Arhive zilnice: mai 2, 2012

Documentare: Avioanele spion ale Rusiei

Standard

Ranets-E, by Russia

Standard

In ultima vremea producatorii rusi fac reclama unei arme ciudate, si anume generatorul de impulsuri electromagnetice Ranets-E, cum spun rusii, sau arma cu microunde, cum spun occidentalii. Acest complex a fost realizat initial pentru protejarea sistemelor de aparare antiaeriana de mijloacele de lovire

de precizie (in speta rachete autodirijate antiradiolocatie). Sistemul este compus din antena ( 2 variante ), generator de impulsuri electromagnetice, sistemele de dirijare, aparatura de testare si service, si generatorul de energie electrica pentru alimentarea sistemului. Masa acestor sisteme se cifreaza la circa 4 tone.

Lucreaza in tandem cu sistemul de cercetare electronica 85V6 Vega/Orion.

Sunt disponibile 2 tipuri de antene:

– una cu un castig de 50 dB, cu un fascicul de 60ş

– cea de a doua de 45 dB, cu o deschidere mai mare a fasciculului

Aceasta din urma se foloseste pentru tinte de mici dimensiuni, cum ar fi proiectile de artilerie dirijate in faza terminala a traiectoriei sau avioane fara pilot de mici dimensiuni. Ambele antene au emisia in banda centimetrica, cu o durata a impulsului cuprinsa intre 10 – 20 ns, cu o putere  a sursei de 500 MW  ( HPM ), ceea ce da o putere de emisie totala de 2,5-5 KW.

Impulsurile sunt modulate la cca. 500 Hz (ne referim la PRF). Producatorul sustine ca  sistemul poate distruge sistemul electronic de dirijare al munitiilor autodirijate la o distanta de pana la 10  km,  al aparatelor de zbor pana la 12-14 km, iar electronica avioanelor specializate in lupta impotriva apararii antieriene poate fi afectata pana la o distanta de 40 km.

Sistemul poate fi realizat in varianta fixa sau mobila, pe un sasiu  8×8 tip MAZ 7930 sau MAZ 7910.

 Si acum ceva poze cu impricinatul, Excelenta Sa Ranets-E!

 

 

Nicusor

Sursa :  militaryparitet.ru

 

China trage la indigo avioanele militare F16

Standard

China este recunoscuta prin capacitatea sa de a copia tehnologia straina, pe care o si produce, de cele mai multe ori cu rezultate superioare celei originale. Un exemplu este si avionul F16, clonat de Beijing in variante de doua ori mai ieftine decat originalul.

F 16 A/B, foto: aviation-top-pics

Avantajul este acela ca ea cunoaste deja problemele cu care s-au intalnit cei care au proiectat produsul si evita sa faca greselile acestora. Pe de alta parte, in ultimii ani, chinezii au, in mai mare masura, acces la tehnologia occidentala (legal sau ilegal).

Proiectul avionului multirol chinezesc J-10 a avut la baza planurile israeliene abandonate ale aparatului IAI Lavi, o versiune mult modificata a lui F-16. De altfel, prototipul avionului Lavi a si fost livrat de israelieni institutului chinez Chengdu, specializat in proiectarea avioanelor. Viteza maxima a lui J-10 este Mach 1,9 iar plafonul practic 18.000 m. Comenzile electrice fly-by-wire ale lui J-10 sunt similare celor de pe F-16. Mansa si maneta de gaze incorporeaza conceptul HOTAS (hands on throttle and stick).

Tabloul de bord este ocupat de 3 LCD-uri multifunctionale pe care se afiseaza informatiile de zbor si prin intermediul carora sunt programate sistemele de navigatie si de armament. Cabina este prevazuta si cu HUD (head-up display) dupa standardele occidentale MIL-STD-1553B, pe care apar totodata si imagini de la sistemele de senzori FLIR. Pe vizorul castii pilotului se afiseaza aceleasi informatii, intrucat casca este de tip HMD (helmet-mounted display). Pe acrosaje este montat un container FILAT (Forward-looking Infra-red Laser Attack Targeting) utilizat pentru a tinti cu fascicolul laser obiectivul, fascicol pe care se dirijeaza bombele sau rachetele de la bord.

