Arhive zilnice: august 23, 2012

IAR 99 Soim poze de la locul prabusirii

Standard

Locul prabusirii

Fotografii de la locul prabusirii, partea a II-a

UPDATE Pilotul mort în accidentul aviatic de la Craiova este comandorul Aurelian Cojocaru, iar rănitul este comandorul Mihail-Relu Ioana, anunţă MApN, care precizează că primul avea 900 de ore de zbor pe tipul de aeronavă IAR 99 Şoim, iar cel de-al doilea are la activ peste 700 de ore de zbor.

Potrivit unui comunicat transmis de Ministerul Apărării Naţionale, pilotul aeronavei IAR 99 Şoim prăbuşită joi dimineaţă lângă Craiova, comandorul Aurelian Cojocaru, a decedat, iar instructorul, locotenent-comandorul Mihail-Relu Ioana, a fost rănit.

Comandorul Cojocaru era şeful Secţiei piloţi încercare, navigaţie şi meteorologie şi avea 900 de ore de zbor pe acest tip de aeronavă. El avea 48 de ani, era căsătorit şi avea un copil.

Locotenent-comandorul Mihail-Relu Ioana are 35 de ani, este instructor şi pilot de încercare şi are peste 700 de ore de zbor pe acest tip de aeronavă. El este căsătorit şi are un copil.

Acest tip de aeronavă a fost oprit de la zbor, conform procedurilor, până la obţinerea unor date preliminare care să elucideze cauzele producerii accidentului, mai precizează MApN.

Cei doi militari implicaţi în accidentul aviatic lucrau la Centrul de Cercetări şi Încercări în Zbor Craiova.

Potrivit comandantului Centrului de Cercetări şi Încercări în Zbor Craiova, comandor Florea Drăghici, Aurelian Cojocaru avea o experienţă de peste 25 de ani, iar Relu Ioana activează de peste 15 ani în domeniu.

„Nu ştiu ce s-a putut întâmpla, de ce nu s-au catapultat amândoi. Probabil că cel care a rămas a vrut să redreseze avionul. Doar ancheta va putea stabili care sunt cauzele acestui accident aviatic”, a declarat pentru Mediafax, comandorul Florea Drăghici.

Ancheta în acest caz va fi făcută de Parchetul Militar Timişoara, un procuror fiind aşteptat să sosească la Craiova, a declarat prefectul judeţului Dolj, Elena Costea.

Articol Romania Libera

Foto: RomaniaTricolor de la fata locului

Un IAR 99 s-a prabusit astazi langa Aeroportul din Craiova

Standard

Avionul IAR 99 Şoim care s-a prăbuşit, astazi, la Craiova, aparţine Centrului de Cercetări şi Încercări în Zbor Craiova, iar accidentul s-a produs la scurt timp de la decolare, pilotul pierzându-şi viaţa, în timp ce instructorul aflat la bord a fost rănit şi preluat de un echipaj SMURD, anunţă MApN.

Potrivit sursei citate, aparatul prăbuşit este un avion IAR 99 Şoim cu dublă comandă şi aparţine Centrului de Cercetări şi Încercări în Zbor Craiova.

MApN precizează că aeronava, care executa un zbor de antrenament, s-a prăbuşit în jurul orei 10.30, la scurt timp de la decolare, la 500 de metri nord de pistă.

În urma accidentului, pilotul aeronavei a decedat, iar instructorul, care a reuşit să se catapulteze, este rănit şi a fost preluat de urgenţă de către un echipaj SMURD.

O comisie a Ministerului Apărării Naţionale cercetează împrejurările producerii accidentului aviatic.

La faţa locului se află mai multe echipaje ale ISU, SMURD şi Jandarmeriei.

Potrivit anchetatorilor, avionul a căzut la aproximativ 40 de metri de case, în zona laturii de nord a aeroportului din Craiova.

În momentul impactului, aparatul de zbor a luat foc, fiind distrus în totalitate.

