Arhive zilnice: august 14, 2012

Articolul de seara-Rebelii sirieni devin seriosi: au Stinger si T-62

Standard

Pe motiv ca astazi nu voi avea timp pe seara pentru articol, il publicam acum!

Rebelii sirieni au pus mana pe SA-7

Intradevar, rasculatii sirieni au reusit sa puna mana pe racheta AA cu ghidare in IR, portabile, SA-7. Astfel se poate vedea si in poza, ca baietii cu eliberarea Siriei in gand, au de aceasta data intregul sistem SA-7 la dispozitei si pot exacuta astfel lansari. Pozele publicate anterior aratau doar rachete si tubul, dar acum se pot vedea foarte bine, baterie si restul componentelor care permit utilizare rachetei. Nu stim cum stau cu lichidul de racire al senzorului, dar se descurca ei cumva.

Acum nu trebuie sa credem ca zilele aviatiei siriene sunt numarate! SA-7 este o racheta veche, destul de usor de pacalit prin contramasuri, si opricu nu este atat de usor de utilizat, cum vedem prin filme, ideea este ca Armata Siriana regulata a “reusit” performanta sa lase pe mana rebelilor un depozit cu armament perfect functional, cel putin in aparenta.

Sursa: Atwar.blogs.nytimes

MIG 23 dat jos

Si ca lucrurile sa fie in aceeasi linie, aceeasi rebeli sirieni au mai rusit reusit o performata: sa dea jos un MIG-23(  Debka zice ca 21) sirian, cel mai probabil prin foc direct de mitraliera grea, dupa cum se aude pe videoclipul in care vesteste probabila doborare a avionului.

Cu ce tip de mitraliera l-or fi dat jos?! Pai depinde, ori cu ASTA, ori cu ASTA

Sursa si video AICI 

 

 

 FIM-92 Stinger

Stinger in Afganistan+2 ciuhabi observatori

In alta ordine de ideei rebelii, tot aia sirieni, patrunsi pana in maduva oaselor de spiritul democratic vestic,  nu trebuie sa-si faca griji si nici probleme materiale! Vor primi racheta AA direct de la americani. Astfel, cu binecuvantarea SUA, in particular a domnei Clinton, Turcia a livrat deja primul transport de racheta AA FIM-92 Stinger, filialei rebeliilor din orasul Aleppo, oras care a fost scena unor bombardamente aeriene ale sustinatorilor lui Assad.

Curios este doar faptul ca aceleasi rachete au fost livrate de americani si talibanilor, pe cand acestia se paruiau cu URSS-ul prin Afganistan, pentru ca mai apoi, o parte din rachete sa ajunga, pe cai ocolite, la unii islamisti mai radicali, care le-au tras cu mare veselie dupa avioane occidentale. Intrebare este, cam cat de des cred americanii ca istoria se repeta?!

Si cate Stingere vor ajunge te miri pe unde si catre ce avioane sau elicoptere vor zbura ele?! Tot Debka sustine ca de fapt MIG-ul sirian trimis la REMAT de curand, model 21 sau 23, depinde cata carte stia reporterul respectiv, ar fi fost dat jos cu un Stinger, desi alte surse sustin ca a fost luat la ochi cu ceva mai putin evoluat, adica cu o mitraliera de calibru inca discutabil.

Assad Rafiq Mohammed Suleiman, proaspat eliberat

Oricum rebelii au si postat o poza cu colonelul sirian pro-Assad Rafiq Mohammed Suleiman, inconjurat cu duiosie de mai multi eliberatorii cu arme in maini, care ii urau…bine te-ai prabusit!

Sursa: Debka

 

T-62 pentru rebeli

T-62 cu ciuhabi in dotare. Afganistan, cu ceva ani in urma.

Si tot Debka anunta ca la intrevedere avuta in Turcia, pe 11 august,  madam Clinton a dat unda verde si transferarii din Libia, catre aceeasi iubitori si luptatori pentru democratie, rebelii sirieni, a unor tancuri T-62, 20 la numar, afacere platita de Quatar, alt stat arab celebru in lume pentru democratia aplicata.

