Situatia geopolitica a regiunii noastre in 2012. Partea I

Standard

As dori sa reiau in acest material firul ideilor legate de contextul geopolitic regional din anul 2010, reflectand posibilele evolutii din anul in curs, 2012, si viitorul apropiat. Romania trebuie sa fie constienta de oportunitatie dar si pericolele care se aseaza in fata ei in viitorul apropiat, orice oportunitate ratata putandu-se transforma in sansa unei alte tari sau grup de tari.

Romania:

Intre timp situatia a evoluat intr-o directie nu chiar fericita pentru Romania, care s-a confruntat in ultimii ani cu probleme majore pe mai multe planuri, ceea ce a determinat o subrezire a pozitiei tarii noastre in cadrul acestei regiuni dar si al Uniunii Europene. Romania a fost slabita pe plan intern de criza economica si de masurile de austeritate care au crescut fiscalitatea, au afectat negativ pe termen mediu demografia, au distrus partial mediul economic prin falimentarea multor firme de mici dimensiuni, au afectat negativ capacitatea administratiei de stat si au scazut nivelul de viata al populatiei, redeschizand usa catre probleme specifice tarilor sarace, cum ar fi cresterea coruptiei, conflictele interetnice, nivel deficitar al asistentei medicale sau miscari masive de strada.Din cauza mediului fiscal si legislativ toxic si imprevizibil, firmele mari, cu capital strain, au fost favorizate de disparitia concurentilor mai mici autohtoni, generand dezechilibre concurentiale si favorizand monopolurile. Din aceeasi cauza, investitiile straine, de care economia romaneasca a devenit dependenta, sunt rare chiar si din partea partenerilor strategici, cum ar fi SUA, Franta, Israel, Polonia, iar cele majore ale altor state puternice, cum ar fi China, India sau Germania, intarzie sa apara si sa aiba volumul dorit. Se deschide astfel usa catre conditii fiscale speciale pentru fiecare mare investitor, favoritism ce va dezechilibra si mai mult concurenta si mediul economic, precum si unor posibile conditionari politice ale Romaniei, pe plan intern si extern, diplomatia romana putandu-se gasi tot mai des in impas.

Pe plan extern, cateva din putinele succese ale Romaniei au fost consolidarea parteneriatului cu R. Moldova, tara care in urma ultimelor alegeri tinde sa ramana pe o pozitie pro-europeana si implicit apropiata de Romania, scutul antiracheta si consolidarea parteneriatului cu SUA, strategia Dunarii si redeschiderea negocierilor cu privire la Transnistria. Din nefericire, insuccesele au fost numeroase: nealegerea nici unui reprezentant al Romaniei in corpul diplomatic european,  problematica rromilor clandestini – mediatizata excesiv de catre Franta si Italia, neconcretizarea unor oportunitati economice vis-a-vis de China, Corea de Sud si Rusia, mediatizarea negativa si excesiva a facilitarii acordarii de cetatenie romana pentru fostii si descendentii fostilor cetateni romani din teritoriile romanesti instrainate incepand cu 1940 (reprezentand un minim de reparatie istorica pentru Romania, insa inclusa intr-un mod eronat in propaganda de stat si exploatata negativ apoi de catre state care acorda un numar mult mai mare de cetatenii pentru cei veniti din spatiul geografic exterior comunitatii europene), continuarea monitorizarii pe justitie, « santajul Schengen » si insuccesul din 2011 in contextul presedentiei ungare si apoi al celei poloneze a Uniunii Europene, insuccesul campaniei de promovare turistica a Romaniei, problema minoritatii romane din Serbia, Bulgaria, Ungaria si Ucraina, esecul in dosarul Southstream si altele. Romania a fost atacata diplomatic si mediatic de tari partenere, cum ar fi Franta sau de tari fata de care si-a exprimat disponibilitatea de parteneriat, cum ar fi Germania, tara care inca nu a dat un raspuns acestei oferte. In prezent, relatiile cu Germania par sa fie dintre cele mai bune, o confirmare a disponibilitatii pentru acest parteneriat fiind sustinuta de ambasadorul Germaniei in Romania in urma cu putin timp. In urma rezultatului alegerilor din Franta, exista perspectiva relansarii parteneriatului inghetat in ultimii ani.

In consecinta, Romania are in 2012 cu un bagaj negativ deloc neglijabil, care va trebui redus prin actiuni bine gandite si fara reactii exacerbate. Relatia cu Ungaria, care este interesata in particular de situatia minoritatii maghiare din afara tarii, a inceput sa sufere din cauza exacerbarii mesajelor cu tenta nazista si revizionista din partea unei parti a liderilor maghiari sprijiniti de oficialitati ale statului ungar, care profita si de campania electorala din Romania pentru a-si mobiliza alegatorii. Insa aceasta poate fi o ocazie de punere in discutie de catre Romania a situatiei minoritatii romane din Serbia, Bulgaria si Ucraina, modelul de dezvoltare al respectivelor comunitati putand fi cel al minoritatii maghiare din Romania. Inceperea lucrarii efective la facilitatile necesare amplasarii scutului antiracheta ar putea fi un alt succes al Romaniei in 2012. Deschiderea unor parteneriate strategice cu Germania, China , Israel si adaugarea de substanta celui cu Turcia, Polonia, Franta si Coreea de Sud ar trebui de asemenea sa fie prioritati pentru acest an. Relansarea relatiilor cu Rusia, dupa modelul polonez, ar putea fi o optiune interesanta, insa trebuie sa existe interes si dinspre Moscova. De asemenea, parteneriatele cu statele din Balcani sunt esentiale pentru Romania, mai ales in contextul aspiratiilor de integrare europeana ale unora dintre ele.