În martie 1995, un avion militar de tip IAR 99, aparţinând UM 01918 Ianca, s-a prăbuşit la numai patru minute de la decolare, din cauza unei scurgeri accidentale de combustibil.

Cei doi piloţi, care efectuau o misiune de cercetare meteorologică, au reuşit să se catapulteze, unul dintre ei fiind supus cu succes unei intervenţii chirurgicale complexe, la Spitalul Militar Central din Bucureşti.

În urma accidentului, Statul Major al Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene şi uzina producătoare au decis oprirea temporară a zborului cu cele opt avioane IAR-99 din lotul de fabricaţie în cauză, pînă la eliminarea elementelor identificate ca sursă potenţială de incendiu.

Aparatul IAR 99 Şoim este produs de Avioane Craiova SA, fiind folosit în principal pentru antrenamente, putând asigura şi misiuni de atac la sol, precum şi misiuni de recunoaştere.

Dezvoltarea acestui avion de antrenament avansat şi atac uşor a fost demarată în anii ’70, fiind primul avion reactiv proiectat şi realizat integral în România.

Versiunea modernizată IAR-99 Şoim este echipată cu un sistem de avionică foarte similar cu cel de pe MiG-21 Lancer.

Dotările includ computer de bord, Head-up şi Head-down Display, sistem de navigaţie inerţial/GPS, HOTAS, staţie radio VHF/UHF. Sistemul de transfer de date procesează datele de navigaţie primite via datalink de la un alt avion sau staţie de sol echipată cu acelaşi sistem. Această informaţie este prezentată pe un ecran „radar virtual” simulat în cabină, astfel încât pilotul se poate antrena în folosirea radarului fără ca avionul să fie echipat cu un radar.

Avionul are lungimea de 11 metri, anvergura de 10,16 metri, înălţimea de 3,898 de metri şi masa 3.320 de kilograme.

Aeronava atinge o viteză maximă de 850 de kilometri pe oră la 9.000 de metri.

De asemenea, puterea motorului este de 17,79 kN, plafonul practic este de 12.000 metri, iar raza de acţiune este de 1.100 de kilometri.

La capitolul „armament” legat de acest avion figurează un tun de 2×23 milimetri şi bombe de 50 kilograme, 100 de kilograme şi 250 de kilograme, cu muniţie autodirijată LGB şi OPHER şi cu rachete Python III, R3S/R13M, R60.

Gandul

Poze de la locul prabusirii: AICI

 

Dumnezeu sa-l ierte pe cel decedat.

România ar putea cumpăra avioane F-16 din Portugalia

Standard

Ministrul Apărării Naţionale, Corneliu Dobriţoiu, a declarat miercuri pentru AGERPRES că România ar putea cumpăra avioane F-16 din Portugalia, starea aparatelor fiind una ‘foarte bună’, potrivit echipei de experţi care au evaluat starea tehnică a aparatelor multirol.
Concluziile echipei care s-a deplasat în Portugalia vor fi expuse în prima şedinţă a CSAT.

 


‘Sunt nouă experţi români care au fost în Portugalia, care au primit expertiză şi din partea americanilor. Concluziile echipei (…) au fost peste aşteptări, adică aparatele sunt în foarte bună stare, condiţie tehnică foarte bună şi ar reprezenta pentru România un ultim cartuş. Altfel, în nouă ani de zile vom rămâne fără aviaţie de luptă pentru că MIG-urile, după 40 de ani de misiuni, se vor odihni la sol. Noi suntem într-un proces accelerat de obţinere a tuturor aprobărilor. Ridicăm subiectul la nivelul CSAT, în prima şedinţă, având în vedere elementele pe care echipa de evaluare le-a găsit în teren. Cu acest prilej vom face şi o analiză a stării forţelor ca să creăm o imagine reală conducerii strategice a acestui stat despre starea în care a ajuns armata României, armată care are experienţă operaţională de top în teatrele de operaţii, dar ale cărei dotări tehnice sunt în suferinţă cum sunt şi bugetele. Eu cred că este ultimul tren’, a spus Corneliu Dobriţoiu.
Acesta a precizat că varianta cu avioanele de tip F-16 cumpărate din Olanda nu mai este plauzibilă deoarece ‘olandezii au vândut produsele pe care le aveau în exces’.
‘Olandezii au vândut produsele pe care le aveau în exces şi atunci nu rămâne decât să sondăm posibilitatea unei decizii legate de avioanele portugheze care sunt într-o stare tehnică foarte bună. Impactul pe buget nu ar fi mare având în vedere că plăţile care se vor asigura anual vor afecta datoria publică cu 0,03%, maximum 0,04%. Depinde de decizia conducerii politice strategice a acestei ţări să readucă aviaţia militară românească la nivelul de aspiraţii şi la nivelul credibilităţii istorice pe care a avut-o. Altfel, aviaţia militară se va transforma în aviaţie de transport, iar cineva trebuie să-şi asume această tragedie’, a completat Dobriţoiu.