Astfel rebelii s-au transformat intr-o armata multinationala, ca dracu’ stie cati dintre ei sunt sirieni si cati de alte nationalitati, si sunt sprijiniti direct si pe fata de catre SUA. Sa fie de capul lor cu “Primavara araba” cu tot. Insa frumos ar fi ca ciuhabii proaspat democratizati, egipetenii, libienii, tunisienii si in curand si sirienii, sa ajunga, in urma unor alegerii liber…fundamentalisti.

Sursa: Debka

 Multumiri prietenului Ionicaf

 GeorgeGMT

Reclame

Un razboi Est-Vest?!

Standard

17 iulie, aeroportul Otopeni. Ministrul Britanic de Externe, William Hague,  a aterizat neanuntat la Bucuresti si, impotriva tuturor uzantelor diplomatice, L-A CHEMAT pe Primul Ministru Victor Ponta la ordine, de parca nu ar fi fost premierul unui stat membru UE si NATO, ci dictatorul unei mici republici africane!

Ciudat este insa faptul ca Ponta s-a dus val-vartej, desi cel care-l chemase ii era inferior diplomatic vorbind. Lasad la o parte coloana vertebrala pe care Ponta o are sau nu, este de retinut un singur fapt: ministrul de externe britanic a facut o vizita fulger la Bucuresti. Nu a discutat cu Ponta, nu a negociat cu Ponta, ci se pare a vorbit doar el, punandu-i in vedere anumite lucruri. Bla-bla-ul eliberat de ambasada britanica drept comunicat de presa, referitor le discutile dintre cei doi, este doar o perdea de fum!

Nu se oprea  William Hague, pe Otopeni sa-i stranga mana lui Ponta si sa-l intrebe de sanatatea Curtii Constitutionale. Din punct de vedere al codului diplomatic, oprirea britanicului a reprezentat un semnal de alarma foarte important transmis de  Londra. Iar daca credeti ca Marea Britanie este Franta cea cu gura mare, aduceti-va aminte ca atunci cand Franta, prin gura presedintelui sau Jacques Chirac, a dat cu pumnul in masa pentru admiterea Romaniei in NATO, la Madrid…nu l-a bagat nimeni in seama, insa cand premierul britanic, Tony Blair, in 1999, de la tribuna Parlamentului,  a spus ca Romania va incepe negocierile de aderare la UE…exact asta s-a intamplat!

Iar pentru cine a uitat putem reaminti, ca in 1999 aderarea Romaniei la UE era, in intreaga Europa, doar o gluma buna. Dar englezii au cuvant, si au un cuvant greu, care chiar trebuie luat in seama foarte serios.

13 august 2012. Asistentul pe probleme europene si asiatice al Secretarului American de Stat, vine in Romania. Scurt si fara prea mare fast, se intalneste cu presedintele Basescu, cu interimarul Antonescu, are discutii cu Ministerul de Externe, dar foarte ciudat, si cu Ministerul Apararii. Ce are a face Ministerul American de Externe cu MApN-ul?!

Iar americanul declara: ”Evident, e mai important ce fac oamenii decât ce spun. Dar tot ceea ce pot să sper, după aceste întâlniri, este că ei conştientizează importanţa acestor lucruri şi că vor respecta aceste principii”, asta apropos de desele schimbari de pozitia ale Bucurestiului in ultimele saptamani, si mai spune: ”E un test. De aceea sunt aici (…) Vrem să ajutăm România să treacă acest test. Nu este în interesul României să pice acest test“.

Daca la aceste doua vizite, extrem de serioase, adaugam si scandalul foarte mare facut de Germania, scandal aflat la limita diplomatiei, mai aveau un pic si ne injurau de mama, iar daca pe langa toate acestea, adaugam simpatia declarata a Ministrului Roman de Externe pentru Vladimir Putin, basca zvonurile foarte persistente ale cresterii influentei Moscovei asupra actualei puteri de la Bucuresti, putem deduce ca scandalul din ultima vreme, fara precedent in istoria UE, a oricarui alt stat membru, este privit cu maxima seriozitate la Londra si Washington, capitalele pe care Basescu le-a pus pe noua axa a politicii externe romanesti inca de la primul mandat.

