Arhive zilnice: iulie 14, 2012

Cum şi cu ce se hrănea soldatul roman in Al Doilea Razboi Mondial?! Prima parte.

Standard

Ce mânca soldatul român pe Frontul de Est? Hrană caldă, hrană rece? Cum se transportau alimentele pe distanţe mici, dar mai ales pe distanţe mari? Cu ce erau hrănite animalele? Ce alimente avea în permanenţă la el un soldat? Ce mâncau românii şi ce mâncau germanii? Articolul de mai jos îşi propune să trateze câteva aspecte ale hrănirii trupelor române în războiul pentru apărarea fiinţei neamului (căci asta a reprezentat pentru români a doua mare conflagraţie a secolului XX).

Serviciul însărcinat cu hrănirea şi echiparea trupelor la pace şi la război îl formează serviciul intendenţei de la comandamentele marilor unităţi. Scopul acestui serviciu este de a asigura reaprovizionarea cu hrană, echipament, combustibil şi furaje etc., la timpul şi locul fixat de comandant,în condiţiile cele mai bune, oricare ar fi situaţia şi mijloacele de care dispune.

Principiile care stau la baza funcţionării serviciului de hrănire în timp de campanie sunt următoarele: 1) hrănirea trupelor prin resursele rechiziţionate din teritoriul unde operează armata (exploatare locală); 2) hrănirea trupelor cu subzistenţele trimise din urmă, în cazul când zona în care cantonează sau operează trupele nu oferă resurse suficiente; 3) serviciul subzistenţelor să fie organizat astfel ca în imediata apropiere a soldatului să se dispună de: hrană proaspătă pentru ziua curentă; hrană de rezervă care se va consuma când nu se poate asigura hrană caldă; mijloace pentru prepararea hranei (bucătării şi brutării); mijloace de transport pentru transportul şi recompletarea hranei consumate; 4) transportul subzistenţelor să se facă pe calea ferată, iar la convoiul de trăsuri sau convoiul auto să nu se recurgă decât în situaţia în care nu se dispune de cale ferată. 5) transporturile din urmă trebuie organizate astfel încât serviciul de reaprovizionare să funcţioneze automat.

Mareşalul Antonescu gustă din felurile de mâncare pregătite pentru trupă, pe Frontul de Est (fotografie realizată de sergentul Petrescu Mircea)

Extrem de important este faptul că Serviciul Intendenţei trebuie să calculeze încă din timp de pace resursele de care au nevoie trupele atât pentru declanşarea războiului, cât şi pe timpul derulării campaniei. La aceste calcule se au în vedere atât resursele din depozitele armatei, cât şi resursele existente pe teritoriul naţional pe care se poate conta în mod sigur.

În Regiunea interioară se concentrează subzistenţele necesare armatei

La decretarea mobilizării, teritoriul naţional se împarte în două mari regiuni, şi anume: Regiunea Armatelor de operaţiuni şi Regiunea interioară. Regiunea Armatelor cuprinde o parte a teritoriului naţional, precum şi teritoriul ocupat de la inamic. Ea este pusă sub autoritatea Comandamentului de Căpetenie al Armatei, având ca organ de direcţie pe intendantul General al Armatei şi care face parte din Marele Cartier General. Regiunea Armatelor de operaţiuni este despărţită de Regiunea interioară printr-o linie care trece prin diferite puncte, pe cât este posibil, limitele politice-administrative (graniţa ţării, provincii, judeţe) sau limitele naturale geografice (râuri, creste de munţi, dealuri). Această linie ia denumirea de linie de demarcaţie şi se stabileşte de Marele Stat Major al Armatei împreună cu Guvernul. În timpul campaniei, ea se modifică în raport de operaţiunile militare. La rândul ei, Regiunea interioară cuprinde teritoriul din spatele liniei de demarcaţie, se găseşte sub autoritatea Ministerului Apărării Naţionale şi aici se concentrează şi se adună subzistenţele necesare armatelor de operaţii, fie din ţară, fie din import. Toate structurile industriale sunt militarizate, lucrând numai pentru armată.

