Arhive zilnice: mai 24, 2012

Moreniul este in greva si TBT-ul romanesc in pericol!

Standard

Motivul?! Neseriozitatea, devenita lege, a politicului din Romania! Lansat cu surle si trambite, programul pentru noul transportor romanesc de trupe, TBT 8×8, s-a impotmolit, previzibil aproape, din lipsa finantarii. Desi initial se alocasera 2 milioane de lei si era in curs un precontract in valoare de 1 miliard, pentru asigurarea defacerii produsului, desi vehiculul este prezentat si deja ofertat pe terte piese ( Columbia), vajnicii nostri politicieni au “uitat” ca pentru producerea unui lucru este nevoie initial de investitii.

Astfel faza a II-a a programului TBT, si anume construirea prototipului, care ar fi trebuit deja inceputa, este in stagnare din lipsa cronica de finantare. Statul, in prostia lui fara margini, prefera sa plateasca salarii in cuantum de 75%, somaj tehnic, muncitoriilor care nu fac nimic, in loc sa le plateasca salariile intregi si sa construiasca un produs vandabil, un produs de care Armata Romana are nevoie ca de aer, basca un eventual export.

Deja din cauza imbecilitatii crunte a celor care ne conduc am pierdut un posibil contract foarte valoros cu Irakul, acum suntem pe cale sa pierdem insasi capacitatea Romaniei de a mai produce vreodata transportoare blindate. De ce?! Laitmotivul este lipsa de bani, realitatea este insa: incompetenta, lipsa oricarei viziuni si inteligente economice, crasa nesimtire.

Astfel prototipul SAUR 3 este in acest moment doar pe hartie, lipsind, cel mai probabil cateva milioane de lei pentru constructie si inceperea testelor.

Cum in ultima vreme, cu totul surprinzator as zice, in scena a intrat si IVECO cu al sau transportor in dezvoltare, s-ar putea ca ideea din spatele uciderii lente a Moreniului sa fie un import masiv de transportoare din afara, la care sa punem si noi o oglinda, o antena, un foraibar si astfel sa putem minti cu seninatate ca este o …coproductie. De ce am intra noi cu IVECO in discutii, cand avem propriul proiect?!

IFV Freccia, made by Iveco

Si macheta expusa la BSDA 2012 sub titlul pompos de TBT 8X8

OK vrem sa facem TBT-ul impreuna cu un mare producator, pe model polonez?! Foarte bine! Da de ce am ales IVECO, si mai ales de ce ne-am baga pe un produs care deocamdata este in dezvoltare si nu am lucra cu cei de la Patria, sau nemtii care fac Boxerul?! De ce i-am ales tocmai pe italieni si un produs netestat?!

Sunt bineinteles doar intrebari retorice, nu asteptam ca cineva, pe banii nostri, sa-si faca timp sa si raspunda, putem doar observa ca programul TBT-ului romanesc, foarte promitator la inceput se ingroapa din nou in mlastina incompetentei si a mizeriei care domina politica romaneasca si transcede orice partid.

Acum ar fi momentul ca noul guvern sa ia taurul de coarne, sa-i fugareasca pe aia de la Iveco si sa dea Moreniului cateva milioane de lei pentru prototip. Sa dea de lucru muncitorilor romani, nu celor italieni, sa ajute industria romaneasca sa iasa din criza, nu pe cea italiana!

Sursa: digi24.ro

PS

Si acum hai sa ma explic! Nu este vorba de o colaborare ci de o executie cu public. Este bineinteles doar opinia mea, insa lucrurile stau asa: cu ceva timp in urma Ministerul de Finante a agreat sa semneze un contract prin MApN, contract care se referea la cumpararea, dar si la dezvoltarea liniei de productie pt TBT. Valoarea respectivului contract: 1 miliard de euro parca. Asadar Armata are o linie deschisa de finantare pentru TAB, are asigurat spatele, insa contractul, desi se adreseaza Moreniului si TBT-ului autohton, se poate usor translata spre un alt producator. Motivul?!