Adica una este sa vocifereze Franta si alta ca  William Hague sa vina brusc la Bucuresti, una este vocea Germaniei si alta vocea adjunctului Secretarului de Stat American.

Peste tot acest razboi, din ce in ca mai disperat, din partea actualei puteri, s-a suprapus si chelalaiala colonelui de paie, presedinte al unei asociatii a militarilor in rezerva, pensionari adica, chelalait cu puternice accente pro-USL.

Cum isi permite acest Dogaru sa implice fosti ofiteri si subofiteri ai Armatei intr-o disputa politica?! Si daca o face, o face pe degeaba?! Oricum senzatia lasata de acest Dogaru, un istoric serios de altfel, este cu totul si cu totul dezagreabila.

Faptul ca in razboiul dintre Basescu si troica Antonescu-Ponta-Voiculescu, sunt implicate si influente mult mai mari, cred ca apare destul de clar la reluari, adica atunci cand le revezi la rece. Faptul ca actuala putere este pur si simplu turbata sa obtina puterea si este gata sa faca absolut orice, dovedeste ca stapanul lor, nu se afla la Bucuresti, iar interesele in acest joc sunt foarte mari.

Odata cu izbucnirea scandalului de la Bucuresti , Moscova si-a reactivat si papitoii din Moldova, iar la Balti au inceput violentele. Cum puterea Moscovei in Basarabia fusese destul de dur lovita de servicile secrete romanesti, cum Voronin a fost scos la pensie,…anticipat, cum primaria Chisinaului au pierdut-o desi sondajele il dadeau ca favorit pe omul lor, este foarte clar ca lupta pe viata si pe moarte dintre serviciile noastre speciale si cele rusesti, in Basarabia, s-a extins acum in Romania. Cum cea mai buna aparare este atacul, Rusia loveste cu tot ce are direct in Bucuresti, incercand, la fel ca in 1989, sa preia puterea prin comunistii generatiei a treia, puii celor din generatia lui Iliescu, Roman si Brucan, a celor care au venit in “45 pe tancurile sovietice.

Daca a incasat-o in Basarabia, incearca acum sa loveasca direct puterea de la Bucuresti ridicandu-si la lupta catelusii, iar dupa cat de disperati sunt si dupa cum se misca in ultimele zile, precum niste zombie, nauci, schimbandu-si parerile si ideeile la fiecare cateva ore, ba incaierandu-se si intre ei, se pare ca dupa un inceput foarte promitator, vor muri, pana la urma doar tinere sperante.

S-ar parea ca partida de la Bucuresti a fost pierduta de Moscova si acolitii ei. Sa vedem daca in acest joc dur se vor lua prizonierii…Eu nu cred.

Luptele se duc in surdina si departe de lumina zilei, dar  cateodata, mai vedem si la suprafata cateva zvacniri, pentru ca acest razboi nu este intre USL si Basescu, ci este intre cei care au sfartecat Romania, si slugile lor comuniste, Iliescu, Nastase, Roman, Geulu Voican-Voiculescu, celalat Voiculesu si puii lor, Ponta, Antonescu, si acei romani care refuza ca ordinele sa mai vina de la Moscova.

Stiu ca multi dintre voi nu sunt de acord sa primim ordine de la nimeni, numai ca pentru asta am avea nevoie de o clasa politica cu adevarat desteapta, si cum asa ceva nu se intrevede, prefer una aplecata mai mult spre Londra si Washington, dacat catre Paris si Moscova.

Cum se va termina acest razboi civil politic?! Sunt sigur ca se va termina urat. Nu cred ca se vor lua prizonieri de aceasta data…

Iar Moscova ar trebui sa fie atenta! Ne-a prins pe picior gresit, si-a reactivat pentru ultima oara restul de slugoi, insa istoria ar trebui s-o invete, sau macar sa-i aduca aminte, ca serviciile secrete romanesti nu au ramas datoare nici macar pe vremea cand eram comunisti, iar bunicii lor, cei din SS( Siguranta Statului) i-au vanat si ucis cu mult simt de raspundere pe comunisti si slugile lor cominterniste.

