html
    Senatorul Ion Stan-declaraţie politică: „Scandaloasa şi murdara afacere a rachetelor Volkhov şi Hawk”
    Domnul Ion Stan:
    „Scandaloasa şi murdara afacere a rachetelor Volkhov şi Hawk. Cine şi de ce trădează şi sabotează sistematic modernizarea dotărilor Armatei Române şi falimentează industria de apărare pentru satisfacerea unor interese private şi ale sugativelor politice?”
    Rachetele Volkhov sunt în dotarea Armatei Române de mai mulţi ani, fiind achiziţionate din fosta Uniune Sovietică, iar rachetele Hawk, protagonistele mai multor investigaţii de presă, sunt fabricate de o companie americană şi au fost achiziţionate la mâna a doua, de la Armata Olandei, în anii 2003-2004, într-o variantă mai veche decât cele din dotarea armatelor NATO, poate şi pentru a capta bunăvoinţa viitorilor aliaţi.
    Pentru upgradarea rachetelor Hawk, de la varianta PIP II la varianta interoperabilă NATO PIP III, a fost convenit, la nivel guvernamental, un program comun româno-olandez cu asistenţa producătorului american RAYTHEON IDS, fiind nominalizată în acest sens Uzina Electromecanica din Ploieşti, singurul operator din România autorizat şi în prezent pentru proiectarea, fabricarea, modernizarea şi mentenanţa rachetelor.
    Miza celor 100-150 milioane, la cât se ridică valoarea iniţială a ofertei de modernizare, a stârnit imediat interesele căpuşelor industriei de apărare şi ale sugativelor politice protectoare. În anul 2005, deşi Ministerul Economiei alocase fondurile pentru modernizarea rachetelor, s-a încercat scoaterea din rol a Uzinei Electromecanica şi constituirea, în parteneriat public-privat, a unei aşa-zise societăţi mixte, S.C. AGELSIS S.A., în care 51 din active să revină la doi directori ai Electromecanica şi unei a treia persoane, care reprezenta o companie interesată în dezmembrarea şi preluarea ROMARM. Această intenţie frauduloasă şi ilegală, deoarece legislaţia română interzice firmelor private să opereze în domeniul rachetelor de uz militar, a fost stopată.
    Cineva din conducerea Ministerului Apărării Naţionale, supărat şi nervos că nu i-a reuşit combinaţia, a dispus scoaterea rachetelor din custodia Uzinei Electromecanica şi depozitarea lor într-o unitate militară, unde nu sunt cele mai propice condiţii tehnice de conservare.
    Din acest moment, Electromecanica Ploieşti, singurul operator din România autorizat pentru proiectarea, fabricarea, modernizarea şi mentenanţa rachetelor, a fost eliminat din toate discuţiile, negocierile, ofertele şi deciziile ulterioare privind modernizarea rachetelor.
    În mod îndoielnic ca oportunitate şi ilegal procedural, aranjamentul guvernamental iniţial a fost modificat, fiind schimbat atât partenerul extern, cât şi operatorul intern, în locul Uzinei Electromecanica fiind desemnat un alt partener industrial român. Un partener fără specialişti, fără pregătire de fabricaţie, fără facilităţi SDV-istice, fără bancuri de testare şi verificare şi, mai cu seamă, fără autorizare de operare în mentenanţa şi modernizarea rachetelor.
    Acest nou actor în programul de modernizare a rachetelor este holdingul UTI GRUP, o companie umbrelă pentru mai multe firme: UTI Systems, Firex Engineering, UTI Instal Construct, UTI Retail Solutions, UTI Faclity Management, Cobra Security, Sorral Internationnal, UTI International Certsign, UTI Rassco Trafic, UTI Communications Systems ş.a. Acest holding se află în topul acaparării contractelor cu statul, al sponsorizărilor şi cumpărării influenţelor şi protecţiei politice. În greii ani ai crizei, când mulţi întreprinzători au dus-o şi o duc greu, holdingul menţionat a profitat de conjunctură şi a prosperat. De la o cifră de afaceri de 97 de milioane de euro în 2007, la 146 milioane de euro în 2010.
    Secretul continuei extincţii şi al prosperităţii holdingului mă interesează în mod direct, ca preşedinte al Departamentului Partidului Social Democrat pentru securitate naţională, fiindcă nu ne poate fi indiferent ce se întâmplă cu puţinele resurse bugetare ce ni le putem permite la capitolul securitate, apărare, servicii de informaţii şi autorităţi de ordine publică, domenii în care UTI GRUP este nu numai omniprezent, ci şi ubiscient, dorindu-se şi omnipotent.
    Şi iată ce se poate întâmpla, încă odată, dacă nu închidem ecluzele canalelor prin care banul public este pur si simplu furat cu acte aşa-zis în regulă. Cu buna ştiinţă şi reaua-credinţă a unor generali – directorul de program din Departamentul pentru Armamente, şeful Departamentului Armamente şi superiori ai acestora, legaţi de Cotroceni şi de mafia PDL-isto-UNPR-istă din industria de apărare şi afacerile internaţionale cu armament, au lansat o licitaţie cu caiet de sarcini dedicat, astfel ca UTI să fie singurul ofertant pentru upgradare la nivel C3 a rachetelor Hawk (care ar trebui upgradate C4!). În plus, în aranjamentul contractual este prevăzută şi upgradarea C3 a rachetelor Volkhov, care sunt din fabricaţie la nivelul C3!
    Din acest fals, inclus în licitaţia deschisă de U.M. 02550 Bucureşti pentru sistem C3 rachete sol-aer Hawk PIP III şi SA-2 Volkov (Anunţ SEAP nr.135411/10.05.2012/Termen depunere oferte 26 iunie 2012) ofertantul îndoielnic şi ilegal UTI ar urma să încaseze milioanele aferente lotului de rachete Volkhov, fără să mişte un deget.
    Această licitaţie cu aparenţe de legalitate străvezii trebuie imediat stopată şi restabilită legalitatea operaţiunii

