Arhive zilnice: mai 3, 2012

Consiliul Unirii, 13 Mai la Chisinau!

Standard

http://rgnpress.ro/rgn_12/categorii/eveniment/5519-consiliul-unirii-cheama-romanii-pe-13-mai-la-chisinau-pentru-a-cere-reunirea-celor-doua-state-romanesti.html#Scene_1

Oferiţi două zile din viaţa Dumneavoastră ŢĂRII, din al cărui neam vă trageţi – ROMÂNIA, în hotarele sale străbune – aşa cum spunea, în poemul “DOINA”, marele nostru poet naţional MIHAI EMINESCU, se arata intr-un apel al Consiliului Unirii si preluat de Romanian Global News.
“E timpul să sprijinim fiecare, personal, reunificarea teritoriilor străbune, prin revenirea la trupul Ţării-Mamă – România.
A venit clipa să fim alături de fraţii români din Basarabia, care, pe 13 mai, începând cu ora 13.00, se vor aduna în Piaţa Marii Adunări Naţionale de la Chişinău, unde îşi vor arăta dorinţa de reunificare cu România.
Pentru cei care încă nu ştiu – vă spunem: la CHIŞINĂU s-a format CONSILIUL UNIRII.
Conducerea Consiliului Unirii transmite tuturor românilor din Patria-Mamă mesajul că ne aşteaptă să le fim alături, la Chişinău. Astfel români din toată România, se pot alătura unioniştilor la Chişinău, ca să demonstrăm lumii întregi că românii din Basarabia, Bucovina de Nord şi România vor să fim împreună, şi nu la cheremul intereselor imperialiste.
Faceţi un efort financiar şi logistic ca să fiţi prezenţi la Chişinău în zilele de 13 mai, începând cu ora 13.00, şi pe data de 16 mai, când se împlinesc 200 de ani de când Imperiul Ţarist a rupt Basarabia de la Trupul Moldovei.
DACĂ NE IUBIM ŢARA, NU PUTEM FI NEPĂSĂTORI LA SUFERINŢA ROMÂNILOR DE PESTE PRUT!
BASARABIA ŞI ROMÂNII BASARABENI NE VOR ALĂTURI DE EI LA CHIŞINĂU PE 13 ŞI PE 16 MAI.
Actiunea organizata de componentele Platformei unioniste “Consiliul Unirii”, inclusiv de Forul Democrat al Romanilor din Republica Moldova, este sprijinita de componentele Platformei Civice “Actiunea-2012″, se arata in apelul Consiliului Unirii.

Reclame

Israelul maseaza trupe la granita cu Siria si Egipt

Standard

Israelul intentioneaza sa mobilizeze 22 de batalioane de rezerva la granitele cu Siria si Egipt, sustinand ca instabilitatea din cele doua state ar putea duce la posibile amenintari de securitate.

Israeli Defense Force (IDF) a primit o aprobare a unui apel de forta suplimentaraorientul. Rezervişti din sase batalioane au primit deja ordinele lor, chiar dacă mulţi dintre ei sunt soldaţi care au absolvit deja stagiul militar obligatoriu.

Generalii israelieni spun ca aceste trupe sunt necesare pentru a face faţă ameninţărilor la adresa securităţii, care provin de la frontierele Israelului cu Egiptul şi Siria.

Situaţia de pe peninsula Sinai, care se învecinează cu Israelul, devine tot mai greu de controlat.

De la înlăturarea fostului preşedinte egiptean, Hosni Mubarak, politistii din Sinai au fost atacati de mai mult de 50 de ori de catre grupari locale jihadiste palestiniene, precum şi de către filiala locală aAl-Qaida, care operează în regiune.

_Military_Police_in_Alexandria

Miercuri, in urma ciocnirilor dintre politisti si protestatari, bilantul a fost de 11 morti si 160 de raniti in fata Ministerului Apararii de la Cairo.

Trupele armatei au fost trimise în Cairo, gata pentru a pune capăt violenţei.

La inceputul lunii aprilie Egiptul si-a intarit trupele din Sinai cu 6 batalioane sub pretextul combaterii terorismului din peninsula.

 

Ministrul Afacerilor Externe din Israel, Avigdor Lieberman, sustine ca este posibil ca Egiptul sa incalce tratatul de pace si sa trimita un nr mai mare de trupe in peninsula.

