Arhive zilnice: martie 14, 2012

Ford B-Max, un mic gigant tehnologic „made in Romania”

Standard

Monovolumul Ford produs la Craiova a debutat, cu surle și trâmbițe, la expoziția de la Geneva. Producătorul îl recomandă drept „cel mai avansat model de clasă mică din Europa“. Cum inovațiile costă, și prețul va fi unul „avansat“.

Faimosul B-Max oltenesc a fost una dintre atracțiile ex­poziției de la Geneva, iar reacțiile presei in­ternaționale par să îl recomande drept un virtual bestseller al clasei monovolumelor. Uşor de zis, mai greu de făcut, dacă luăm în calcul că actualul lider al segmentului, Opel Meriva, se află de ani buni în această postură și are o mulțime de motive să nu se teamă de competitori. Ei bine, tocmai pentru a putea emite pretenții fondate, inginerii de la Ford au înghesuit în micul B-Max cam toată tehnologia disponibilă în acest moment în cadrul concernului american. E drept, mașina are în varianta de top echipamente care te pot duce cu mintea către clasa premium.

Pornind de la sistemul inovativ de deschidere a ușilor care, prin eliminarea pilonului B, asigură un acces extrem de facil către habitaclu, trecâd apoi la SYNC, interfața de conectivitate cu ajutorul căreia pot fi controlate vocal telefonul mobil, sistemul audio sau alte elemente de comandă, și ajungând la „Active City Stop“, dotare cu ajutorul căreia mașina poate evita coliziunile la viteză redusă, B-Max are cu ce se mândri. În pachetul tehnologic, există și funcția apel de urgență.

Compact și versatil

Partea frontală a mașinii este dominată de grila trapezoidală, caracteristică pentru Ford, completată armonios de blocuri optice care se arcuiesc până deasupra aripilor. Conform oficialilor Ford, suprafaţa tridimensională a lateralelor caroseriei „ajută la evitarea unui aspect înalt, butucănos, care este obişnuit la această clasă de automobile, şi include o abordare nouă şi unică a curburilor“. Aceste caracteristici sunt, ca de fiecare dată când vorbim despre design, supuse subiectivismului. În realitate, B-Max face parte din familia vehiculelor care ori te seduc de la prima vedere, ori îți displac. Doar că, odată intrați în mașină, până și cei mai pretențioși critici pot descoperi elemente menite să le domolească aversiunea. Zona în formă de aripă a panoului de bord superior, care se întinde către portiere, şi consola centrală proeminentă, care „curge“ spre spaţiul dintre scaune dau un aer aparte, modern.

Scaunele din spate, divizate într-o proporţie de 60/40, pot fi pliate printr-un mecanism simplu, „dintr-o mişcare“. Chiar și scaunul pasagerului din față poate fi rabatat, creând astfel o platformă plată de încărcare întinsă din faţă până la nivelul hayonului. În acest fel, în B-Max pot fi introduse pachete cu o lungine de până la 2,35 metri. Fișa vehiculului indică o înălțime a plafonului mai mare cu 12 cm decât în cazul modelului Fiesta, acest element majorând semnificativ spațiul pentru cap și picioare. Cel mai important exponent al gamei de propulsoare alimentate cu benzină este noul motor EcoBoost de 1 litru în trei cilindri, cu puteri de 100 CP sau 120 CP. Tot la categoria „benzinare“ trebuie incluse unitățile Duratec de 1.4 litri – 90 CP sau 1.6 litri – 105 CP. Acesta din urmă poate fi combinat cu transmisia automată cu şase viteze, PowerShift, cu dublu ambreiaj. Variantele diesel includ unitățile Duratorq TDCi de 1.5 litri – 75 CP și 1.6 litri – 95 CP. Propulsorul de 1.5 litri este o noutate absolută în gama europeană Ford și afișează un consum de 4,1 l/100 km.

Datele comparative puse la dis­po­ziție de Ford arată că, în timp ce propulsorul EcoBoost 1.0 – 120 CP are un consum de 4,9 l/100 km și emisii CO2 de 114 g/km, concurenți precum Opel Meriva EcoFLEX 1.4 – 120 CP sau Renault Grand Modus 1.2 TCe100, consumă 5,7 l/100 km emițând 134 g CO2/km, respectiv 6 l/100 km și emisii de CO2 de 139 g/km.

……………………………………….

Ce treaba are un blog militar cu Ford Craiova?! Ce ne intereseaza pe noi ce fac aia pe acolo?! In mod clar ne intereseaza! Mii de locuri de munca directe si in viitor zeci de mii de locuri de munca in industria orizontala, exporturi de miliarde de euro, cu valoare adaugata mare si daca totul merge bine, o a doua investitie tip Dacia-Renault, in Romania.

Mai multi bani la buget, mult mai  multi chiar, iar asta inseamna o sansa, o posibilitate de achizitii pentru aparare, poate si aici sunt chiar prea optimist, de ceva productie militara in tara pe filiera Ford.

Oricum astfel de investitii sunt mama economiei si trebuie sa le salutam cu toata bucuria.

Un articol preluat din revista Capital.

MIG-29 face to face cu fiabilitate, pretul si competitia

Standard

Povestea noastra incepe in urma cu trei ani, cand Myanmar (cunoscuta si sub numele de Burma sau Birmania), s-a hotarat sa-si cumpere ceva avioane multirol noi. Tinand cont ca regimul din Myanmar este un pic dictatorial si are obiceiul sa-si mai omoare din cand in cand opozitia si ceva cetateni, se afla sub embargoo in privinta cumpararii de arme.