Eşalonarea mijloacelor de subzistenţă la corpurile de trupă de diferite arme

Mijloacele de subzistenţă de care dispun corpurile de trupă pentru hrănirea efectivelor (oameni şi animale) sunt cele de mai jos:

Ce purta cu sine soldatul

Sacul de merinde, raniţa şi împachetajul de la şa (coburi, sacul de grăunţe, plasa de fân) sunt mijloacele puse la dispoziţia fiecărui om pentru a putea transporta pâinea proaspătă destinată a fi consumată pe ziua curentă şi cele două raţii zilnice de hrană de rezervă, alcătuite din:


Raţia de hrană de rezervă pentru cai era compusă numai din grăunţe.

De menţionat că în zona frontului se asigura hrană caldă în general, o mâncare scăzută la prânz şi seara, atunci când operaţiunile militare permiteau transportul hranei la luptători. Atunci când nu se putea asigura hrană caldă, la ordinul comandantului se consuma hrana de rezervă (din cele 2 zile de hrană de rezervă aflate permanent asupra luptătorului).

Organizarea de principiu a activităţii de hrănire presupunea organizarea unor subdepozite, depozite, centre de aprovizionare care procedau la aprovizionarea trupelor luptătoare. Având în vedere situaţiile des schimbătoare, determinate de acţiunile de luptă, anotimpul şi starea vremii, resursele zonei de exploatare, de cele mai multe ori sărăcite sau inexistente, este de înţeles că hrănirea trupelor nu s-a desfăşurat întotdeauna fără sincope, fără întrerupere şi fără greutăţi.

Bucătăriile de campanie

Fiecare mică unitate (companie, escadron, baterie), precum şi fiecare formaţiune similară de la diferite trupe şi formaţiuni de servicii, trebuia să fie dotată cu bucătării de campanie necesare pentru prepararea hranei calde. În principiu, trupele de infanterie erau dotate cu bucătării portative transportate pe trăsuri sau samare. Pentru transportul bucătăriilor portative, fiecare companie avea câte o trăsură numită trăsură de bucătării. Trăsurile erau de tip regulamentar; în lipsa acestora, se procurau trăsuri prin rechiziţie, la declararea mobilizării. La rândul lor, trupele călări (cavalerie, artilerie) şi formaţiunile de servicii erau dotate cu bucătării pe roate.

În staţionare, bucătăriile de campanie se găseau la trupe; în marş, ele mergeau la trenul de luptă (eşalonul II) al micilor unităţi, iar în timpul luptei rămâneau la locul stabilit de comandant prin ordinul de operaţii partea a II-a. Linia trenului de luptă a micilor unităţi era fixată de către comandanţii de Regimente, în principiu, la o distanţă de 4-5 km departe de trupe.

Articol preluat de pe: Historia.ro

Iranul a inceput sa sufere sub sanctiunile economice Occidentale

Standard

Desi sanctiunile europene in importul de petrol iranian, se aplica de doar doua sapttamani, Iranul simte deja efectele acestei gatuiri a principalei valute forte a tarii: petrolul.

Inainte de embargou, Iranul extragea zilnic 3 milioane de barili de titei, astazi productia a fost scazuta deja cu 150000 de barili, iar exporturile de petrol ale tarii au cazut cu 30% . Aici trebuie tinut cont ca Iranul detine capacitate de stocare a petrolului, iar o data cu trecerea timpului extractia se va duce si ea spre o scadere de peste 30%.

Problemele economice, deja importante, sunt deja acute. Cu o inflatie oficiala in crestere,  de +20%,  si cu una reala de peste 30%, guvernul de la Teheran tipareste bani, in incercarea de a ascunde dezastrul.

Singura sansa ar fi ca o parte din petrolul iranian sa fie vandut ilegal, insa in acest caz sumele incasate de stat scad dramatic, datorita intermediarilor, plus ca exista pericolul ca navele respective sa fie interceptate de americani.

Probelemel economice in Iran sunt, din pacate, abia la inceput. Trecand peste ideologia conflictului si neinteresandu-ne cine are dreptate, nu putem sa nu ne intrebam daca nu era mai bine ca o parte din banii bagati in armament ar fi fost directionati catre sectorul civil al economiei?