Manevrele Egiptului au venit doar la cateva zile dupa ce militanti suspecti au tras mai multe rachete in zona rezidentiala a orasului israelian Eilat.

Siria se confrunta cu o crestere a violentelor in ciuda angajamentelor de incetare a focului din data de 12 aprilie si a misiunii observatorilor pe teren. Granita israelo-siriana se afla in apropierea inaltimilor Golan, teritoriu recapturat de Siria in urma, probabil, celui mai sangeros conflict arabo-israelian.

Nero Flash

Sursa RT

INDIA SI ARMA NUCLEARA

Standard

Avand o armata impresionanta, formata din cel putin 1210000 de militari activi, ce dispun de un buget de peste 36 de miliarde de dolari, aflandu-se intr-un amplu proces de modernizare, India este si ramane o mare putere zonala. Permanentul ei conflict cu statul vecinPakistan, o mentin in continua stare de alerta.

AGNI II

AGNI III

AGNI V

Capacitatile nucleare ale Indiei sunt si ele impresionante, aflandu-se in dezvoltare si modernizare, cu sprijin rusesc (in principal, dar aproximativ 70% din importul total de armament se face din  Rusia), dar si prin eforturi proprii ale Departamentului de Cercetare Militar, numit DRDO (Defense Research & Development Organisation), avand rezultate notabile. La armata regulata se adauga impresionante forte paramilitare, precum: peste 30 de batalioane de infanterie (probabil, formate exclusiv din rezervisti, cunoscuti sub numele de Puscasii Rasthtriya, ce pot intra imediat sub comanda Ministerului Apararii in caz de nevoie); Fortele de Rezerva Centrale ale Politiei -125000 de oameni; Politia Granicereasca Indo-Tibetana -10000 de oameni; Fortele Speciale de Frontiera-cuprind aproximativ 10000 de oameni, inclusiv parasutisti bine pregatiti, in numar mare; Garda Nationala, cuprinzand peste 6000 de oameni, dintre care cel putin 4000 sunt Forte Speciale si restul Rangeri; precum si SPP-ul local, cu rol de protectie a VIP-urilor, ce numara peste 1500 de oameni.

BRAHMOS

  BRAHMOS II, TERESTRU

Familia indiana a rachetelor cu capacitati nucleare

Mirage 2000 H

Ca orice stat posesor de arme nucleare,Indiaare la randul sau o doctrina nucleara bine conturata, urmarindu-si scopul de aparare si intimidare, ce prevede urmatoarele:

-mentinerea si crearea unei forte credibile de descurajare nucleara, ceea ce situeaza statul indian in randul principalelor puteri nucleare si zonale;

-ca stat detinator, India nu va apela niciodata prima la loviturile nucleare, dar va reactiona imediat, atunci cand are loc un atac de asemenea natura asupra teritoriului national si a fortelor sale armate, indiferent din partea carui stat ar veni acesta. Principalele state vizate de catreIndiasuntChinasi Pakistanul (relatiile militare chino-pakistaneze sunt foarte bune; chinezii ajutandu-i pe pakistanezi sa obtina capacitatea si tehnologia constructiei de rachete purtatoare de ogive nucleare –despre toate acestea vom vorbi insa intr-un articol urmator);

-riposta la primele lovituri nucleare inamice va fi imediata, masiva si provocatoare de daune materiale, financiare si umane inacceptabile, in vederea descurajarii oricarui atac;

-riposta nucleara va fi initiata numai sub autorizarea conducerii statului, in calitate de Autoritate de Comanda Nucleara (aceasta cuprinde Consiliul Politic Executiv, fiind prezidat de catre primul ministru –singurul care poate autoriza folosirea armamentului nuclear, in caz de necesitate majora. India dispune de un centru de comanda strategic nuclear, foarte modern, din octombrie 2003, a carui locatie este strict secreta);

-in caz de atac biologic sau chimic, India isi rezerva dreptul de a hotari modul de riposta imediata, luand in calcul si lansarea de ogive nucleare, cu lansare de pe sol, din aer sau de pe/de sub apa.