Un punct aparte pe agenda ar putea fi analiza sugestiilor venite din partea SUA ca Romania si Bulgaria sa formeze o armata comuna si, de ce nu, o zona economica comuna. Ideea este interesanta si datorita faptului ca cele 2 state se confrunta cu aceeasi panoplie de probleme economice, structurale si diplomatice in cadrul Uniunii Europene. Istoric vorbind, nu este prima incercare de acest gen, existand precedentul planului de unificare a celor 2 state proaspat eliberate de sub otomani sub tutela lui Carol I in 1887, proiect sprijinit puternic de Germania dar blocat in ultimul moment de Rusia. Si astazi, cheia reusitei este desprinderea definitiva a Bulgariei de pe orbita de simpatie a Rusiei sau cel putin adoptarea unei pozitii comune a Bulgariei si Romaniei in relatia cu Federatia Rusa.

Marea problema a Romaniei risca sa fie in continuare lipsa unor masuri adecvate pentru iesirea din criza si crestere economica rapida, in contextul unei lipse acute de profesionalism si al unei coruptii extinse la nivelul statului, aceasta generand in continuare dependenta de capital strain si vulnerabilitate externa si interna. Efectul negativ al “parteneriatului” cu Ungaria ar putea fi acutizarea tendintei de enclavizare din “tinutul secuiesc”, fiind amplificata si de lipsa de descentralizare administrativa si de nivelul redus de trai din respectiva regiune iar in acest an de campania electorala agresiva desfasurata de partidele maghiare dar si romanesti. Guvernul de dreapta din Ungaria sustine oficial autonomia teritoriala a secuilor, iar aceasta atitudine risca sa creeze in continuare conflicte regionale cu Romania, Slovacia si Serbia, de exemplu, precum si tensiuni la nivel inalt in comunitatea europeana, deoarece si unele tari mari din UE, cum ar fi Marea Britanie, Spania, Franta si Italia se confrunta cu situatii similare. Speranta este ca intreaga Uniune Europeana, invatand din experienta Yugoslaviei, sa adopte un standard comun cu privire la minoritati si sa nu se aplice politici diferite intre tarile de “prima mana” si cele de “mana a doua”, provenite majoritar din fostul bloc comunist. Relatiile economice si de sprijin politic a R. Moldova trebuie intensificate si in anul ce incepe, Romania avand nevoie de o zona pacificata si prietena la frontiera estica.

In ceea ce priveste anumite urgente la nivelul politicii externe, Romania ar trebui sa-si regandeasca rolul pe care vrea sa-l joace in anumite situatii tensionate din zone nu prea indepartate de noi.

Aceste urgente pot fi considerate si oportunitati diplomatice imediate care ar putea ajuta Romania sa-si imbunatateasca perceptia la nivel international, facilitand si schimburile economice in acelasi timp..

Romania ar putea umple cu succes un gol de comunicare si actiune in diplomatia internationala actuala, creand punti de detensionare a situatiei din Orientul Mijlociu si Caucaz, unde numeroase tari au relatii speciale cu Romania sau cel putin sunt gata sa ia in considerare o initiativa romaneasca in contextul unor colaborari din trecut. Astfel de initiative ar creste prestigiul Romaniei in regiune, in Uniunea Europeana si in NATO, ar crea noi oportunitati economice si politice in relatia cu tarile vizate sau implicate in aceasta situatie tensionata si, cel mai important,  ar duce la evitarea unor pierderi de vieti omenesti. Ceea ce demonstreaza ca astfel de initiative sunt posibile este tocmai cazul medierii intre Organizatia pentru Eliberarea Palestinei si statul israelian, concretizata prin acordul din 2000 de la Camp David, intr-un trecut nu tocmai indepartat, caz repede uitat de istoriografia noastra dar si de mass-media internationala, doar pentru ca acest episod a avut loc in timpul dictaturii ceausiste.

In cazul Iranului, recentele declaratii ale Ministerului sau de Externe arata ca sunt in expectativa si deschisi la discutii cu Romania, atat diplomatice cat si economice. Avand in vedere tensiunea acumulata in regiune, o initiativa diplomatica romaneasca urgenta, bine pregatita, ar aduce servicii imediate ambelor parti, Romania putand face uz atat de nostalgia fostelor relatii privilegiate cu Iranul din perioada comunista cat si de pozitia pe care o detine ca membru UE, NATO, partener al SUA, Israel si Turciei. Aceasta este o pozitie aproape unica la nivel international, care ar trebui imediat fructificata, daca nu in scopul cresterii prestigiului Romaniei, macar in folosul umanitatii, un posibil razboi in regiune putand duce la zeci de mii daca nu milioane de victime, in cea mai mare parte nevinovate.

De asemenea, situatia din Siria este extrem de delicata si cu anumite inter-dependente fata de ceea ce se intampla in Iran. Pana la declansarea razboului civil in aceasta tara, Romania a intretinut relatii foarte bune cu Siria si este logic ca Romania sa nu abandoneze cu totul aceasta tara, manifestand un dezinteres total fata de ceea ce se intampla acum acolo. O initiativa similara sau comuna cu cea destinata Iranului ar trebui sa mobilizeze si exploateze potentialul diplomatiei romanesti, oprirea incidentelor armate fiind o necesitate imediata.

Un alt conflict diplomatic care creaza tensiune intr-o zona nu prea indepartata Romaniei si care pericliteaza relatiile speciale, inclusiv militare, cu ambele tari este cel turco-israelian, putand duce la prejudicierea intereselor Romaniei in regiune. O mediere in aceasta directie ar fi privita cu recunostiinta de catre ambele parti si ar stabiliza intreaga zona de est a Mediteranei.