Ei dragi mosului,abia aici incepe frumusetea! Desi Armata s-a obligat sa cumpere 600 de TBT-uri si pentru asta are si o linie de finantare deschisa, nu are nici o obligatie sa cumpere, daca Moreniul nu are si produsul gata de vanzare. Asadar contractul cu UM Moreni cade…bine ai venit Iveco, pe usa din spate. Atata timp cat cei de la Moreni nu au un prototip functional si omologabil, se poate invoca acest lucru si se trece la urmatoarea etapa: Iveco.
Nu am nimic cu Iveco, m-as bucura sa-l vad cumparand Moreniul si fabricand acolo ce dracu TBT vor ei, ala romanescul sau Freccia, numai ca nu cred ca este vorba despre asa ceva, ci despre oferirea unui contract gigantic pe la spate.
Dai doua milioane la Moreni sa cerceteze TBT-ul, faci tam-tam cu industria romaneasca, bla, bla, bla, apoi, pe baza acestui scenariu, oferi finantare de un miliard de euro, iar mai apoi, smechereste, le tai la aia fondurile, aia nu pot produce un prototip, nu pot omologa nimic, si brusc apare Iveco, Salvatoare de la Patria, cu un produs nou, netestat, dar care poate fi tesatat si dezvolatat pe banii nostri.
De ce nu vine Iveco la lumina zilei sa cumpere Moreniul, cu un program de fabricatie autohton?! De unde si pana unde TBT-ul se face cu Iveco si SAUR 3 cu Moreniul?! Si mai ales, de cand sunt doua concepte separate?! De cand Iveco a intrat in scena!
Bai fratilor om fi noi naivi, da nici chiar asa! Tot ce trebuiau italienii sa faca era o propunere oficiala, publica, precum ca doresc sa se implice in programul TBT, faceau o oferta de colaborare/preluare la Moreni, si cu asta basta.
Asa, dati-mi voie sa am serioase indoieli cu privire la onestitatea afacerii. Si inca o data ma intreb: de unde pana unde a intrat Iveco in programul TBT, de unde pana unde TBT-ul se dezvolta cu italienii?!
Si apropos de Ucraina, nu trebuie uitat ca irakienii au venit sa cumpere TAB-uri de la noi, in urma cu cativa ani. 400 de bucati vroiau, ca spuneau ei, le stiu, sunt obisnuiti cu ele, etc, numai ca de la Bucuresti li s-a spus sa-si vada de drum ca noi nu putem produce asa ceva. La vremea respectiva, prin 2007-2008 au aparut in presa piedicile puse de anumiti politicieni acestei afaceri
Asadar noi am fost primi pe lista lor, si cum vroiau neaaparat vehicule de tip rusesc, pentru ca le cunosteau, si cum in Rusia clar nu puteau merge, au ajuns la Kiev. Panimaiu?!
Daca TBT-ul, asa cum aparea el la inceput nu va fi, Moreniul este mort si odata cu el si industria de profil de la noi.
Acum sper ca am fost mai clar si imi intelegeti enervarea.

GeorgeGMT

România-R Moldova, aplicaţii comune de stat major

Standard

România şi Republica Moldova vor organiza în 2013 aplicaţii comune de comandament şi stat major, au convenit joi miniştrii Apărării, în cadrul unei convorbiri telefonice.

Ministrul Apărăii din Republica Moldova, Vitalie Marinuţa, a avut în după-amiaza zilei de joi o convorbire telefonică cu omologul său de la Bucureşti, Corneliu Dobriţoiu.

În timpul discuţiei, cei doi oficiali au făcut o trecere în revistă a stadiului actual al relaţiilor bilaterale în domeniul militar, convenind asupra dezvoltării lor reieşind din programele de colaborare bilaterală existente la moment. În opinia celor doi miniştri, semnarea în aprilie 2012 a Acordului actualizat de cooperare în domeniul militar dintre Republica Moldova şi România, permite deschiderea unei noi pagini în colaborarea reciproc avantajoasă dintre instituţiile militare ale celor două state, trasarea unor noi direcţii de colaborare, anunţă Ministerul Apărării, de la Chişinău.