 

…………………………………….

Mi-a mai venit inima la loc! Eu eram speriat de cazaturile olandeze, si cand colo, intr-o intoarecere de 180 de grade, domnul ministru ne face o mare surpriza!!!

Aaaa nu va faceti iluzii, tot cazaturi cumparam, numai ca vor fi portugheze…

Cum spuneam si mai demult…   Fiareeeee, fiareeee vechi cumpaaaaar si…duraaal!

 

Cronica Romana

Bombe de aviatie produse in Romania

Standard

Incet si tarziu, am ajuns la finalul ciclului de articole despre armamentul romanesc de aviatie. Au ramas de prezentat bombele de aviatie. Inca o data,  informatiile au fost dificil de gasit.

Si sarace. Mai mult imagini.

Dar ceea ce  a fost surprinzator, a fost numarul mare de de realizari din perioada pre-1989 sau numarul mare de proiecte, nefinalizate sau inmormantate la nivel prototip sau preserie, de dupa 1989. Ca si atatea altele,  o istorie de eforturi, impliniri sau deceptii.

Sa incepem enumerarea metodic, si cu inceputul.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial  Romania a reusit  sa isi asigure o buna parte din necesarul de bombe de aviatie explozive de uz general din productia interna. Un grup de intreprinzatori romani, cel mai cunoscut

dintre ei fiind Elie Carafoli, au pus bazele uzinei numite Intreprinderea Romana Mecanica si Chimica Mija  in anul 1938  specializata in fabricarea bombelor de aviatie si a incarcatoarelor pentru armamentul de bord. Exact  in ultimul moment.

S-au produs bombe de 12, 50, 100 si 225 kg.

Bombele de 12 kg s-au utilizat in special  pentru dotarea avioanelor de recunoastere IAR-37/38/39 si SET-7 KB/KD.

Avionul IAR-81 lua la bord in mod obisnuit o bomba de 225 kg, alaturi de doua bombe de 50 kg. Pentru antrenament s-au utilizat si bombe cu corp de beton si ampenaje normale din otel.

De asemenea se mai mentioneaza o bomba caseta produsa in tara, utilizata de avionul IAR-39, care continea cateva grenade antiinfanterie. Una din aceste grenade a fost recuperata de un grup de arheologi amatori in imprejurimile portului Odessa, imaginea fiind postata pe site-ul Traditia Militara.

Bomba 12 kg 

Bomba 12 kg pe IAR

Bombe 50, 100,225 kg muzeu

IAR 81 bombe 50+225 kg  

IAR 81 bombe 225kg-50kg

 IAR-81 bomba beton

Razboiul a venit si s-a dus. S-a dus si industria noastra aeronautica, distrusa pana si prin tratatele de pace. A durat mult pana cand un om curajos a reusit sa o recladeasca. Alaturi de ea s-a reconstruit si industria de armament. Uzina care producea bombe de aviatie a renascut pe vechiul loc. Si chiar daca a renascut doar pentru a muri inca o data, a lasat amintirea unei vieti rodnice.