Zona Caucazului de Sud, poreclit de unii “noii Balcani”, unde Romania are relatii speciale cu Georgia si Azerbaidjan, ar trebui sa faca obiectul atentiei diplomatiei romanesti, deoarece nu putem ignora nici existenta Armeniei, o tara care ar trebui sa beneficieze de mai multa initiativa din partea Romaniei, pentru a calma disputele izbucnite pe marginea genocidului impotriva armenilor dar si situatia complicata din regiunea Nagorno-Karabah. Totusi, nu trebuie lasat ca interesul politic sa duca la rescrierea istoriei, asa cum s-a intamplat in trecutul Romaniei, insa dezamorsarea situatiei trebuie facuta cu tact si diplomatie. Pacificarea acestei zone deschide perspective excelente pentru tranzitul unor coridoare energetice catre Europa, Nabucco fiind unul dintre proiecte, dar si pentru apropierea zonei respective de Uniunea Europeana, lucru vital pentru initiativele Romaniei privind regiunea Marii Negre.

Deblocarea ultimelor doua situatii mentionate mai sus ar putea creste si sansele Turciei de a se apropia de Uniunea Europeana, desigur daca mai doreste acest lucru. Insa ar fi bine si ca Uniunea Europeana sa inceapa sa-si doreasca acest lucru.

In acelasi timp, anumite evolutii pozitive in situatiile prezentate mai sus ar putea duce la evolutii favorabile interesului Romaniei in zone de conflict inghetat din imediata apropiere a granitelor noastre, si anume Transnistria si Kosovo.

Chiar daca aceste initiative nu vor fi toate recompensate cu un succes, suntem datori sa incercam, in cazul nereusitei putandu-ne consola cu faptul ca vom ramane in istorie si constiinta colectiva a unor natiuni ca fiind cei care au incercat pana in ultimul moment sa evite conflictul.

Statele Unite ale Americii :

In contextul relansarii relatiilor cu Rusia, dupa racirea lor in urma conflictului din Georgia in 2008, SUA a facut inca un pas important prin semnarea noului tratat de dezarmare nucleara. Insa aceasta apropiere a generat nelinisti in tabara aliatilor SUA din Europa de Est deoarece acest flanc al aliantei NATO risca sa-si piarda din importanta si se poate prabusi usor in cazul in care programul de inarmare conventionala a Rusiei nu va fi paralelizat de o evolutie spre democratie, colaborare si de abandonarea gandirii imperialiste specifice perioadei dintre Petru cel Mare si colapsul URSS. De asemenea, misiunile de pacificare din Irak si Afganistan au angrenat resurse militare ale acestor aliati fara a se materializa in rezultate benefice directe in Europa de Est. In plus, pierderea influentei in Ucraina nu pare sa se fi concretizat intr-un raspuns alternativ in regiune, cu exceptia intensificarii relatiilor cu R.Moldova. Cu atat mai ingrijorator pentru stabilitatea in zona Balcanilor si a Marii Negre este si faptul ca Turcia, fost aliat fidel al SUA, incepe sa devina un jucator tot mai independent, mai puternic si mai pretentios, in paralel cu scoaterea unilaterala de pe lista amenintarilor a Iranului si Rusiei, Israelul fiind in schimb trecut la capitolul de state neprietenoase fata de Turcia. Acest lucru afecteaza si credibilitatea blocului estic, la care Romania si Polonia lucreaza inca din anii ’90 ai secolului trecut, si anume un parteneriat pe axa Polonia – Romania – Turcia – Israel, la care pot participa si celelalte tari din vecinatate. Cert este ca administratia Obama este mult mai ezitanta si mai dispusa la compromis fata de Rusia in comparatie cu vechea administratie Bush, probabil si din cauza Iranului si Chinei, fapt care pune intr-o situatie delicata si fara perspective clare partenerii SUA din regiune.

In ultimele luni, in paralel cu tensionare situatiilor din Siria si Iran, SUA trebuie sa dezamorseze acuzele de non-transparenta cu privire la apararea comuna antiracheta NATO din partea Rusiei, deoarece Putin, dupa castigarea alegerilor, incearca sa-si recastige popularitatea in scadere printre proprii cetateni. Obama a fost surprins de presa facand concesii lui Medvedev, ceea ce ar putea sa atarne greu la apropiatele alegeri de peste Ocean. Revenirea republicanilor la putere in SUA este foarte probabil sa re-dinamizeze relatiile SUA cu statele partenere din Europa de Est dar sa si duca la o escaladare militara in Siria si Iran, daca tensiunea nu va fi inlaturata pana in acel moment, si, in consecinta, la o racire a relatiilor cu Rusia si China si situatii tensionate in zonele de incidenta ale intereselor divergente, inclusiv in Transnistria.

Uniunea Europeana :

Intregul spatiu european pare sa treaca prin schimbari nu tocmai facile si lipsite de dureri in contextul crizei economice si al dezechilibrelor bugetare, situatia fiind definita de re-asezarea sferelor de influenta si a parteneriatelor, similara ultimei decade a perioadei interbelice din secolul trecut, dupa cum precizam si in materialul anterior.

Noua constitutie europeana tinde sa defavorizeze statele mai mici sau cu probleme economice, modificandu-se insusi structura procentuala a parlamentului european si instituind mecanisme de penalizare a statelor ce nu respecta anumite criterii economice si de deficit bugetar.

