ISTORIA ARTILERIEI ROMANE (II)

ARMELE ARMATEI ROMANE: RACHETE ANTITANC DIRIJATE

 

Prima racheta antitanc dirijata, a aparut in inventarul militar in anul 1945. Ea se numea X7 PANZERABWEHRRACHETE si era de fabricatie germana (Germania in acele vremuri, era un inovator in domeniul militar. Dupa razboi, tehnologia germana s-a regasit in toate armatele dominante ale lumii), ea putand penetra orice blindaj existent la acea data, la o distanta maxima de 1200 m. Racheta antitanc dirijata a reprezentat un mare pas inainte in tehnologia militara, fiind totodata un nivel superior in lupta permanenta dintre proiectil si blindaj.

 

Si pentru Armata Romana, rachetele antitanc au reprezentat un mare pas inainte, adaugand un plus de eficienta covarsitor, Artileriei. Sistemele pe careRomaniale-a avut, erau complexe si moderne pentru acei ani, cu nimic inferioare sistemelor similare NATO.

Primul sistem de acest fel de la noi a fost 3M6 SCHMEL-BONDARUL- (AT-1 SNAPPER), de fabricatie sovietica. Acest sistem era totodata primul din inzestrarea Pactului de la Varsovia, fiind initial montat pe autovehiculul de teren GAZ-69 (ce incepand cu anul 1957 se va fabrica la Campulung-Muscel, sub denumirea de IMS). In inventarul Armatei Romane, Bondarul a aparut in anul 1961 (la doar un an de la debutul sau in armata sovietica!), montat fiind pe sasiu de GAZ-69, iar ulterior, incepand cu 1964, el va veni montat pe automobilul blindat BRDM-1.

AT-1 montata pe GAZ 69a

La data intrarii in inzestrare “Bondarul” instalat pe GAZ-69, era cunoscut sub denumirea de 2P-26. Sistemul utiliza racheta cu incarcatura cumulativa, dirijata prin fir (ceea ce era foarte modern in acele timpuri), 3M6. Racheta era usor de recunoscut fiindca avea ampenaj mare si varf ascutit, fiind capabila sa strapunga blindaje groase de 300 mm, la o distanta maxima de 2 km. Era o racheta foarte performanta, neexistand la acea data, blindaj care sa-i poata rezista. Racheta avea o viteza maxima redusa, de aproximativ 110 m/s, iar durata de traiect la distanta maxima de 2 km, era de aproximativ 20 s. Interesant este faptul ca era ghidata prin fir de catre operatori, cu ajutorul unui joystick, inclusiv de la 30 m de instalatie.

Pe GAZ-69, erau montate 4 rachete cu sistemele de ghidaj aferente, intreaga instalatie avand greutatea de 2370 kg si o lungime de 3,85 m.

Din anul 1964, sistemul SCHMEL a intrat in inzestrare montat pe autovehiculul blindat BRDM-1, ce avea o greutate de 5,85 tone, lungimea de 5,7 m si era amfibiu, ceea ce-i permitea sa se deplaseze pea pa cu viteze de 8-9 km/h, avand un echipaj format din operatorul la sistemul de dirijare si soferul. Sistemul a fost cunoscut sub numele de 2P-27, avand in componenta sa cea mai moderna racheta antitank 3M6, care avea diametrul de 136 mm, diametrul aripilor de 750 mm, lungimea de 1150 mm, greutatea de 24,5 kg. Distanta maxima operationala era de 2 km, iar distanta minima de tragere de 600 m; putand perfora blindaj la unghi de incidenta de 90/60 de grade, de maxim 300 mm.

Sistemului antitanc SCHMEL i-a urmat in Armata Romana, 9 K11 MALYUTKA (AT-3 SAGGER), un sistem foarte bine cunoscut si cu larga raspandire in lume.

Romania a avut in dotare (si mai are inca), 3 tipuri de instalatii MALYUTKA. Prima instalatie de acest tip a aparut in dotare pe la jumatatea anilor *60, fiind de tipul 9 P110, montata pe transportorul blindat BRDM-1. De asemenea, in aceeasi perioada, a intrat in dotare sistemul mobil de lansare portabil 9 P111, masina de verificat rachete inainte de lansare si cea de antrenament pentru ochitori 9 F66.

Masina de antrenament pentru ochitori 9 F66 era foarte moderna pentru acele timpuri, fiind dotata cu tuburi catodice si relee, un ecran pe care se putea executa dirijarea simulata a rachetei la distanta de tragere aleasa si cu o anume directie de deplasare a tintei.