Iata ce a produs Uzina Mecanica Mija, alaturi de sora ei mai tanara, Uzina Mecanica Dragomiresti:

Bombe explozive de aviatie, de uz general.

Categoria 50 kg

BE-50

BE-50  – IAR 823 

 BE-50 pe adaptor LMB-4×100

 

  BE-50 pe adaptor LMB-3×100 

BEM-50

BA-50, cu o forma mai putin aerodinamica decat cea dinainte mentionata, pe corpul acesteia putandu-se observa sudate inele de franare, probabil pentra a mari timpul de cadere al bombei, pentru a da o mai mare siguranta avionului lansator

BA-50 pe adaptor LMB-3×100 

BA-50+BE-50

   BE-50 +2xBA-100 pe adaptor LMB-3×100

BE-50+2xBA-100 pe adaptor LMB-3X100

BEF-50, bomba prevazuta cu parasuta de franare intr-un container care face corp comun cu fuselajul bombei, destinata atacului in zbor razant, parasuta fiind necesara pentru franarea bombei, din nou pentru a da timp avionului lansator sa iasa din zona de actiune a suflului  si schijelor

BEF-50

BAEF-50 P, o bomba realizata intr-o conceptie moderna, modulara, cu ampenaje (tail unit, termenul consacrat in terminologia militara  internationala) interschimbabile. Varianta cu modul-container cu sistem de parasute de franare este denumita BAEF-50P-VF, iar cea cu ampenaj de stabilizare pe traiectorie BAEF-50P-VL. De mentionat ca modulul-container al sistemului de parasute de franare prezinta aripioare de stabilizare rabatabile, posibil pentru utilizare intr-un lansator tip revolver, niciodata realizat.

BAEF-50P-VF 

BAEF-50P-VF

BAEF-50P VL

In practica, in afara de cazul in care sunt utilizate pentru inarmarea avioanelor si elicopterelor usoare, bombele de acest calibru sunt lansate de pe lansatoare multiple,   acum existand informatii despre lansatoarele pentru 3, respectiv 4 bombe LMB-3×100 si LMB-4×100.

Categoria 100 kg

BA-100

 BA-100 

BA-100

BA-100.

BE-100, relativ la care nu am gasit imagini, ci doar mentionari in graficele cu variantele de inarmare ale avioanelor de lupta produse in tara.

BEM-100, probabil o varianta inbunatatita a celei sus mentionate

  BA-100 + BEM-100

BEM-100 IAR-93 

  BEM-100

BM-100, doar o mentionare pe site-ul Uzinei Mecanice Mija

BEF-100, bomba cu parasuta de franare in container solidar cu corpul bombei

BEF-100

BEF-100.

   BEF-100 .

BAEF-100L, o mentionare pe site-ul ROMARM

BAEF-100L

BAEF-100 P, bomba realizata in sistem modular, varianta cu modul de ampenaj pentru stabilizare pe traiectorie fiind denumita BAEF-100P-VL, iar cea cu modul -container pentru sistemul de parasute de franare fiind denumita BAEF-100-VF, acest modul fiind denumit CPF-100.

BAEF-100P-VL

BAEF-100P -VL 

BAEF-100 P-VL

BAEF-100P VL + BAEF-5OP VF

BAEF-100P-VF.

BAEF 100P-VF 

BAEF 100 P- VF

Caracteristici BAEF

    Caracteristici BAEF 

Caracteristici BAEF-100P

Bombele sunt utilizate in general pe lansatoarele multiple tip LMB-3×100 si LMB-4×100.

Categoria 250 kg

BM-250

BM-250  

BM-250 lansare

BM-250 

BM-250E

BM-250E

 Date BM250E 

 dateBM 250E

BA-250

BA-250

BA-250 

BA-250  

BA-250

BAEF-250L, o bomba de aviatie realizata modular, cu modulul posterior detasabil (este adevarat ca nu am vazut deocamdata decat modulul cu ampenaje pentru stabilizarea pe traiectorie), si botul frezat plan, posibil pentru facilitarea instalarii ulterioare unui sistem laser de  dirijare pe traiectorie, sistem lansat in cercetare dar niciodata finalizat.

