Arhive zilnice: martie 25, 2012

IAR-121 “Configuratia Pajura” – o idee viabila de cercetat pentru INCAS

Standard

..sau de ce nu si pentru ARCA?..

Fiind primul meu articol, am hotarat sa abordez o idee proprie prezentata prima data pe site-ul deviantART in luna august 2011 si mai tarziu ca un reply pe acest site, este vorba de o configuratie de zbor numita de mine « Pajura », folosind cateva schite ale unui fictiv posibil aparat de zbor supersonic militar, numele ales fiind IAR-121, « one to one », facand referire la pozitia aripilor, adica « una la/pe una ».

Desi fusesm rugat mai de mult de GeorgeGMT sa scriu un astfel de articol, am ezitat pentru ca asteptam o « confirmare » a viabilitatii unui astfel de concept. Si iata ca ea a venit, din Japonia, via Massachusetts Institute of Technology, ideea fiind de fapt de origine…germana.

Prezentat in 3 variante (Alpha si Beta fiind bimotoare iar Gamma este mono), acest concept din start incearca sa raspunda unora dintre cele mai stringente probleme actuale ale aparatelor de zbor supersonice militare, fie ele de vanatoare sau cargo: frictiunea (drag) si coeficientul « stealth ». Dupa cum se observa in respectiva imagine (creata cu Windows Paint pentru ca nu sunt chiar un specialist in software de tip CAD, scopul fiind doar de arata  caracteristicile, ele fiind cu titlu de prezentare si nu neaparat la o anumita scara cat mai aproape de realitate), « Pajura configuration » este de fapt un…biplan supersonic « invizibil » cu 4 aripi suprapuse in perechi, unite la varfuri, varianta Alpha fiind favorita mea deoarece mai contine un element cu totul nou : inversarea cu 180 grade a directiei motoarelor (care au in comun un singur canal de evacuare a gazelor sub presiune) pentru a putea ascunde duzele de admisie ale aerului rece intre aripi (acesta este un element « stealth » tinand cont si de faptul ca lamele turbinelor sunt complet ascunse fara a necesita grilaje de disipare a undelor radar sau complexe forme ale canalelor de admisie)  si totodata de a reduce distanta parcursa de aer la turbine, castigandu-se astfel si spatiu in interiorul aparatului ce poate fi folosit in schimb pentru armament, avionica sau combustibil.

 

Un avantaj major il constituie « disparitia » ampenajelor din « coada » aparatului, cunoscute pentru faptul ca au creat destule probleme designerilor avioanelor de lupta de generatia 5 cu privire la capacitatile « stealth ». Desi suprafetele mobile de pe cele 4 aripi sunt arhisuficiente pentru a asigura controlul pe cele 3 axe, este posibil si chiar recomandabil crearea unor mici suprafete de control verticale, situate paralel intre aripi. Motivele sunt mai multe : in primul rand adauga integritate structurala aripilor (deja fiind prezent avantajul unirii la varfuri), o mai buna manifestare a « efectului Coanda » precum si mascarea/inglobarea/combinarea mecanismelor de servodirectie ale suprafetelor de control din aripi (din nou, element « stealth »).

La aceste 3 variante am adaugat si mici bonusuri. In special e vorba de conceptul « jagged leading edge » (muchie de atac zimtata), inspirat din natura (e vorba de pene zimtate de mici dimensiuni aflate la bufnite care, prin « ruperea/disiparea »  undelor de soc de pe muchiile aripilor permit acestor pasari sa atace fara a face zgomot). Bineinteles, unghiurile acestor zimturi demonstreaza clar ca am incercat combinarea caracteristicilor de atac atat ale aripilor delta cat si trapezoidale fara a mai fi nevoie de mecanisme complexe pentru «swing wing » precum la F-14 Tomcat, F-111 Aardvark sau B-1B Lancer. Singura problema necunoscuta a acestor aceste muchii de atac zimtate propuse este legata de felul cum se pot disipa nu numai undele de soc dar si cele radar, stiindu-se deja ca exista avioane de vanatoare ce folosesc suprafete zimtate insa peste cele « normale » pentru a proteja zone mai expuse din punct de vedere a reflexiei radar, cum ede exemplu cazul Dassault Rafale care prezinta astfel de « fierastraie » chiar si in interior duzelor de admisie a aerului in motor pe langa cele deja pozitionate pe aripi sau pe corpul aparatului.