Racheta 9 M14 MALYUTKA era moderna, ea avand incarcatura cumulativa, fiind dotata cu un sistem de dirijare prin fir (asemanator cu cel de la SCHMEL) si un giroscop pentru mentinerea pe traiectorie. Cu toate acestea racheta avea un traiect pe tinta destul de mare, de aproximativ 30 de secunde, ceea ce era un dezavantaj, fiindca permitea tintei vizate sa se camufleze cu fum sau dupa obstacole; un inconvenient major dealtfel, care a marcat intreaga cariera a acestei arme. Un alt inconvenient era faptul ca racheta nu era eficace sub 500 m, neatingand viteza necesara penetrarii blindajului maxim. Dirijarea rachetei se facea de catre operator printr-un joystick, fiind destul de complexa si dificila. Ca urmare operatorul RAD, pentru a atinge nivelul de pregatire optim necesar, trebuia sa execute minim 2500-3000 de lansari simulate in instalatia 9 F66.

Din anul 1973 au intrat in dotare variantele modernizate: 9 M14M, ce avea dirijare manuala redusa, timp mai redus de zbor; 9 M14P ce avea sistem semiautomat de dirijare a rachetei la tinta, putere de patrundere in blindaj de 460 mm si capabilitate impotriva blindajelor reactive.

Insa, cea mai moderna varianta de productie sovietica pe care armata noastra a avut-o in dotare, a fost cea montata pe transportorul BRDM-2 (Boievaia Razvedivatelnaia Dozornaia Masina –masina de lupta de cercetare si patrulare), ce putea transporta 4 oameni protejati de un blindaj de 10 mm la partea frontala. BRDM-2 are un motor pe benzina GAZ-41 de 140 CP (18,2 CP/t) si o greutate de 7,7 t. Instalatia de lansare 9 P122 era echipata cu 14 rachete 9 M14M, iar instalatia 9 P133 cu rachete 9 M14P in numar de 16/18 bucati.

Romania a asimilat in fabricatie (ca de altfel multe tari din cadrul Pactului de la Varsovia) racheta MALYUTKA, la ELECTROMECANICA Ploiesti, reusind sa o si modernizeze cu support francez pe la jumatatea anilor *90. Este interesant faptul ca in perioada 1993-1995, Romania a cochetat cu ideea achizitionarii din Franta a rachetelor HOT si MILAN, intentie ramasa nefinalizata. Cu toate acestea racheta MALYUTKA modernizata cu francezii de la Euromissile, a fost un hibrid intre racheta originala sovietica siMILAN, purtand denumirea de MALYUTKA M2T. Aceasta racheta era net superioara celei sovietice si cea mai moderna de acest tip la acea data, avand doua incarcaturi in tandem, fiind capabila sa distruga blindaj reactiv de pana la 900 mm. Nu se stie cu siguranta cate si daca au fost achizitionate, dar se intentiona ca ele sa doteze MLI-84 M1, ce in final a dispus de racheta mult mai performanta de fabricatie israeliana, SPIKE.

Racheta 9 M14M avea urmatoarele caracteristici: viteza de zbor 120 m/s; greutate la start 10,9 kg; componenta de lupta cumulative; lungime 860 mm; diametrul 125 mm; bataia minima 500 m; bataia maxima 3000 m; putere de patrundere in blindaj- 400 mm la unghi de incidenta de 90 de grade; dirijarea se facea normal prin metoda celor trei puncte.

Transportorul acestui sistem, BRDM-1 (9 P110) avea o lungime de 5700 mm; latime de 2200 mm; greutate pentru lupta cu doi oameni+rachete, de 6000 kg; numarul de ghidaje pentru rachete -6; viteza de tragere de 2 lovituri/minut; camp de tragere vertical de la -4,8/+10,2 grade, camp de tragere orizontal cuprins intre +/- 85,2 grade; viteza pe drum/camp de 75/40 km/h; viteza pe apa de 8-9 km/h.

La noi, acest complex montat pe BRDM -2, se mai afla inca in dotarea bateriilor si divizioanelor antitanc de la nivel regiment de infanterie pana la nivel armata, inclusiv Rezerva General Strategica, cu toate ca in inzestrare a intrat racheta israeliana SPIKE.

Ultimul sistem de productie sovietica achizitionat de catre Romania incepand cu anul 1980, este 9 P113 KONKURS (AT-5 SPANDREL) si se afla inca in inzestrarea unitatilor antitanc, alaturi de rachetele MALYUTKA ce au supravietuit, dar avand perfomante net superioare acestora.Romania a achizitionat se pare, intre 30-40 de asemenea instalatii.

AT 5 Spandrel

KONKURS este un sistem de rachete antitanc dirijate de generatia a II-a, montat pe transportorul BRDM-2 (acelasi ca si la MALYUTKA), avand dirijare semiautomata. Sistemul are si o varianta de lansator portabil 9 M111, fiind asemanator ca performante celui american TOW (unii specialisti sustin faptul ca KONKURS este o copie a rachetei americane), avand o probabilitate de lovire de 90%. Aceasta varianta nu a fost achizitionata deRomania.

Racheta antitanc dirijata KONKURS este amplasata intr-un container de fibra de sticla (instalatia de lansare 9 P148), ce o protejeaza si ii asigura totodata ghidarea initiala. La lansarea rachetei intra in functiune un sistem generator de gaze ce propulseaza racheta cu 80 m/s, iar prin pornirea motorului propriu, viteza este accelerata la peste 200 m/s cu 7 rotatii pe secunda si dirijare automata. Pentru dirijare racheta este prevazuta la partea din spate cu o pastila trasoare care emite in infrarosu; sistemul fiind astfel ochit si mentinut pe tinta, transmitand permanent comenzi prin fir pentru corectarea zborului –operatorul RAD preia comanda si dirijeaza racheta normal.