Astfel, desi Iranul este in top 5 producatori de petrol si top 3 rezerve de gaze naturale, tara nu isi poate acoperi nici 50% din necesarul de carburanti, benzina si motorina, pentru ca pur si simplu nu are suficiente rafinarii, importand astfel benzina, desi exporta petrolul. Iranul are o foarte slaba infrastructura pentru a comercializa, resursa viitorlui, adica gaz natural lichefiat, si astfel sta practic pe o sursa enorma de venituri, pentru ca nu au cu ce s-o extraga si s-o transporte/lichefieze.

De asemenea Iranul este dependent de importuri de prima necesitate, cum ar fi: laptele praf pentru copii, o gama foarte larga de produse medicale, alimente, produse chimice, etc.

Practic tara nu se poate sustine singura, in cazul in care comertul sau extern este lovit, in cazul in care nu mai poate vinde petrol. Iar Iranul nu este Omanul, cel plin doar de nisip. In Iran se poat practica agricultura, se pot construi fabrici si conducte de gaze, in linii mari se pot face multe. De ce nu se fac?!

Si intreb inca o data! La cu Dumnezeu le trebuie energie nucleara pasnica, daca ei sunt practic in primele trei tari ale lumi ca rezerve dovedite de gaze naturale, iar tehnologia de generare de electricitate in centrale cu gaze, este astazi considerata viitorul, in lumea energiei?! De ce sa bagi 10-20 de miliarde de dolari intr-o amarata de centrala nucleara, cand tu nu ai uraniu si oricum nu esti in stare sa-l prelucrezi, cand cu 5 miliarde de dolari, produci la curent electric de luminezi tot Golful Persic a la giorno?!

Bineinteles ca chinul acestei politici va cadea pe populatia civila, intr-o tara unde exista Politia Modei, care are dreptul si chiar o face sa bata femeile pe strada daca sunt imbracate, sau daca li se pare lor ca ar fi, descentat! Or intr-o asemenea tara, cati dintre noi am vrea sa traim?!

Si inca mai tin minte cum radeau, responasabili de la Teheran, de embargoul declarat de UE, impotriva lor! Spuneau ca EI vor declara embargou asupra vanzarilor de petrol catre Europa, si ca au clienti de nu au ce face cu ei. Sa vedem ce se va intampla cand si Coreea de Sud va opri importurile!

GeorgeGMT

Israel instaleaza interceptori de rachete la granita cu Egipt

Standard

Mass-media israeliana scrie depre amplasarea unui scut mobil la granita cu Egiptul in urma atacurilor transfrontaliere din zona.

Iron Dome este conceput pentru a intercepta rachete trase de la distante mai mici de 70km. Radarul are capacitatea de a identifica tinta inamicului. Fiecare interceptor costa intre 50.000 si 100.000$ americani.

Sistemul a fost folosit impotriva atacurilor cu racheta din Fasia Gaza, in trecut.

De aceasta data ,, va fi amplasat in apropiere de Eilat, ca parte a unui program de implementare care permite schimbarea pozitiei bateriilor din cand in cand” a declarat un purtator de cuvant al armatei.

Legaturile israelo-egiptene s-au ,,acrit”, de la caderea lui Hosni Mubarak in urma revoltelor de anul trecut, relatiile dintre Israel si vecinul sau se inrautatesc pe zi ce trece.

De atunci a crescut numarul atacurilor transfrontalier. Israelul a dat vina pe Egipt, atunci cand doua rachete trase de peste granita au lovit orasul Eilat. Egiptul respinge acuzatiile.

Victoria in alegerile prezidentiale a Fratiei Musulmane provoaca ingrijorare in Israel. Acesta sustin ca acordul strategic semnat in 1979 ar putea fi pus in pericol.

Acordul Israelului cu Egiptul a pus capat a zeci de ani de ostilitate, acesta reprezinta o piatra de temelie la securitatea israeliana.

Sursa: RT

Citeste si: Israelul maseaza trupe la granita cu Siria si Egipt

Nero Flash

China, Apache-ul si softwere pentru elicoptere

Standard

O companie ameriana a primit o “mica” amenda de doar 75 de milioane de dolari pentru vina de a exporta in China softwere dedicat controlului motoarelor. Compania in cauza, (United Technologies Corp si doua subsidiare : Pratt & Whitney Canada si Hamilton Sundstrand Corporation a vandut softul cu pricina  Chinei pentru scopuri civile, dar a folosit pentru elicopterul sau de lupta Z-10.