Un alt bonus este prezenta posibila a celor 3 palete de tractiune vectoriala deja studiate in conceptul Rockwell-MBB X-31. Iar ca un al treilea bonus, am indus ideea de noi tipuri de canarduri mai mici, aflate in paralel si ascunse, deoarece se observa in schita ca prin pozitia celor 4 aripi aflate mai spre spate la variantele Alpha si Beta (repet, sunt doar cu titlu de prezentare, aceasta pozitie putand fi modificata ca in cazul versiunii Gamma), e nevoie de candarduri sau LERX (preferabil similare cu cele ale SR-71 Blackbird din motive de « invizibilitate »).

Si acum, istoria…mai veche dar mai ales recenta a biplanului cu aripi unite la varf.

Primul care a studiat posibilitatea unui biplan cu aripi unite la varf a fost celebrul inginer german de aeronautica Adolf Busemann, nimeni altul decat cel ce a propus prin anii ’30 aripa in sageata « swept wing » si care a lucrat si la dezvoltarea conceptului supersonic numit « area rule ».

De fapt, printre metodele de reducere a frictiunii in regim supersonic, biplanul lui Busemann e destul de cunoscut pentru ca unda de frictiune este micsorata prin interferenta undelor de soc si de expansiune ce se genereaza intre aripile biplanului. Este cunoscut ca unda de frictiune a fost minimalizata la pozitia undei de soc generata intre spatiul muchiei de atac pana la muchia aflata la jumatatea aripii.

Pentru confirmarea acestui fenomen, s-au studiat doua cazuri : Cazul 1 este exact biplanul lui Busemann iar in Cazul 2 s-a pastrat aripa inferioara insa cea superioara a fost modificata incat sa fie considerata aprope plata. In Cazul 1 s-a confirmat ca unda de soc aproape a disparut complet la interferenta dintre cele doua aripi.

Recent, in luna martie, o echipa formata din Qiqu Wang si Rui Hu de la MIT precum si Antony Jameson de la Stanford University au anuntat un studiu ce a cuprins nu mai putin de 700 (da, sapte sute) variante de aripi biplane, pe baza proiectului de transport supersonic numit Misora (“cer” in limba japoneza, acronim pentru « MItigated SOnic-boom Research Airplane ») al laboratorului Obayashi apartinand de Universitatea Tohoku. Acest concept japonez a demonstrat nu numai ca teoria lui Busmann privind scaderea coeficientului de frictiune este corecta, dar mai ales, in functie de configuratie, disparitia aproape totala a sonic-boom-ului prin anularea reciproca a undelor de soc, precum si reducerea cu 85% a efectelor respectivelor unde resimtite la sol! Cu alte cuvinte, urmasului lui Concorde se intrezareste la orizont iar aplicatiile militare sunt evidente.

Se poate observa clar ca pozitia pasagerilor (precum si ampenajele verticale), mai ales in cazul avioanelor militare de tip cargo, nu este obligatorie deasupra ci efectiv intre aripi, nefiind nevoie de o modificare substantiala a tipurilor de cargo deja existente in dotarile diferitelor armate. Asa ca sa nu fim surprinsi daca in viitor vom vedea un concept C-130 Hercules sau C-27J Spartan avand patru aripi si lipsa totala a ampenajelor  din spate! Putem adauga faptul ca frictiunea in cazul conceptului Misora este conform spuselor cercetatorilor japonezi chiar de doua ori mai mica decat la Concorde.

Privind dosarul pdf cu studiul profesionist facut de japonezi http://www3.u-toyama.ac.jp/cfdlbmd/Biplane_Jpass.pdf, considerand ca acest concept de biplan cel mai probabil va fi de viitor si se va afirma ca o alternativa supersonica la subsonicul « blended wing body », cred ca INCAS trebuie sa ia in considerare posibilitatea studierii unor concepte militare si civile, atat pentru avioane de vanatoare cat si cargo bazate pe acesta. Am convingerea ca mizand pe capacitatile INCAS de a aprofunda acest subiect, Romania poate deveni un actor important in acest domeniu aeronautic, avantajele stiintifice, economice si militare fiind evidente.