Racheta KONKURS are urmatoarele performante: viteza de zbor 200 m/s; greutate la start 25,2 kg; componenta de lupta cumulativa; lungime 1150 mm; diametrul 135 mm; bataia minima 75 m; bataia maxima 4000 m; putere de patrundere in blindaj de 650 mm (950 mm la KONKURS M); durata de traiect de 20 s; numarul de rachete pe ghidaj -5.

Ultimul sistem de rachete antitanc portabil achizitionat de catre Romaniape la inceputul anilor *80, a fost 9 K111 FAGOT (AT-4 SPIGOT). Instalatia de lansare portabila era de tipul 9 P135, deservita de trei militari ce transportau lansatorul in greutate de 22,5 kg si cate doua rachete. Interesant este faptul ca aceasta instalatie, putea in caz de necesitate sa lanseze si rachete de tip KONKURS!

Instalatia de lansare 9 P135 era formata dintr-o racheta FAGOT (viteza de zbor 186 m/s; greutate la start 11,5 kg; lungime 1030 mm; diametrul 120 mm; bataia minima 70 m; bataie maxima 2500 m; putere penetrare blindaj de 480 mm), aparatul de ochire 9 Sh119 si cutia de dirijare 9 S451.Romaniaa achizitionat cateva sute de rachete FAGOT, ce s-au aflat in dotarea plutonului lansare al companiei antitanc din batalionul de infanterie si la compania antitanc a regimentelor de parasutisti.

 

Racheta AT FAGOT

Desi marea majoritate a acestor sisteme de fabricatie sovietica au fost retrase din inzestrare sau sunt stocate, Armata Romana le mai foloseste inca la trageri si instructie, precum sistemul KONKURS.

Ultima achizitie de acest fel a armatei noastre este racheta israeliana SPIKE. Aceasta echipeaza elicopterelePUMASOCAT (SPIKE ER) si masina de lupta MLI-84 M1 (SPIKE LR), dar nu se stie cu siguranta daca exista in inventar si variantele SR (bataie maxima 800 m) si MR (bataie maxima 2500 m). Dupa unele surse neoficiale, se pare ca cel putin varianta SR s-ar afla in inzestrarea FOS.

Nu stim deocamdata care este viitorul acestei arme in Armata Romana. Exista, dar deocamdata nu se afla in inzestrare, un proiect autohton in colaborare cu Israelul, ce ar avea capacitatea de a distruge vehicule blindate usoare, buncare, casemate, etc, denumitSTAR80L. Ce va fi in viitor nu stim cu certitudine, insa daca mergem pe principiul standardizarii (agreat de catre armata noastra), atunci sistemul SPIKE, in toate variantele sale, ar trebui sa devina dominant. Vom vedea insa in viitor ce va fi!

 

Surse: ARTILERIA ROMANA IN DATE SI IMAGINI (Col. Conf. univ. dr. Adrian Stroea; Lt. col. Gheorghe Bajenaru); WIKIPEDIA –Enciclopedia libera; Internet.

Sursa poze: Wikipedia

 

WW

 

 

Rachetele anti-tanc ale Armatei , Spike…

Spike AT, cea mai buna arma anti-tanc din dotarea Armatei Romane

                                                      Spike LR pe trepied

Introdusa in dotare in urma cu cativa ani, Spike este la aceasta ora cea mai moderna racheta anti-tanc din armata si una dintre cele mai bune din lume. Produsa de israelienii de la Rafael, racheta este este de generatie 4++, si a fost integrata, la noi, pe IAR 330 Puma Socat si pe MLI 84M.

MLI 84 M dotat cu lansatorul dual SPIKE. Racheta folosita Spike LR…

Spike este o racheta de tipul fire-and- forget si are un focos HEAT tandem-charged. Poate fi folosita, atat in regimul de fire-and-forget, cat si prin ghidare cu fibra optica. O caracteristica mai “speciala” a rachetei este faptul ca lansata si ghidata prin fibra optica, poate executa si cercetarea campului de lupta, prin transmiterea LIVE de imagini cu ajutorul camerei TV incorporate, si astfel tinta poate fi aleasa dupa lansare sau poate fi schimbata. Deasemenea, in cazul ghidajului manual, bruierea este imposibila si operatorul poate lansa din zone sigure, la adapost de focul inamic.

Armata Romana a introdus pana acum doua sau trei tipuri de rachete AT Spike:

Spike MR- cu raza medie, folosita de infanterie si Fortele pentru Operatiuni Speciale. Acest model are o raza operational cuprinsa intre 200m-2500m. Cu o greutate de 14kg. sistemul are nevoie de doi oameni, si poate avea pana la 4 rachete. Sistemul de cautare si urmarire a tintei este in totalitate la bordul rachetei, astfel ca tripodul de lansare nu necesita propriul sistem, fiind usor de transportat. Exista unele informatii ca in Romania aceasta varianta este déjà folosita de FOS, si va fi in timp arma standard AT a infanteriei romane.