    „Compania Naţională ROMARM trebuie salvată de rechinii imobiliari şi de ţepele capitaliştilor speculanţi”
    Compania Naţională ROMARM, deţinătoare a numeroase terenuri şi construcţii în zone urbane de interes imobiliar şi economic, se află de ceva timp în vizorul vânătorilor de profituri pe seama devalizării bunului public. Mai multe companii private au intrat în competiţie pentru preluarea controlului asupra celor 16 filiale ale ROMARM.
    Consecinţele acestui fapt nu au adus nimic bun pentru relansarea şi modernizarea industriei de apărare. Dimpotrivă, cu complicitatea unor factori politico-economici şi administrativi, responsabili de realizarea producţiei de tehnică militară, aceasta a fost sistematic sabotată, fiind premeditat determinate prejudicii în valoare de mai multe miliarde de euro.
    Din panoplia actelor de subminare a industriei de apărare pot fi menţionate:
    • blocarea, de către guvernările PDL-iste, a preparativelor de încheiere a contractului de producţie şi furnizare a o sută de tancuri T.R.-85 MI, pentru care exista interes din partea armatei columbiene.
    Miniştrii Ariton – Industrie, Oprea – Apărare şi Baconschi – Externe sunt datori cu explicaţii în acest sens. Nu putem să nu observăm şi să nu atragem atenţia autorităţilor competente în legătură cu sabotarea făţişă a demersurilor de pregătire a încheierii contractului de către doamna Maria Sipoş, fost ambasador al României la Bogota, pentru a lăsa cale liberă unei companii străine concurente;
    • deturnarea Acordului de colaborare pentru realizarea transportorului blindat 8×8 SAUR 3 de către Automecanica Moreni în favoarea UTI D&SE, care nu are capacităţile şi specializările necesare, în afara angajării unor subcontractori dezmembraţi din sistemul ROMARM.
    Întâmplător sau nu, preşedintele Departamentului pentru politici economice al partidului fostului ministru al apărării, UNPR, era şi este acţionarul majoritar la UTI.
    Realizarea transportorului este în impas, deşi a consumat alocaţii bugetare mult peste prevederi, ceea ce va determina recurgerea la import şi un prejudiciu estimat la cel puţin 1 miliard euro;
    • nefinalizarea unor produse realizate parţial, lovitura termobarică, transportorul SAUR 2, proiectilul GRAD cu bătaie mărită, variante de muniţie NATO, asimilare integrate muniţie 25 mm s.a., deoarece specialiştii titulari ai proiectelor respective au fost abuziv înlăturaţi din companie, iar proiectele abandonate;
    • nepregătirea şi pierderea licitaţiilor şi pieţelor;
    • antamarea vânzării liniei de producţie muniţie NATO, de la Uzina Mecanică Sadu, unei companii din Orientul Mijlociu, ce ar urma să se înfiinţeze;
    • irosirea, în câteva luni, a peste 300.000 de euro pentru numeroase deplasări externe fără nicio finalitate. Astfel, în perioada mai 2010-februarie 2011, directorul general al Companiei Naţionale ROMARM a efectuat peste 120 zile deplasări externe în peste 20 de ţări (Nigeria, Iordania, Egipt, Libia, Arabia Saudită, Irak, Emiratele Unite, Africa de Sud, India, Malaezia, Thailanda, Grecia, Italia, Franţa, Germania, Spania, Belgia, Moldova, Georgia, SUA, Turcia, Ucraina ş.a.) fără să se aducă un contract nou ori să se antameze vreo afacere;
    • neaplicarea fermă şi controlată a Legii offset-ului în favoarea creşterii gradului de integrare a unor produse şi tehnologii la agenţii economici din România;
    • achiziţionarea, prin licitaţii internaţionale, a unor produse realizate tradiţional în ţară şi cerute la export;
    • excluderea reprezentanţelor diplomatice de la activitatea de informare şi promovare a oportunităţilor de afaceri;
    • absenţa oricăror strategii şi planuri de dezvoltare ale industriei de apărare;
    • griparea dialogului şi a conlucrării interdepartamentale în interiorul sistemului naţional de securitate;
    • politizarea conducerii ROMARM şi a consiliilor de administraţie;
    • diseminarea răspunderilor între mai multe ministere şi agenţii guvernamentale, care decid autarhic şi incoerent, în funcţie de grupul de interese reprezentat de conducătorii acestora.
    Vădit sensibil la dificultăţile industriei de apărare, UTI Deferise & Security Engineering, prin documentul nr. 8769 din 12 august 2011, adresat Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, din care cităm, oferă soluţia salvatoare: „Grupul de firme UTI este interesat în preluarea CN ROMARM (…) Grupul de firme UTI poate prelua întreaga companie (…) Statul îşi poate păstra un procent de acţiuni (25-40 %) (…) rezolvându-se păstrarea interesului statului în finanţarea sectorului (…)”.
    De menţionat că UTI Defense & Security Engineering este fostul institut al industriei de apărare, S.C. Institutul de Cercetare şi Proiectare Sisteme de Producţie S.A. Din anul 2007, când institutul a ieşit din sistemul industriei de apărare, CN. ROMARM a rămas fără nucleul de concepţie. Punct ochit, punct lovit!
    Departamentul Partidului Social Democrat pentru Securitate Naţională consideră necesar ca din partea Comisiilor pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Camerei Deputaţilor şi Senatului să efectueze atât o supraveghere parlamentară competentă şi conformă practicilor Centrului de la Geneva pentru controlul democratic al sectorului de securitate, cât şi o anchetă asupra riscurilor la adresa securităţii naţionale, induse pe calea managementului defectuos, a abuzurilor şi ilegalităţilor din industria de apărare. ”