Pe langa pozitia dominanta a Germaniei in cadrul Uniunii Europene, care se intareste prin cresterea sa economica solida si atipica fata de restul Europei si cu fiecare imprumut acordat statelor in pragul falimentului din zona euro (dupa Grecia urmand Irlanda, Portugalia, Spania, Italia), se contureaza o alianta strategica a acesteia cu Franta in care vor fi probabil atrase Austria si Italia, in vederea constituirii unei mase critice ce va permite o negociere a unor acorduri comerciale si politice cu Federatia Rusa, care reprezinta o importanta sursa de materii prime pentru economia europeana si in special pentru cea germana. Inclusiv Parteneriatul pentru Modernizare cu Rusia s-ar putea sa fie inclus in aceasta negociere.

Este posibil ca in 2012 Uniunea Europeana sa se confrunte cu noi crize si state falimentare, urmatoarele « candidate » fiind Portugalia, Spania, Italia si poate chiar Franta. Daca Portugalia ar putea fi inca sprijinita de celelalte tari europene, o Spanie in dificultate s-ar putea dovedi prea mult pentru cele cateva economii inca performante ale Europei, bugetul fiind deja suprasolicitat de ajutorarea Greciei si a Irlandei. In acest caz ar fi nevoie de un ajutor din afara, din partea Statelor Unite ale Americii sau a Chinei, ultima prezentandu-si recent disponibilitatea de a sprijini zona euro. Ca sa nu mai vorbim de adaugarea Italiei pe aceasta lista de risc.

Rusia :

Evolutiile din 2010 par sa fi fost in favoarea Rusiei, mare victorie fiind readucerea Ucrainei « acasa », urmata de relansarea relatiilor cu SUA. Insa 2011 a adus pierderea Libiei din sfera de influenta ruseasca si apoi insurgenta din Siria, tara de importanta strategica pentru Rusia. Si, in final, redemararea discutiilor pe marginea cazului Transnistrean, cu presiuni cel putin declarative din partea SUA si UE, in special ale Germaniei.

De asemenea, unul din marile proiecte proaspat demarat si care a dat deja unele rezultate la final de 2010 este o noua axa europeana Moscova-Berlin-Paris, primul efect direct fiind semnarea unui contract de vanzare de tehnica militara franceza catre Rusia. In noul mandat inceput in 2012 al lui Vladimir Putin, dupa prima vizita in Belarus, pelerinajul extern va continua cu Berlin si apoi Paris. In acest format se incearca si cooptarea Poloniei, Italiei, Bulgariei si Ungariei, pentru Italia, Ungaria si Bulgaria momeala numindu-se Southstream, ceea ce ar lasa Romania, lipsita de aliatul sau traditional – Franta, aproape complet expusa la nivelul uniunii europene, putinul sprijin consistent pe care ar putea conta ramanand Marea Britanie, Slovacia, Portugalia si Spania. Deja ungaria da semnale ca intentioneaza sa paraseasca proiectul Nabucco in favoarea South-Stream. Acesta noua aliniere, prin atragerea Poloniei, mult mai sensibile dupa schimbarea de guvern la astfel de propuneri, in clubul tarilor puternice din Europa, ar demonta practic vechiul «grup de rezistenta» est european pro-american, lipsindu-l de o piesa importanta. Daca lucrurile se vor radicaliza, exista temerea exprimata de statele sud-est europene ca se poate ajunge la o noua intelegere Rusia – Germania/Franta pe calapodul odiosului pact Ribbentrop-Molotov, ale carui rani nu s-au vindecat inca. In acest context, Romania si Polonia ar trebui sa se sincronizeze permanent si sa intervina cu initiative comune pentru a nu se lasa reciproc expuse jocului diplomatic si economic UE-Rusia.

In privinta Chisinaului, evenimentele de la sfarsit de decembrie 2010 si de pe tot parcursul lui 2011 arata ca Rusia a pierdut partial influenta intre Prut si Nistru, insa se poate consola pe moment cu controlul Transnistriei si al Ucrainei. Nu trebuie neglijata posibilitatea unei revanse pornind dinspre Tiraspol, cu complicitatea Ucrainei si a unor tari puternice din UE, ultimele luari de pozitie ale lui Dimitri Rogozin, insarcinatul oficial al Rusiei pentru problema Transnistriei, parand sa pregateasca terenul pentru o pozitie de forta in cadrul negocierilor in formatul 5+2 pentru rezolvarea diferendului transnistrean. Sunt convins ca Rusia isi va juca foarte agresiv atuurile in negocieri, folosindu-se de dezinformare, de campanii de presa comandate in occident, de presiuni si santaj asupra unor state din UE iar in ultima instanta chiar de provocari militare pentru a incerca sa-si asigure prezenta pe termen lung in Transnistria.

Este foarte probabil ca in 2012, Putin, pentru a tempera nemultumirile izbucnite in timpul alegerilor, pentru a-si creste popularitatea in randul populatiei, sa adopte o pozitie tot mai intransigenta in politica externa pe teme cum ar fi apararea antiracheta NATO, Siria, Iran, Caucaz, Transnistria. Chiar si un mic conflict de genul celui din Georgia din 2008, tot la un inceput de mandat, ar deturna atentia populatiei de la problemele economice tot mai evidente si democratia limitata si i-ar oferi mai multa sustinere lui Putin, transfigurat astfel in invingator providential, un nou “tatuc” al Rusiei. In paralel, noul guvern incearca sa creasca prestigiul Rusiei prin demararea unui program de inarmare fara precedent, primele vizate fiind trupele din Osetia, Abhazia si Armenia.

