Arhive zilnice: mai 5, 2012

Inceputul sfarsitului. Istoria IAR 93 Vulturul

Standard

Situatia se degradeaza pe zi ce trece. Apar mari schimbari de personal, Zamfirescu ajunge director la centrala, director de proiect IAR 93 devine colonelul Filipescu, un tip dastapt caruia-i placea mult bautura, ca si mie de altfel, de aceea, poate, ne-am inteles relativ bine. Apare insa, un personaj extrem de dur, colonelul Teodorescu, care devine directorul institutului, mai apoi director de centrala si chiar ministru adjunct. Se zvonea ca ar fi apropiat de a lui Ceausescu. Ne-a facut o viata tare amara, iar daca totusi atmosfera in aviatie era cat de cat respirabila, comparand cu alte domenii, cu venirea lui Teodorescu s-a schimbat radical.

Era pur si simplu teroare, acesta se amuza sa sisteze concediile de vara, se amuza sa dea ordin sa se munceasca 10 ore, cei care erau, cat de cat, mai sefuleti erau obligati sa stea in institut atata timp cat e si el, iar el mergea la pranz acasa, tragea un somn si venea odihnit pe la 3-4 si-ncepea sa ne ia la ranga.

In atmosfera asta de teroare, se stricasera si relatiile intre colegi, se formasera grupuri, grupulete, „elitele” de la 95 sub aripa lui Rosca, modestii de la 99, jigaritii langa Stefanescu si victimele ramase sa curete rahatul din urma, la 93. Si ca treaba sa fie si mai incurcata, s-a mai infintat o sectie de proiectare la Craiova, X0, formata din baieti tineri si isteti, de altfel.

Io, ca romanu’ impartial, dupa 93, am fost vro cativa ani la 99, mai apoi la 95, inapoi la 93 si candva am aterizat fortat chiar la BAC 1-11.

Cel mai frumos si pe departe cel mai fericit am fost la 99, voi povesti candva.

Situatia economica a Romaniei devenise dezastruoasa, primeam cele mai contradictorii sarcini, oltenii de abia invatasera sa faca avioane si nu mai aveau cu ce. Nici macar aluminium nu exista, toata lumea umbla disperata prin tara sa „asimileze”, asta era denumirea eleganta a copierii, venea ordin sa se estizeze, adica sa se introduca componente est, rusesti, se modifica toata documentatia, nu era treaba terminata si se spunea ca trebe introduse componente romanesti. Imi amintesc, intr-o sedinta de productie, Teodorescu ne-a facut tradatori si sabotori ai economiei nationale, deoarece proiectam dupa cataloage! Si azi cand proiectez ceva si consult cataloage imi amintesc.

S-a infiintat o retea intreaga de fabrici si fabricute care urmau sa asimileze tot felul de componente, de ex. Aerofina, saracii s-au luptat pe viata si pe moarte sa faca giroplattforma, da si asta avea nevoie de niste componente care nu erau in Ro, niste amarati de rulmenti de performanta. Unul din putinele succese a fost „asimilarea” scaunului de catapultare, inceputa la Institut si facuta la Aerofina, cred. Simpatic a fost ca la prima incercare, scaunu’, dupa caapultarea reusita, a cazut cu parasuta peste masina lui Teodorescu, care ca orice ministru, care se respecta, nu putea sa faca cativa pasi pe jos. Pilotii nu mai aveau nici pantaloni, extrem de complicata a fost asimilarea pantalonilor Anti-G ai pilotilor, erau extrem de scumpi.

Oltenii reuseau cu chiu cu vai sa produca un avion pe care mai apoi il demontau si luau componentele pentru urmatorul. In disperarea de atunci s-a facut un avion „hibrid”, din componente de serie si de preserie, din pacate acesta a cazut, tragedia a fost ca pilotul nu s-a salvat, cica ar fi fost greseala de pilotare.

Ne-a mutat inapoi la aeroportul Baneasa,  mergeam cu bicicleta, cel putin vara, Baneasa-Titan ca. 13Km pe sens, nasol era ca stateam la etajul 12, si foarte des nu era lumina, trebuia sa urc 12 etaje cu bicicleta-n spate pe o bezna ca-n nuca. La Craiova umbla unu’ cu o pancarda si anunta „la ora 11 se opreste curentul”, ar fi fost destul de neplacut ca sa se opreasca curentul in timp ce se frezeaza un cadru, de exemplu 23.

Ma rog, nici de mancare nu era, se pune intrebarea daca in acele conditii se putea face un avion ca lumea!? Cum zicea cineva, prin anii 70, cand era destul de bine, fara Pepsi nu se pot construi avioane.