    Sursa: Cotidianul.ro din 20 iunie 2012

  5. „Secretul continuei extincţii” Pînă la urmă a murit sau mai trăiește UTI?!

    În rest e vorba proverbului: „Hoțul strigă hoții” Toate problemele astea sînt începute de mult iar UTI a fost prieten cu toate guvernările, probabil acuzele aduse lor sînt forma mascată de chemare la renegociere a unor comisioane. În altă ordine de idei se spune că, după alegerile parlamentare, Oprea o să fie iar Ministrul Apărării așa că poate de la asta i s-a tras mazilirea lui Stan, s-a luat de nașul iar finul a fost atent. Părerea mea!

    • Si a doua intrebare: e Robert Turcescu Colonel in Rezerva? Am citit (n-am vazut emisiunea) ca s-a bagat si Dobritoiu pe fir…
      Stiu, mama ei de politica, dar chiar nu pot sa scap de ea, „dog days of summer” se pare ca au venit in Romania cu o luna mai devreme 🙂 Nebunie totala…

        • Cum era faza aia? „Nimeni la meci”…pardon, nimeni la culcare in noaptea asta…

        • „si MRU”…
          …vax, era culmea sa nu fie si el…
          Apropo, asta cica era o lista „secreta”? Am vazut din nou ieri filmul Syriana, era o fraza acolo rostita de un baiat cu ochi albastri american parca, ceva de genul, „coruptia ne…”
          A, uite-o:

      • Raspunsul lui Robert Turcescu, „l-am plagiat” de pe contul lui de Facebook:

        Glontul, nemernicilor!