Un alt proiect drag Rusiei este autostrada Marii Negre, care partial ar re-aduce Balcanii in zona de influenta economica a Rusiei, alaturi de proiectul South-Stream. Un element complementar al  strategiei este deschiderea la Nis, in Serbia, a centrului pentru situatii de urgenta in colaborare ruso-sarba, centru care ar putea gazdui si echipament militar la nevoie.

Marius Zgureanu

Situatia geopolitica a regiunii noastre in 2012 II

 

12 răspunsuri »

  1. Interesanta analiza. Totusi sint mai multe aspecte care ar trebui corectate.

    Romania

    Ca de obicei, Romania actioneaza politic si economic ca si cum ar fi o tara de dimensiunile Croatiei. Inca tot nu realizeaza ca e cea mai mare tara din regiune, cu o populatie si economie care-i permit sa aiba o atitudine mai agresiva si deschisa in promovarea propriilor interese. Data fiind situatia extrem de precara a Ukrainei, Romania ar putea avea o influenta semnificativ mai mare chiar decit a Poloniei, tara care e prinsa intre Germania si blocul Rusia-Belarus.

    Complexele de inferioritate ale Romaniei au origini multiple si duc uneori la ignorarea unor avantaje evidente ale acestei tari: o moneda relativ stabila (comparativ cu tarile din jur), o datorie mica, o economie care are un potential semnificativ de crestere chiar cu investitii limitate. Problemele demografice din Romania chiar daca sint impresionante, sint mult mai mici decit in vestul europei sau decit in tarile vecine.

    In realitate, Romania are doar doua problema majore: 1. Educatia si mentalitatea populatiei si 2. Organizarea birocratica si ineficienta administratiei si justitiei. Daca punctul 2 poate fi rezolvat cu vointa politica, punctul 1 e practic insolvabil la ora aceasta. Invatamintul romanesc e incapabil la ora actuala sa produca elite competitive la nivel mondial (zero cercetare fundamentala, zero tehnologii, zero somitati in diplomatie, administratie, etc.). Problemele incep de la nivelul proastei educatii primare si gimnaziale, agravindu-se in liceu si culminind cu educatia universitara unde impostura este practic o norma (de la diplome universitare fara acoperire, la „familii” universitare, la profesori fara publicatii solide). Daca lipsa de cunostinte poate fi rapid reparata, raul creat de inocularea elevilor (si a intregii populatii pe termen lung) cu idei ca „merge si asa”, „nu sintem capabili sa invingem intr-o competitie cinstita”, „spaga iti poate rezolva problemele”, „importanta e diploma, nu cunostintele”, va avea un efect pernicios pe termen lung. Practic daca educatia economica, tehnica si cetateneasca a populatiei Romaniei ar fi de calitate, reformarea aparatului de stat, a justitiei si a clasei politice ar fi un joc de copii.

    Cit despre amenintarile la adresa Romaniei, exista citeva care nu au fost mentionate: 1. prabusirea Euro (fie si doar partiala), ducind la deprivarea de fonduri europene ca si la pierderea de piete. 2. angrenarea NATO (si implicit a Romaniei) in conflictele din Orientul Mijlociu (Siria, Iran). 3. prabusirea economiei ucrainene, deschizindu-se astfel drumul spre o expansiune rusa.

    Cit despre analiza referitoare la USA, nu voi detalia prea mult. Lipseste doar un factor esential: schimbarile demografice din USA vor duce in urmatorii 5-10 ani la o schimbare radicala a opticii in politica externa americana. Noile generatii, compuse din multi latino, african-americani si asiatici nu mai au acelasi atasament fata de Europa si vor pune un accent sporit pe colaborarea cu America Latina si Asia. Daca pina acum USA nu avea alternativa unor parteneri majori in America Latina, mai nou se prefigureaza o axa USA-Mexico-Brazil-Chile, axa care poate foarte usor sa inlocuiasca relatia privilegiata USA-UE. Mai mult, ponderea si importanta populatiei musulmane din USA creste rapid, cu efecte greu de prevazut asupra relatiei USA-Israel.

    Cit despre Rusia, daca momentan inca mai priveste spre vest, in curind va trebui sa se concentreze pe partea asiatica, unde China, India, Japonia se inarmeaza intr-un ritm accelerat. Daca pretul materiilor prime scade, Rusia nu va mai putea sa sustina ritmul asiaticilor si va fi silita sa se alieze cu Europenii.

    Daca tot e sa speculam, speculez si eu.

      • Acesti imbecili actioneaza ca si cand ar fi o tara ( doar ei conteaza ) de cateva zeci de mii de spagari si lingai , hadeti oameni buni sa incepm ceva !

        • Noi suntem aia din umbra, sa vezi ce aruncam cu materialu’ confiscat de canadieni dupa inamici 😀

          Stiti ceva de vreun aeroport subteran de pe timpu’ lu’ ceasca? (in armata)

    • De acord cu cele 2 probleme majore ale Romaniei. Dar as vrea sa ma refer doar la prima.

      Scoala romaneasca la ora actuala este din ce in ce mai incapabila sa produca oameni DECENTI, nu varfuri. Dar nu e doar responsabilitatea invatamantului, in conditiile in care toata societatea romaneasca se confrunta cu o decadere acuta. Pe langa coruptie, incultura, superficialitatea, prostul gust sunt cultivate.

      Unii distrug economic Romania, altii se ocupa de mentalul populatiei. Cine mai gandeste cat de cat cu propria minte in tara si isi mai pune intrebari si nu inghite nemestecat tot ce i se spune, poate vedea ca sistematic apare cate unu la tv, radio, in presa scrisa sau pe net care spune ca suntem mici, ca nu suntem in stare, ca de-a lungul istoriei n-am facut nimic, ca romania nu poate sa….etc. Coroborati asta cu invatamantul deficitar (care presupune si manuale) si vedeti ce iese.

