Racheta balistica anti-portavion a Chinei, un unicat

Standard

DF-21D balistica anti-portavion a Chinei, este unica in lume de acest tip. Intradevar si Iranul spune ca au o racheta care face acelasi lucru, insa este greu de crezut ca Iranul poate lovi altceva dacat pestii, cu racheta lor.

DF-21D ?

Insa DF-ul chinezilor este din alta categorie de armament, acela care trebuie luat in serios. Astfel, teoretic vorbind, DF-21D ar putea scufunda un portavion nuclear dintr-o singura lovitura, ceea ce oricum am privi lucrurile este impresionant.

DF-21D este o racheta balistica in doua trepte, cu o raza estimata intre 2700 si 3000 de km. Focosul este unul de tip termobaric si care poate dezvolta o forta a lovituri cuprinsa intre 200 si 500 kilotone. Amestecul de aer-combustibil initiaza o ardere extrem de puternica si de rapida, care la randul ei genereaza o uriasa si foarte puternica unda de soc. Acest tip de focos este considerat a fi cel mai puternic tip non-nuclear existent astazi. Practic o lovitura directa ar putea scufunda, rupe in bucati, un portavion cu deplasament de 100000 tone.

Foto

Problema imensa, in cazul rachetelor balistice anti-portavion, conceptual vorbind, nu este racheta in sine, sau focosul, ci localizarea grupului de nave inamic, si in principal a tintei, a portavionului, care desi pare imens, are aproximativ 2 hectare de punte, este foarte mic pe suprafata oceanului. Mai mult decat atat, pozitia exacta a un ui portavion in timpul misiunii, este strict secreta, si ma refer aici la pozitia exacta in grade, minute si secunde, de longitudine si latitudine.

Iar in caz de pericol un Nimitz class poate atinge si chiar depasi 32 noduri, adica 32 mile marine per ora, si astfel racheta are nevoie, dupa lansare, de corectii de traiectorie, pe partea descendenta a ei, atunci cand sistemul sau de cautare fixeaza tina.

Numai ca baietii cu ochii un pic oblici, chinezii adica, au gasit o solutie.

OTH! Acesta este un radar chinezesc cu bataie peste orizont, radar care foloseste ionosfera pentru reflexia undelor sale, probabil din aceeasi clasa cu radarul rusesc Voronej, de avertizare timpurie.

Radarul OTH are o raza de aproximativ 3000 de km, cu toate ca la acest tip de radar raza este un element extrem de discutabil, pentru ca americanii, cu radare din aceeasi familie conceptuala, au reusit sa-si prinda propriul semnal, dupa ce aceasta facuse inconjurul planetei, dar in terminologia militara, raza, in cazul unui radar, reprezinta distanta de la care informatiile primite permit angajarea tintei, sau stabilirea traiectoriei suficient de exact.

Dar radarul este barosul, nu bisturiul, adica rolul sau este sa descopere grupul de lupta, iar mai apoi informatiile sunt transmise catre sistemul de sateliti Yaogan, care incep imediat sa baleieze  zona indicata, in cautarea grupului de nave inamic. Mai mult decat atat, imediat ce radarul detecteaza flota inamica, se ordona automat lansarea unui roi de micro-sateliti, pe orbita joasa, al caror rol este tocmai acela de a fixa coordonatele precise ale tintei, impreuna cu Yaogan, si de asemenea se pun in stare de lansare imediata bateriile de rachete DF-21F. In mod sigur tactica chineza presupune lansarea a mai multor rachete catre aceeasi tinta, iar lansarea poate fi facuta imediat ce radarul detecteaza navele, urmand ca coordonatele precise, in functie si de miscarea flotei intre timp, sa fie trimise rachetei in faza medie si terminala a zborului, atunci cand focosul este angajat, printr-o traiectorie directa, asupra tintei.

In acelasi timp, UAV-uri sunt lansate spre coordonatele probabile, pentru a mentine sub observatie flota americana.

Dupa lansare rachetei si desprinderea primei trepte, capul de cautare  intra si el in actiune, avand la dispozitie un radar PESA, care confrunta in permanenta datele trimise prin telemetrie, de catre sateliti Yaogan, de catre micro-sateliti si de UAV-uri, iar odata ce radarul de bord incadreaza tinta, racheta ataca coordonata doar de sistemul propriu de ghidare. Acest lucru face ca bruiajul inamic sa fie foarte greu de executat, si asta deoarece DF-21D are sisteme redundante de cautare si localizare a tintei.

Insa acest sistem este unul pur defensiv si asta datorita razei. Practic China nu poate ataca flota americana la Pearl Harbour si nici nu doreste asta, insa in cazul in care portavioanele americane forteaza intrarea in Marea Chinei de Sud, in stramtoarea Taiwanului, sau oriunde in vecinatatea tarmurilor chineze, pe o raza de 3000 de km, DF-21D este gata de atac.

Acest sistem foarte complex de racheta anti-portavion, ar putea in viitor sa devina si maritim, in sensul ca racheta poate fi amplasata la bordul navelor de lupta, radarul la fel, celelalte sisteme ramanand pe pozitii, iar intr-un astfel de scenariu, cel mai rau s-ar putea sa iasa India si flota ei in devenire de portavioane.

