Arhive zilnice: iulie 25, 2012

Saab-ul scoate Gripen-ul E/F la soare!

Standard

Saab a adus noua sa generație de avioane de luptă Gripen la Farnborough International Airshow, însă nu ca variantă demo pentru posibile noi tehnologii, cum a făcut până acum, ci ca prototip pentru producția de Gripen NG, cunoscut și sub denumirea de Gripen E/F.

 

Avionului Gripen 39-7 biloc i-au fost instalate o cabină nouă, precum și noi sisteme electronice de bord și chiar înainte de Farnborough a primit radarul Selex Galileo ES-05 Raven. Astfel, modelul 39-7 a devenit platforma de testare a sistemelor electronice de bord pentru Gripen E/F.

Radar AESA Raven, in boticul E/F-ului

 

Gripen Cockpit

 

Până la sfârșitul anului viitor, Saab și-a propus să testeze în zbor prototipul avionului E/F (39-8). Configurația finală a modelului E/F nu a fost încă decisă, dar elementele principale au fost deja selectate. Avionul va avea un motor General Electric F414, posibil în varianta EPE, și un fuselaj mai mare, capabil să stocheze mai mult combustibil. De asemenea, vor fi instalați piloni suplimentari pentru arme.

După livrarea radarului Raven, fabrica din Nerviano a companiei Selex Galileo va livra la sfârșitul anului 2012 primul sistem de căutare și urmărire prin infraroșu Skyward G, care va fi montat și pe avionul 39-7 pentru testele programate să înceapă anul viitor. Skyward G oferă avionului Gripen E/F posibilitatea unei urmăriri pasive multi-target, făcându-l capabil să gestioneze până la 200 de ținte. Capacitatea sa de scanare se potrivește cu cea a radarului la azimut. De asemenea, acesta poate fi utilizat și pentru imagistica țintelor și ca ajutor în zbor, prin producerea unei imagini cu acționare în infraroșu într-un ecran montat pe cască.

Sistemul de identificare amic-inamic (IFF) SIT426 pe care Selex Galileo l-a dezvoltat pentru Gripen E/F a fost deja testat în baza de la Arboga. Însă acest sistem nu va fi instalat pe Gripen până la apariția primului avion JAS 39 E/F, care este programat să zboare pentru prima dată în decembrie 2014. Pentru că sistemul IFF este separat de radar, acest lucru nu afectează dezvoltarea programului, întrucît testarea la sol poate îndeplini majoritatea cerințelor programului IFF.

Suedia și-a luat angajamentul de a cumpăra JAS 39E/F, care a mai fost selectat și de Elveția, țară în care încă mai trebuie parcurs un proces politic până la semnarea unui contract. Suedia dorește undeva între 60 și 80 de avioane, care vor înlocui treptat flota actuală de Gripen JAS 39C/D între 2020 și 2030. Cel mai probabil toate avioanele vor fi de tipul JAS 39E monoloc.

Elveția are nevoie de 22 de avioane care să înlocuiască flota de Northrop F-5. Procesul politic presupune ratificarea deciziei de către cele două camere ale Parlamentului elvețian și este posibil să includă și un referendum. Procesul se va încheia probabil în 2014.

 

Saab și-a luat angajamentul să livreze primul Gripen E/F la patru ani de la atribuirea contractului, dar nu a exclus posibilitatea de a grăbi dezvoltarea în cazul în care un alt client ar solicita o livrare mai rapidă. Suedia și Elveția și-au corelat cerințele pentru un avion cu o configurație de bază comună, iar capacitatea operațională inițială se așteaptă să fie obținută în 2018.

Avionul Gripen NG va fi aproape construit de la zero, unele elemente ale JAS 39C/D fiind reutilizate, în special aripile. Acest lucru este posibil datorită design-ului modelului E/F, care are un fuselaj mai mare, ce creează o suprafață de ridicare mai mare.