      Rezultatul e vizibil lejer: orice e romanesc, prin definitie e prost. Hai frate…s-au apucat romanii sa faca …x lucru, Romania e o tara de cacat (am mai atins eu subiectul asta), la aialalti e mai bine (chiar daca persoana respectiva n-a iesit niciodata din tara).

      Golanismele, prostul gust, incultura, prostitutia, ilegalitatea, superficialitatea in tot si toate, castigul cat mai rapid si fara munca sunt promovate si transformate in modele prin toate mijloacele media si evident ca raul se propaga mult mai usor decat binele.

      Se cunosc cazurile de elevi care si-au lovit profesorii in clase, care fac orice la scoala mai putin ceea ce ar trebui sa faca acolo.

      Era o…expresie in folclorul romanesc „cine-i harnic si munceste, are tot ce vrea”, care s-a transformat in „cine-i harnic si munceste, ori e prost, ori nu gandeste”. Asta spune tot despre o atitudine care prinde contur din ce in ce mai pronuntat, pentru ca „modelele” nu s-au ridicat prin munca, prin pregatire, prin scoala serioasa.

      Un contra exemplu..am urmarit un documentar despre Ricky Martin care e din Venezuela sau ceva de genu..nu conteaza, oricum america latina. Poate erau si minciuni ca deh PR, dar EXEMPLU PROMOVAT E TOT CE CONTEAZA. Canta inca din vremea liceului si erau foarte obositi pentru ca in tara lui daca ai rezultate sub 9, Ministerul Educatiei de acolo interzice sa participi la concerte. Mai comparam cu ce se intampla la noi?

      Se cultiva o rusine fata de munca. Toata lumea vrea sa fie „director” in Romania. Fenomenul e simplu. Aia care termina liceul fraudulos, intra la facultate pe baza rezultatelor alora si termina si facultatea tot fraudulos. Ajungem la mare surplus de absolventi de facultate pe hartie si evident ca nu e loc de directori pentru toti si de obicei aia care au potential si promit raman pe dinafara.

      Scolile profesionale au fost inchise pentru ca nu mai erau elevi doritori sa urmeze astfel de scoli. Cine mai vrea sa fie electrician sau sudor in Romania. Pai unde nu se mai gaseste de lucru ca sudor o sa-mi spuna careva. Da ca absolvent de facultate care a terminat-o pe hartie, sau care pur si simplu nu are capacitate pentru o facultate, se gaseste de lucru? Pana una alta..de strungari (prelucratori prin aschiere m-a corectat odata un strungar) pregatiti in Romania care sa lucreze pe specializarea lui pe bani buni afara am auzit, dar de absolventi de facultate pe hartie nu (aia lucreaza in servicii …pizza delivering). Acum aia din UE spun sa reinfintam scolile profesionale (poate la fel, poate sub alta forma) pentru ca in maxim 10 ani ne vom confrunta cu o grava criza de personal calificat. Intrebarea este..cine o sa-i mai invete. Ca aia care stiau, treptat au iesit din viata activa.

      Actualul ministru al educatiei spune ca se gandeste la o solutie sa renunte la camerele de filmat la BAC-ul de anul viitor. Vrea sa atraga anticipat voturile parintilor inconstienti sau ce? Sau face parte din pachetul de masuri al noului guvern? E prea greu la BAC sau ce? Scoala de la anumit nivel in sus nu e pentru toata lumea. Scoala la nivel mediu e pt toata lumea asa cum toata lumea poate sa joace tenis de agrement. Tot asa, analogic scoala peste medie nu e pt toata lumea, cum nu toti putem fi tenismeni de performanta. E vorba de ce poate fiecare.

      Inainte de 89, cand dadeai examen la liceu, dupa 8 clase, se facea o triere. Cand terminai clasa a 10-a, dadeai treapta (un fel de bac) si cine lua examenele trecea mai departe. Asta era a doua triere. Aia care treceau dadeau, cand terminau a 12-a, al doilea bac. Asta era a treia triere. Dadeai examen la facultate…a patra triere. Dadeai licenta…a cincea triere. Nu discut aici de indoctrinare politica etc…ca daca vorbim de matematica, chimie, fizica, etc..astea sunt apolitice. Si nu semai vaita nimeni ca e prea sever.

      Si atunci suntem intr-un cerc vicios….cine pe cine sa educe, cand si factorii decizionali sunt ori de aceeasi calitate, ori corupti? Si in ritmul asta…cum nu mai avem sudori care sa pregateasca viitori sudori, nu vom mai avea nici in alte domenii mult mai delicate.

      • Adrian, ai sesizat corect ce se intampla: deprofesionalizare si alungarea elitelor. Finalul nu poate fi decat unul singur.

        Cat despre sudori, am citit acum 1 an ca se cautau sudori specializati, pentru Galati s.a. si nu mai gaseau, chit ca erau foarte bine platiti, peste 1000 de euro/luna.

        Problema este ca ne-am distrus si specializarile care ne-ar fi putut ajuta sa reconstruim candva ceva. Avem multe diplome de avocati, juristi, … Imi amintesc vremurile cand, cum spunea un coleg de facultate la absolvire, „tovarasu’ inginer” era aproape titlu nobiliar, iar „domnul inginer” nu mai inseamna mare lucru.