J-10, foto: defenseindustrydaily

Acelasi container mai contine si echipamentul FLIR (forward looking infra-red) de tip Blue Sky, necesar navigatiei la joasa altitudine in conditii de vizibilitate slaba. Fara nici o indoiala, toate aceste „maruntisuri” sunt opera israelienilor.Avionul mai dispune si de sistem de protectie prin bruiaj activ de tip BM/KG300G, in benzile I si J ( cod NATO ), dar si de orbire a radarelor care functioneaza dupa impuls Doppler.

Initial, motorizarea lui J-10 s-a bazat pe motorul AL-31F (tractiune 12.500 kgf) de pe Su-27. In urma cu cativa ani, chinezii au importat cu motoare AL-31 de 3,5 milioane USD si RD-93 (versiune imbunatatita a motoarelor RD-33 de pe MiG-29) pentru echiparea avionului JF-17 (o incercare de replica la F-16,

dezvoltat in cooperare cu Pakistanul ). Nu a trecut mult timp si specialistii chinezi au realizat o linie de productie a clonei motorului AL31F. Acum, chinezii inlocuiesc motoarele rusesti Saturn Lyulka AL-31F cu WS-10A (tractiune 13.200 kgf), de productie indigena, intrucat considera motorul WS-10A ca fiind superior celui rusesc.

In configuratia de vanatoare, J-10, care are o greutate maxima de 19 t, este inferior noilor versiuni de F-16, in special datorita razei mici de actiune a rachetelor aer-aer cu care este inzestrat. Rachetele cu care este dotat J-10 sunt PL-8 ( bataie 15 km ), PL-11 (cu cap de cautare Selenia Aspide, similar cu cel de pe AIM-7 Sparrow), PL-12 (bataie 65 km). In afara de clonele chinezesti, avionul mai e inzestrat si cu R-73 (bataie 40 km) si R-77 (80 km) originale de pe MIG-29.

J-10 B, foto: defenseindustrydaily.com

Ca vanator bombardier, J-10 poate cara 6.000 kg de bombe si de rachete in cele 11 puncte de acrosaj, fiind echipat totodata cu o centrala de armament moderna capabila sa gestioneze si lansarea armelor inteligente. Varianta de inarmare in aceasta configuratie include rachete de croaziera anti-nava C-802 (bataie 350 km ), racheta antiradiolocatie YJ-91 (bataie maxima 120 km), cu focos de cautare in banda larga de frecvente, similara AGM-88 HARM.

Desi au reusit sa inzestreze Fortele aeriene chinezesti cu 160 de avioane J-10, inlocuind flota de J-7 (clone de MIG-21), China este inca in cautare de piete de desfacere, tintind inlocuirea vechilor avioanele F-16A/B, in principal pe piata Asiei de Sud. Singurul stat care a inlocuit o parte din F-16 existente, cu 36 de F-20 (versiunea de export a lui J-10) a fost Pakistanul. Pretul unui J-10 este de 41 milioane USD.

In iulie 2010, Coreea de Sud si Indonezia au decis sa participe la realizarea proiectului noului avion multirol KFX, o alta clona a lui F-16. Acesta ar trebui sa aiba performantele avionului F-16 Block 60 (realizat de SUA special pentru Emiratele Arabe Unite, o versiune Block 52 cu radar AESA). In cadrul acestui proiect, coreenii intentioneaza sa aplice multe din solutiile utilizate la realizarea avionului supersonic de antrenament KAI T-50 Golden Eagle (greutate 13.000 kg ).

De altfel, 60 de avioane T-50 cu simpla comanda (denumite FA-50) propulsate de motorul F412-GE-400 (motorul de pe Gripen sau unul din cele doua de pe F/A-18E/F Super Hornet, tractiune de 6.000 kgf) au fost modificate si introduse in dotarea aviatiei coreene, inlocuind KF-16. Ele sunt echipate cu radarul

EL/M-2032 (proiectat initial pentru Lavi si montat de israelieni pe J-10 si pe MIG-21 Lancer).

Avioanele FA-50 sunt capabile sa dezvolte o viteza maxima de Mach 1,5 si sa care 3.000 kg de bombe sau rachete. Pretul unui KAI T-50 este de 30 milioane USD. KFX va lua la bord o cantitate dubla de bombe sau rachete decat FA-50 si va costa mai putin de 50 de milioane USD. Coreea de Sud spera sa introduca ininzestrare 150 de KFX si tot cam atatea si Indonezia.

 

(Valentin Vasilescu)

Un articol, corectnews