Spike LR-raza lunga, pana in 4000 de metri. Aceasta varianta este montata pe MLI 84M, in lansatoare duble( cate doua rachete), si poate fi deasemenea folosita prin ghidaj sau fire-and-forget. RHA-ul raportat pt Spike LR ar fi de +700 mm. Toate MLI84M au, sau vor avea in dotare, lansatoare Spike.

Spike ER-extra long range, bate la peste 8000m si doteaza astazi elicopterele de atac IAR 330 Puma Socat. Un elicopter poate duce si lansa, la o singura misiune, 8 rachete. Aceasta versiune catareste 34 kg si este folosita de Finlanda inclusiv ca racheta anti-nava. Cu un RHA de +1000mm este cea mai puternica versiune aflata in uz din familia Spike. Dar…urmeaza se pare o versiune cu raza extinsa de pana la 25km ( care ar fi déjà in uz la israelieni), numita Spike NLOS(Non line of sight). Cu o greutate de 70 kg, este gandita sa fie lansata de pe elicopere si nave mici de patrulare sau nave fluviale.

           IAR 330 Puma Scocat cu Spike in dotare. Modelul folosit este ER…

Ce tip de racheta anti-tanc inlocuieste Spike in Armata Romana? Pai in principiu rachetele vizate pentru retragere ar fi Malyutka si Konkurs, in aceasta ordine. Malyutka, una dintre primele rachete AT sovietice, desi modernizata in Romania dupa MILAN-ul frantuzesc, este totusi o racheta slaba. Nu atat racheta cat sistemul de ghidaj prin fir. Inca de la introducerea sa in exploatare, era nevoie de peste 2000 de lansari simulate/operator pentru a avea ceva sanse reala sa nimereasca in poligon niscai tinte.

                                 Spike ER pe lansatorul unui Puma Socat

O mare problema la Malyutka cat si la Konkurs este faptul ca operatorul trebuie sa aiba in campul visual racheta pe intreaga durata a zborului, pentu ghidaj, fiind astfel foarte vulnerabil la focul inamic.

In Romania Maliutka se foloseste astazi pe lansatoare mobile tip BDRM-2, cate 4 rachete pe vechicul la o singura salva.

A doua racheta AT aflata in dotare Konkurs, este considerate o racheta net superioara Maliutka, construita pe modelul TOW. Transportata si lansata dintr-o canistra de fibra de sticla, cu un sistem de urmarire, de catre operator, si ghidare mult mai usor, AT-5 Spandrel(cod NATO) este o racheta decenta si fiabila, insa destul de veche. Este lansata tot de pe BDRM-2, insa aici rachetele sunt depozitate in interiorul vehiculului, fiind extrase de un brat automat pentru lansare.

Tragere cu AT-5 Spandrel(Konkurs) in poligon. 

Ambele rachete sovietice sunt de tipul SACLOS, ghidate prin fir adica. In prezent cam doua treimi din vechiculele lansatoare de rachete BDRM au in dotare Maliutka si o treime Konkurs.

Despre Spike NLOS putem spune ca ar fi potrivita ca racheta anti-nava cu lansare de pe Puma Naval si navele Diviziei de Fluviu! Cum armata merge mai mereu pe standardizare si o cat mai mica diversitate de arme, putem crede ca NLOS-ul se afla sau se va afla candva in vizorul MApN pentru achizitie…

Aripi romanesti : Elicopterele Romaniei…

Arme de razboi – IAR 330 Puma Socat…

                  IAR 330 Puma Socat cu lansatoare de rachete Spike ER                                                   

    Dintre elicopterele pe careRomania le-a fabricat sub licenta, se remarca de departe, IAR-330 PUMA SOCAT.

                                                         IAR 330 Puma Socat

Acest program de modernizare a debutat in anul 1995 si s-a impus ca urmare a dreptului castigat de Romania, la Conferinta Pentru Limitarea Armamentelor Conventionale de la Viena din anul 1990, care “aloca” Armatei Romane un numar maxim de 120 de elicoptere de atac.

Ca urmare a faptului caRomanianu dispunea de elicoptere de atac, programul SOCAT s-a derulat in parallel cu AH-1 RO DRACULA (AH-1W SUPER COBRA, facut sub licenta si pe specificatiile noastre la IAR Brasov; program ce din pacate a fost anulat).