India ar dispune astazi, de urmatoarele capacitati de riposta nucleara:

-3 grupuri de rachete strategice: 334/444 ce opereaza rachete AGNI I, si 335, ce opereaza rachete AGNIII. De altfel, armata terestra indiana a fost responsabila pentru implementarea AGNI II (cu raza medie de actiune), aceasta fiind o masura temporara, deoarece Comandamentul Fortelor Strategice conduce intregul arsenal nuclear indian, din toate cele trei categorii de forte: terestre, aeriene si navale;

-3 grupuri de rachete: 222/333/555, fiecare operand cate 12 lansatoare de rachete PRITHVI I (cu lansare de pe sol), dar se afla in inventar si varianta II (Fortele Aeriene) si III (la Marina);

PRITHVI I

 

PRITHVI II

-un numar nedefinit de unitati ce opereaza rachetele balistice cu raza scurta si medie: AGNI I/II/III. Vor intra in inzestrare pana in 2015, variantele AGNI IV/V, urmand ca in viitor sa apara si varianta AGNI VI –aflata deja in studiu la DRDO, ce probabil se va numi SURYA, si va avea o bataie maxima de cel putin 10000 km (India, preconizeaza introducerea cat mai rapid posibil in inzestrare a acestei noi rachete, cu raza mare de actiune, fara a preciza clar numarul lor);

-IAF (Indian Air Force), dispune de bombe nucleare gravitationale intr-un numar incert, a caror putere nu se cunoaste, ce echipeaza cu certitudine avioanele JAGUAR, MIRAGE-2000H si posibil, SU-30MKI;

-Indian Navy, are planuri mari in ceea ce priveste dotarea (vor dispune in viitor de cel putin doua portavioane, 125 de nave de lupta si 24 de submarine), fiind si astazi o forta impresionanta. Avand un numar de peste 55000 de marinari profesionisti, dintre care cel putin 6000 fac parte din Aviatia Navala, la care se adauga aproximativ 16000 de oameni –militari profesionisti –la Garda de Coasta; Marina Indiana este o forta de temut. Si capacitatile nucleare ale Marinei sunt impresionante, ele aflandu-se inca in dezvoltare si consolidare. Au inchiriat recent din Rusia un submarin nuclear din clasa AKULA II (denumit CHAKRA, dar va mai urma unul; India alocand peste doua miliarde de dolari in acest sens. Are in dotare rachete de tip 3M-54 KLUB), pe o perioada de zece ani, dar au in constructie inca din 2009 (Marina Indiana, preconizeaza anul 2015 ca data a intrarii in exploatare a acestuia) propriul submarin nuclear, denumit ARIHANT (vor mai urma inca cinci submarine, toate fiind construite pe santierele locale, mai precis, la Centrul de Constructii Navale din Visakhapatnam, aici aflandu-se si o baza navala pentru submarine, denumita Matsya. Submarinul, conform specialistilor, acesta este similar cu cel rusesc SKAT/VARSHAVYANKA. India, a avut un asemenea submarin inchiriat de la URSS, intre anii 1988-1992). Pentru mai multe detalii, aici: rumaniamilitary.wordpress.com/…/primul-submarine-indian-purtator…

  DRDO, are in studiu si dezvoltare o racheta hipersonica (a atins in cursul testelor chiar si impresionanta viteza de 7,5 Mach) denumita SHAURYA, cu o autonomie cuprinsa intre 750-1900 km, cu focos conventional sau nuclear, ce ar urma sa intre in inzestrarea tuturor categoriilor de forte, foarte posibil si in arsenalul ARIHANT (se dezvolta o versiune cu lansare de sub apa, denumita  SOURYA, ce se va regasi alaturi de rachetele K-15 SAGARIKA –cu combustibil solid, in doua trepte, ogiva de maxim 1000 kg si o bataie de aproximativ 2200 km). Racheta nu necesita intretinere putand fi stocata o perioada lunga de timp, dispunand de un generator de gaz ce o arunca afara din container, inainte de initierea motorului racheta, fiind greu de localizat si distrus de catre sistemele de aparare antiracheta (aceasta racheta, este dezvoltata in cooperare cu Rusia, dupa unele voci, fiind extrem de complexa si performanta). Dupa decolare, racheta atinge inaltimea de 50 km, lovind tinta cu o precizie de 20-30 m. Se pare ca recent, ea a intrat in dotarea fortelor terestre indiene, fiind lansata de pe trailer (2 containere cu rachete).