Vitalie Marinuţa a menţionat evoluţia stabilă a relaţiilor de colaborare bilaterală în domeniul militar, reflectate prin schimb de experţi, vizite reciproce, acordarea burselor pentru ofiţerii R Moldova în instituţiile militare de învăţămînt universitar şi postuniversitar din România, etc. La rândul său, Corneliu Dobriţoiu a dat asigurări că partea română va sprijini în continuare eforturile Republicii Moldova în procesul de integrare europeană, de reformare şi modernizare a sistemului de securitate şi apărare, de dezvoltare a Armatei Naţionale în conformitate cu standardele internaţionale.

De asemenea, miniştrii Apărării au convenit asupra continuării unui dialog constructiv în viitor, precum şi asupra extinderii colaborării militare bilaterale în anul 2013 prin organizarea unor aplicaţii comune de comandament şi stat major, schimb de observatori în procesul de instruire a forţelor, consultanţă la capitolul politici şi planificare a apărării, etc.

 

…………………………………….

Asteptam cu inters si aplicatii reale cu trupe, in ambele tari, si poate, incet, incet o apropiere cat mai intensa intre cele doua armate. Doamne ajuta!

Si ar fi foarte ineresante sceanarile dupa care se vor desfasura aplicatiile! Extrem de interesante ar fi!!!

Articol Ziuaveche

M.C.

Istoria IAR 99 (7), ultimul capitol.

Standard

De regula, la orice proiect au loc mai multe „loopuri”, Schleife, pe nemteste, iteratii, am un lapsus, cum se spune la voi, la romani?

Adica inti se face prima dimensionare, uneori din burta, sau din experienta, folosindu-se niste formule empirice, mai apoi se face un calcul de rezistenta, apropos, la 99 Cristi, fost pilot pe MIG 21, a raspuns de rezistenta AV si Mariana de AO. Candva am primit, ca ajutoare, doi ingineri tineri, Mariana, alta Mariana si Marius, Marius a facut cariera, mai tarziu, la Boeing.

Dupa primele calcule, uneori, apar mari modificari, dupa ce se baga astea se mai calculeaza odata, mai tarziu se discuta cu fabricantul, apar din nou modificari, chiar majore, din nou calcul, apoi executia prototipului, incercari statice si dinamice, eventual din nou modificari, incercari in zbor, iar modificari, si in sfirsit documentatia de serie si inceperea fabricatiei de serie.

Din fericire la acest proiect intre dimensionarea initiala si cea finala au fost corectii minore, nici macar fabricantii nu au avut observatii majore.

De altfel am avut un noroc chior ca ampenajele s-au executat la Brasov, era pur si simplu alta lume, poate ca personaliatea lui Silimon, pe atunci un mare constructor de planoare, daca nu ma-nsel a produs atunci unul din cele mai misto planoare din lume cu o finete de 52 (la 52 de metri, planare, pierdea un metru). Poate faptul ca fabricau elicoptere si aveau un standart de calitate certificat international, sau poate pur si simplu „chimia” umana dintre noi s-a potrivit mai bine, fapt e ca a fost o colaborare extrem de placuta si constructiva. Cu unii am ramas chiar prieteni, m-au vizitat, peste ani, chiar in Germania.

E drept ca am invatat si eu de la ei, aveam in proiect totusi niste „naivitati”, de exemplu nu dadusem suficienta atentie etansarii structurii fagure, din fericire am putut corecta relativ usor.

S-au executat specimenele de incercari statice, s-au incercat la noi in laborator, sef de incercari era Victor Giurgiutiu, un tip exceptional, care a devenit peste ani mare prof. in USA. Rezulatatele au fost bune dar nu foarte bune, ideal e atunci cand ceva se rupe la fix, adica la „proof load”, inmultita cu 1,5 coeficientul de siguranta, „ultimate”. Daca se buleste inainte e nasol, ca nu indeplineste conditiile de certificare, daca se rupe prea tarziu inseamna ca e supradimensionata.

AOul s-a rupt un pic peste limita, parca 1,6-1,7, deci ar mai fi fost posibilitati de reducere a greutatii. Apropos greutate, ne-am inscris in greutatea estimata initial, chiar putin sub. Desigur au fost considerate si performantele dinamice, respectiv aeroelasticitate, aveam o echipa foarte buna, mai ales Mirel, ajuns prin Israel, care colaborase cu, mai tirziu prin moarte devenit celebru in lume, Liviu_Librescu.