Între timp, Saab continuă să promoveze varianta Gripen C/D, evidențiind performanțele mărite și costurile scăzute pentru ora de zbor, dar și să își sprijine clienții existenți. Recent, Ungaria a extins contractul de leasing pentru Gripen până în 2026, iar negocierile cu Republica Cehă sunt în curs de desfășurare. Thailanda va primi al doilea lot de șase avioane anul viitor, cele mai multe dintre ele zburând deja în Suedia.

Gripen 39-7 la Farnborough International Airshow

Africa de Sud va primi ultimele avioane în această vară, la începutul acestui an începând operațiunile cu Thales DJRP (digital joint reconnaissance pod). Toate avioanele au fost predate în mod oficial, dar patru dintre ele au rămas în Suedia pentru a participa la exercițiul Lion Effort ce a avut loc în luna mai la baza aeriană din Ronneby.

 

Saab continuă să identifice o serie de oportunități pentru Gripen în întreaga lume. Brazilia este cea mai evidentă dintre acestea, Gripen concurând cu Rafale și F-18. Un eventual succes în această țară ar putea deschide ușa unor oportunități de vânzare și în alte țări din America Latină. De asemenea, este posibil ca Thailanda să comande un al treilea lot de avioane, în timp ce Malaezia caută pe piață un înlocuitor pentru MiG-29. Alte posibilități în Orientul Îndepărtat sunt în Filipine, Indonezia și Vietnam, în timp ce în Europa de Est mai multe țări au nevoie de avioane de luptă noi.

 

De asemenea, biroul Saab din Marea Britanie continuă lucrările de dezvoltare a unui Sea Gripen cu capacitate de transport, vizând cerințele provenite din India și Brazilia. Lucrările de reducere a riscurilor pentru Sea Gripen vor continua până în punctul în care va exista o evaluare a conceptului, potrivit unui reprezentant Saab, după care „vom face o pauză” și se vor aștepta evoluțiile ulterioare.

 

 

Sursa: ainonline.com via cook

 

Orientul Mijlociu – Securitate, dezastru, scenarii, strategii si viitor

Standard

Israelul este tot mai aproape de instalatiile nucleare ale Iranului. Evreii au cerut Azerbaidjanului permisiunea de a folosi baze aflate la granita de nord a Republicii Islamice.

Daca ar alege sa lanseze un atac direct din Israel, IAF, trebuie sa parcurga o distanta de 1110 de mile, doar  pana la granita cu Iran. Aceasta manevrea ar implica proximativ 100 de avioane pentru diferite tipuri de operatiuni (atac, realimentare, razboi electronic, superioritate aeriana).

O astfel de actiune nu poate surprinde Teheranul, iranienii nu doar ca se pot pregati de aparare, dar ei pot lansa propriul atac asupra Israelului cu rachete balistice. Aceasta operatiune nu granteaza reusita, este foarte complexa, riscanta si implica un numar mare de vieti si tehnica de lupta foarte scumpa.

Astfel ca Israelul a ,,legat” o prietenie foarte serioasa, cu fosta republica sovietica, Azerbaidjan, acolo unde intentioneaza sa utilizeze cateva baze aeriene.

Distanta de la aceste baze pana la facilitatile nucleare iraniene, este redusa pana la 400-500 de mile. Analistii sustin ca o operatiune inceputa din Azerbaidjan, cu F-15 sau F-16, purtatore de GBU-28, ar echivala cu un atac fulger. Distanta poate fi parcursa in aproximativ 40 de minute.

Aceste tipuri de aparate pot cara munitie antibuncar si pot lovi pe timp de zi sau nopte, in orice conditii meteorologie. GBU-28 este o bomba antibuncar, capabila sa penetreze plansee de beton si sa  deterioreze total instalatiile nucleare, astfel protejeate.

Cele doua tipuri de avioane au si capacitatea de a se apara. S-a luat in calcul si defensiva anti-aeriana care este considerata foarte puternica.