Bomba apare si sub denumirea de BAEF-250L-L.

 BAEF-250L-L 

BAEF-250L-L

 BAEF-250L-L

Date BAEF250L

In functie de acrosajele avionului purtator, bombele de 250 kg pot fi incarcate cate una pe un acrosaj, sau cate 2 utilizand lansatorul dublu de bombe LMB-2×250.

Categoria 500 kg

BA-500

 BA-500

 BA-500

 BA-500 

BE-500

BE-500  

BE-500

BE-500E, mentionat de site-urile Uzinei Mecanice Mija si de un site partener Patromil

Tabel BE-500E 

Tabel BE-500E

BE-500EM , un model original

 BE-500EM

 BE-500 EM

tabel BM-500 EM

BM-500, model mentinat de site-ul U.M.Mija

BAEF-500, dupa forma, o varianta imbunatatita a BE-500

BAEF-500 

BAEF-500

BAEF-500L, realizata cu coada detasabila si botul frezat plan. De mentionat ca in general bombele de calibru mare au in general coada detasabila, pentru facilitarea logisticii si  instalarea unui detonator suplimentar.

 BAEF-500L

 BAEF-500L

  BAEF-500L

Tabel BAEF-500L

Bombe speciale

Pe langa bombele explozive de uz general, un accent deosebit s-a pus pe crearea unor munitii specializate.

Pentru distrugerea aeroporturilor  s-a realizat BAP-100, bomba antipista de 100 kg, produsa la Mija.

Bombei  antipista BAPO-100, cu profil optimizat si cu incarcatura duala nu i s-au acordat fonduri pentru dezvoltare in competitia 2008 a Programului Inovare .Probabil nu va mai fi realizata.

Pentru a reduce costul antrenamentelor, s-a realizat la U.M.Dragomiresti  bomba de 10 kg tip BECR-10, impreuna cu lansatorul specializat cu o capacitate de 2 bombe, denumit LMBE-10. La impactul cu solul, se detoneaza

o incarcatura pirotehnica fumigena pe baza de clorura de titan, cu timpul de ardere de 30 secunde, pentru identificarea punctului de impact. Pe langa reducerea costului, un beneficiu important este cresterea gradului de securitate, prin reducerea masei bombei si inlocuirea incarcaturii explozive

cu una fumigena.

lansator de bombe de antrenament 

BECR-10 

Tabel BECR-10

Pentru distrugerea tintelor submarine in zonele costiere, fluviale sau in rada portuara, s-a realizat bomba antisubmarin BAE-1, de 50 kg, la Uzina Mecanica Tohan.  Tot in acest scop, ACTTM a realizat un lansator de grenade antisubmarin ce se monteaza la acrosajele normale ale elicopterelor. Acesta utilizeaza grenadele antisubmarin de punte, realizate tot la U.M.Tohan. O masura inteleapta, avand in vedere stocurile de grenade antisubmarin existente la data realizarii.

Dupa sursele de pe net, acest tip de grenada are masa de 45 kg, o incarcatura exploziva de 25 kg, viteza de scufundare 2,1 – 2,3 m/s. Nu am gasit date despre adancimea maxima de detonare, dar judecand dupa aria de utilizare nu este necesara o profunditate mare. Oricum, grenadele reactive antisubmarin produse la U.M.Tohan au adancimea maxima de detonare de 350 m, gratie detonatoarelor produse la Uzina Mecanica Sadu.

 Lansator grenade AS 

  Grenada AS 45 kg

Grenade AS

 

BAE-1 UMTohan

 

Grenade AS de punte UMTohan

 

A fost realizata o varianta lansata din aer a minei MMA, produsa la U.M.Tohan, prin traditie producatorul national de „arme sub apa”. Este o mina ce se poate utiliza la adancimi cuprinse intre 6 si 50 m, cu flotabilitate negativa (se aseaza pe fundul apei). Sursele consultate spun ca mina deriva din mina sovietica

AMD-500. Chiar daca este adevarat, efortul de proiectare si modernizare a fost luat de la inceput. Mina este prevazuta cu detonatori magnetici si acustici.

