Arhive zilnice: noiembrie 17, 2011

Ucraina in preajma disolutiei economice

Standard

Va urma si disolutia acestui stat artificial al carui popor cu greu se poate numi ucrainean? Catastrofa economica pe buza careia Ucraina sta din 2008 se pare ca va arunca tara intr-un haos economic si social terifiant, sau poate mai rau va antama pentru totdeauna suveranitatea tari in favoarea fosteicolege de Uniune Sovietica, Rusia.

Falimentul tarii vecine este inevitabil, spun la unison politicieni si economisti, actuali sau fosti. Astfel Ucraina a ratat acordul cu FMI, iar institutia financiara i-a blocat transele de imprumut. Principalii creditorii ai tari, FMI si Rusia, si-au retras sprijinul, primul din motive de nerezolvare a problemelor macroeconomice agreate la semnarea acordului, iar Rusia din cauze mai pamantesti, si anume din dorinta de a readuce fosta colonie( gubernie, din perspectiva Moscovei) sub ascultarea metropolei, prin infometare!

La intrebarea cand va intra Ucraina in default ( incetarea de plati) fostul ministru de finante ucrainean Igor Umaski raspunde scurt: decembrie!

„Nimeni nu mai are nicio îndoială că al doilea val al crizei a venit atât în economia lumii, cât şi în cea a Ucrainei. Din luna septembrie, Banca Naţională a Ucrainei ţine disperată cursul grivnei din contul rezervelor de aur, Trezoreria statului are probleme serioase în a asigura îndeplinirea la timp a obligaţiilor, soldul negativ al balanţei de plăţi creşte rapid, depozitele în grivne se reduc, dobânzile pentru creditele overnight au sărit la 25-30% (în cazuri extreme şi la 40%) pe an. În aceste condiţii, programul cu FMI este absolut necesar pentru Ucraina”, a explicat fostul ministru de finanţe, într-un articol publicat în revista „Levâi bereg” (Malul stâng – trad.rusă).

In momentul in care o banca central sustine cursul prin vanzare de aur din rezerva strategica monetara, este ultimul semn al metastazei economice, si in general acceptat, semnul unei disperari vecine cu nebunia. Vanzarea de aur mai inseamna si distrugerea viitorului monedei nationale si amanetarea tarii catre o alta putere politica si monetara. Cum accesul Ucrainei catre UE este doar o simpla gluma, singura putere politica si financiara capabila sa sustina totusi natiunea este Rusia…

Discutile intre FMI si Ucraina, desfasurate in aceasta luna, vizau elibererea a doua transe din imprumutul agreat in valoare cumulata de 3 miliarde $, au obtinut insa fix…zero! Iar sansele ca ucraineni sa mai vada bani de la FMI, in cadrul actualului accord, sunt la fel de mari ca sansele Bucurestiului sa organizeze Olimpiada din doua mii nus’tu cat, varianta Oprescu.

„În cadrul acrordului de împrumut pe doi ani între Ucraina şi FMI toate resursele şi condiţiile au fost epuizate. Colaborarea în cadrul acestei etape poate fi considerată încheiată. Este nevoie de un nou acord cu termene şi condiţii noi”, a declarat preşedintele Centrului reformelor de piaţă din Ucraina, Vladimir Lanovoi, citat de Economiceskie novosti.
Vladimir Lanovoi continua: „Ucraina nu poate rezista fără credite, deoarece termenele de plată a împrumuturilor interne şi externe vin la fiecare două-trei luni, şi nici balanţa valutară, nici bugetul nu sunt pe excedent. Asta înseamnă că ţara nu are resurse şi că are nevoie de noi credite pentru a le stinge pe cele vechi. Şi deja nimeni nu ni le dă. Singura sursă rămâne Rusia. Ce ajutor financiar ne va acorda şi pe cât timp ne va ajunge nu se ştie deocamdată. Dacă guvernul Ucrainei va face cedările pe care le doreşte Rusia, atunci vor veni banii. Dacă guvernul nu va fi de acord cu condiţiile Federaţiei Ruse, va veni defaultul. Falimentul poate surveni chiar în decembrie”.