Cele IV avantaje gandite de experti pentru a doua strategie sunt:

I  Viteza

II  Elementul surpriza, IAF nu va mai strabate o distanta mare incalcand spatiul aerian al mai multor tari ce pot avertiza Iranul;

III  Suportul logistic este mult mai eficient, deoarece avioanele nu mai necesita alimentare in aer, acestea pot ateriza si in acelasi timp primesc si noi bombe/rachete pentru o noua operatiune de atac;

IV Sprijinul, daca un avion este interceptat si doborat, imediat sosesc elicoptere din Azerbaidjan pentru salvare.

In cazul in care Iranul decide sa atace bazele israeliene, de pe teritoriul azer, evreii iau in calcul o contra ofensiva a tuturor statelor din Caucaz.

 

Daca ne concentram atentia asupra Israelului observam o tara mica, distanta dinte Valea  Iordaniei si Marea Mediterana este de doar 44 de mile. Pe acest segment este inclus si orasul Ierusalim. Statul evreu este inconjurat de tari musulmare, majoritatea dintre acestea prezinta activitati teroriste pe propriile teritorii.

La frontiera de est, cea cu Iordania, Israelul beneficieaza de o defensiva naturala. Prapastia coboara pana la 1200 de metri sub nivelul marii, iar muntii se inalta la 3000 m desupra nevelului marii, acest lucru face imposibil un atac masiv terestru din est.

Atunci statele arabe din est au adus la aceasta granita unitati de gherila si arme usoare.

In sud-vest, Fasia Gaza mai exact, au fost aduse sute de tone de arme si munitii sovietice pentru a inarma fortele locale, ostile Israelului.

Pentru a-si apara orasele, industria si aeroporturile, contra si celor mai primitive rachete, israelienii continua o controversata campanie de dezarmare si demilitarizare a Palestinei.

Israelul poate fi strabatut de la vest la este de catre un avion ostil in doar 4 minute. Daca acesta  pleaca din Iordania si traverseaza Palestina, in doar doua minute poate bombarda Ierusalimul.

O alta problema, ce a dat nastere unui scandal in lumea araba, este controlul spatiului aerian palestinian de catre IAF. Acest lucru permite interceptarea avioanelor ostile pe o distanta de 10 mile pana la Ierulasim

Reteaua de drumuri reprezinta o componeta vitala pentru securitatea Israelului. Aceasta este folosita de armata pentru a-si mobiliza rapid fortele si a le sustine cu alimente si munitii.

Viitorul este imprevizibil, Iranul intentioneaza sa-si sporesca capacitatile militare, dronele americane din Iraq provoaca instabilitate.

 

,,Hezbollah va surprinde Israelul in oru ce viitor conflict” -Nasrallah

La 6 ani dupa razboiul libanez de 33 de zile, Hezbollah afirma ca orice miscare de rezistenta va surprinde Tel Avivul.

Intr-un discurs televizat de miercuri nopate, Secretarul General Hezbollah Hassan Nasrallah, a declarat ca organizatia are sansa de a fi victorioasa in urma unui conflict cu Israel.

Nasrallah afirma ca rachetele sale au acum capacitatea de la lovi tinte din Haifa si Tel Aviv.

Evident din interviu nu au lipsit acuzele aduse Occidentului si Statelor Unite, care in opinia sa impiedica dialogul pe tema Siria si aprovizioneaza teroristii pentru al rasturna pe Assad.

Sursa: pressTV

 

 

Criza din Siria se adanceste

 

Ciocnirile dintre armanta siriana si rebeli au ajuns pana la cladirea Guvernului din Damasc. Un elicopter a fost avariat si alte trei vehicule militare distruse.

Luptele de joi, saptamana trecuta, au fost cele mai violente. Rebelii au folosit perdele de fum negru si mitraliere grele.

Cu toate acestea multi civili continua sa ramana in Damasc. Capitala se confrunta cu a sasea zi consecutiva de violente, iar miercuri un atac cu bomba a ucis trei inalti oficiali, inclusiv ministrul apararii.

Deja au aparut zvonurile conform carora al-Assad ar fi parasit capitala pentru Latakia, un oras situat pe coasta Siriei.

Mass-media de stat infirma zvonurile si sustine ca Assad este inca in Damasc.