Energia este furnizata de o baterie tip zinc-oxid de magneziu. Masa este de 572 kg, cu o incarcatura exploziva de 3oo kg.

MMA

 MMA

Focoase

Cel mai utilizat focos  este un focos electric de contact, FUEBA, produs la U.M.Mija, similar cu cel sovietic  AVUET. Este un focos cu mecanism electric de initiere, cu impuls de initiere de 27 V, si care permite bombardamentul la altitudini mai mari de 30 m si la viteze de pana la 1000 km/h. Focosul are 3 trepte de reglare a timpului de armare dupa lansare, si anume:

mic ( 1,3-2,6 sec ), mediu ( 3,5-5,5 sec ) si mare ( 8,7-13,5 sec ).

Pentru reglarea timpului de explozie dupa impact, dispune de 4 trepte:

instantaneu, mic ( 0,025 sec ), mediu ( 0,075 sec ), mare ( 8,2-14,5 sec ).

 Focoase aviatie Fueba UMMIJA

In desenele bombelor apare si un tip de focoase mecanice cu elice de armare. Sursele sunt contadictorii, indicand fie focoasele sovietice TM-24, TM-4, AV (A sau B) fie un produs indigen cu sursele de inspiratie amintite.

Dar nu se produc doar modele dupa surse de inspiratie straine. Pentru inceput  Academia Tehnica Militara a realizat un focos electronic de proximitate, asimilat in productie de A TECH Curtea de Arges.

Printr-o fructuoasa colaborare, au rezultat apoi mai multe tipuri de focoase electronice, alaturi de terminalul  de programare, care realizeaza transferul de date fie prin cablu, fie inductiv.

Focoase  aviatie FUEBA   UM Mija

 Focos proximitate ATM

Focos proximitate ATM

Focoase de proximitate ATM

Focoase armtech

 

 Perspective

Amintiri …

Daca trecutul se arata rodnic, prezentul nu e ceea ce ar trebui sa fie. Un proiect de modul de dirijare laser a ramas nefinalizat. Bomba BAPO-100, fara subventionare. Si totusi, se mai face cate ceva.

SIARM S.A. spre exemplu a realizat prototipul bombei de 250 daN adaptata pentru kit-uri de dirijare, compatibila NATO, o noua bomba cargo de 250 kg. Un modul de dirijare GPS pentru bombe de aviatie se afla in studiu, in colaborare cu ACTTM si alti parteneri.

Si mai sunt .

Ramane de vazut ce va face statul roman, aviatia militara romana.

Probabil nimic.

Produse performante exista. Spre exemplu SIARM a dezvoltat si livrat bombe de aviatie inerte tip MK 82 si bombe de aviatie reale  tip MK 83. Si nu oriunde,  ci in Israel.

Aviatia romana este ramasa in urma in privinta dotarii cu munitii performante.  Ma rog, ar trebui si ceva avioane ca sa aiba asta un sens …

Oricum, cei ce au o oarecare putere de decizie, gandesc altfel decat noi.

A ramas antologic episodul in care Romtehnica si Ratmil s-au concurat pentru a obtine un contract cu India pentru livrarea de bombe de aviatie. Pana la urma, dupa multe balbaieli din toate partile, contractul a fost pierdut. Asta daca a existat de la inceput interes in semnarea lui. Daca nu, totul face parte din aceesi tragicomedie pe care o traim de 22 de ani si in care ne credem actori.

Dar suntem doar spectatori. Si  inca platim biletul. Scump.