Si tocmai datorita complexitatii localizarii tintei, Iranul ma face sa rad, cand afirma ca au si ei o racheta balistica anti-portavion. Au persii UAV-uri, sau micro-sateliti, sau poate o retea proprie de sateliti de urmarire?! Nici macar un radar cu bataie peste orizont nu au…

Sursa: asian defence

GeorgeGMT

 

13 răspunsuri »

  1. Pingback: Racheta balistica anti-portavion a Chinei, un unicat | LegiuneaStraina.ro

  2. „200 si 500 kilotone” = nuclear, nu termobaric.. cea mai puternica arma termobarica este FОАВ cu putere de 44 tone TNT, 500 kilotone = 500.000 tone TNT.

    • M-am gandit si eu la asta, cand am citit articolul din Asian-defence. Ei spun termo-200 kt, insa cred ca gresesc, sau au inventat chinezii ceva special 🙂 Cel mai probabil chinezii au in vedere folosirea de focoase nucleare impotriva portavioanelor americane. Eu cel putin, in locul lor, asa as face.

      • Si care crezi ca ar fi reactia SUA daca portavioanele sale ar fi atacate cu focoase nucleare de catre chinezi?
        Intrucat China si Iranul au acelasi principal dusman, este posibil ca chinezii sa le fi oferit iranienilor inclusiv acest tip de racheta.Probabil din cauza dezvoltarii acestui gen de racheta, inclusiv de China, americanii au trecut la proiectarea unor drone de lupta hiperspatiale, capabile sa opereze la mare distanta de baza.

        • Ce reactie crezi ca va mai avea SUA cand le pica toate portavioanele ? de pe ce o sa mai reactioneze ? din copaci ?

  3. De obicei stirile astea is ceva de genul :
    La americani – avem un avion care merge merge cu 2500km/h – trebuie inteles ca merge lejer cu 3000 la ora defapt.
    La Rusi/Chinezi – avem avion care merge cu 3000 km/h – cu noroc merge cu 2500km/h si il mai poti folosi si maine…..
    Revenind mai la subiect – chiar daca un portavion este reperat de radare este foarte greu de ajuns la ei pentru ca are o intreaga flota de suport si escorta. In momentul in care inamicul lanseaza racheta automat se activeaza toate sisteme de aparare si nu sunt putine :P. Asta nu inseamna ca rachetele alea nu sunt efective, dar eu le intrepretez sau le-as interpreta mai mult ca un caine de paza – te poti apropia de felia pazita dar pe raspunderea ta….

  4. In teorie arata bine, dar trebuie luata in considerare si reactia americanilor la un eventual conflict cu China. Sigur au in plan doborarea satelitilor chinezi, iar UAV-urile trebuie sa scape de apararea AA Am vazut tot felul de nostalgici care spera ca persii sau rusii ori chinezii fac si dreg impotriva americanilor, dar mai au mult, foarte mult de munca pana sa ajunga din urma industria cowboylor si mai ales capacitatea de a face armament si tehnica ultra moderna la scara mare, nu doar prototipuri si cateva exemplare dintr-un nu stiu ce super avion. Cursa inarmarilor ii avantajeaza doar pe americani si le distruge economia celorlalti.

  5. Deci…. 😀 ca sa incepem bine 😀 😀
    Chinezii nu cred ca au vre-un interes sa ii atace pe americani, pentru simplul motiv ca deja i-au cumparat. Datoria USA fata de China e de cateva mii de miliarde de $, chinezii au tot interesul ca americanii sa nu o duca rau, sa isi poata recupera cat de cat investitiile.
    USA are externalizata in China extrem de multa productie, de ce si-ar ataca propriile uzine?
    Chestiile astea cu inarmari sunt un fel de arata muschii ca la culturism, sunt mari, tari, umflati, da bine la public dar cei care invart tot meciul sunt defapt niste „baieti destepti” imbracati in costume si cu diplomate de piele in mana.
    Parerea este ca sunt extrem de slabe sanse sa se ajunga la un conflict militar direct intre cele 2 super-puteri.