Surse :

http://web.mit.edu/newsoffice/2012/supersonic-biplane-0319.html

http://www.ifs.tohoku.ac.jp/edge/publications/ifs-biplane.pdf

http://www.ad.mech.tohoku.ac.jp/yamazaki/MOVIE/busemann.html

http://www.ifs.tohoku.ac.jp/edge/Yamashita-web/research.html

http://www.aviationweek.com/aw/blogs/aviation_week/on_space_and_technology/index.jsp?plckController=Blog&plckBlogPage=BlogViewPost&newspaperUserId=a68cb417-3364-4fbf-a9dd-4feda680ec9c&plckPostId=Blog%3Aa68cb417-3364-4fbf-a9dd-4feda680ec9cPost%3A34774a3f-c046-4283-9443-c9b258c3ab60&plckScript=blogScript&plckElementId=blogDest

http://www.evz.ro/detalii/stiri/pasarea-phoenix-supersonica-973222.html

RomaniaTricolor

Unirea Basarabiei cu Tara Mama, 27 Martie 1918

Standard

“În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia, acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România”.

Romanii din Transnistria-harta etnica

FOTO:

http://www.agentia.org

Incepand de astazi, RomaniaMilitary va publica, in fiecare zi, cate un articol dedicat acelei zile superbe, acelei bucati de pamant romanesc, groaznic oropsita. Vom arata cine suntem si de unde venim, noi romanii pe care Bunul Dumnezeu ne-a asezat intre Prut si Nistru si vom mai spune ca rautatile si nenorocirile abatute peste noi nu ne-au omorat inca.

Prin amabilitatea domnului Viorel Dolha

Totul despre Transnistria

Transnistria- ,,Ţara noastră de dincolo de Nistru”

Ţara nimănui

Transnistria în sens geografic este delimitată de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului şi litoralul de 150 km al Mării Negre.Prin români transnistrieni înţelegem însă pe toţi cei de dincolo de Nistru, cuprinzând Podolia şi mergând până la Nipru ba chiar Don, în Crimeea, Caucaz şi Siberia.

Începuturile întinderii marginii estice a românităţii la est de Nistru se regăsesc în simbioza dintre tyrageţi (geţii de la Tyras sau Nistru), deci între supuşii lui Burebista care la gurile Bugului stăpânea Olbia şi romanii ale căror urme se găsesc la tot pasul.

Din vremuri foarte vechi a început între români şi ruteni sau ucrainieni un vădit proces de interpenetraţie etnografică şi demografică continuat în decursul veacurilor prin colonizări şi emigrări ale acestor două rase. Stăpânirea cnejilor bolohoveni se afla pe cursul râului Sluci şi pe Bugul superior care sunt şi cei care îi vor preceda pe cazaci. Istoricul ucrainian V.B.Antonovici scria în 1885 că nici dreapta nici stânga Nistrului ,,nu a aparţinut nici principilor halicieni nici altor principi ruşi”. Lupta corp la corp cu triburile slave şi turaniene nu va împiedica realizarea statului moldovean în sec.XIV, principatul de la Baia alăturîndu-se altor aşezări româneşti mai vechi, unele răspândite până în Polonia şi Volhinia. Între voievozii bolohovenilor mai cunoscuţi sunt Alexandru din Belţi şi Gleb al lui Ieremia. Încă la debutul mileniului al II-lea, această romanitate era destul de puternică, surse scandinave din veacul XI semnalând prezenţa ,,blakumenilor” dincolo de Nistru, iar o cronică veche rusească menţionează pe aceiaşi ,,volohove” în zonă.6 În Crimeea ne întâmpină la 1287 un Crăciun, la 1280 o ,,unguroaică Mărioara” de la Caffa, iar în sec.XV ,,ungurii” Radu, Stanciu, Stoica în aceeaşi colonie7, elementul românesc cunoscând iată din excesul său de vitalitate şi fenomenul de diasporă.

La 25 mai 1455 orăşenii din Cetatea Albă nemulţumiţi de acţiunile piratereşti ale genovezilor din castelul Lerici de la gurile Niprului pun stăpânire pe această fortificaţie şi îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducătorii cetăţii.

Podolia epocii lui Ştefan cel Mare este socotită de N. Iorga ca aparţinând ,,de fapt nimănui” deşi succesiv ţinuse nominal de cnejii tătari, Marele Cnezat al Lituaniei şi Polonia. Pe nesimţite s-a născut o Moldovă ,,nouă” dincolo de Nistru cu sate din ce în ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupată de Moldova între 1455-1475.