 

Sursa: RT

 

 

Nero Flash

Iskander primeste upgrade-uri de 1,2 miliarde de dolari

Standard

 

Rusia aloca aceasta suma pentru a face inutil scutul anti-racheta din Europa. Medvedev sustine ca Iskander trebuie sa devina principala arma rusa impotriva sistemelor SM-3 americane.

,,Iskander-M este cu siguranta una dintre cele mai eficiente arme din clasa sa, iar in opinia noastra, este departe net superioara cele straine,” a declarat acesta la o reuniune cu privire la dezvoltarea industriei rusesti de aparare. ,,Acest sistem trebuie sa devina centrul fortelor terestre”.

RIA Novosti scrie ca Medvedev a aloca 24 miliarde ruble ( peste 740 milioane $ SUA)  catre 17 intreprinderi, pentru productia de serie a sistemului Iskander-M.

Sistemul de rachete Iskander a fost adoptat de armata rusa in 2006. El se produce in doua versiuni: Iskander-M pentru dotarea interna si Iskander-E pentru export.

Modernizarea intreprinderilor are ca scop si scaderea timpului de inzestrare al armateri proprii si in acelasi timp satisface mai rapid cererile de la export.

,,Cererea de Iskander-E este destul de mare, dar piaţa internă rămâne o prioritate în prezent”!

,,Modernizarea întreprinderilor va incepe in 2014, imediat dupa ce majoritatea contractelor cu Ministerul Apararii sunt indeplinite”

Sistemul de rachete tactice Iskander a devenit o ultima solutie a Moscovei impotriva scutului SUA instalat in Europa de est. (Polonia-Romania-Turcia), mutare pe care rusii o considera o amenintare la adresa securitatii lor.

Expertii vad o instalare a acestor sisteme in regiunea Kaliningrad. Tot in aceeasi regiune a mai fost instalat un sistem radar ce permite rusilor sa vada tot ce zboara peste Europa si Atlantic.

 

Sursa: RT

 

Citeste si

Presa rusă: R Moldova şi România se unesc, Kremlinul vrea radar la Nistru

 

Scutul antiracheta, versiunea ruseasca… Daca in ’39 Romania se afla intre nicovala nazista si ciocanul sovietic, unde se afla acum? Ce a urmat atunci, am vazut…

 

 

Polonia, o sabie cu 2 taisuri!

 

Daca spui: SCUT!, ivanii fac ham, ham…

 

 Nero Flash

Barracuda mai aproape de operationalizare

Standard

Drona celor de la Cassidian, Barracuda UAS (Unmanned Aerial System), a trecut cu succes o serie de zboruri de incercare. In 2012 drona  a executat cinci zboruri de test, verificandu-se cu aceasta ocazie modul in care Barracuda poate colabora cu o alta drona in zbor.

In zborurile de testare s-au simulat diverse scenarii, in care pe rand, cele doua aeronave au executat diverse misiuni sprijinidu-se una pe alta, completandu-se reciproc, sau chiar schimband rolurile, actionand total corelat, una cu cealalta.

In aceste teste partenerul de simulare al Barracudei a fost un avion obisnuit Learjet, care a tinut locul celei de a doua drone. Cu aceasta ocazie, s-a verificat capacitatea sistemelor utilizate pe viitoarele drone, capacitatea de  comunica intre ele, de a-si asuma sau impartii sarcinile si misiunile, total autonom. S-a reusit chiar si o aterizare autonoma a Barracudei, fara interventie umana.

De asemenea se are in vedere si modificare datelor misiuni, in timpul zborului, a tintelor sau a parametrilor, folosindu-se o retea data-link intre mai multe tipuri de drone: drone de observare, de culegere de informatii sau drone de atac inarmate, si totul va fi executat fara interventie umana, in baza parametrilor de baza ai misiunii respective. Mai mult decat atat, in timpul misiunilor aparatele pot schimba rolurile intre ele, in functie de evolutia evenimetelor in teatru. Este, in esent, un sistem inteliget si autosuficient de supraveghere si interventie, care nu necesita urmarirea pas cu pas a misiunii de catre operatori umani.