  PRITHVI I/II/III, sunt rachete operativ tactice ce se gasesc in dotarea tuturor categoriilor de forte ale armatei indiene. Varianta I, are o bataie maxima de 150 km, putand fi dotata cu o ogiva nucleara sau clasica, de cel mult o tona (fortele terestre). Varianta II, are o bataie maxima de 250 km, dar poate lua maxim 500 kg incarcatura clasica sau nucleara (fortele aeriene). Varianta III, are bataia maxima de 350 km si incarcatura clasica sau nucleara de 500 kg.

 DHANUSH, este o varianta navalizata a rachetei PRITHVI, dezvoltata pentru Marina Indiana, putand fi lansata de pe nave si probabil, submarine, putand fi dotata cu ogive clasice sau nucleare. Se preconizeaza ca are o autonomie de 350 km, urmand a intra si in dotarea INS ARIHANT.

Rachetele din clasa AGNI (Foc) – I/II/III/IV/V, sunt dezvoltate de catre India, cu suport rusesc. AGNII, este o racheta balistica cu raza medie de actiune, ce a aparut in inzestrare pe la inceputul anilor 2000. Racheta are o lungime de 15 m, raza operationala de aproximativ 900 km si o incarcatura nucleara cuprinsa intre 15-250 KT –poate fi echipata si cu incarcatura conventionala. Racheta poate urca le peste 90 km altitudine, fiind dotata cu INS, GPS si foarte probabil, radar.

 

AGNI II, are o raza de actiune de maxim 3000 km si o sarcina utila de 1000 kg, fiind o racheta in doua trepte cu combustibil solid. AGNI III/IV, dispun de o autonomie de 4000 km, avand contramasuri destinate armamentului antibalistic, precum momelile si bruiajul, dar si o incarcatura cuprinsa intre 600-1800 kg. Ultima sosita este AGNI V, despre care se crede ca poate atinge tinte din China si Europa, avand aproximativ 5000-6000 km autonomie de zbor (in functie de incarcatura si numarul ogivelor nucleare), si pe care primul-ministru Indian, Manmohan Singh, o considera, citez: “un succes impecabil”. Chiar si directorul “Agenţiei pentru dezvoltarea tehnicii militare -DRDO”, V.K. Saraswat, considera ca, citez: “Suntem o putere dotată cu rachete fără rival în majoritatea ţărilor”. Racheta ar dispune de 2-10 ogive nucleare. Cuvintele n-au nevoie de niciun comentariu, dar ele arata clar directia pe care persevereaza India!

SHAURYA

AGNI III, are si o versiune cu lansare de pe submarin, numita SL AGNI III, ce ar avea o autonomie de cel putin 3500 km.

India, mai dispune si de un numar mare de rachete de croaziera, precum: NIRBHAY, 3M-54 KLUB, P-70 AMETIST, MISKIT, BRAHMOS.

NIRBHAY (Neanfricat), subsonica, are o autonomie de 1000 km, si se va afla in dotarea tuturor celor categorii de forte ale armatei indiene. Ea va putea fi dotata cu peste 20 de tipuri de focoase nucleare, putand zbura la inaltime mica deasupra solului. Racheta este creatia DRDO, primele livrari sunt asteptate in cursul acestui an, cel mai probabil incepand cu fortele aeriene (acestea intentioneaza a dota cu aceasta racheta, avioanele IL-76MD.

3M-54 KLUB (cel putin 200 de exemplare), de conceptie ruseasca, are o autonomie de pana la 300 km, viteza supersonica de aproximativ 3000 km/h. India dispune de mai multe variante de KLUB, ce armeaza fregatele din clasa TALWAR, SHIVALIK (in curand va urma un articol dedicat acestei clase moderne de fregate indiene), distrugatoarele din clasa KOLKATA si submarinele din clasa SINDHUGHOSH (KILO, produs pe plan local cu suport rusesc. 10 sunt deja operationale, iar dupa unele surse, 6 se afla in diferite faze de constructie), avioanele TU-142/22M, precum: KLUB N/S, 3M-54E, 3M-54E1, 91RE1, 91RE2. Exista interes din partea Indiei in a achizitiona, chiar a fabrica pe plan local sub licenta, rachetele rusesti P-500 BAZALT si P-700 GRANIT, dar deocamdata, nu exista semnale certe ca ele s-ar afla in inzestrare.
Marina Indiana era interesata sa cumpere submarine S-1000, de conceptie ruso-italiana, pe care intentiona sa le doteze cu rachete KLUB –deocamdata, aceasta initiativa nu s-a concretizat intr-un contract.