Cazacii români

Ştefan Bathory într-o scrisoare către înalta Poartă arată că întinderile dintre Bug şi Nipru erau populate cu o adunătură de oameni compusă din poloni litvani, moscali şi români. Cazacii sunt strânşi dintre moscali şi români.8 Prin denumirea de cazac, tătarii înţelegeau vagabond. Hatmanul lor Dumitru Vişnovieţchi se cobora dintr-o soră a lui P.Rareş. A pretins şi scaunul Moldovei.9 După Ioan Vodă cel Cumplit, cazacii vor năvăli în Moldova de mai multe ori aducând cu ei ,,Domnişori” -fii adevăraţi sau închipuiţi de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioară ai Moldovei.

Ioan Nicoară Potcoavă a fost primul hatman ales de întreaga Sece Zaporojeană. El va reuşi să ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei şi acelaşi noroc si-l vor încerca şi alţi români din fruntea cazacilor: Alexandru şi Constantin Potcoavă10, Petre Lungu, Petre Cazacu. Rangul suprem de hatman al cazacilor îl vor mai deţine dintre românii transnistrieni Ion Grigore Lobodă, Tihon Baibuza, Samoilă Chişcă, Ion Sârcu, Opară, Trofim Voloşanin (Românul), Ion Şărpilă, Timotei Sgură, Dumitru Hunu şi eroul legendar al cazacilor în lupta pentru independenta Ucrainei, Dănilă Apostol. Pe tot parcursul sec XVI – XVIII, înalte ranguri printre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lobădă, (în Pereiaslav), Martin Puşcariu (în Poltava), Burlă (în Gdansk), Pavel Apostol (în Mirgorod), Eremie Gânju şi Dimitrie Băncescu (în Uman), Dumitraşcu Raicea (în Pereiaslav) comandantul Varlam Buhăţel, Grigore Gămălie (în Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (în Raşcov), Petru Apostol (în Lubensc). Alţi mari comandanţi de unităţi căzăceşti dintre ,,dacii transnistrieni” sunt: Ţopa, Scapă, Ţăranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Desălagă, Drăgan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, Turculeţ, Chigheci, Grigoraş, Bogdan, Radul, Focşa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. Mulţi din ei vor fi semnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 165411, iar alţii precum generalul Ciorbă şi coloneii Mândra, Ghinea şi Brânca vor intra în servicul Rusiei.

Domnii Moldovei au stăpânit Transnistria

După ce în 1574, Ion Vodă Armeanul pomenea de ,,ţara noastră a Moldovei de dincolo de Nistru”, după ce în 1602 boierii 13 vorbesc de neamurile lor de peste Nistru, Ghe. Duca devine la 1681 ,,Despot al Moldovei şi Ucrainei”14 împlinind pe lângă rolul de domnitor al Moldovei şi rostul de hatman15 şi administrator al Ucrainei, unde în vremea aceasta se vor scrie şi acte redactate în româneşte.16 Dacă până acum doar hotarul etnic depăşise Nistrul, Duca va duce şi hotarul politic în zona transnistreană având în stăpânire toate teritoriile dintre Carpaţi şi Nipru. După el au mai deţinut conducerea Ucrainei, Ştefan Movilă, Dimitrie Cantacuzino şi Ene Drăghici iar cu mari funcţii au fost şi Simeon Paliş şi Sandu Colţea.

Consecinţă a stăpânirii lui Duca Vodă (care a ridicat curţi domneşti la Ţicanova pe Nistru şi Nimirov pe Bug) Moldova continuă până la 1765 să administreze şi malul stâng al Nistrului.

Importantele centre ale Transnistriei erau Movilăul, Dubăsari, Silibria, Iampol, Jaruga, Raşcov, Vasilcău. În noua oblastie formată de ruşi la Oceakov (la a cărei construcţie Petru Şchiopu participase cu 15.000 salahori şi 3.000 care) au primit în sec. XVIII pământuri boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sabău, Cananău, Crăciun, Pascal, Hagilă, Săcară, Nicoriţă, Ghenadie, Dodon, Zurucilă etc. Cetatea a fost cerută de Mihai Viteazul la 1600 şi apărea încă de pe atunci, ca fiind unul din oraşele Moldovei). Într-un recensământ din 1793, între Nistru şi Bug din 67 de sate, 49 erau exclusiv romăneşti.