Sistemul Barracuda este un sistem modular, usor adaptabil gandit sa opereze impreuna cu mai multe categorii de arme, atat de la sol cat si aeriene, controlate de piloti umani sau nu.

 

Sursa: defencetalk

 

GeorgeGMT

 

RAZBOIUL NEVAZUT IN SPATIUL ROMANESC (9)

Standard

  In primii ani ai domniei, Petru Rares si-a indeplinit cu corectitudine obligatiile de ordin material asumate fata de Poarta otomana. Nu acelasi lucru se poate spune despre obligatia de a culege informatii din tarile vecine si de a le transmite la Istanbul, obligatie a carei indeplinire constituia un criteriu essential al aprecierii loialitatii fata de “inaltul Prag al fericirii”. Caracterul formal al indeplinirii acestei obligatii de catre Petru Rares era generat de speranta infiriparii unei aliante antiotomane cu tarile crestine, din care trebuia sa culeaga si sa transmita informatii.

Atitudinea conformista adoptata de domnul Moldovei s-a concretizat fie in culegerea si transmiterea unor date lipsite de importanta, dar verificabile de catre spionii turci, pentru confirmarea “loialitatii” (informatiile “controlate/directionate” se practica si astazi de catre serviciile secrete), fie in promisiunile repetate, dar niciodata onorate, ca se va stradui sa obtina si sa transmita date care interesau intr-adevar pe Soliman Magnificul. Spre exemplu, intr-o scrisoare din anul 1527, Petru Rares comunica unele date referitoare la dusmania dintre Ferdinand de Austria si Ioan Zapolya, principele Transilvaniei si regele Ungariei. Cu privire la raporturile incordate dintre cei doi, Petru Rares facea precizarea ca raportase “in repetate randuri la Poarta fericirii”: “Daca intrebati acum despre situatia din acele parti, au venit de acolo oamenii nostri destoinici care au povestit cum s-a desfasurat lupta de la Tokai, in care Ioan Zapolya, fiind infrant s-a retras in Transilvania”. In legatura cu situatia din Polonia, domnul Moldovei raporta: “De asemenea, auzim ca regele Poloniei se afla intr-un oras numit Petricov (Cracovia) si, strangand oaste mare, i-a adunat langa el si pe panii lui. De asemenea, si de la regele Frantei, precum si de la multi alti principi, au venit numerosi soli si duc mari discutii, dar nu am putut afla ce ganduri au si ce anume au hotarat. Dar avem oamenii nostri care vor veni de acolo. Ce stiri vor adduce le vom anunta la Poarta fericirii, asa cum s-au intamplat lucrurile” (avea oare Petru Rares agenti la curtea regelui Frantei? Foarte posibil, fiindca a mostenit cu siguranta serviciul secret al tatalui sau, Stefan cel Mare!).

Originea indeplinirii necorespunzatoare a obligatiei de a transmite Portii otomane informatiile culese din statele vecine, se gaseste in dorinta domnului Moldovei de a recapata independenta tarii si in dorinta acestuia de formare a unei noi coalitii antiotomane, coalitie in care, in afara tarilor romane, ar fi urmat sa intre Polonia, Ungaria si Austria, adica statele in care Petru Rares, prin oamenii sai, trebuia sa desfasoare o intense activitate de spionaj in favoarea turcilor. Mare parte a acestor agenti il slujisera cu siguranta pe Stefan cel Mare, tatal lui Petru Rares, avand un “respect” deosebit pentru turci!