Si totusi IAR93 ar fi putut fi un avion reusit, voi povesti data aviatoare, care va fi si ultima din ciclu IAR93.

Un articol Neamtu-Tiganu

F-22 Raptor! Vrajitoarea cea urata si pentru pilotii iranienii si pentru proprii sai piloti

Standard

Asa cum scriam in articolul “Americanii isi scot pitbull-ul la plimbare”, F-22-ul a dat de doua ori din aripile lui stealth si zbrrrr, patru bucati au si ajuns in Emirate, noul lor cuib. Acu’ iranienii nu sunt ei prea fericiti si cica gestul este clar cam neprietenesc 🙂 . Cum ar veni treaba,  pana acum au crezut ca sunt veri de-ntai cu americanii si amici cu evreii?! Da alea doua portavioane americanesti, de-si vantura puntile de decolare, cand prin Marea Rosie, cand prin Golf, ele, adica portavioanele, cam ce cred revolutionarii ca sunt ele?! Un semn de prietenie inmultit cu doi?!

USS Carl Vinson & USS Enterprise, un duo pentru Golful Persic! Si un semn de adanca si…finala prietenie pentru Teheran!

O crede Teheranul ca americanii au trimis navele sa ii apere de un atac israelian, de au luat dislocarea F-urilor invizibile ca un gest…neprietenesc?!  Ma rog, spaga lor, parerea lor, da  faza e ca de aceasta data nu au mai fost asa de emfazici, sa declare ca au ei ac de penele F-ului americanesc,  ca au ei nus ce rachete cu vedere buna si mirosul fin, care la o adica sa il ia de gat pe cel mai invizibil dintre americani. Nu bre! De aceasta data doar s-au cainat ca “uite frate ce gest fac astia! Neprietenos si incarcat de conotatii dubioase!”

Culmea este insa, ca in Golful Persic sunt nu unul, ci doua grupri de oameni care au cam luat frica Raptorului! Daca pe fostii supusi ai Sahului ii intelegem si compatimim cu ei  🙂 , ca “e” si  ei oameni  si doar pentru ei se chinuie Varu’ Sam cu asa tehnologie, al doilea grup este, daca nu o mare surpriza, cel putin socant prin maniera de protest!

Si…impricinatul, F-22 Raptor, spaima Revolutiei Islamice si pilotiilor US Air Forces!

Asadar fratilor si surorilor, cei mai speriati oameni de Raptor, dupa iranieni, sunt nimeni alti decat proprii sai piloti! Mai mult decat o oarecare teama, cativa dintre…norocosi, s-au infiintat cu jalba-n bat in fata mai-marilor, lor cu ganduri nu prea crestinesti la dresa minunii Lockheed Martin. Mai clar au declarat ca sa se duca la dracu F-22 Raptorul cu tot cu sistemul sau de alimentare cu oxigen. Dupa cum stim, “US Air Forces-Hai baieti, resprati adanc!”,americanii au avut ceva probleme cu furnizarea de oxigen in zbor pentru piloti, cauza ramasa pana astazi misterioasa. Pentagonul a studiat problema pe toate fetele cu o mare seriozitate, da nu a gasit nimic. Asa ca a stat si a calculat ca pana la urma oxigenul o fi important, dar probabil ca nu este vital, din moment ce nici un avion nu cazut pe acest motiv si nici un pilot nu si-a intalnit stramosii. Asadar a dat drumul la zbor, incurajat si de faptul ca statistic o astfel de dereglare apare cam pe la 10000 de ore de zbor.

Numai ca pilotii nu sunt in totalitate de aceeasi parere cu superiorii lor si au facut un fel de rascoala, mai pe romaneste. De curte martiala nu s-a vorbit deocamdata si nu se stie sigur daca a fost refuz de executare de ordin, adica refuz de zbor, dar Departamentul Apararii a recunoscut, cu un sfert de gura , ca ar fi fost ceva…discutii.

Ironia sortii, sau pedeapsa lui Allah, nimeni nu stie exact, dar este posibil ca in caz de conflict ambii combatanti, si pilotul iranian si cel american din F-22, sa aiba aceeasi spaima in suflet: sa nu fie adica, omorat de Raptor!

Sursa: strategypage

SUA si submarinele iraniene. Marele Satan fata cu revolutia islamica…submarina

Standard

Pentru flota Statelor Unite, care isi cauta de treaba prin zona Golfului, spre deliciul nostru si necazul Iranului, singura preocupare serioasa, in caz de “Pe ei, pe ei, pe mama lor!” nu sunt sumedenia de rachete anti-toate-alea, rachete cu care iranienii se jura pe ayatollahul lor ca dau cu ele dupa Marele Satan, ci flota de 20 bucati submarine.