Bugonistria

Biserica transnistreană subordonată din vechime bisericii române

Ţinutul gravita şi bisericeşte spre Moldova, astfel la 1657 mitropolitul Sucevei hirotoniseşte pe Lazăr Branovici ca episcop la Cernigov.20 Într-un act dat la Thighina în 1769 se face următoarea precizare privind subordonarea bisericească: ,,mitropolitul Proilavei (Brăilei), al Tamarovei (Reniului), al Hotinului, al tuturor marginilor Dunării şi al Nistrului şi al întregii Ucraine a hanului”.21 În câteva rânduri ţinutul dintre Nistru şi Bug a intrat sub jurisdicţia episcopiei Huşilor. După 1792 (dată la care ruşii ating Nistrul) Transnistria va aparţine bisericeşte de Ecaterinoslav în fruntea căreia însă era românul Gavril Bănulescu-Bodoni care după anexarea Basarabiei va reuni sub aceeaşi mitropolie Chişinăul, Hotinul şi Oceacovul ,,fiindcă în ţinutul Oceacovului precum şi în Basarabia locuiesc moldoveni, vlahi, greci, bulgari şi colonişti de diferite neamuri, iar ruşi sunt foarte puţini”. Din 1837 se va înfiinţa eparhia Chersonului şi Tauridei cu reşedinţa la Odessa.22 Pe malul stâng al Nistrului şi pe alocuri şi în stepa Chersonului până la Bug, erau aşezări în care fiinţau cam 100 de biserici moldoveneşti, iar tot sudul Rusiei până aproape de Kiev era în stadiul de colonizare abia cu două decenii înainte de răpirea Basarabiei.

În 1717 domnul Moldovei, Mihai Racoviţă, atestă printr-un act o dăruire de moşie făcută peste Nistru lui Apostol Leca.

Capitala unei ţări poartă numele unui român transnistrean

Ruşii vor ajunge în 1772 la Bug, în 1792 la Nistru şi în 1812 la Prut. La fiecare din aceste etape Rusia avea şansa să obţină clauze privind dreptul supuşilor creştini rămaşi sub suzeranitate turcească să se mute între graniţele ei pentru a-i coloniza. Ţarii doreau ca sudul Ucrainei să nu rămână nepopulat. Astfel la 1739 Constantin şi Dumitraşcu Cantemir (urmaşi ai celui ce la 1711 a trecut cu sine Nistrul 4.000 moldoveni) conduceau voluntarii moldoveni în luptele cu turcii şi încheiau la 5 septembrie o convenţie cu Rusia obţinând recunoaşterea independenţei ţării.25 La retragerea ruşilor aceştia au luat cu ei pentru colonizări peste 100.000 de suflete.

Ecaterinei a II-a ne-ar fi mutat pe toţi la est de Nistru

La 1769-1774 la curtea Ecaterinei a II-a se făceau proiecte de ,,transplantare a populaţiei amânduror Principatelor”, iar la 1792 se raporta că au fost aşezaţi între Nistru şi Bug ,,două treimi din locuitorii Moldovei” fiind vorba că acestei ,,Moldove Noi” să i se dea autonomie şi domn pe A.I.Mavrocordat.26 Acordând scutiri de serviciu militar şi dări, acoperind cheltuielile de călătorie, asigurând autonomie, biserică românească, magistraţi români, şcoală de limbă populară, tipărire de cărţi în limba română şi chiar pecete cu capul de zimbru, Ecaterina a II-a atrăgând deja români din principate şi Transilvania reuşeşte la 1783 să aşeze chiar dincolo de Bug 2.000 de familii cu 15 biserici româneşti.27 Se făceau colonizări chiar şi în jurul Kievului dar şi în sudul Rusiei, aducându-se câte 25-40 de familii pentru o aşezare. Ciobanii din Ardeal s-au aşezat în Crimeea, la Marea de Azov până în Caucaz sau în Dombas. Salariaţi din direcţia oficiului de studii sub conducerea lui A.Golopenţia în cercetările etnografice şi folclorice efectuate dincolo de Bug între 1942-1944 găsesc în oraşul Melitopol de la Marea de Azov, unicul restaurant din localitate cu numele de Bucureşti. Bătrânii spuneau că fiecare familie primise 50 ha, două perechi de boi, scutiri pe 50 de ani, şi că sosiseră din sudul Basarabiei.