Ma rog, un proiect care a curs extrem de armonios, chiar un pic prea frumos, pe undeva ma simteam nebagat in seama, in Institut capatai notoritate daca componentele tale aveau probleme, daca era scandal cu fabricatia.

De altfel acum vro doi ani cind am fost in vizita la institut l-am cunoscut pe noul director, m-a prezentat un coleg si i-a spus ca am lucrat la 99, a intrebat ce componente am proiectat, cand a auzit de ampenaje a zis ca nu e interesant, ampenajele nu ridica nici un fel de probleme.

Nu as vrea sa dau impresia ca ma laud, am avut, in cariera mea de 40 de ani si proiecte pe care le-am umplut de sange, dar ampenajele la 99 au fost o imbinare fericita intre inspiratie de proiectant, management de proiect ideal, fabricant optim.

De altfel si celelalte componente au mers fara probleme, singura pana a fost cu ferurile de prindere ale aripii, era si f. complicat, geometric, deoarece aripa avea unghi de calare si diedru, lucru care facea dificila proiectarea, cu mijloacele de atunci.
Chiar si colaborarea cu oltenii a mers binisor, desi uneori considerau ca-i avionul lor, erau tare ambitiosi, la fus. central au incercat niste inovatii, care nu prea au mers. Era un inginer putin cam nebun, in sensul bun al cuvantului, unu Anghel, a fost chiar un pic director, au fabricat chiar o directie in fibra de carbon, la Brasov. Am auzit ca si azi sunt probleme intre INCAS si Craiova, cui ii apartine licenta, pe undeva e bine, dupa cum a spus Kennedy „Der Erfolg hat viele Väter, der Mißerfolg aber ist immer ein Waisenkind” (Succesul are multi tati, insuccesul e un copil orfan”, si IAR 99 a fost, fara indoiala, un succes. Sunt si azi mandru ca am avut norocul sa particip la asa un proiect.

P.S Voi face un pic de pauza cu amintirile, am obosit un pic.

Un articol Neamtu-Tiganu

US Marine Corps, trece la mini

Standard

Switchblade UAV, foto: www.unmanned.co.uk

Astfel Infateria Marina a SUA va cumpara un  numar inca necunoscut de Switchblade micro-UAV/cruise missiles, pe numele lui englezesc. Infanteristii americani au tras cu ochiul la colegii lor din armata si se pare le-a placut ce au vazut. Dar ce este acest mini-UAV/kamikaze in greutate de doar 1kg.?!

Stimatul Switchblade, este un mic UAV ce poate fi lansat direct din tubul in care este si pastrat. Ca modalitate de lansare seamana un pic cu racheta AT neghidata de calibrul mic, numai ca acest sistem are posibilitatea indeplinirii unui scop dual! Astfel poate executa misiuni de recunoastere, ca orice UAV, dar are capacitatea de a transporta spre o prezumtiva tinta si o incarcatura de lupta exploziva.

Trebuie tinut cont ca in oricare din variante, Switchblade este de unica folosinta. Are un motor electric, iar la iesirea din tubul de lansare isi deschide aripile. Are o camera de luat vederi si poate fi controlat usor, intregul ansamblu, tubul, UAV-ul si sistemul de control cantaresc doar 5,5 kg.

Cu o autonomie cuprinsa intre 20-40 de minute, in functie si de starea vremii, micul spion, sau razboinic kamikaze, depinde de situatie, are capacitatea de a survola 1km/ minut, si se banuieste ca este folosit masiv atat in Afgansitan, cat si de trupele speciale americane. El mai poate fi lansat si din tuburile de 70mm PRND montate pe avioane, elicoptere, etc.

Foto: www.marinecorpstimes.com

In cazul in care este inarmat, efectul la tinta poate fi comparat cu cel al unei grenade de mana, de unde si denumirea, mai mult ironica probabil, de mini cruise-missile!