Insa, se pare ca Petru Rares uitase trista experienta a tatalui sau, Stefan cel Mare, care, in situatii similare, desi adresase cereri disperate de ajutor tuturor principilor crestini din Europa, a primit de fiecare data numai promisiuni, incurajari si laude, chiar si rugaciuni pentru izbanda, dar niciodata sprijin efectiv, trebuind sa se bazeze pe fortele proprii, si nu in ultimul rand, pe oamenii sai. Asemenea realitati politice de atunci sunt din pacate, la fel de realiste si astazi, cand Romania se bazeaza, poate prea mult, pe Aliati si Tratate, care, in caz de Doamne-fereste, nu stim cat de solide si benefice pentru Tara sunt… Cert este ca Stefan cel Mare, convins intr-un tarziu de lasitatea, lichelismul si interesele obscure ale asa-zisilor, “aliati” si “prieteni”, “candu au fostu aproape de sfarsitul sau, chiemat-au vladicii si toti sfetnicii sai, boiarii cei mari si altii toti cati s-au prilejuitu, aratandu-le cum nu vor putea tinea tara, cum au tinut-o el, ci, socotindu din toti mai puternic pre turcu si mai inteleptu, au datu invatatura sa se inchine turcilor”. El considera ca numai prin eforturi conjugate, tarile romane, Polonia, Ungaria si Austria, aveau posibilitatea sa invinga pe turci.

Propunerile directe de formare a coalitiei antiotomane erau riscante, deoarece sinteza informatiilor primate din Ungaria si din Polonia duceau la concluzia ca atat Ioan Zapolya, cat si Sigismund I, dadeau dovezi de loialitate fata de Soliman Magnificul. Din acest motiv, Petru Rares a fost nevoit sa recurga la actiuni indirecte de sugerare a necesitatii formarii unei asemenea coalitii, fiind edificatoare in acest sens, numeroasele actiuni diplomatice care au avut loc la Suceava, la Cracovia si la Buda.

Nici prezentarea unui pretext a carui semnificatie dezvaluia necesitatea imperioasa a formarii unei coalitii antiotomane, nici amenintarea cu folosirea fortei si nici recurgerea la forta pentru rezolvarea diferendelor existente, n-au fost in masura sa aduca pe Sigismund I si pe Ioan Zapolya pe fagasul dorit de domnul Moldovei, caruia infrangerea de la Obertin (aici, in data de 22 august 1531, Petru Rares s-a confruntat cu ostile lui Ioan Tarnovschi, Hatmanul Coroanei, dupa ce invadase Pocutia in anul 1530. Petru Rares a fost infrant, Pocutia fiind recucerita de catre polonezi, dupa ce in 1490, fusese cucerita de catre tatal sau, Stefan cel Mare, si alipita Moldovei) i-a oferit prilejul sa constate ca politica sa externa nu era sustinuta cu fidelitate nici de o mare parte a marii boierimi a Moldovei.

Desi dorea cu ardoare recastigarea independentei Moldovei, Petru Rares nu indraznea sa intreprinda vreo actiune concreta in acest scop, socotind ca nu dispunea de suficiente forte (mai ales dupa lupta de la Obertin, cand armata sa a pierdut peste 7000 de oameni si toate tunurile. Mai mult decat atat, si-a atras mania sultanului, fiindca “el l-a deranjat pe cel mai bun prieten al Portii, pe regele Poloniei”, fiind chiar suspendat). Informatiile pe care le detinea cu privire la potentialul de lupta al Imperiului otoman, nu-i permiteau sa se hazardeze la “fapte marete”. Mai mult decat atat, agentii la Istanbul ai regelui Sigismund I al Poloniei, incepusera tesatura fina a intrigilor care aveau drept scop inlaturarea sa de la domnia Moldovei –despre toate acestea, fiind informat de catre oamenii sai. In vederea urgentarii realizarii acestui scop, solul polon Kratkowski, castelan de Bretc, a primit misiunea sa comunice sultanului ca “de nu-l ridica nici din tara si nici din domnie, il vor scoate ei cu oaste, ca nu mai potu suferi raotatile ce s-au iscat intre dansii”.

Insa, turcii aveau si ei agentii lor la curtea poloneza, iar ca urmare, vizirul Ibrahim, sesizand adevarata intentie a polonezilor, aceea de a ocupa Moldova, a trimis pe favoritul sau, Aloisio Gritti (un aventurier venetian care era in legatura si cu polonezii), sa se informeze complet si clar asupra situatiei, si sa ia masuri de “restabilire a ordinii” la hotarul dintre Polonia si Moldova.