Cu gust pentru numele antice, Ecaterina a II-a va construi puternice fortăreţe pe malul stâng al Nistrului: Tiraspol în faţa Tighinei şi Ovidiopol în faţa Cetăţii Albe.29 Marea majoritate a transnistrienilor fiind români, aceeaşi Erhani, Soltani, Buşilă, Codreanu, Munteanu, Braşoveanu, Ardeleanu, Eşanu vor fi mâna de lucru la ridicarea Odessei, dar şi printre fruntaşii locali. Bănulescu e cel care sfinţeşte temelia oraşului Odessa şi contribuie la planul de organizare al oraşului, iar Manole e menţionat ca arhitect pe lângă guvernator. Pe firmele Odessei apăreau ciobotarul Ştirbei, croitorul Sturza, restaurantul Catargi, iar suburbia ,,Moldovanca” populată cu români va deveni un oraş întreg cu peste 40.000 de locuitori.

Românii pun bazele culturii ruse

În 1796 la Dubăsari ori Movilău s-a tipărit primul volum de versuri în limba română (versuri originale şi traduceri de I.Cantacuzino).31 În 1799 rusul Pavel Sumarcov notează că în Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubăsari, Mălăieşti majoritatea locuitorilor sunt moldoveni.

Cultura românească a influenţat şi cultura ucrainienilor şi ruşilor prin românii ce şi-au găsit rosturi în Rusia. Petru Movilă a devenit mitropolit al Kievului şi întemeietorul Academiei ruseşti. Călugărul român Paul Berândă este întemeietorul lexicografiei ruseşti. Milescu Spătaru pe lângă activitatea diplomatică şi ştiinţifică a fost învăţătorul lui Petru cel Mare. Dimitrie Cantemir a depus o rodnică activitate ştiinţifică fiind şi consilier intim al împăratului. Herăscu (Hirăstov) a fost literat şi întâi curator al universităţii din Moscova.33 Dosoftei va ajunge episcop al Azovului, Antonie ( trecut peste Nistru împreună cu cei peste 100.000 moldoveni la 1739) a devenit mitropolit de Cernigov şi Bielgorod. Mihail Strilbiţchi din Moldova îşi va muta tipografia la Dubăsari apoi la Movilău. Ioan Silviu Nistor în ,,Istoria românilor din Transnistria” mai aminteşte de un român Turcu ca autor al codului penal rusesc, de Mihail Voloşaninov ca organizator al Ministerului de externe rus şi Grigore Voloşeninov (Românul) de asemenea diplomat al Rusiei.34 Literatura rusă recunoaşte că poezia rusească modernă începe cu Antioh Cantemir. Prin D.Cantemir, prin Spătaru Milescu (care în China la popasuri dă comandă cazacilor să îi cânte ,,Dunăre,Dunăre”), prin Leon Donici şi alţii capătă nişte mari oameni de cultură.

În 1737 se năştea în Rusia, Nic Bantânş Camenschi urmaş de boier moldovean ce va deveni membru de onoare al Academiei ruse şi universităţii.36 Mihai Frunză geniu militar al Armatei Roşii, mort în 1925 la 40 de ani, este cel al cărui nume l-a purtat capitala R.S.S.Kirghiză (Frunze) şi Academia militară a URSS. Acesta se născuse în Turkestan, urmare a unor colonizări ale basarabenilor şi transnistrienilor în 1878 în regiune.37 În 1854 se stingea la Odessa Al.Sturza, filozof al religiilor. N.Donici a întemeiat în 1908 la Dubăsarii Vechi, Observatorul de astronomie fizică.38 Guvernul rus refuză oferta lui Mihail Stroescu (fratele filantropului V. Stroescu) de a finanţa deschiderea unei catedre de limba română la Universitatea din Odessa.

Academicianul sovietic L.S.Berg, afirma: ,,Moldovenii ce locuiesc în Moldova, Basarabia şi până în guberniile învecinate, Podolia, Herson, iar într-un număr mai mic în gubernia Ecaterinoslav sunt români”, iar Take Ionescu privitor la Rusia ,,este duşmanul nostru natural”.


-va urma-

Viorel Dolha