P-70 AMETIST, probabil in numar de peste 150 de exemplare, subsonica si cu o autonomie de aproximativ 70 km, au fost modernizate pe plan local, poate fi armata cu un focos nuclear de cel mult 200KT. Aceste rachete, se pare ca nu mai sunt operationale, fiind tinute in rezerva de catre Marina Indiana.

Sindhurakshak

MOSKIT (P-270), este o racheta de croaziera ruseasca antinava, supersonica (3000 km/h), ce poate fi echipata si cu focos nuclear de 120KT, avand autonomie de aproximativ 150 km. Se afla in dotarea Fortelor Terestre si Marinei (echipeaza navele de suprafata). Se pare ca si acestea sunt tinute in rezerva strategica.

BRAHMOS, este o rachetă de croazieră supersonica (peste 2800 km/h, fiind considerata printre cele mai rapide din lume), de fabricatie indigena (peste 120 fabricate, dar se afla in productie de serie) in colaborare cu Rusia (DRDO-NPO RUSIA MASHINOSTROEYENIA), cu capacitati stealth si raza de actiune de aproximativ 300 km, putand fi lansata de pe submarine, nave, avioane sau de pe sol. Poate fi echipata cu focos nuclear de aproximativ 300 kg. Racheta poate fi lansata din poziţie verticală sau înclinată, fiind capabilă să acopere obiective pe  360 de grade. Dupa unele surse, racheta echipeaza navele de lupta indiene, precum fregatele din clasa SHIVALIK (8 rachete BRAHMOS), TALWAR (8 rachete BRAHMOS+8 rachete KLUB-N), dar si nave mai vechi, precum cele din clasa RAJPUT (KASHIN II, construit pe plan local). Distrugatoarele cu capacitati stealth, din clasa KOLKATA (3 asemenea nave se afla in diferite faze de constructie, prima fiind planificata pentru acest an. Prima a fost deja botezata, DELHI), vor dispune si ele de racheta BRAHMOS II/III. Avioanele SU -30 MKI si TU-142 (6 rachete), dispun si ele de aceasta racheta. Fortele Terestre, au deocamdata doar un singur regiment cu 67 de rachete in varianta I (montate pe autocamioane TATRA), dar in viitorul apropiat vor mai dispune de inca un regiment (probabil cu 240 de rachete, ce ar fi deja comandate in varianta II/III –aflandu-se in dezvoltare la DRDO).

Se afla in studiu si teste la DRDO, varianta BRAHMOS II, ce ar atinge viteza de Mach 7, fiind considerata de catre specialisti ca fiind cea mai rapida din lume, urmand a deveni operationala pana cel tarziu in 2014.

India, dezvolta sistemul AKASH (Cer), un sistem de aparare antiracheta, cu sprijin rusesc, ce poate anihila avioane si rachete ce zboara la 20000 m altitudine, de la peste 30 km distanta. Aceasta racheta, poate purta focoase conventionale si nucleare, de cel mult 60 kg, fiind capabila sa loveasca mai multe tinte (se estimeaza numarul acestora la 16, cu focoase multiple). IAF, intentioneaza ca pana in 2015 sa dispuna de sase regimente, echipate cu AKASH.

Daca toate acestea nu sunt de ajuns, India dispune astazi de peste 100 de ogive nucleare de diferite capacitati, avand, se pare, si aproximativ 60 de focoase nucleare obtinute din plutoniu obtinut din combustibilul de la reactoarele de cercetare, aflate la Trombay. Ar mai dispune totodata, de material fisionabil suficient pentru obtinerea a cel putin 50 de arme nucleare, pe care le-ar tine in rezerva strategica.

In incheiere nu putem spune decat atat: IMPRESIONANT!

 

 

WW

 

 

Surse poze si informatii: Multumesc unui foarte bun prieten pentru sprijinul acordat in realizarea acestui articol. 

en.wikipedia.org/…/India_and_weapons_of..

 

Wikipedia –Enciclopedia libera; Internet.