Mai apoi, dupa 1963-1965, URSS si KGB au luat-o de “n ” ori rau de tot de la DSS-ul romanesc…In decembrie 1989 cautau ca disperatii dosarele…stiau ei care dosare, iar din sutele da masini LADA cu cate patru “turisti” tineri si atletici, putine au mai parasit Romania, cu tot haosul care domnea!

Mana lunga a Securitatii Nationale le-a tras cate un glont in cap si unul in piept…Multe autovehicule LADA au fost gasite pe margine drumului cu toti patru ocupanti reci si ochii sticlosi…Nici AVO maghiar nu a scapat mai bine. Si ei tot cu pamant romanesc in gura au sfarsit.De aceea zic, Romania asa mica si napastuita cum este ea, a mancat coliva a doua imperii ruse deja, o vom manca si pe a treia.

Suntem atacati, am fost luati prin surprindere poate, tradati fiind de sus, dar am inceput sa ripostam, iar sangele a inceput sa sara pe pereti. Vom afla poate peste multi ani despre cat de crunta a fost inclestarea in aceste zile, pentru ca a fost.

Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu il apar pe Basescu, este si el tot un nenorocit, insa macar nu este vandut Moscovei, si a incercat sa orienteze tara catre Vest, a incercat si a si reusit ceva in Moldova, ori astia, de sunt acum, au reusit sa faca praf totul in doar cateva saptamani.

Iar interesul american in Romania este foarte vizibil. Uitati-va pe harta: Romania este singura tara in care SUA poate avea incredere, prin intermediul careia pot avea acces la Marea Neagra. Romania este unica poarta a Occidentului spre Marea Naegra, iar acest lucru merita aparat. Iar englezii si americanii exact asta fac acum.

Si ar trebui spus un lucru. Istoria servicilor secrete romanesti cu KGB si cu predecesoarele sale, este extrem de veche si este presarata cu mult sange, iar cine crede ca se poate apropia, se poate preda Moscovei fara sa-si puna in cap aceste servicii, este foarte prost. Iar odata ce ti le-ai pus in cap…ar fi bine sa te uiti foarte des in spate, in sens foarte figurativ, of course!

Bineinteles nu am nimic personal cu rusii, cu poporul rus, ba dimpotriva imi sunt mai simpaticii decat francezii cei snobi, care inca nu au aflat ca nu mai sunt mare imperiu, sau decat britanicii, politicosi, dar reci. Rusia, ca orice tara serioasa, iar Rusia este o tara foarte serioasa,  isi urmareste interesul national, nu este vina lor ca noi suntem slabi si condusi de astfel de caricaturi de politiceni.

Principalul interes la Rusiei in Romania este de facto similar cu cel al SUA: pozitia geostrategica extrem de importanta a Bucurestiului la Marea Neagra. Cand Basescu a spus “Marea Neagra lac rusesc”, a exprimt in cateva cuvinte toata miza jocului! Rusii nu vor ca SUA sa aiba acces prea mult la aceasta zona, exploziv de importanta in urmatorii ani si vor sa-si pastreze hegemonia economica asupra resurselor riverane Marii Negre, dar mai ales a oportunitatilor de tranzit prina aceasta zona.

Pentru mai mult de 100 de ani, nimeni nu provocat Rusia la Marea Neagra, iar acum cand batalia pentru resurse si pentru traseele de transport ale acestora, s-a acutizat, pozitia Romaniei a devenit vitala. Insa trebuie sa vedem clar un lucru: daca Romania este vitala pentru interesele americane aici, ca fiind practic singura tara disponibila pentru americanii fara probleme, Rusia s-ar putea multumi si cu o pozitie neutra din partea Bucurestiului.

Pentru Moscova Romania devine foarte interesanta daca si numai daca, prin intermediul Bucurestiului, SUA isi cresc influenta in zona. Rusia se descurca foarte bine fara Romania, America insa nu! Asadar rusii dorec de fapt o blocare a accesului SUA spre M.Neagra si nu neaaparat o raliere a noastra la Maica Rusie.