MIG-29A

Dar aceste probleme nu au creat dileme morale celor doua tarii care si-au oferit avioanele spre achizitie. Rusia cu MIG-29 si China cu FC-1. Pe motiv de performanta Myanmar-ul a ales varianta ruseasca, in defavoarea FC-ului chinezesc, desi pretul era aproape dublu. Dar, presupuneau myanmarezii (sper ca asa se scrie), calitatea si capacitatile aparatului erau superioare. Asta in contradictie cu reputatia destul de proasta a MIG-ului 29, in privinta mentenetei si a pretului de operare, de aproximativ 5 milioane $/aparat/an.

Problemele MIG-29 sunt deja cunoscute si tin in primul rand de fiabilitatea motoarelor, foarte cunoscute pentru putinele ore de zbor reusite( vezi refuzul Indiei in cadrul MMRCA cu MIG-35), numarul destul de mic de ore disponibile pe aparat, undeva la 2500h la primele modele si spre 4000 (asa zic rusii), dupa unele modificari structurale, pretul mare de operare/ora de zbor, etc.

FC-1/JF-17-Wikipedia

Rusia in schimb trage cu dintii de pastrarea in stare de functionare a companiei producatoare, nevrand sa ramana intr-un singur constructor, Suhoi. Asa ca, atat MIG cat si Suhoi, fac acum parte din aceeasi companie, detinuta de stat si anume United Aircraft, desi Suhoi este profitabila si are contracte pentru export, in timp ce MIG este falita si nu prea are contracte. In disprare de cauza Rusia a comandat MIG-29K pentru singurul sau portavion si mai are drept client India, tot cu varianta K. Insa in linii mari, clienti de MIG-29, s-au reprofilat pe SU-30. Algeria, Malayesia si altii se uita cu mult mai multa incredere la varianta Suhoi 30, decat la MIG-29 sau urmasii sai.

 

MIG-29K

La momentul intrarii in dotare, MIG- 29 a fost gandit pentru aproximativ 100h/an, la un total de 2500h de zbor, problemele au aparut cand India sau Malayesia au zburat aproape dublu cu el. Nu-i vorba ca si Rusia a fost nevoita sa tina la sol flota de 29 de cateva ori si daca ne gandim la MIG-27 indian putem concluziona ca avioanele rusesti imbatranesc urat, cum s-ar spune. Pur si simplu odata cu trecere aniilor si cresterea numarului de ore zburate, menteneta si probabilitatea crescuta de accidente ii albesc accelerat pe propietari.

O alta problema a MIG-29 este competitia acerba, care in ultimii ani a crescut considerabil, lovind in, si asa, subredul pretsigiu al aparatului. Din China vine, la preturi aproape la jumatate, FC-1 si varul sau pakistanez JF-17, dar cel mai mare pericol pentru supravietuirea MIG-ului este F-16 si in mod indirect F-35!

Desi poate parea ciudata aceasta…competitie, in realitate nu este deloc asa. F-16 produs in peste 4400 de exemplare, de peste 35 de ani, este un avion bun, fiabil, ieftin de operat, usor upgrad-abil si cu o reputatie excelenta. Un batran cal de razboi, operat de foarte multe natiuni, cu un numar mare de producatori de piese, dar cel mai important: FOARTE DISPONIBIL PE PIATA DE AVIOANE, in varianta second-hand! Foarte multe F-16 dcenta ca numar de ore zburate se gasesc de vanzare la preturi de 10-15 milioane de dolari, cu up-grad-uri incluse. Si daca oferta actuala vi se pare mica sau nesatisfacatoare, stati linistiti, US Air Force se gandeste la voi! Sute de F-16 asteapta in desert si prin hangarele Garzii Nationale Americane, basca in US Air Force, gata sa ia drumul vreunui client, la preturi extrem de promotionale. Practic americanii le dau si gratis, cu conditia minima sa le vopsesti macar la ei si sa le schimbi cauciucurile!

F-16…orice varianta va trece prin minte

Ori un F-16 zboara macar 8000 de ore, are o reputatie excelenta, din punctul de vedere al sigurantei, ieftin de operat si disponibil in cantitati industriale imediat. Si aici intervine si F-35 JSF, in blestemul MIG-ului-29!

Odata cu inceperea intrarii in dotare, in SUA si nu numai, a F-35 si mai multe F-16 vor deveni disponibile pentru vanzare, iar numarul de Figthing Falcon pe piata va fi mare si constant mult timp de acum incolo, pana la inlocuirea lui totala de catre F-35, adica cel putin 20 de ani.

Asadar, pe langa problemele cu care s-a nascut, MIG-29 are si multi dusmani naturali. JF-17 si FC-1, ieftine si disponibile, F-16 sh ieftin si foarte disponibil, la care se adauga propriul sau frate vitreg: Suhoi! Daca Rusia va reusi sa-l tina in viata pana la aparitia unei nise, unei oportunitati, poate un model nou si mai putin scump, vom vedea. Dar deocamdata unul dintre cei mai faimosi constructori de avioane din toate timpurile este in faliment si traieste din pomana fratelui mai mare Suhoi si din modernizarea actualei flote rusesti de aparate.

Iar la toate aceste probleme se mai adauga si viteza cu care Rusia pierde clienti si piete traditionale de armament, piete care, in urma cu doar cativa ani, erau  cvasicaptive pentru industria rusa de aparare. Irak, Libia, posibil Siria si Iran. Doar primele doua inseamna aproape 10 miliarde de dolari, la care se adauga alte miliarde pierdute deja in Iran. Asadar nu doar MIG are probleme ci intreaga industrie militara rusa. In concluzie, poate scapa, poate nu, oricum ar fi pacat ca MIG-29 sa fie ultimul avion construit de de celebra uzina.

 

sursa: strategypage