Fostul ministru de finante Igor Umanski este chiar mai pesimist declarand: „în ritmul actual în care se cheltuiesc rezervele de aur doar pentru menţinerea cursului de schimb (de dezvoltare, stimularea economiei etc. nici nu poate fi vorba) cele 4 miliarde de dolari care au mai rămas sunt suficienţi doar pentru o lună şi jumătate! Vom rezista până la Anul Nou! Dar ce va fi mai departe? Vom găsi o comoară? Se va încheia criza? Mai degrabă, abia va începe să-şi intre în drepturi. Pieţele de împrumut vor deveni şi mai puţin accesibile. În continuare, în primăvară vor începe primele plăţi către FMI pentru sumele accesate deja. Cu ce le vom achita? Nu avem bani să le achităm fără un nou program şi fără o nouă finanţare de la acelaşi FMI!”.

 

Agentia de rating Fitch avertizeaza la randul sau ca intrarea in incapacitate de plata poate fi doar o chestiune de zile! De zeci de zile mai exact!

Desi nu putem sa nu zicem “Doamne ferste si pazeste!”, un dezastru economic este urmat intotdeauna de un dezastru social. Deja capacitatea Kiev-ului de a face fata platilor interne, salarii si pensii, este serios zdruncinata, si nici macar inflatia mare nu a putut ajuta guvernul sa plateasca, macar nominal sumele datorate. Pe piata valutara, acolo unde se vede de fapt slabiciunea unei economii, dezastrul poate surveni in orice moment.

Ce si cum va afecta Romania un eventual default al Ucrainei?! Sau ce conditii va pune Rusia pentru a sprijini fosta gubernie?! In mod sigur va pirde si ultima farama de suveranitate statala si probabil ca nici macar in aparenta Ucraina nu va mai fi nimic in fata Rusiei. Cum va reactiona jumatatea vestica a tarii, cunoscute fiind simpatiile pro UE ale acestei parti a populatiei, la un mars triumfal rusesc prin intreaga Ucraina?! Va reusi Kievul sa ramana capital tuturor teritorilor asupra caruia astazi este suveran, sau anumite parti se vor dezlipi si vor urma traiectorii hiperbolice?!

Articol scris cu ajutorul extrem de important al domnului Virgiliu Culiceanu

 

Deoarece problema Basarabiei nu-mi este straina si am vazut ca domnul Virgiliu Culiceanu si-a adus contributia la acest articol, as dori sa fac si eu cateva comentarii si completari pe acest subiect, dar putin dintr-o alta perspectiva.

Ucraina este un subiect sensibil, atat din punct de vedere al istoriei romanilor din est cat si din punct de vedere geostrategic.

Nu cred ca ne-am dori o disolutie a Ucrainei intr-un nou imperiu rus, chiar daca ar fi o oportunitate istorica sa incercam readucerea la tara mama a ceea ce-am pierdut in 1940 si apoi din nou in 1947. Desi nu ne este bine cu Ucraina, cred ca mai rau ne-ar fi fara Ucraina, deoarece ne-am invecina direct, din nou, cu o putere care ne-a perceput intotdeauna pe noi, romanii, ca un obstacol in calea implinirii visului panslavismului nascut pe vremea lui Petru cel Mare, continuat in perioada sovietica si inca viu in mintile multor factori decizionali de la Moscova.

Este adevarat, Ucraina poarta mare parte a raspunderii pentru ceea ce s-a intamplat in RASS Moldoveneasca in perioada interbelica si apoi in Basarabia, N. Maramuresului si al Bucovinei , dupa 1940 si fuge de recunoasterea acestei vinovatii ca “dracul de tamaie”. Ucraina este prinsa intre statutul de victima a perioadei interbelice in fata URSS si avantajele aduse de castigarea  celui de-al 2-lea razboi mondial ca parte componenta a URSS si mai apoi maximizate in timpul lui Hrusciov, care a facut un cadou frumos dar si otravit Ucrainei.

Ucraina nu este interesata de revenirea R. Moldova la Romania, asa cum a si declarat, deoarece ar putea deschide drumul catre o re-unificare a restului Basarabiei si N.Bucovinei cu Romania.  Motivele de mai sus stau la originea deselor accese de isterie ale diferitelor “voci avizate” de la Kiev sau Odessa cu diferite ocazii.