Programul, ce din fericire s-a finalizat cu succes, a dus la modernizarea unui numar de 24 de elicoptere IAR-330 cu Sistemul Optoelectronic de Cercetare si Lupta Antitanc (SOCAT); modernizare ce s-a facut cu suportul firmei ELBIT-ISRAEL. Gradul de implicare al industriei nationale a fost ridicat, firme precum AE Electronics, Simultec, Straero, Comoti si Aerofina, participand cu echipamente, componente si chiar simulatoare de zbor, la dezvoltarea programului. De asemenea elicopterul dispune de echipamente foarte moderne produse de firme de renume, precum: Rafael si Elisra (Israel), GIAT/AXON/LEACH (Franta), GEC Marconi (Anglia), Honeywell/Litton/Mason (SUA).

Modernizarea s-a axat pe urmatoarele obiective:

-cresterea capacitatii platformei in combaterea blindatelor, obiectivelor fortificate si a fortelor terestre inamice;

-adaugarea de capabilitati de supraveghere si cercetare aeriana in conditiile campului de lupta modern;

-posibilitatea de a executa misiuni de escortare si asalt;

-posibilitatea de a executa misiuni de aparare aeriana, incluzand aici posibilitatea acrosarii de rachete AA;

-cresterea nivelului de autoprotectie in mediul inamic (ce la vechiul elicopter era inexistenta), echipamente chaff/flare;

-adaugarea capacitatii de zbor in orice conditii meteo, ziua si noaptea, cu armament modern, de ultima generatie, compatibil NATO;

-reducerea substantiala a incarcarii de lucru a pilotilor, prin adaugarea de senzori de navigatie, elemente sistem electrooptic, de ultima generatie. Elicopterul se bazeaza pe concepte moderne de avionica integrate si databus de comunicare MIL-STD 1553 B –toate echipamentele, sistemele si avionica sunt legate strans la calculatorul central HMRC (Helicopter Multi-Role Computer), pentru comanda si control. Aceasta configuratie permite integrarea sistemelor de bord intr-o retea computerizata gestionata de HMRC.

Elicopterul are o interfata moderna “om-masina”, bazata pe conceptual EFIS (Electronic Flight Instrument System), ce asigura transmisia rapida si eficienta a informatiilor: din campul tactic, functionare echipamente, gestionarea acrosajelor, comunicatii, etc –catre piloti.

Sistemul SOCAT se compune in principal din:

-sistem integrat de comanda si control al zborului, precum si a misiunilor de lupta;

-calculator central pentru controlul si comanda sistemelor;

-databus dual de comunicare 1553 B;

-statii de comunicare V/UHF cu salt de frecventa, secretizate;

-sistem de navigatie INS/GPS integrat;

-sistem HOCAS pentru controlul sistemelor prin mansele de comanda;

-manse GRIPS pentru control armament si element electrooptic (EOP). Acesta este girostabilizat si include sistem de vizualizare in infrarosu (camera termala,FLIR), camera video CCD, sistem telemetric cu laser (LRF) si poate fi comandat de la mansele GRIPS sau se aliniaza dupa linia de vizare a castii pilotului/copilotului.EOPpermite tragatorului sa detecteze, localizeze, identifice si sa stabileasca tintele prioritare.

Odata selectate tintele se activeaza automat functia de autotracking, initiindu-se sistemele de ghidare ale rachetelor AT SPIKE-ER;

-sistem de vizualizare pe timp de noapte NVIS;

-display multifunctional pilot/copilot, format din doua ecrane interactive MFD (Multi-Functional Display) si un ecran central MFCD (Multi-Functional Colour Display), pe care sunt afisate datele de navigatie, datele tactice si imagini ale obiectivelor inamice, starea armamentului de bord si a sistemelor. Harta digitala a zonei avand optiunea de selectare a scarii, pozitia aeronavei, situatia tactica a campului de lupta, relief, obstacole, obiective, etc (toate permitand zborul fara probleme la nivelul solului –zbor MoE –Map of the Earth, cu evitarea obstacolelor si a zonelor inamice), sunt afisate pe ecranul central.

Un echipament deosebit aflat in dotarea SOCAT este casca pilot/copilotHMD(Helmet Mounted Display), de provenientaIsrael. Aceasta dispune de display-uri integrate ce permit vederea pet imp de noapte si afisarea informatiilor de navigatie si tactice esentiale, precum si vizarea si tragerea asupra tintelor cu tunul de bord doar prin simpla privire a acesteia de catre pilot/copilot, fara a mai fi necesara manevrarea elicopterului.

De asemenea elicopterul dispune de o unitate de transfer date (DTS) foarte moderna, ce permite inainte de decolare incarcarea in memoria HMRC a planurilor de misiune prelucrate in statiile de la sol; planuri ce pot fi adaptate si actualizate cu informatii culese in timpul zborului. De asemenea SOCAT are capacitatea de a transmite si receptiona informatii asupra campului de lupta prin semnale radio digitale codificate; toate informatiile au flux liber intre aeronava si statiile de la sol, fara a mai apela la comunicatiile verbale. Elicopterele participante la misiune pot schimba instantaneu informatii legate de o imagine tactica completa a campului de lupta, precum si de la/ si cu, statiile de sol.