 

Sursa: strategypage

 

VISUL UNGARIEI MARI SI SERVICIILE SECRETE DE INFORMATII ALE ROMANIEI (11)

Standard

  Ungaria, era interesata (conform datelor SSI si Sigurantei) si in ceea ce priveste evidenta si organizarea ungurilor dinRomania, acestea subordonandu-se aceluiasi scop: REVIZIONISMUL. In Transilvania si Banat, ele erau aduse la indeplinire de emisari de la Budapesta, ajutati de catre agentii Legatiei ungare de la Bucuresti. Din anul 1939, Legatia a extins la ordinul Budapestei, aceste masuri si asupra ungurilor din Bucuresti si din celelalte regiuni ale tarii (probabil ca nu vroiau sa se piarda “vigoarea, puterea si unitatea” marii natiuni maghiare!!!).

Pentru a nu atrage atentia Serviciilor romanesti (nu stiau bietii de ei ca acestea erau deja “atente”!), executarea acestor actiuni a fost incredintata preotilor si invatatorilor (astazi, Tokes, tot din randul preotimii provine. Mare “slujitor” al Domnului, este panglicarul asta! Pai mare, cum nu, avand din partea statului ungar, asa-zisul –Premiu pentru Fidelitate, obtinut in 1999). Se dorea sa se creeze impresia falsa ca ar fi vorba despre niste simple si inofensive activitati misionare sau culturale. “Enigma” a fost rapid dezlegata de catre Siguranta, aceasta afland prin agentura proprie (precum cea condusa de catre preotul maghiar, GL –un om deosebit care vorbea la perfectie limba romana, erudit si pasionat de Istoria Romanilor. A disparut in anii prigoanei sovietice, ca multi agenti de valoare ai vechilor organe de informatii romanesti, neavand nici macar dreptul la o cruce…Dumnezeu sa-i odihneasca acolo unde se afla, fiindca acesti oameni chiar merita, facandu-si cum au stiut si au putut mai bine, DATORIA fata de TARA si NEAM. CINSTE LOR!), ceea ce se ascundea in spatele pretinselor activitati misionare sau culturale. Pentru a ne edifica asupra misionarilor si culturalizarii, iata ce scria intr-un raport, preotul GL: “Am venit in Bucuresti ca preot de rit reformat al tineretului. Chiar din primele zile mi s-a cerut sa ma ocup de o noua problema: organizarea comunitatii ungare din nordul Bucurestiului, unde, pana atunci, nu se desfasurase nici un fel de activitate “misionara”.

Initial, aceasta activitate a constat in intocmirea unei evidente a tuturor familiilor formate din maghiari, fie ele chiar si mixte. Dupa ce am inscris pe lista peste 50 de familii, am inchiriat o sala mare unde am inceput “serviciul divin”. La prima slujba religioasa au participat numai cinci persoane, dar cu timpul, au venit mai multi, asa ca, in general, numarul participantilor la serviciul religios era de cel putin 40-50 de persoane. Bineanteles, membrii din personalul Legatiei participau de fiecare data la “slujbe”, cerandu-mi permanent o evidenta clara, cu nume si adrese, a credinciosilor participanti, din partea de nord a Bucurestiului.”

In continuare, autorul raportului infatiseaza dificultatile pe care le intampina cu cei 60 de copiii de cult reformat, care aveau obligatia scolara de a frecventa cursurile duminicale. Astfel, pentru a determina pe cat mai multi copiii sa participle la cursurile duminicale erau antrenate si alte persoane. Astfel, au intrat in actiune 26 de asa-zisi “invatatori tineri” (lista cu numele si ocupatia lor adevarata, a fost furnizata prompt Sigurantei, dar oare, indoctrinarea bietilor copiii cu idei revizioniste, era cumva o forma de educare si civilizare!?). Acesti “invatatori”, erau insa meseriasi sau comercianti, care din dispozitia Legatiei isi sacrificau duminica de la orele 9 la 13, desfasurand o activitate “patriotica” (multi nici nu stiau ce fac de fapt, crezand ca participa la mentinerea obiceiurilor, limbii si traditiilor maghiare –deci, cu alte cuvinte, erau robotei utili pentru revizionismul ungar, manipulati de catre agentii Legatiei de la Bucuresti. Si astazi, exista semnale ca in bisericile maghiare din Har-Cov, au loc “slujbe speciale”, unde se evoca trecutul glorios al maghiarimii, inoculandu-se de catre preotii tineri, in general, ideile autonomiste si cele ale apartenentei “istorice” la Ungaria Mare. Probabil, ca este vorba de culturalizare, absolut inofensiva statului roman. Culturalizare, model hungarist, depasit si anacronic  astazi, in context european. Dar, cuvintele pot face mai mult rau decat armele!).