De asemenea, Ucraina are un cuvant greu de spus in privinta Transnistriei, asa cum a dovedit-o si in timpul razboiului de pe Nistru! Insa nu este de acord sa recunoasca Transnistria, pentru ca asta ar insemna condamnarea pactului Ribbentrop-Molotov si a consecintelor sale (printre care si rapturile teritoriale asupra Basarabiei, N.Bucovinei, Galitiei si a N.Maramuresului de la Romania, Cehoslovacia si Polonia), pe baza caruia a inceput acum 20 de ani razboiul de secesiune de pe Nistru. Si nici nu doreste sa o inglobeze, deoarece ar putea destabiliza regiunea Odessa creand un nou focar de instabilitate, care ar constitui inca un piron in cosciugul sau ca tara, alaturi de problemele cu minoritatea rusa din zona sa estica, din Crimeea sau cu rusinii din Zakarpatia (N.Maramuresului istoric) precum si cu nationalistii, mare parte catolici, din zona Lvovului. Ideal pentru ucraineni ar fi perpetuarea situatiei de acum, pe cat mai mult timp posibil.

Cu privire la subiectul Transnistriei, iata parerea pe care am expus-o in mai multe randuri, comentand anumite articole din presa romaneasca:

  • Spatiul Bug-Nistru ar trebui partajat pentru ca astfel s-ar ajunge la un echilibru:
  • Rusia are nevoie de dominatie acolo pentru a crea enclave prin care sa ancoreze atat R. Moldova cat si Ucraina in arealul sau de influenta
  • Ucraina vrea Transnistria pentru a-si securiza controlul asupra Odesei si Bugeacului si implicit asupra Dunarii
  • R. Moldova si Romania trebuie sa pacifice zona ce poate redeveni o zona de conflict la granita. In plus, ar exista un atu ce poate fi adus la eventuale negocieri pentru integrarea R.Moldova in UE, unirea cu Romania sau retrocedarea teritoriului romanesc luat in 1940. Fara Transnistria nu mai avem nimic si se poate sa pierdem si ce ramane „romanesc” din Basarabia. Sa nu uitam ca fiecare concesiune facuta Ucrainei le-a dat curaj pentru a cere altele noi!

Gasiti mai multe despre aceste lucruri, mai ales d.pd.v. istoric pe:

http://www.princeradublog.ro/atitudini/marius-zgureanu-spre-aducere-aminte/

Este foarte probabil ca Ucraina sa fie prinsa intr-o miscare centrifuga, asa cum arata multe analize, printre care si a domnului Dan Dungaciu, si atunci va trebui sa faca niste alegeri, in functie de ceea ce va dori sa pastreze intre granitele sale.Rezulta 2 variante principale si derivate ale acestora:

1.)      Fie incearca sa se deplaseze rapid catre UE, incercand sa salveze ce poate din regiunile estice si Crimeea si presand rezolvarea situatiei din Transnistria pentru ca Romania sa nu dea veto aderarii sale pe problema frontierelor din 1940 (lucru realizabil deoarece tratatul de frontiera cu Ucraina a fost facut pe 10 ani, dupa care se innoieste automat la fiecare 5 ani daca nici una din parti nu s-a razgandit ). In acest caz Rusia ii va crea o situatie de cosmar, atat economic cat si din punct de vedere al sigurantei interne (posibil razboi civil) si va face tot posibilul sa redobandeasca zona de influenta si s-o extinda pana la gurile Dunarii, bazandu-se tocmai pe Transnistria, Odessa si Crimeea si ridicand problema minoritatii rusesti din N. Maramuresului, care ar putea constitui o noua enclava.

2.)      Se repliaza rapid intr-o colaborare stransa cu Rusia, caz in care va trebui sa faca fata unei reactii dure a UE, SUA si mai ales a Romaniei si a nationalistilor de la Lvov pana la Kiev. In acest caz risca sa piarda, alaturi de suveranitate, ceea ce a dobandit dupa 1940 in partea sa de vest. Insa castiga o perspectiva economica stabila, atat cat este posibil in noua CSI si pastreaza Crimeea, Odessa, Transnistria si provinciile estice, cu perspectiva de a reface, cu prima ocazie si sub aripa Moscovei, ceea ce a facut in 1940.