In acest timp, Petru Rares aflase prin iscoadele sale de la Istanbul, ca Aloisio Gritti planuia sa obtina de la sultan cu ajutorul vizirului Ibrahim, numirea sa ca principe al Transilvaniei, iar cei doi fii ai sai ca domni in Tara Romaneasca si Moldova.

In drum spre Suceava, Aloisio Gritti a poposit la Targoviste. De aici, a trimis la Cracovia pe pasa de Silistra sa ceara lui Sigismund I sa-si trimita reprezentanti cu care sa discute si sa puna capat tulburarilor de la granita Poloniei cu Moldova. Continuandu-si calatoria diplomatica spre Suceava, dupa ce a patruns pe teritoriul Moldovei, Aloisio Gritti a fost informat ca Petru Rares se pregatea sa-l prinda si sa-l ucida. Sursa, fiind demna de incredere, Aloisio Gritti, cuprins de spaima, a renuntat la continuarea misiunii si a facut cale intoarsa, gandind cu siguranta ca:”fuga-i rusinoasa, dar e sanatoasa”. Povestind episodul, Francesco della Valle, unul dintre slujbasii lui Aloisio Gritti, arata ca “stapanul meu s-a oprit aici, la Targoviste, cateva zile, apoi s-a hotarat sa treaca in tara voievodului Petru, domnul Moldovei sau al Valahiei de sus, dupa cum vrem sa-i spunem. Aceasta tara este vecina cu tatarii, cu polonii si cu Tara Romaneasca, pomenita mai sus. El facea acest drum pentru a trata cu acest voievod Petru. Dup ace a mers doua zile a fost instiintat de catre garda sa, care calatorea intotdeauna inainte pentru a asigura drumul, sa nu treaca mai departe, pentru ca acel Petru i-a pregatit o cursa, pandindu-l, cu 15000 de calareti (o cifra, cu siguranta, mult exagerata!), cu gandul sa ne taie pe toti in bucati. Afland acest lucru stapanul meu si incredintandu-se ca stirea este adevarata, a hotarat sa se intoarca inapoi, din care cauza am calatorit toata noaptea aceea cat si ziua urmatoare, intorcandu-ne la Targoviste. Domnul acestui oras, care aflase acest lucru de la curieri ai stapanului meu, i-a iesit in intampinare cu mare oaste de calareti, dar nefiind acesta urmarit de dusmani, n-a avut nevoie de ajutorul lui. Deci neizbutind Petru, voievodul Moldovei, sa-si duca la indeplinire gandul dupa pofta inimii sale cele rele, s-a prefacut mirat ca stapanul meu s-o intors inapoi cu atata graba si si-a trimis solii sai dupa el pana la Targoviste cu multe daruri pentru a-i castiga bunavointa, aratandu-se gata sa-i stea in ajutor el insusi cu “toate” fortele sale armate. Stapanul meu, tot atat de priceput pe cat era de chibzuit, a facut o buna primire solilor si a primit bucuros darurile, aratandu-se foarte vessel si dand la randul sau patru cai turcesti deosebit de frumosi si multe lumanari de ceara alba, dulciuri alese si multe vesminte frumoase din aur si matase, cinstind indeosebi cu daruri foarte frumoase si pe soli, pe care i-a trimis apoi de la el cu cuvintele cele mai indatoritoare”.

Cat de fatarnice erau cuvintele “indatoritoare” s-a vazut dupa inapoierea lui Gritti la Istanbul, unde a contribuit la amplificarea intrigilor contra lui Petru Rares, care trebuia sa priveasca scaparea aventurierului ca o consecinta a tradarii vreunuia dintre dregatorii sai, ceea ce din pacate, n-a facut!

Totusi, iscoadele credincioase ale domnului de la Istanbul, facandu-si constiincios datoria, i-au comunicat toate uneltirile lui Gritti, complicele polonilor.  Va urma…

 

WW