  6. Am mai spus si altadata ca aparitia unui sistem balistic antinava e un urias break-through. In principiu racheta va castiga competitia cu nava si nu se vor mai folosi portavioane vreodata. Vor dispare ca clasa si se vor folosi doar nave cu profil mic pe mare cu destinatie multirol. Marele avantaj este angajarea unei tinte de pe mare oriunde in lume combinat cu un atac final vertical ( de sus in jos) si nu orizontal ( perpendicular pe puntea longitudinala a navei) cum fac rachetele antinava de croaziera. Un ICBM are raza mult mai mare ca una de croaziera, este partial invulnerabila la contramasuri si vectori antiaerieni ( atunci cand traiectoria este extraatmosferica) si o singura lansare poate avea ca rezultat un atac supranumeric daca racheta are mai multe MIRV-uri si toate focoasele se concentreaza in puntea unui portavion. Dar marea lor problema este CEP-ul! Precizia adica. ( La geneza ICBM-urile aveau un CEP si de 500m dar tintele erau orase sau baze militare nu nave in miscare pe ocean). Daca aceasta problema este rezolvata este vorba de aparitia unei noi clase de arme in arsenalele antinava. Totul depinde de ghidaj. Daca o ICBM clasica cu ghidaj inertial este lansata impotriva unui „carrier” sunt sanse mici sa distruga tinta daca nu are focos nuclear. Dar in lume exista rachete cu start balistic si ghidaj final ca al unei rachete de croaziera asa cum vedem pe ISKANDER, YARS sau BULAVA care au CEP mic sau in cazul ISKANDER si TOCHKA U au precizie chirurgicala.. Daca aceste tehnologii „terestre” sunt implementate in domeniul antinaval va fi prapad. Racheta nu poate fi interceptata de scutul antibalistic ABM, caci ISKANDER, TOPOL sau YARS sunt gandite sa evadeze de orice scut antibalistic iar in faza atacului final nava se confrunta cu un atac perpendicular asimetric care vine in jos in zig-zag cu match 13. Va fi o arma de interdictie navala, prin urmare una STRATEGICA. Daca vor fi desfasurate si pe mare , atunci cred ca vor fi amplasate pe submarine, ceea ce inseamna ca pot fi prezente oriunde in ocean. Ramane problema ghidajului focoaselor in etapa atacului final. Eu cred ca va fi o combinatie de ghidaj radar cu optic( activ/ pasiv) si/sau TERCOM. Daca focosul apuca sa „vada” optic tinta s-a sfarsit. Sistemul cupleaza pe noile coordonate si accelereaza hipersonic catre tinta. Asta daca e vreme frumoasa fireste si senzorul optic vede tinta, o compara cu silueta din baza de date si decide atacul, asa cum face GRANIT.
    Asa ca ce ziceti daca chinezii au furat sistemul de ghidaj al BULAV-ei sau al lui ISKANDER si le-au adaptat la DF-21D?

    • Se prea poate. In articol era vorba despre un radar PESA, ori un astfel de sistem este foarte precis, dar nimeni nu stie cu precizie. Intradevar o ICMB anti-portavion este foarte greu de oprit, iar o haita de astfel de rachete, pe aceeasi tinta, sunt probabil de neoprit.

  7. Clar racheta DF-21D este o arma defensiva. Daca ar vrea sa atace(chinezii) ar recurge la metode clasice. Un atac naval/aerian cu rachete de croaziera ar avea sanse mult mai mari de izbanda.
    http://snafu-solomon.blogspot.ie/2012/08/carrier-navy-meet-your-enemy.html
    Dar, un atac combinat cu rachete DF-21D si rachete antinava…ar fi letal pentru orice grupare navala existenta, care s-ar aventura in apropierea zonelor de influenta chinezesti. Pana la urma DF-21D, este o arma psihologica, iar chinezii au dezvoltat-o ca sa arate lumii…ca ei pot. Rusii nu au asa ceva(din cate stiu eu)si daca nu o au, inseamna ca nu le trebuie.:)
    http://www.ausairpower.net/Analysis-Regional-ASCM.html

  8. Don’t get excited yet: suprematia maritima si in general militara americana nu s-a termnat brusc cu racheta aia, despre care oricum nu prea stim in ce stadiu de dezvoltare este.

    Ca sa loveasca tinta racheta are nevoie de un intreg lant de support, fara de care e useless.
    Are nevoie de sateliti, comunicatii, OHT, datalink midcourse updates iar pe finala seekerul sa faca lock pe target.

    Si in tot lantul asta poti introduce contramasuri.

    Voi va ganditi numai la faptul ca racheta trebuie neaparat interceptata, ceea ce este cel mai complicat de facut.

    E preferabil sa intervii dea lungul lantului necesar rachetei pt a lovi tinta.

    De exemplu:
    over-the-horizon radars pot fi jammed, spoofed sau lovite
    satellitii pot fi loviti sau comunicatiile bruiate
    GPS jamming or spoofing
    mid-course updates pot fi bruiate
    smoke si alti obscurants pot fi lansati ca sa ameteasca un eventual seeker optic
    cand racheta trebuie sa faca lock pe tinta, seekerul poate fi bruiat sau spoofed, si un pietroi care vine cu km/s in jos are FOARTE putin timp sa incadreze tinta.

    • 🙂 Corect. Imi place combinatia de Romanian and English.
      Cu cat un sistem e mai complicat, cu atat e mai usor de bruiat si zapacit.Nici eu nu cred ca racheta asta e „solutia finala” pentru CBG-urile americanilor. Rachetele de croaziera lansate de pe submarine nucleare in combinatie cu atacuri aeriene, diversiuni. Astea sunt mijloacele tactice ofensive.
      Au noroc americanii; inca nu au reusit chinezii sa-si dezvolte o flota de submarine nucleare de atac eficiente. Clasele ce le au ei(chinezii) sunt destul de zgomotoase si usor de reperat.
      http://www.fas.org/blog/ssp/2009/11/subnoise.php

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s