Probabil ca multi romani ne dorim ca ciuntirea din 1940 sa fie reparata iar Romania re-intregita. Dar ar fi bine sa ne dorim ca si Ucraina, cu cateva mici pierderi teritoriale ce decurg din anularea pactului Ribbentrop-Molotov, sa supravietuiasca acestei incercari, ramanand independenta fata de Moscova si jucand cartea Europei.

 

Tot ceea ce imi doresc este ca, daca aceste previziuni se vor implini, Romania, prin conducatorii, diplomatia si armata sa, sa fie pregatita si la inaltimea momentului istoric, luptand din toate puterile, prin decizii inspirate, pentru repararea erorilor trecutului si nedreptatilor istoriei fara a repeta greselile sau a face altele noi ce pot fi fatale natiei romane! Asa sa ne ajute Dumnezeu!

 

Cu respect,

Marius Zgureanu

 

Surse:Revista Capital

Multirolul construit in Romania

Standard
Inainte de a citi acest material trebuie sa va ganditi la cateva lucruri: inchipuiti-va ca cele scrise mai jos s-ar referi la IAR 95, sau ca ar fi planurile Guvernului de relansare a industriei aeronautice romanesti. Poate nu totul este realizabil, poate articolul este de un optimism… german(adica, daca muncim, sigur putem), insa mai mult de jumatate, si probabil substantial mai mult de jumatate sigur s-ar putea realiza. Nu cititi acest articol prin prisma necesitatilor financiare, pentru ca nu de bani duce Romania lipsa, ci de inteligenta si patriotism printre conducatorii nostrii!Asadar cititi-l si visati ca am avea oamenii capabili si devotati Tarii, in functii de conducere.

Ma numesc Marius Zgureanu, sunt inginer IT&C si am fost inca din scoala generala pasionat de domeniul militar si in special de cel al aviatiei. Desi in ultimii ani am avut foarte putin timp pentru aceasta pasiune, citind doar sporadic anumite stiri din domeniu, am petrecut cateva zile studiind blog-ul dumneavoastra, pe care-l gasesc foarte interesant, intretinerea lui necesitand pasiune si implicare!

In consecinta, m-am hoatarat sa va trimit continutul unei scrisori pe care am adresat-o de curand CSAT, MAPN, ROAF, comisiei de aparare a senatului,Departamentului de Arme precum si altor institutii, scrisoare legata de achizitia de avioane multirol de catre Romania.
Sper sa o gasiti suficient de interesanta pentru publicare si dezbatere.

Dincolo de aspectele tehnice ale proiectului de aeronava, trebuie considerat si impactul economic, ce ar putea deschide Romaniei anumite usi catre tehnologii de ultima ora in aeronautica si industria militara, inclusiv in domeniul electronic si SW.
Ideea de baza este deschiderea unui centru de productie aeronautica, initial sub licenta Lockheed, a unor variante modificate ale avionului de lupta F16 FightingFalcon. In contextul parteneriatului strategic cu SUA, Coreea de Sud, Japonia si poate in curand cuTurcia si Israel, colaborarile si transferurile de tehnologie ar putea fi mai usor realizate.
Daca am putea grefa pe aceasta linie de productie si un centru regional de cercetare, intretinere si imbunatatire a aparatelor produse de Lockheed precum si, la nivel militar, a unui centru de antrenament pentru Europa de E si SE (capacitate deja pusa in valoare de antrenamentele cu partenerii din Israel si SUA), am reusi sa cream la nivel economic mii de locuri de munca de inalta calificare, care ar ajuta probabil si unele initiative strategice sau private din domeniu (ex. ARCA), ce vor contribui si la cresterea PIB, compensand astfel costul destul de piperat al licentei initiale si al investitiilor.

Sunt constient ca acest material contine o nota de amatorism, datorat partial lipsei de informatii de un anumit nivel si a lipsei de expertiza in domeniul economic, insa sper sa ramana cat de cat interesant in ciuda acestor neajunsuri.