Si s-ar putea ca o parte foarte importanta a slabiciunii Romaniei, economic si militar, sa vina tocmai din acest conflict extrem de dur, insa in mod sigur are baza slabiciune interna, generata de proasta conducere si de luptele perpetuee intre adeptii Moscovei, linia veche post-comunista, si generatia mai noua, sau cei cu vederi pro-americane, iar cum in Romania se afla exact in mijlocul unui astfel de razboi pentru influenta.

Americanii vor sa ramana aici si sa creasca, Rusia ii vrea cat mai departe de resursele si rutele de transport din Marea Neagra.

GeorgeGMT

Dosarele X. Experimentul lui Coandă din Munţii Ciucaş

Standard

Un recent articol publicat în „Daily Mail” anunţă intenţia americanilor de-a construi un sistem de transport pe care unii l-ar putea considera de domeniul fantasticului. E vorba de o conductă între Los Angeles şi New York prin care ar putea să circule nişte capsule cu viteze de până la 6.500 de kilometri pe oră. Transportul în tub vidat s-ar face pe baza levitaţiei magnetice şi reprezintă ideea inginerului american Daryl Oster, al cărui proiect se numeşte „Evacuated Tube Transport”.

Ştirea aceasta readuce practic la lumina zilei o poveste din anii ’70, atunci când în România nu numai că s-a pus pe hârtie planul transportului prin tub vidat, dar chiar s-a şi aplicat această idee. Principiul a fost pentru prima oară enunţat de către fizicianul şi inventatorul român Henri Coandă. Experimentele au început la Bucureşti, apoi s-a făcut o bază de cercetare, mult mai sofisticată, la Măneciu, la poalele Munţilor Ciucaş în judeţul Prahova. Acolo, printr-o conductă de 400 de metri lungime şi 1,6 metri diametru a fost testat, pentru prima oară în lume, transportul unor oameni, într-o capsulă. Pornind pe firul acestei poveşti, l-am găsit atât pe cel care a condus lucrările de construcţie a întregului sistem de la Măneciu, inginerul Gheorghe Dorobanţu, cât şi pe unul dintre specialiştii care au participat la experimente, Dan Ionescu .
Foto: ing. Dan Ionescu

 

Institutul elitelor României

Cu exact patru decenii în urmă, inginerul Dan Ionescu l-a cunoscut pe Henri Coandă. Pe atunci, proaspăt absolvent al Facultăţii de Tehnologie a Construcţiilor de Maşini din Universitatea Politehnică din Bucureşti, între primii şapte învăţăcei ai promoţiei sale, Dan Ionescu a fost angajat la INCREST – Institutul pentru Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică. Un institut abia înfiinţat, la iniţiativa lui Coandă. Ideea marelui savant era de a strânge minţile luminate ale României, din diverse domenii de vârf. Consacrat pe plan mondial pentru invenţiile sale, la loc de frunte fiind motorul cu reacţie, Henri Coandă, născut la Bucureşti în 1886, dorea să contribuie, prin INCREST, la dezvoltarea propriei ţări. „Coandă era un om care încuraja foarte mult tinerii, în diverse domenii de vârf.

L-am cunoscut personal. A susţinut ideea strângerii minţilor luminate din ţară într-un institut unde să se dezvolte tehnologiile de vârf”, povesteşte inginerul Dan Ionescu, cel care în 1975 şi-a dat Doctoratul chiar în Efect Coandă şi Aerodinamică. „Am primit încurajarea chiar de la Henri Coadă, să aprofundez acest domeniu, şi i-am urmat sfatul, la momentul Doctoratului”, îşi aminteşte inginerul Ionescu.  O colaborare profesională foarte scurtă între Dan Ionescu şi Henri Coandă, pe parcursul ultimei jumătăţi a lui 1972. „L-am cunoscut în vara lui 1972 pe Henri Coandă, iar în toamnă el a murit”, spune Dan Ionescu, unul dintre cei care au primit atunci sarcina de-a se ocupa de înmormântarea celui dispărut.