        Cat despre camre la BAc, ce vor spune pe urma, ca-i intimideaza profesorii si supraveghetorii si sa iasa si ei din sala?!

      • Cat despre scoala de diplome si bulversarea sistemului de valori, cauta directivele NKVD pentru Europa de Est si vei vedea cat de mult seamana strategia (am dat si eu mai demult link-ul… cred ca e usor de gasit cu google).
        Asta ne poate da o idee cam despre cine a preluat puterea in ’89 si ne conduce de atunci…

  2. Pingback: Situatia geopolitica a regiunii noastre in 2012. Partea a II-a « RomaniaMilitary

  3. Rusia ar putea plati pentru construirea sectiunii bulgare din South Stream, potrivit unor surse citate de portalul Lenta.ru. Gazprom ar putea recurge la aceasta solutie ca urmare a faptului ca autoritatile de la Sofia si-au exprimat temerea ca nu vor putea plati pentru construirea sectiunii bulgare a gazoductului. Potrivit surselor Lenta.ru, gigantul rus este dispus sa plateasca si in conditiile in care Bulgaria gaseste resursele financiare necesare. Ministrul bulgar al economiei si energiei, Delian Dobrev, a precizat ca exista o serie de chestiuni nerezolvate cu Rusia in ceea ce priveste South Stream. Bulgaria incearca sa obtina o reducere de 11% la pretul gazelor importate din Rusia. Moscova conditioneaza aceasta reducere de pret de semnarea unui acord privind construirea South Stream. Constructia gazoductului South Stream va incepe pana la sfarsitul acestui an, a declarat, saptamana aceasta, presedintele Vladimir Putin. Gazoductul ar trebui sa devina operational pana in 2015. In urma cu cateva zile, mass-media moscovita avansa ideea inlocuirii Bulgariei din acest proiect cu Romania din cauza faptului ca autoritatile de la Sofia s-au aratat deranjate de taxele de transport fixate de Rusia. „Daca tarile nu ajung la un acord, Bulgaria ar putea fi inlocuita de Romania. Dar o astfel de masura ar creste costurile proiectului”, a scris Kommersant. Delian Dobrev, a anuntat la inceputul acestei saptamani ca Sofia ar putea refuza sa semneze acordul pentru South Stream pana la 15 noiembrie – termenul fixat de presedintele rus Vladimir Putin. Cu o capacitate de 63 miliarde metri cubi de gaz, South Stream va lega Rusia de Europa Centrala si de Est pe sub Marea Neagra. Gazoductul va costa 15,5 miliarde de euro, dar intampina unele dificultati si unii observatori sunt de parere ca lansarea sa a fost o incercare de contracarare a proiectului european Nabucco.

    http://karadeniz-press.ro/kara/rusia-se-ofera-sa-plateasca-cheltuielile-bulgariei-in-south-stream/

  4. Va recomand : – „Rusia: Viziunea și alchimia jocului global” de Octavian Sergentu

    http://www.napocanews.ro/2012/06/rusia-viziunea-si-alchimia-jocului-global.html

    Extrase:

    Raportul lui Zbiegniew Brzezinski a prezentă câteva considerații care se regăsesc și-n ultima sa carte “Viziune strategică: America şi criza puterii globale”, analizând rolul Eurasiei în noul context al ordinii mondiale. ”
    ”… Statele Unite nu trebuie să se implice în vreun conflict asiatic sau din Orientul îndepărtat”. Cum nu s-ar prezenta potențialele rezultate ale conflictelor din Asia continentală, ele nu pot îndreptăți o implicare americană directă. ”Afirm că Statele Unite trebuie să copie strategia pe care a avut-o Marea Britanie în sec. XIX și la înc. Sec XX și să devină echilibratorul, partea care influențează asupra luărilor de decizii, dar nu participă la conflictele de pe continent”.

    2. Quadrupolaritatea (lumea formată din patru poli) exprimă construcția globului pământesc în 4 zone: Americană. Euro-Africană, Eurasiatică și a Oceanului Pacific). Aceste 4 zone sunt menite să realizeze o integrare bazară pe meridiane. Acestea și sunt cei 4 poli, care urmează să stabilească echilibrul militar strategic și politico-economic. Sunt 4 tipuri de civilizații. 4 meta-geno-civiilizații.

    Dughin consideră că Rusia se află pe un loc central în spațiul geopolitic al continentului, iar ”Dialogul eurasiatic” trebuie imaginat ca o colecție de axe, care sunt legate de Moscova. Acestea ar arăta în felul următor:
    – axa sud-occidentală-Ankara-Moscova;
    – axa sudică – Teheran-Moscova;
    – axa sud- estică (1) – Islamabad-Moscova;
    – axa sud-estică (2) – New Delhi-Moscova;
    – axa orientală – Phenian-Moscova.

    România, între axa euroatlantică și axa euxiniană

    Se impune o strategia care să fie concepută pentru o perioadă în care să existe o dorinţă a României de a deveni „lider regional”, ce ar fi coraborată cu o responsabilizare mai mare la graniţa UE și NATO, în special împotriva ameninţărilor asimetrice din zona Mării Negre. Este nevoie de o atitudine pro-activă care ar însemna că România este un jucător într-o echipă cu valori suplimentare.

    Astăzi, în plin proces de globalizare, nu mai putem analiza geopolitica Mării Negre fără a nu lua în considerație influenţele manifestate în regiune de către principalii actori internaţionali. Este foarte important că Statele Unite ale Americii au redescoperit regiunea; oportunităţile economice și caracterul de nod geostrategic care leagă Europa de Asia și Orientul mijlociu.