Preotul GL, se “plangea” Legatiei maghiare din Bucuresti ca n-are o sala care sa fie destinata muncii cu tineretul. Ca urmare, grija Legatiei a fost de a construi o “Casa a tineretului”, incepand colectarea de fonduri in acest sens (pana la data informarii, reusisera sa stranga suma de 12000 de lei, care a fost data preotului GL. Acesta insa “a stiut” ce sa faca cu acesti bani, lucrarile fiind amanate si iar amanate, din motive lesne de inteles. Asa era “jocul”, iar desfasurarea lui, era atent monitorizata de catre Siguranta dar si SSI –pe linie externa, fiindca o parte din fonduri veneau de la Buda. Despre aceste fonduri destinate inclusiv DEZMEMBRARII ROMANIEI, vom vorbi pe larg! SSI si Siguranta, nu s-au sfiit sa faca “disparute” mare parte din aceste fonduri, cu atat mai mult cu cat luau de la…inamic. Bravo lor!).

“Culturalizarea” nu se facea la intamplare, totul desfasurandu-se dupa un program strict, pe care Siguranta il cunostea foarte bine. Existau in Bucuresti, patru grupe de tineret, fiecare grupa avea programul ei propriu. In fiecare luna se organiza o conferinta pentru toate cele patru grupe. Cu aceasta ocazie, tinerii primeau “acelasi crez in diferite probleme importante”. Fiecare grupa se intrunea de doua ori pe saptamana. Una dintre intruniri era consacrata “religiei”, iar cealalta “autoinstruirii”. Scopul declarat al acestor activitati in randul tineretului era de a organiza o asociatie sportiva de gimnastica si a determina tineretul sa faca sport. Scopul nedeclarat era de a instrui tineretul in spiritul ideilor revizionismului maghiar.

Intr-un studiu din iulie 1940, efectuat in comun de catre toate Serviciile romanesti (SSI, Biroul 2 si Siguranta. Buni analisti aveau aceste Servicii, foarte buni!), pe baza informatiilor detinute, se concluziona ca, actiunea de organizare a populatiei ungare si de potentare a spiritului revizionist in toate straturile populatiei ungare din Romania, era dirijata de guvernul maghiar prin asa-numitul “Guvern al Ardealului”, al carui sef era subsecretarul de stat, Pataky Kalman (desi oficial, acesta nu exista, agentii SSI au reusit sa afle, TOTUL despre acest asa-zis “guvern”!). Toate ministerele aveau oficii speciale care erau subordonate acestui “guvern” acoperit ca o sectie de propaganda pe langa Presedintia Consiliului de Ministri. Pataky, era secondat de secretarul general Pap Jozef, fost prefect de Cluj si de Sulyok Stokinger Istvan, fost deputat in parlamentul roman, emigrat in Ungaria de unde conducea propaganda antiromaneasca prin nenumarate publicatii. Colabora intens cu acest “guvern”, si baronul Aczel Ede, despre care am vorbit intr-un articol anterior. O jigodie patentata, acest baronas!

Activitatea in randurile tineretului ungar dinRomania, a continuat si dupa Dictatul de la Viena (la fel si supravegherea Serviciilor romanesti!). Asa, de pilda, pe la jumatatea anului 1941, Nagy Laszlo, ministrul ungur la Bucuresti, a dat dispozitii conducatorilor comunitatii ungurilor dinRomania, sa accelereze organizarea tineretului, considerand rezultatele de pana atunci “nesatisfacatoare”. Sic!

Asa cum mentionam mai sus, sa aruncam o privire asupra finantarii de catre Budapesta a activitatii de dezmembrare a Romaniei, mentionand faptul ca fondurile alocate erau imense, nefacandu-se nicio economie cand venea vorba de atingerea telurilor revizioniste.