 

 

 

ISTORIA ARTILERIEI ROMANE: OBUZIERELE (3)

Standard

Obuzierul SCHNEIDER-PUTILOV, calibrul 152 mm, model 1910 era modern, tragand lovituri necuplate cu incarcaturi variabile, dispuse in tuburi cartus de bronz.

Armata Romana, a capturat in WW I, 29 de asemenea piese, ce au fost utilizate din anul 1920 de catre Regimentul 2 Artilerie Grea (24 de obuziere), iar din 1936 sunt stocate in rezerva armatei.

Obuzierul avea urmatoarele caracteristici: calibrul 152,4 mm; lungimea tevii 1905 mm, 12,5 calibre; greutatea 2250 kg; inchizator tip “surub”; viteza initiala a proiectilului 381 m/s; greutatea proiectilului 43,5 kg; unghi de tragere orizontal de 6 grade; unghi de tragere vertical de la -1/+42 grade; bataia maxima 8700 m.

Obuzierul SKODA, calibrul 150 mm, model 1934, a fost cel mai modern obuzier greu pe care l-a avut Armata Romana in WW II. El s-a aflat in dotare din anul 1936 (45 de baterii/180 piese), la cate un division subordonat celor 8 regimente de artilerie grea de nivel corp de armata, si la 7 divizioane de artilerie grea independente (51/52/53/54/55/56/57) –fiecare dispunand de cate 12 obuziere.

Obuzierul era tractat auto (cu camioanele SKODA 6 STP6L/6 ST6T), fiind prevazut cu instalatie de franare cu aer si instalatie electrica de semnalizare, ce se legau prin cuple separate la autotractor. Avea inchizator tip “surub” cu cremaliera, manual, avand dispozitiv de obturatie (impiedica pierderea gazelor, deoarece incarcatura de azvarlire nu era introdusa in tub cartus, fiind de tip gargusa cu amorsa completata cu cinci saculeti de pulbere corespunzatori pentru cinci incarcaturi de tragere).

Darea focului se facea cu stupila (nr.1 de 9 mm), care se introducea in locasul din mecanismul de dare a focului dispus in oblonul inchizatorului.

Obuzierul utiliza trei tipuri de proiectile explozive, nr.1-3, cu greutate de 42 kg, fiind deservit de 11 servanti (la varianta modernizata, numarul lor s-a redus la 8). A ramas in inzestrare pana la inceputul anilor *90, si avea urmatoarele caracteristici: calibrul 149,1 mm; lungimea tevii 4026 mm, L 27; greutatea pentru mars 5900 kg; greutatea pentru lupta 5260 kg; viteza initiala a proiectilului 570 m/s; lungimea obuzierului in pozitia pentru lupta 8050 mm, cu teava la zero grade; inaltimea maxima a scutului 2150 mm; latimea obuzierului 2300 mm; greutatea proiectilului 42 kg; unghi de tragere orizontal de 45 grade; unghi de tragere vertical de la -5/+70 grade; cadenta de tragere 3 proiectile/primul minut; bataia maxima 15100 m.

Obuzierul SKODA, calibrul 105 mm, model 1940/43, avea o bataie maxima de 12-13000 m si greutate de aproximativ 1500 kg. Lungimea tevii era de 2510 mm, greutatea proiectilului de 15 kg si o viteza initiala de 450 m/s.

Obuzierul KRUPP, calibrul 105 mm, model LeFH 18/40, a intrat in dotarea Armatei Romane in anul 1943, ca urmare a masurilor de inlocuire a materialului de razboi pierdut laStalingrad.

Obuzierul avea urmatoarele caracteristici:  calibrul 105 mm; lungimea 2940 mm; lungimea tevii 2710 mm; greutatea 1955 kg; regimul de foc 6-8 lovituri/minut; viteza initiala a proiectilului 540 m/s; unghi de tragere orizontal de 56 grade; unghi de tragere vertical de la -6/+40 grade; bataia maxima 12325 m.

 

WW

 

 

Surse poze: WorldWar2. ro; Wikipedia–Enciclopedia libera; Internet;
Surse: ARTILERIA ROMANA IN DATE SIIMAGINI (Col. Conf. univ. dr. Adrian Stroea; Lt. col. Gheorghe Bajenaru).