Mişcare pe baza aerului

Unul dintre departamentele de la INCREST era şi cel numit „Efect Coandă”, unde lucra Dan Ionescu. Aici era studiat un proiect de suflet al lui Henri Coandă, cel de transport în tub vidat, pe unde să circule capsule în interiorul cărora se pot afla oameni şi mărfuri. Coandă se gândea la realizarea unor astfel de conducte între Bucureşti şi Ploieşti sau între Ploieşti şi Braşov, dar şi de la Bucureşti la Constanţa. Gazda noastră de azi, inginerul Ionescu, ne explică, în termeni simpli, principiul de mişcare al capsulelor prin conducte, aşa cum a fost el experimentat în România. Dacă în faţa capsulei se creează vid, prin eliminarea aerului, atunci în spatele capsulei se formează presiune, prin pomparea aerului. Această diferenţă de presiune pune în mişcare capsula.

Trenul din conductă

Primul experiment legat de transportul prin tub vidat s-a făcut în Bucureşti, aproape de CET – Sud, în iunie 1971, povesteşte inginerul Ionescu. A fost construită o conductă de 200 de metri lungime şi un metru diametru. Reuşita testului a dus la decizia autorităţilor de a înfiinţa la Măneciu, în judeţul Prahova, începând din 1972, a „Departamentului Aerotubexpres”. Azi mai vedem numai în fotografii tot ce s-a făcut atunci în acest loc. Imaginaţi-vă că pe o lungime de 1.300 de metri erau dispuse două conducte, fiecare cu un diametru de 1.020 de milimetri. Conductele din oţel de şapte milimetri grosime, realizate la uzinele „Republica” din Bucureşti, au fost aşezate una deasupra celeilalte. Traseul metalic, cu cele două „benzi”, urma practic albia râului Teleajen, în patru locuri traversând cursul de apă. Tocmai din cauza asta a venit şi problema, în 1975, de la inundaţiile care au deteriorat parţial construcţia. După acest incident, conductele au fost sprijinite pe piloni din beton, unii având până la şase metri înălţime. Fundaţia pilonilor ajungea la patru metri adâncime. În unele locuri, conductele intrau sub pământ, dar fără a fi săpate tuneluri. S-a pus pământ peste conducte.

 

Articol Romania Libera

 

 

 

 

 

LEGION ETRANGERE –scurt istoric (1)

Standard

De ce Legiunea Straina? De unde a pornit aceasta unitate “varf de lance” a intereselor Frantei in lume? Si mai ales, pentru ce a fost creata ea? Cred ca sunt intrebari pe care cei care suntem pasionati de tot ce inseamna domeniul militar, ni le-am pus. Si poate, aura de mister si legenda, amplificata de nenumarate filme, carti, reportaje, etc, ce au ca subiect Legiunea si Legionarii, sa ne fi deschis “apetitul”. Poate, multi dintre noi am visat, ori poate chiar am reusit, sa ajungem Legionari, acolo unde notiunile de: Onoare, Fidelitate, Fraternitate si Sacrificiu, din spatele devizei “Legio Patria Nostra”, reprezinta calea obligatorie pentru fiecare legionar…

Fiindca, aceasta unitate, zicem noi, a fost si este inca invaluita intr-o aura de mister, poate deloc dezinteresat, dar un lucru stim cu certitudine: istoria sa incepe cu secole in urma, fiind marcata de crime, tragedii si acte de eroism, totodata. Istoria acestei unitati nu a fost intotdeauna romantica, ea avand si capitole sumbre, in stransa legatura cu perioada colonialismului francez, despre care Jules Ferry, om politic francez, declara in fata Parlamentului in data de 28 iulie 1885: “Coloniile sunt pentru tarile bogate un plasament de capitaluri dintre cele mai avantajoase. Si acesta este motivul pentru care ne-a trebuit Tunisia, pentru aceasta ne-a trebuit Saigonul si Cochinchina (colonie franceza intre anii 1862-1954, acum apartinand Vietnamului), pentru aceasta ne trebuie Madagascarul…Si nu le vom parasi niciodata!”. Aceste cuvinte, printre altele, releva fara niciun dubiu, rolul de inceput al acestui corp de elita –apararea intereselor Frantei in coloniile acesteia din Africa si Asia. Este, daca vreti, o parte importanta din istoria Legion Etrangere, fiindca acest corp de elita a fost creat intr-o epoca in care Franta avea nevoie de un instrument de lupta specializat si deosebit de eficace, care s-o ajute in extinderea, si nu in ultimul rand, in mentinerea vastului sau imperiu.