Tunul de bord este de tip GIAT THL 20 LT (asemanator celui de pe TIGER) si are urmatoarele caracteristici:

-masa maxima 123kg;

-forta de recul redusa sub 250 daN;

-fiabilitate ridicata a subsistemelor si a software-ului;

-dispune de doua servomotoare electrice ce permit orientarea tunului dupa linia de vizare a castii tragatorului sau a sistemuluiEOP, ce pot opera intre +/-110 grade in azimut si +21/-50 grade in elevatie.

De asemeneaPUMASOCAT poate acrosa doua rachete AA si blocuri de lansare PRND. Dar principala sa arma ramane racheta AT SPIKE-ER, ce poate distruge vehicule blindate si tancuri, la o distanta cuprinsa intre 400-8000 de metri.

Capabilitatile rachetei SPIKE-ER sunt extrem de moderne, facand din IAR-330 PUMA SOCAT o platforma letala; elicopterul putand acrosa pana la 8 asemenea rachete containerizate, usor de montat.

SPIKE este un sistem tactic integrat C4ISR, avand domeniu interactiv, uşor de folosit care oferă:
-limbaj comun şi simplu între diferite forţe (racheta poate fi montata inclusiv pe vehicule terestre fara modificari majore –deci elicopterul poate fi aprovizionat cu rachete de la orice alt vehicul terestru care are montat acest sistem ER);
-creste capacitatea de riposta si atac a elicopterului, racheta fiind agila şi precisa;
-dispune de senzori proprii de cercetare şi  atac;
-autodiagnosticare si incarcare misiune înainte de lansare;
-dispune de management de incendiu foarte avansat, prevenind accidentele, dispunand de sisteme de siguranta si anulare misiune in caz de urgenta;
-este integrabila cu orice capacitatea existenta in reţeaua de comunicaţii a MapN.
Racheta dispune de capabilităţi moderne, precum:
-misiunea şi planificarea acesteia se face automat dar si manual in caz de defectiuni;
- capabilitati de navigatie de tip „Trage si Uita”, minimizand expunerea fortelor proprii si marind sansele de supravietuire in mediul ostil, al elicopterului si echipajului acestuia;
-poate fi folosita cu succes in sprijinul fortelor proprii, in distrugerea diferitelor tipuri de tinte, altele decat cele blindate, racheta avand diferite tipuri de focoase;
-afiseaza automat situaţia sistemului, starea rachetelor, gestionand acrosajele;
-sistemul face automat/manual achizitia ţintelor si aloca pe cele prioritare;
-misiunea poate fi revizuita oricand, in functie de situatia campului tactic intalnita de elicopterele in misiune.
Sistemul poate fi încorporat în forţele speciale şi operaţiuni urbane de război, fiind foarte precis, dar montat pe un trepied usor de instalat in greutate de 30 kg.

SPIKE-ER: racheta de tip „Trage si Uita”; Link fibra optica; senzori electro-optici CCD / IIR sau duali; poate fi echipata cu o varietate de focoase; lungime în canistră-1670 mm, diametru exterior -170 mm, greutate în recipient – 33 kg.

SOCAT dispune de echipamente chaff/flare foarte moderne, de conceptie romaneasca. Acestea sunt destinate contraactiunii procedurale in domeniul radiatiilor electromagnetice in gama infrarosu/ cu incarcatura termica. Distanta de activare este cuprinsa intre 5-10 metri de la lansator, iar persistenta incarcaturii termice/IR este de 10-15 secunde –timp suficient pentru bruiajul rachetelor AA. Fiecare lansator cuprinde minim 30 de unitati.

Cu toate acestea IAR -330 PUMA SOCAT, nu reprezinta decat un hibrid, o combinatie extrem de reusita intre un elicopter de transport si unul de atac. El nu este totusi un elicopter de atac pursange.

Randurile urmatoare, legate de ceea ce-ar fi trebuit sa devina ELICOPTERUL DE ATAC pursange al Armatei Romane, IAR AH-1 RO DRACULA, le scriu cu mahnire si parere de rau, datorita faptului ca acest proiect ar fi adus Romaniei 96 de elicoptere de atac, multe beneficii si locuri de munca, daca s-ar fi concretizat. Sunt convins insa ca si dumneavoastra veti avea un gust amar dupa ce veti citi acest articol!

Acest proiect a debutat odata cu programul SOCAT si s-a desfasurat dupa SPECIFICATIA TEHNICA a MapN, urmand a se fabrica la IAR Brasov, prin acordarea de catre firma Bell Helicopter Textron (SUA), a LICENTEI de fabricatie a elicopterului AH -1 W SUPER COBRA (versiunea cea mai performanta la acea vreme). Deci, punctez inca o data, ACORDAREA LICENTEI, ceea ce insemna foarte mult pentru industria autohtona, aceasta avand astfel acces la tehnologie de varf din domeniul aeronautic!