        Am aflat, cu uimire, uluire si scirba pentru o astfel de manipulare ca sint „colonel”. Si ca sint membru PDL!!! Trebuie sa spun ca scirba ma cuprinde fata de cei care au lansat aceasta asa-zisa „dezvaluire” nicidecum pentru faptul ca as apartine corpului ofiteresc al Armatei Romane, pentru care am un respect infinit.
        Sa le luam pe rind. Daca cineva imi arata o adeziune semnata vreodata de mine ca membru al PDL sau al oricarui alt partid din aceasta tara sau de aiurea, ma impusc in git ca Nastase. Pe loc! Sau in cap, ca sa fie lucrurile clare, nu jumatati de masura!
        Doi: n-am facut armata. Nu m-am fofilat, doar eram student si am zis s-o fac dupa ce termin studiile. Cind am terminat facultatea, n-a mai fost cazul pentru ca se daduse legea potrivit careia nu mai era obligatoriu stagiul militar. Ci, optional. Am ales sa nu cer incorporarea. Voiam sa-mi fac meseria de jurnalist si sase luni de pauza pentru satisfacerea stagiului militar mi s-au parut la acea vreme nepotrivite. Repet, satisfacerea stagiului militar nu mai era obligatorie!
        Acum citiva ani, in mai 2010, am absolvit un curs de buna guvernare la Colegiul National de Aparare. Apoi, prin 2011, am sustinut in fata unor grupe de cursanti citeva prelegeri despre media si politica. Repet, prelegeri. Si, foarte important, in contextul discutiei, niciodata REMUNERATE! Daca se dovedeste ca am luat vreun leu de pe urma acestor prelegeri ma impusc, de asemenea, in cap!
        De citeva ori, ca jurnalist si colaborator, in calitatea mentionata mai sus, al Colegiului National de Aparare am participat alaturi de zeci de alte persoane publice, la evenimente festive organizate de MAPN: de Ziua Armatei, de Ziua Nationala etc. Recunosc, spasit, ca am baut la aceste evenimente un pahar de vin, unul de apa si ca am mincat, probabil, si un piscot.
        Azi aflu de la Gadea ca sint colonel „pe o lista secreta” facuta de fostul ministru Gabriel Oprea. Actualul ministru, Dobritoiu, zice ca nu e secreta lista, ci publica. Si se spulbera in felul acesta si banuiala ca as avea grad in vreun serviciu secret. Deci ca as fi „acoperit”!
        Hai sa presupunem ca miine, oricare dintre voi, ajuns in functia de ministru al Educatiei sau al Apararii, ar vrea sa ma faca doctor, astronaut, colonel sau maresal. Sigur, poti sa vrei, dar… trebuie sa vrea si Grivei! Sigur, imi puteti trimite prin posta, prin porumbei calatori sau prin mama-mare, o diploma, un certificat care atesta calitatea de pilot de nave spatiale, un livret sau un certificat de absolvire de doctorat la StanDford. Sau, ca sa atingem si mizeria cu „Turcescu-colonel PDL”, puteti sa-mi trimiteti si un carnet de membru de partid. Eventual al PSD sau al PNL! Ati putea s-o faceti si apoi sa ziceti „l-am facut pilot, colonel, doctor, pesedist sau liberal pe Turcescu”! Sintem nebuni cu totii?! Nu trebuie sa existe si o semnatura a celui care a fost facut colonel sau doctor sau, mama-dracului, orice altceva?! Un accept, o incuviintare a celui care a primit respectivul titlu, grad sau atestat? Ei bine, zi trista pentru domnii colonei acoperiti – pe bune de asta-data dupa cum o dovedeste tehnica diversionista insusita de la superiorul lor, Felix: in cazul meu nu exista asa ceva!
        Asa ca, Gadea, Ciutacu, Badea, Ciuvica si, desigur, Felix, aveti ocazia nesperata de a va dovedi, macar o data-n viata, oameni de onoare: trageti-va un glont in cap, nemernicilor!

        …am incheiat „plagiatul”.

Lasă un răspuns la M.C Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s