In alta ordine de ideei, se pare ca chinezii s-au hotarat sa dezvolte doua elicopere de atac: Z-10 si Z-19.

In urma cu doi ani Z-19, elicopter de atac si cercetare usor, a fost vazut in zbor, vopsit in culori militare. Z-19 este in esenta o alta dezvoltare a modelului francez Eurocopter Dauphin, pe care chinezii, suroprinzator sau nu, il construiesc la ei acasa, cu licenta, de peste 20 de ani. Surprinzatoare este doar partea cu licenta!

Z-19

Z-19 este, asa cum spunem, un elicopter de atac, cu o masa de 4,5 tone, doua locuri si care poate avea la bord un tun automat de 23mm si pana la o tona de munitie, ghidata sau PRND, la o raza de actiune de 700km si o viteza de croaziera de 245 km/h. Z-19 este de facto doar o up-grad-are a mai vechiului Z-9W.

Z-10 in schimb este un elicopter de atac greu, pana la 7 tone, ceva mai complex decat Z-19. Proiectul Z-10, la care se lucreaza de 14 ani, a generat cateva prototipuri , insa dezvoltarea lui a trenat deoarece, spun gurile rele, incercarile chinezilor de a se “inspira”, adica de a fura planurile unui astfel de aparat din Rusia sau Africa de Sud au cam esuat.

Z-10

Cu toate astea in urma cu doi ani, cateva aparate prototip, au fost trimise Armatei pentru evaluare, iar daca totul merge bine Z-10 ar putea intra in productie. In linii mari, cele doua aeronave, Z-10 si Z-19 nu sunt concurente.  Ala mai micu’, Z-19 este un elicopter  de atac usor si cercetare, cam ca faimosul “Ou” american(OH-6 Cayuse, “killer egg”), in schimb Z-10 ar trebui sa aiba, in cadrul armatei, cam acelasi rol pe care il joaca in Armata Americana AH-64 Apache.

OH-6  Cayuse, Oul ucigas!

Sursa: strategypage

GeorgeGMT

Marina Indiana ia masuri

Standard

In fata extinderi Marinei Militare Chineze in zona Malacca si in general in Oceanul Indian, India ia si ea masuri. Astfel infrastructura  din insulele Nicobar si Andaman este aproape gata. Aceste insule sunt importante pentru India, deoarece de aici va putea monitoriza mult mai bine Stramtoarea strategica Malacca.

Astfel Marina Indiana va opera aceste baze din  Campbell  Bay, iar numele oficial al bazei va fi Naval Air Station Baaz. Stramtoarea Malacca asigura tranzitul a peste 40% din petrolul transporta pe apa in lume si este de o importanta vitala, mai ales pentru exporturile si importurile Chinei.

Iar China si-a intensificat patrularile in aceste ape, deschizand si baze prin Sri  Lanka si insulele Seychelles.

In aceasta zona India mai are baze navale la Diglipur, Port Blair si Carnic.

Ministrul Indian al Apararii a declarat: “The security situation in our immediate neighborhood has become really complex. Considering the challenges in the Indian Ocean region, it is essential to maintain high levels of operational preparedness at all times.

 

“On the one hand, there are some political developments, and on the other hand, a number of other factors are a cause for worry and need to be factored into our preparations, both in the short term and long term.”

Sursa: defensenews

 

 

GeorgeGMT

Shi Lang cu avioane la bord?!

Standard

Portavionul chinezilor a iesit din nou pe mare, de aceasta data pentru nu mai putin de 25 de zile, cea  mai lunga iesire de pana acum. Anumite surse indica faptul ca avioane J-15 ar putea fi de aceasta data la bordul sau, existand sansa ca la aceasta iesire sa se execute, pentru prima oara, decolari si aterizari pe Shi Lang.

J-15

Faptul ca numarul de zile a iesirii pe mare este atat de mare, ar putea indica faptul ca testele pentru verificarea navei s-au incheiat, iar acum portavionul estre gata sa-si inceapa testele cu avioane la bord, pregatirea pilotilor si a tehnicienilor.

Sursa: asian-defence

 

GeorgeGMT