Cu toate ca negocierile cu firma Bell au fost complexe si s-au incheiat cu rezultate pozitive pentru NOI, din pacate asa cum se intampla mereu in spatiul mioritic, s-au gasit „specialistii” de serviciu din presa si aiurea, care s-au napustit asupra acestei initiative a MapN, de a construi in tara un elicopter de atac ultramodern. Acestia s-au apucat sa „desfiinteze” acest contract, fiindca trebuie sa mentionez, au existat contracte interdependente incheiate si parafate, spunand acelasi lucru: mita, fier vechi, lipsa implicare industrie autohtona, elicopter aflat la sfarsit de cariera (sau „inselat” gugustiucii fiindca COBRA zboara si-n prezent si va mai zbura inca multi ani de-aici incolo), etc. Lucruri cunoscute, repetabile, nu-i asa?

Ciudat cum apar toti „specialistii” astia, atunci cand se vorbeste despre contracte mamut si industria locala!

AH-1 RO DRACULA, cum era el numit de catre FAR, urma a fi realizat in conformitate cu cerintele operationale ale acestora, la IAR Brasov in cadrul unui program de transfer de licenta, scolarizare, asistenta tehnica, livrare de materiale, echipamente, piese de schimb, subansamble, inclusiv program de integrare a fabricatiei. Bell acceptase inclusiv ca Romania sa dezvolte in viitor platforma, ceea ce era absolut extraordinar pentru industria si cercetarea romaneasca. Integrarea fabricatiei in Romania ar fi redus substantial dependenta fata de furnizorii straini, o intretinere usoara si ieftina a elicopterului. Armata Romana ar fi avut astfel in dotare un elicopter de atac foarte performant, ce dispunea de avionica similara SOCAT, fiind total compatibil si standardizat cu acesta.

La o prima evaluare costul per aparat se ridica la 13 milioane de dolari, mult sub cel de 30 milioane pentru Apache (acesta a si fost luat in consideratie pentru fabricare locala, dar industria nationala ar fi avut un grad de implicare scazut –Boeing neacceptand transfer masiv de tehnologie- la care sau adaugat costurile mari de operare), urmand ca Aviatia Romana sa cumpere nici mai mult, nici mai putin de 96 de elicoptere! Da, dragi cititori, 96 de aparate…

Datorita faptului ca 96 de elicoptere de atac in dotarea FAR ar fi reprezentat o forta de descurajare teribila, Romania a fost supusa la mari presiuni externe, in special din partea Rusiei si a Ucrainei, aliatul sau (pe atunci nu eram inca in NATO). Deh, vechile metehne nu se uita, mergandu-se pana acolo in a ne acuza de „pretentii teritoriale” si „supra-inarmare”!!! Asta cu concursul lichelelor bine infipte SUS, de la noi…

Chiar si vecinii, precum Ungaria, Bulgaria, Cehia si chiar Polonia, ne admirau si ne invidiau totodata, pentru REUSITA noastra, unii fiind chiar interesati in a cumpara elicopterul. Am fi ajuns astfel, cu perspective viabile, exportatori de tehnologie inalta. Un vis frumos spulberat insa de incompetenta, servilism si „diplomatie” prost inteleasa si aplicata, asta ca sa nu mai zicem de lipsa de patriotism si aport la INTERESUL NATIONAL.

Da, dragi cititori, INTERESUL NATIONAL! Fiindca, in urma analizelor economice si de perspectiva facute de catre MapN si Ministerul Industriilor (pe atunci), au reiesit urmatoarele avantaje conexe acestui contract:

-ROAF s-ar fi dotat cu 96 de elicoptere de atac noi, la un pret minim de 13 milioane de dolari/bucata; bani ce erau investiti in industria nationala;

-86% din manopera aferenta derularii programului de facea in societati romanesti, precum: IAR Brasov. Turbomecanica (ce urma sa construiasca sub licenta General Electric, motoarele T 700-GE-401, ce aveau o putere instalata de 3380 CP; DRACULA avand doua asemenea motoare), Straero, Arsenalul Armatei, Ratmil, Simultec (urma a construi simulatoarele de zbor pentru DRACULA), Comoti, Aerofina, Aeroteh. Mii si mii de locuri de munca si transfer de tehnologie de ultima generatie, duse pe apa sambetei…Conform studiilor, la fiecare 3 dolari cheltuiti pentru achizitia elicopterelor, 2 dolari s-ar fi intors in industria noastra. Pacat de „trenul” pierdut!

-industria aeronautica romaneasca ar fi beneficiat de tehnologie de varf, modernizari, transfer de know-how si investitii din partea companiilor Bell si General Electric, iar IAR Brasov s-ar fi aliat cu un producator de renume mondial in domeniu (Bell urma sa cumpere 70% din actiunile IAR Brasov); devenind astfel centrul activitatilor acestor companii pentru Europa de Est in ceea ce priveste elicopterele;

-Bell ar fi sustinut IAR Brasov in valorificarea la export a elicopterului DRACULA, in special pe pietele fostelor state ex-Varsovia.

Avem toate motivele sa le „multumim” celor ce-au anulat acest contract, absolut benefic pentru industria nationala si Armata Romana…Deci, MULTUMIM!