Nu ne propunem nicicum a face o istorie completa a Legiunii –s-a scris destul pe Internet si nu numai, despre ea- ci doar a intelege pe deplin, de ce unii experti considera aceasta unitate o armata exceptionala, ai carei soldati sunt stapaniti de eroism, ori poate de o uluitoare nepasare in fata primejdiei. Daca este sau nu asa, ideea este bineanteles interpretabila, dar cert este faptul ca Legiunea Straina Franceza, s-a acoperit de glorie, mister si legenda, slujind cauza Frantei.

Ce este insa Legiunea Straina? Este o formatie militara in care, sub drapel francez, imbracati in uniforma franceza si comandati de ofiteri francezi, servesc soldati straini.

Interesant este faptul ca Legiunea n-a fost nicicum prima formatie militara din istoria Frantei, compusa exclusiv din soldati straini, dar ea a fost cu siguranta, prima care avea propria sa forma de recrutare, propriile sale legi (scrise sau nescrise, perfect valabile si astazi, cunoscute si respectate “ad literam” de catre Legionari), traditiile sale proprii sau preluate (unii experti, le considera a fi preluate din traditiile legiunilor romane). Se prea poate, fiindca originea denumirii de “legiune” vine de la latinescul “legio”, ce inseamna legiune –mare unitate militara.

O caracteristica definitorie pentru Legionari, ce-i fac recunoscuti oriunde si de catre oricine, este renumitul “Kepi Blanc” –chipiul alb cu cozoroc patrat, ce are in prelungirea sa o panza care apara umerii si ceafa soldatului, impotriva soarelui african ucigator. Acest chipiu, il cunoastem cu totii din filme, parazi, poze, etc, el fiind purtat si astazi cu mandrie. Acesta, in cei aproape 200 de ani de existenta a Legiunii, a ramas practic neschimbat si neanlocuit in tinuta legionarilor, care initial era formata din tunici de culoare albastru inchis, pantaloni pana la genunchi din stofa rosie, jambiere din piele ce protejau picioarele si ghete din panza (create special pentru nisipul desertului).

 

Asa cum mentionam mai sus, Legiunea Straina nu este prima unitate militara compusa exclusiv din straini, in istoria militara a Frantei. Acest stat, a mai avut insa sistemul trupelor cu solda, ostasi platiti, straini de orasul ori conducatorul care i-a angajat –soldati pe care noi astazi, ii numim, mercenari, soldati fara tara.

Spre exemplu, in secolul al XVIII-lea, in multe regimente regale din Franta, slujeau soldati straini, dar numai in numele unui singur Regiment figura cuvantul “strain”, si anume, Royal Etrangere (vechi regiment de cavalerie, in care in realitate nu mai erau recrutati de multa vreme straini, ci francezi care purtau uniforme ale unor armate straine. Acestia, se pare, slujisera anterior in alte armate, dar erau cu certitudine de nationalitate franceza).

Cu toate acestea, cea mai importanta formatie de soldati straini aflati in slujba regilor Frantei timp de mai multe secole, a fost “Garda Elvetiana”, compusa din razboinici de profesie care isi vindeau indemanarea militara aceluia care platea mai bine. Acesti oameni, aveau sloganul: “Pas d’argent, pas de Suisses” –acesta insemnand ca pentru elvetieni, plata se facea chiar inaintea predarii marfii, adica, a angajarii. In toate aceste regimente slujeau exclusiv numai elvetieni, comandati atat de catre proprii lor comandanti, cat si de catre ofiteri francezi.