Aceasta activitate era sustinuta cu bani proveniti atat din fondurile puse la dispozitia legatiei ungare de la Bucuresti de catre guvernul ungar, cat si din fondurile constituite prin contributia obligatorie a majoritatii maghiarilor (fie ei cetateni romani, maghiari ori din diaspora), de la care erau colectate sume banesti destinate atat inarmarii Ungariei, cat si finantarii actiunii subversive in Romania.

Dintr-un raport informativ al Sigurantei, datat mai 1939, rezulta ca, in urma instructiunilor primite de la Budapesta, legatia a reorganizat actiunea de colectare dispunand ca sumele alocate acestui scop sa fie depuse la sediile Bancii maghiare din Oradea, Brasov si Timisoara. Si pentru a stimula populatia maghiara, insuficient receptiva la apelurile Budapestei, sa contribuie la formarea fondului de inarmare a Ungariei, functionarii legatiei s-au angajat sa doneze lunar, pentru acest fond, salariul pe doua zile, pe o durata nedeterminata.

Nemultumirea autoritatilor ungare de la Budapesta fata de lipsa de solicitudine a ungurilor din Romania s-a exteriorizat prin suprimarea a numeroase subventii acordate prin legatie diferitelor societati si institutii maghiare. Mare parte din fonduri, nu mai puteau fi gasite…nicicum, Legatia de la Bucuresti nestiind ce s-a intamplat cu acesti bani, si mai ales, unde au ajuns ei. Sic!

In luna august 1939 s-a aflat de catre Siguranta, ca se lanseaza noi liste de subscriptie, care circulau clandestine, pentru colectarea fondului destinat inarmarii Ungariei. Se aprecia ca preotii reformati din Bucuresti (mari slujitori ai intereselor Ungariei, reformatii astia. Ca si Tokes&Co, dealtfel!), Nagy Toges Ernest si Szigethy Bela, ar fi contribuit cu cate 10000 de lei fiecare, la constituirea acestui fond.

In luna aprilie 1940, la legatie a avut loc o consfatuire intre ministrul Bardossy Laszlo si preotii Nagy Toges Ernest, Horvath Alexandru si Lorincz Geza (si bineanteles, agentii Sigurantei, care nu puteau lipsi de la marea consfatuire!), toti din Bucuresti, cu care ocazie s-au stabilit modalitatile de colectare a noi fonduri de care legatia avea absoluta nevoie pentru a putea face fata cheltuielilor efectuate cu propaganda revizionista si intretinerea serviciilor speciale ale acesteia. S-a hotarat ca preotii si invatatorii sa intensifice operatiile de colectare sub forma camuflata de “cotizatii” culturale si bisericesti, urmand sa se ceara si concursul Comunitatii nationale a ungurilor din Romania, cu care, eventual, trebuia sa se imparta sumele.

In luna mai 1940, contele Banffy Miklos, a dat un ordin circular prin care a dispus ca toti ungurii care furnizau materiale statului roman sa subscrie din beneficiul realizat o anumita cota pentru “Fondul Maghiar” (Magyar a Magyarert). Rezultatele insa n-au fost pe masura asteptarilor jigodiilor revizioniste, deoarece cainii de paza ai Romaniei si-au facut treaba, sumele stranse diminuandu-se de la luna la luna.

Spre exemplu, cuantumul sumelor colectate in perioada februarie-martie 1940 pentru acest fond, conform informarii trimise la Budapesta de catre consulatele maghiare din Transilvania, era mai redus decat cel al sumelor colectate in aceeasi perioada a anului 1939. Daca in februarie-martie 1939 fusese colectata suma de 800000 de lei, in aceeasi perioada a anului 1940 se stransesera abia 300000 de lei. Deci, cu alte cuvinte, UN ESEC RASUNATOR al javrelor revizioniste!

In capitolul urmator, ne vom ocupa de actiunile defetiste si defaimatoare la adresa Romaniei, precum si de provocarile la care erau supusi frecvent granicerii romani, organizate si desfasurate bineanteles, de catre “civilizatorii” unguri!

 

 

WW