    Trebuie să privim cu o mai multă grijă asupra transformărilor care au loc pe harta politică globală, ce este într-o permanentă mușcare și care poate provoacă mutații semnificative în regiunile strategice ale Eurasiei. România trebuie să-și asume un rol mai convingător în regiune. Acesta trebuie să se bazeze pe axele/ inelele care pot determina crearea unui pol de putere regional la Marea Neagră:

    – Axa Washington-București- Londra

    – Axa București- -Istanbul- Bacu

    – Axa Berlin- Varșovia- București

    Parteneriatele strategice pe care le-a stabilit diplomația românească cu Statele Unite, Turcia, Polonia ne pune într-o situație geostrategică încurajatoare ca stat, ce poate să-și sporească capacitățile și capabilitățile proprii și să devină un avanpost al instereselor globale euroatlantice.

  5. Planul de Acţiune pentru implementarea Parteneriatul Strategic dintre România şi Turcia, semnat în decembrie 2011, a fost finalizat marţi, 28 august, în timpul concsultărilor care au avut loc la Ankara între secretarul de stat Luminiţa Odobescu şi subsecretarul de din MAE turc, ambasadorul Hasan Göğüş.

    http://karadeniz-press.ro/kara/romania-turcia-a-fost-finalizat-planul-de-actiune-pentru-implementarea-parteneriatul-strategic/

    Planul de Acţiune este axat pe intensificarea coooperării dintre cei doi parteneri, atât la nivel politic, cât şi în diverse domenii sectoriale, precum economic, energie, transport, afaceri interne, apărare, cultură, educaţie, afaceri sociale, turism etc. Acesta urmează să fie semnat cu ocazia proximei vizite la Ankara a ministrului afacerilor externe Titus Corlăţean. Secretarul de stat Luminiţa Odobescu a arătat că finalizarea Planului de Acţiune al Parteneriatului Strategic dintre România şi Turcia este încă un exemplu al relaţiilor bilaterale excelente şi vaste dintre cele două ţări şi al interesului comun de a promova proiecte sectoriale şi iniţiative în multiple domenii.
    În cadrul consultărilor, cei doi oficiali au abordat şi chestiuni regionale, respectiv stadiul procesului de extindere a UE şi situaţia din Balcanii de Vest. Cu ocazia vizitei la Ankara, secretarul de stat român a avut o întrevedere cu Haluk Ilicak, prim adjunct al ministrului afacerilor europene, discuţiile axându-se pe stadiul procesului de aderare a Turciei la UE şi pe subiecte de interes comun de pe agenda europeană. Demnitarul român a reafirmat susţinerea pe care România o acordă aderării Turciei la UE şi a evidenţiat importanţa recâştigării dinamicii procesului prin deschiderea unor noi capitole de negociere. De asemenea, a arătat că România are o abordare pozitivă în ceea ce priveşte liberalizarea de către UE a regimului de vize pentru cetăţenii turci.

    România-Turcia, un parteneriat de succes

    Relaţiile României cu Turcia sunt foarte bune şi cunosc un dinamism crescut, pe fondul dialogului politic intens. România sprijină ferm aderarea Turciei la Uniunea Europeană, a declarat vineri ministrul afacerilor externe, Titus Corlăţean, care s-a întâlnit cu Ömür Şölendil, ambasadorul Republicii Turcia.
    În cadrul întrevederii cei doi interlocutori au evidenţiat stadiul excelent al relaţiilor bilaterale dintre România şi Turcia, ridicate, în 2011, la nivel de Parteneriat Strategic. Referitor la cooperarea economică, cei doi oficiali au exprimat satisfacţia pentru creşterea, din ultima perioadă, a schimburilor comerciale între România şi Turcia şi au analizat noi posibilităţi de valorificare a potenţialului pe care îl are această relaţie.
    După valoarea schimburilor comerciale, Turcia este primul partener comercial al României din afara UE şi al 5-lea partener în cadrul schimburilor internaţionale totale ale României (după Germania, Italia, Franţa şi Ungaria), respectiv al 4-lea partener la export şi al 9-lea la import. România este unul din partenerii comerciali importanţi ai Turciei, în perioada 2005-2011, fiind pe locul 12 la export şi pe locul 15 la import. În 2011 (11 luni), schimburile comerciale bilaterale au crescut cu 9,72% faţă de intervalul asemănător din 2010, din care: exportul cu 9,72% si importul cu 10,59%.
    La 30 septembrie 2011 erau înregistrate în România 12.388 societăţi comerciale cu capital turc (din care: 352 in 2011), cu o valoare a capitalului social subscris de 384,1 milioane euro (respectiv 552,8 milioane dolari), reprezentând 1,22% din totalul capitalului subscris de investitorii străini in România. După valoarea capitalului social, Turcia ocupă locul 16 in clasamentul pe ţări de rezidenţă al investitorilor în societăţi comerciale cu participare străină, respectiv locul 3 după numărul de societăţi înregistrate în România, în perioada 1991 – sept. 2011.

    Cooperare transfrontalieră

    În perioada 2007-2013, România participă alături de Turcia la Programul de cooperare transfrontalieră ENPI-CBC Marea Neagră şi Programul de cooperare transnaţională în Sud-Estul Europei. Partea Turciei este asigurată din fonduri ale Instrumentului de pre-aderare, iar România contribuie din Fondul European de Dezvoltare Regională.
    România şi Turcia sunt parteneri alături de Armenia, Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, Ucraina şi Federaţia Rusă în Programul Operaţional Comun „Marea Neagră 2007-2013” finanţat din Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat (ENPI) şi Instrumentul de pre-aderare (IPA) pentru Turcia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s