Deoarece am observat ca in urma vizitei domnului Presedinte Traian Basescu si a delegatieiromanesti in SUA se are in vedere cumpararea unui numar de 24 de avioane de lupta multirol F16 Fighting Falcon noi, putandu-se cumpara apoi inca un lot de 24-26 de aparate pe masura ce MIG-ul 21 Lancer este retras din serviciu, aceasta decizie deschide calea catre noi oportunitati pentru inzestrarea aviatiei de lupta romanesti dar si pentru industria romaneasca de aparare:

A.) Necesitatea inzestrarii aviatiei romane cu un avion de lupta multirol de generatia a 5-a,  pentru obtinerea suprematiei aeriene, face rentabila productia sub licenta, in tara a unui derivat al F16, dupa modelul Taiwan-ului, Coreei, Japoniei si Turciei:

  1. Primele 24 de avioane F16 Falcon ar putea fi achizitionate in varianta biloc, de antrenament. Aceasta achizitie, disponibilitatea Bulgariei si Croatiei de a participa la acelasi program precum si existenta a cateva sute de aparate F16 in fortele aeriene ale altor state din regiune (Polonia, Turcia, Israel, Grecia, Egipt, Italia) ar putea face rentabila achizitia unei licente de productie a unei versiuni modificate a F16 in Romania (dupa strategia Taiwanului, Japoniei, Turciei sau Coreei de Sud), precum si ulterioare colaborari de modernizare a flotei existente (dupa modelul MIG21 Lancer) pentru apropierea de standardele F35 Lightning II si extinderea duratei de exploatare cu inca 10-15 ani. Pe masura ce productia noului model se apropie de finalizare, cele 24 F16 biloc ale lotului initial (urmate de lotul 2) pot fi retrase treptat in misiunea de antrenament avansat, inlocuind IAR 99 Soim (similar cu folosirea F5 E Tiger biloc de catre Turcia), sau pot fi retrase in momentul achizitiei de F35.
  2. Noul derivat din F16 se poate baza pe versiunea XL, in curs de modernizare la NASA cu dotarile Block 50, versiune care este mult mai stabila aerodinamic, are masa utila crescuta si suprafata portanta mai mare decat modelul standard. Cu cateva modificari si modernizari, modelul XL ar putea fi un echivalent al Eurofighter sau F15 E:
    1. Modificarea prizelor de aer pentru semnatura radar redusa (vezi F35) si eliminarea sensibilitatii la aspirarea de impuritati de pe pista (indepartarea de sol a prizei de aer)
    2. Reproiectarea unui tren de aterizare mai robust, care sa faca fata si unor sosele, piste intretinute sumar sau nebetonate
    3. Modificarea formei botului si a unor sectiuni ale aripii si fuzelajului pentru a reduce semnatura radar, dar fara a prejudicia performantele aerodinamice
    4. Adaugarea unui al 2-lea motor, similar programului taiwanez AIDC F-CK-1 Ching-Kuo, ar duce la cresterea performantelor de interceptare. Se impune si o crestere generala a dimensiunilor avionului cu aproximativ 20%-30%
    5. Cumpararea licentei pentru motoare capabile de “supercruise” (F35 sau Eurofighter), adica regim supersonic fara postcombustie

f.Modificarea ajutajelor pentru a permite tractiune vectoriala si semnaturi termice si radar reduse

  1. Folosirea unui radar mai performant decat varianta actuala de pe F16 (ex.F35, F15 sau F22 Raptor )
  2. Crearea unor compartimente interne in fuzelaj pentru 4-6 rachete sau bombe, in scopul reducerii semnaturii radar la echiparea minima de lupta.

i. Adaugarea unor ampenaje orizontale de control in fata aripilor principale, pentru a creste manevrabilitatea

j. Reducerea costului de intretinere si exploatare prin modularizarea pieselor si blocurilor componente, dupa modelul SAAB

  1. Productia armamentului de bord sub licenta romaneasca si cu colaborare israeliana.

B.) Necesitatea inzestrarii aviatiei romane cu un avion de antrenament compatibil cu F16/F35/Eurofighter Typhoon, F22 Raptor, Grippen:

  1. varianta ar fi exploatarea transferului de tehnologie pentru interceptorul derivat din F16, pentru a crea pe aceeasi platforma un nou avion de antrenament supersonic, continand insa doar o parte din inovatiile interceptorului. Exemple : programul F-5E TigerII, transformat de Turcia in avion de antrenament supersonic; programul avionului de antrenament KAI T-50 Golden Eagle, derivat din F16 si produs in Corea.
  2. Cea mai interesanta varianta este folosirea F16 dubla comanda, din lotul initial de 24 de bucati propus spre achizitie, lot ce poate fi apoi modernizat si completat cu productii ulterioare, sub aceeasi licenta.
  3. Reproiectarea IAR 99 Soim cu elemente ale F16, ca solutie ieftina, necesitand remotorizare, introducerea de noi materiale in structura si re-echipare completa. Cu anumite modificari ale aripii si derivei ar putea zbura si in regim supersonic

 AVANTAJE :

  • Crearea in Romania a unui centru de productie, intretinere si imbunatatire a unor aparate de lupta F16 si derivati ai acestora  ar rentabiliza costul licentei de productie si ar repune pe picioare industria aeronautica romaneasca, creand mii de locuri de munca la nivel national.
  • Fabrica din Romania ar putea fi profitabila daca nu se rezuma doar la comenzile interne, de maxim 120 de bucati, ci va produce si pentru alte state interesate din zona, cu acordul SUA, bineinteles. De asemenea, producerea sau modernizarea unor avioane de antrenament pe baza aceleiasi licente si a unui numar mare de componente comune, ar amortiza mai rapid costurile licentei.
  • Utilizand forta de munca locala, costul de productie al aparatelor F16 modificate ar putea fi cu 30-50% mai scazut decat cel din fabrica Lockheed, trebuind insa depasit un minim al productiei pentru a compensa costul licentei.
  • Pe termen mediu si lung, reprezinta o investitie in tehnologie avansata in domeniu, ceea ce poate oferi Romaniei un avantaj competitiv in domeniul aeronautic si ar repozitiona tara noastra pe harta cercetarii aeronautice, un domeniu in care avem traditie dar si o inzestrare nativa.
  • Centrul regional de intretinere ar ieftini costurile de exploatare si modernizare al aparatelor F16 ale fortelor aeriene din regiune, fiind un beneficiu pentru bugetele tuturor tarilor ce au achizitionat acest tip de aeronava.
  • Crearea, pe langa centrul regional de intretinere, a unui centru regional (Europa de E si SE) de antrenament NATO pentru F16, atat simulat cat si real, beneficiind de varietatea terenului din Romania, déjà apreciata de pilotii israelieni, ar ieftini de asemenea costurile antrenamentului pentru toate tarile partenere, facilitand schimburile de experienta.
  • Pentru urmatorii 20 de ani, se pot produce, repara si moderniza aparatele F16 din inzestrarea intregului flanc estic si sud-estic al NATO : Polonia, Turcia, Grecia, Italia, Israel si probabil in curand Bulgaria, Croatia, Muntenegru,Macedonia, Albania si R. Moldova .Este clar ca F35 vor inzestra in loturi reduse tarile din zona, majoritatea aparatelor F16 fiind mentinute in serviciu inca 15-20 de ani.
  • Deoarece Turcia are si ea capacitate de productie F16, sunt posibile colaborari de modernizare si productie, intr-un joint-venture, esential fiind si aportul de noua tehnologie din partea Israel si SUA !
  • Un alt atu, in fata SUA de aceasta data, este ca vor trebui sa disloce mai putine forte aeriene in aceasta zona, pentru a proteja elementele scutului antiracheta, esentiala fiind insa mutarea unei escadrile F22 Raptor sau F35, penru a sprijini fortele aeriene romane pana vom avea operative primele avioane F35.
  • O parte din tehnologie, poate fi folosita si in domeniul civil sau pentru impulsionarea programului spatial, cum ar fi si colaborarea cu ARCA pentru IAR111.

Inchei aici cu speranta ca macar cateva idei din acest material sa va fi retinut atentia, deoarece sunt convins ca multe dintre ideile de aici se regasesc si in strategiile de inzestrare pe termen mediu si lung ale fortelor aeriene romane.

Marius Zgureanu