Americanii le arata de ceva timp degetul mijlociu, cand e vorba de rachete cu nume ciudate, si le zic de dulce, da cand e vorba de persii de pe sub apa, lucrurile devin serioase.

In acest moment flota de submarine iraniana detine, printre altele si trei Kilo! Ei bine americanii nu sunt deloc incantati de acest tip de submarin, care desi clasic, s-a dovedit al dracului de greu de detectat.

Un Kilo iranian, foto: defenseimagery.mil

Iranul mai are si aproximativ 12 bucati Ghadir-class, un submarin mic de doar 100 de tone, costier, construit de ei( sau inspirat de Cosmos Class al italieniilor) si probabil cinci  Nahang class, ceva mai mare, cam 500 de tone deplasament.

De asemenea Iranul este creditat cu detinerea de torpile rusesti de tip Shkval, extrem de rapide si greu de oprit. In constructie de aceasta data, se afla un al treilea tip de submarin, local made, Qaaem class, de 1000 tone, un probabil inlocuitor sau partener pentru flota de trei Kilo.

Ghadir class, foto: theasiandefence.blogspot.com

Acum, daca ne referim la tactica anti-submarin americana si plasa de siguranta pe care americanii o au in jurul portavioanelor, sansele ca sub-urile Teheranului sa reuseasca o lovitura ar fi doar pur statistice, dar istoria ne arata performanta exceptionala, mai ales ca indrazneala, a germaniilor la inceputul WW2.

Atunci, in 1939, Günther Prien, comandantul lui U-47 a reusit sa patrunda in rada celei mai bine pazite baze a Home Fleet-ului, Scapa Flow,  sa treaca de toate obstacolele anti-submarin si sa torpileze cuirasatul britanic Royal Oak. Culmea, a si trait sa spuna povestea, fiind intampinat in Germania cu un entuziasm enorm.

Daca s-a putut odata, este probabil ca nici a doua oara sa nu fie chiar imposibil. Ce ar insemna torpilarea unui portavion american, este greu de imaginat. Si ma refer doar la torpilare, nu si la o pierdere definitiva a navei. Americanii pur si simplu nu-si permit o astfel de patanie.

 Nahang class

Cel mai probail, in caz de conflict, pe o raza de 50 de mile in jurul portavionului, spatiul ar fi intesat de elicoptere si avioane AS, basca submarinele de atac americane, plus distrugatoarele de escorta! Sansele ca macar un singur submarin sa treaca si sa lanseze, sunt foarte mici, dar nu pot fi reduse la zero in absolut nici o varianta.

Iar americanii, ca orice oameni, se tem cel mai mult de ceea ce nu pot vedea si este posibil ca si pierderile crunte din WW2, in fata fantasticelor echipaje germane de U-boot-uri sa nu-i lase sa doarma.

Dar, spre marele lor noroc, iranienii nu sunt nici pe departe similari cu echipajele de sapte stele pe care germanii le-au aruncat in capul yankeilor in lupta pentru Atlantic. Nici ca ofiteri, nici ca ca echipaj.

Asa ca sataneii lui Marele Satan si mai précis aia de raspund de siguranta AS a flotei, nu sunt chiar aproape de sinucidere. Un pic ingrijorati…poate, da cel mai probabil Iranul si-ar tine sub-urile departe de Flota Americana, sa nu ramaie vere calic de submarine, ca Irakul de avioane, dupa cam acelasi tip de  incolteala cu americanii, cu niscai anii in urma…

Sursa: strategypage

Explozie DEI: Militar român grav rănit în Afganistan

Standard

Plutonierul-adjutant Florinel Enache, din Batalionul 280 Infanterie, aflat în misiune în provincia Zabul, Afganistan, a fost grav rănit vineri.

Explozie DEI: Militar român grav rănit în Afganistan

Plutonierul-adjutant Florinel Enache, care executa o misiune de cercetare terestră şi securizare a unui obiectiv pe autostrada A1, a suferit răni grave în urma deflagraţiei unui dispozitiv exploziv improvizat (DEI). Militarul a fost evacuat de urgenţă la Spitalul Militar din baza Lagman, unde personalul medical depune toate eforturile pentru salvarea vieţii sale.

Ministrul Apărării Naţionale Gabriel Oprea şi conducerea armatei urmăresc cu atenţie evoluţia stării de sănătate a plutonierului-adjutant Florinel Enach.

 

Sursa: MApN