Surse :

– albumele Expomil 1999  si Expomil 2007 realizate de Ionica Fonos

https://rumaniamilitary.wordpress.com/

http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl

http://www.mapn.ro

http://www.roaf.ro

http://www.acttm.ro

http://www.ummija.ro

http://www.romarm.ro

http://www.mycity-military.com

http://www.airwar.ru

– site-ul SIARM

– site-ul U.M.Dragomiresti

– You Tube

– emisiunea ProPatria , TVR 1

– revista Aeromagazin

– revista TTM

– prospecte ROMARM

Nicusor

MH-6 “Little Bird” pe mare

Standard

MH-6 „Killer egg”

Varianta UAV a elicopterului MH-6 a fost modificata pentru a opera pe mare, de la bordul navelor americane. Recent H-6U, versiunea navalizata a UAV-ului a  testat cu succes un sistem de decolare si aterizare automat, care sa permita utilizarea sa pe mare.

H-6U

MH-6 este deja un elicopter legendar, fiind „on duty” de aproape jumatate de secol, iar varianta sa UAV, MH-6X este in dezvoltare de peste opt ani. In acest moment se lucreaza la varianta navalizata a UAV-ului. Avantajul unui UAV, la bordul unei nave, este evident, mai ales al unu elicopter UAV. Spatiul restrans de care are nevoie, capacitatea de a fi echipat cu foarte multe tipuri de senzori pentru varii misiuni, este considerata de Marina ca fiind foarte potrivita nevoilor sale actuale. Mai ales ca se are in vedere ca aceste aeronave sa fie echipate inclusiv cu armament.

Deocamdata MH-6X este gandit pentru misiuni de recunoastere si transport marfa. Are capacitatea de a transporta aproximativ o tona de cargo, iar datorita lipsei echipajului, drona poate zbura incarcat la maximum 120 de minute, cu 30 de minute mai mult decat varianta sa pilotata.

MH-6X

Numai ca MH-6X are o gramada de competitori, printre care: A 160T de 1.5 tone, Fire Scout, de 1.4 tone, sau S-100 cantarind doua tone, iar S-100 a fost deja echipat pentru operare pe mare.

 

Sursa: strategypage

GeorgeGMT

Ce militari români se repatriază din Afganistan

Standard

Corneliu Dobriţoiu, ministrul Apărării Naţionale, şi şeful Statului Major General, generalul-locotenent Ştefan Dănilă, participă miercuri la ceremonia de repatriere din Afganistan a militarilor din Modulul NATO de comunicaţii şi informatică dislocabil – DCM ‘E’, care va avea loc la Centrul 48 comunicaţii şi informatică strategice de la Otopeni.

Modulul este prima structură NATO de acest tip dislocată pe teritoriul României şi încadrată în totalitate cu personal românesc. Pentru a asigura operaţiunile tehnologice timp de opt luni în teatrele de operaţii din Afganistan, militarii români au fost pregătiţi şi evaluaţi de structurile NATO. ‘Modulul NATO s-a înfiinţat în 2010 pe baza hotărârii Parlamentului României şi a fost operaţionalizat exclusiv cu personal românesc. După ce au parcurs etapele de pregătire şi au fost evaluaţi de structurile NATO, au primit misiunea în 2012, în perioada ianuarie-august să asigure componenta de comunicaţii şi informatică a comandamentului NATO din Kabul. Este singura unitate de acest tip’, a declarat pentru Agerpres maiorul Vasile Florean.

Modulul NATO de comunicaţii şi informatică este alcătuit din aproximativ 40 de militari români specializaţi în domeniul IT. ‘O particularitate este că această structură asigură componenta de comunicaţii şi informatică pentru un comandament strategic, începând de la telefonul comandantului de pe birou şi terminând cu fluxul de sateliţi care deserveşte un întreg comandament. Cei aproximativ 40 de militari din acest modul au pregătire exclusiv IT. Hotărârea pentru desfăşurarea în teatrul de operaţii a unui modul nu o ia România, ci o ia NATO. Militarii noştri au fost apreciaţi de componenta NATO, de partea străină pe care au deservit-o. Noi nu am oferit servicii părţii române dislocate în Afganistan, ci unui comandament naţional’, a explicat Vasile Florean.

 

Ziuaveche