Este notorie batalia de la Rossbach (5 noiembrie 1757, intre Franta si Prusia), pierduta de catre francezi; batalie in care un regiment de uniforme rosii format numai din elvetieni, a acoperit cu onoare retragerea trupelor franceze, luptand cu un calm desavarsit sub focul tunurilor prusace. Aceasta impasibilitate si eroism totodata, l-au scos din sarite pe Frederic al II-lea, care si-a intrebat furios generalii: “Ce fel de zid de caramida este acesta pe care tunurile mele nu reusesc sa-l darame?”. I s-a raspuns simplu, dar elocvent: “Sire, sunt elvetienii!”

Mai tarziu, pentru a-i infrange pe revolutionari, in iulie si octombrie 1789, Ludovic al XVI-lea a folosit, de asemenea, regimentele sale elvetiene, germane si irlandeze. De altfel, ultimii “mercenari” care l-au aparat pe rege la 10 august 1792, cand poporul rasculat a luat cu asalt palatal Tuilleries, au fost…elvetienii.

Cea mai interesanta formatie militara care prefigura adevarata Legiune Straina, a fost Legiunea Hanovra, infiintata in anul 1804. In anul 1811, spre exemplu, din cei 503 soldati care formau un batalion al acestei legiuni, 226 erau austrieci, 53 prusaci, 129 erau din regiunea Rhinului, 2 italieni, 2 spanioli, 7 polonezi, 14 rusi, 3 suedezi, 9 elvetieni, iar 57 erau originari din Dalmatia, Slavonia si Albania.

Odata cu revenirea Bourbonilor, prin reorganizarea unei “Legiuni Regale Straine”, se formeaza Legiunea Hohenlohe, dupa numele comandantului ei, printul Hohenlohe-Bartenstein. Ludovic al XVIII-lea, care si-a amintit de serviciile aduse predecesorilor sai de “credincioasele” regimente elvetiene, reanfiinteaza, in 1816, patru regimente helvetice. Penultimul Bourbon avea mai multa incredere in mercenari, decat in recrutii francezi. Va urma…

 

 WW

 

 

SURSE DATE SI POZE: INTERNET, WIKIPEDIA-ENCICLOPEDIA LIBERA.

Multumesc unui bun prieten pentru documentatia trimisa.

Rusia se teme că rămâne fără Extremul Orient. Medvedev, îngrijorat de China

Standard

Premierul rus Dmitri Medvedev este îngrijorat afluxul de locuitori din China. Rusia se teme că rămâne fără Extremul Orient.

 In curand probabil cea mai „principala” problema strategica a Rusiei!

 

“Rusia îşi va apăra Extremul Orientul în faţa expansiunii statelor vecine”, a declarat recent premierul rus Dmitri Medvedev. Kremlinul se teme că, din cauza afluxului permanent de chinezi pe aceste teritorii, Rusia va pierde controlul asupra loc. “Este important să nu lăsăm să ia naştere fenomene negative, de exemplu, formarea de enclave compuse din cetăţenii altor ţări” pe teritoriul Rusiei, a spus Medvedev.

Aceasta este cea mai dură declaraţie de până acum a lui Medvedev pe tema numărului tot mai mare de chinezi în teritoriile Rusiei, scrie Reuters, preluată de Timpul.md. Ea arată temerile Kremlinului că afluenţa imigranţilor din China pe aceste teritorii va face în cele din urmă ca Rusia să piardă controlul asupra lor. “Din păcate locuiesc acolo puţini ruşi şi rămâne în vigoare sarcina protejării Extremului Orient al nostru în faţa expansiunii statelor vecine”, a subliniat premierul rus.

Rusia bogată în materii prime este cea mai mare ţară din lume, dar nu şi cea mai populată – numărul ruşilor scade sistematic de câţiva ani, în prezent ridicându-se la 143 milioane. Or, China are cei mai mulţi locuitori din lume (circa 1,34 miliarde potrivit datelor CIA, situaţia din iulie 2012) şi resimt necesarul de materii prime din cauza dezvoltării rapide a economiei lor.

Rusia încearcă să echilibreze influenţa Chinei în Extremul Orient, sporind prezenţa politică şi militară în această regiune. Prezenţa tot mai mare a Chinei pe teritoriile Extremului Orient rus constituie de mult o sursă de tensiuni în relaţiile dintre cele două ţări.

 

Articol Ziuaveche