Elicopterul AH -1 RO DRACULA, ar fi fost capabil sa execute o gama larga de misiuni, precum:

-distrugerea mijloacelor de lupta blindate si de transport logistic inamice;

-distrugerea amenajarilor genistice;

-apararea aeriana impotriva elicopterelor si avioanelor;

-supravegherea si cercetarea aeriana, cu transmiterea in timp real a datelor tactice;

-autoprotectie in mediu inamic, prin: avertizarea echipajului asupra iradierii radar si laser, lansarea unor elemente de bruiaj pasiv, blindarea cabinei si a partilor laterale ale aeronavei, tratarea suprafetelor exterioare ale aeronavei pentru diminuarea amprentei radar si in infrarosu (capabilitati stealth, ceva nou in Armata Romana pe atunci), protectie NBC;

-indeplinirea misiunilor de atac si de cercetare in orice conditii meteo, ziua si noaptea, in zbor tactic la joasa inaltime;

-rezervoare suplimentare de combustibil, largabile;

-zbor la nivelul solului cu avertizare asupra obstacolelor terestre (cabluri, antene, poduri, pomi, diverse obiective);

-armament de ultima generatie compus din: tun turelat GIAT de 20 mm, identic cu cel de pe SOCAT; rachete inteligente AT SPIKE –ER, in doua versiuni, in functie de blindajul si tipul tintei; rachete aer-aer  cu ghidare termica, infrarosu, camera video; lansatoare PRND si de bombe;

-elicopterul ar fi dispus de doua motoare de tip GE T 700-GE-401, cu o putere nominala de 3380 CP, putand decola/ateriza si cu un singur motor, avand o viteza ascensionala de 10 m/s.

Aceste performante extraordinare cerute de catre MapN situa DRACULA peste cea mai moderna varianta de COBRA, aflata in exploatare AH-1W SUPER COBRA, lucru recunoscut dealtfel de catre firma Bell.

Elicopterul AH-1 RO DRACULA, ar fi avut urmatoarele performante:

-greutate maxima 6700 kg;

-sarcina utila 2800 kg;

-viteza maxima 300 km/h;

-viteza ascensionala 10 m/s, printre cele mai agile pe atunci;

-plafon practic 5000 m;

-raza de actiune complet echipat, cu rezervoare interne, peste 550 km.

Anularea contractului a venit din senin si a deszamagit profund. Credibilitatea Romaniei in afaceri a scazut, inclusiv in fata firmelor de renume. De ce s-a intamplat asta? In mare parte datorita presiunilor externe. Ce va urma? Nu stim! Inca…

Stim doar ca ROAF nu are inca elicoptere de atac si totodata stim sigur caPUMASOCAT se apropie de pensionare.

Si mai stim ceva! Armata Romana isi doreste cu ardoare un asemenea elicopter…

WW

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Inteligenta Romaneasca: MLI-84M1 si coechipierii sai…

       Arme de razboi: Masina de Lupta a Infanteriei-MLI 84M1, “JDERUL”…

MLI-84 M1, masina de lupta a infanteriei, aflata in dotarea Armatei Romane, reprezinta un vehicul de lupta reusit, ce imbina protectia, transportul si ducerea actiunilor de lupta, intr-un singur vehicul. La “conceperea” sa, MFA Mizil a conlucrat cu firme de prestigiu din lume, precum: RAFAEL ARMAMENT DEVELOPMENT AUTHORITY LTD-ISRAEL (turela OWS 25 R); PERKINS ENGINES COMPANYLTD-MAREA BRITANIE (motorul CATERPILLAR C9); SAGEM DEFENSE SECURITE, Groupe SAFRAN-FRANTA (sistemul de detectie si stingere a incendiilor); OERLIKON CONTRAVES-ELVETIA (tunul AA, KBA B007 de 25 mm); HARRIS CORPORATION (sistemele si statiile radio); RAFAEL-ISRAEL (rachete AT-SPIKE LR).

Racheta antitanc Spike LR, raza MAX. 4000 metri

MLI-84 M1 –JDERUL, cum este el cunoscut in Armata Romana, are o greutate de aproximativ 17 tone, o viteza maxima pe sosea de 65 km/h si o raza de actiune maxima de 600 km, fara realimentare. El poate traversa cursuri de apa adanci de pana la 1,2 m, putandu-se deplasa si prin plutire cu viteza maxima de 7 km/h.

Motorul CATERPILLAR C9, Diesel, cu 6 cilindrii in linie, de 9 litri, dezvolta 400 CP la 2200 rpm. Este un motor foarte puternic ce echipeaza si vehiculele Piranha III din dotare. Motorul necesita intretinere redusa si este foarte fiabil in orice conditii de operare.

    MLI 84 M1, “Jderul”

JDERUL dispune de sisteme de protectie deosebite pentru echipaj si cei 9 infanteristi. El beneficiaza de blindaj care rezista la armamentul de infanterie si la explozia minelor antipersonal. Dispune de un sistem de avertizare la iluminare laser, cu alarmarea echipajului in timp real, in cazul in care vehiculul a fost telemetrat laser de catre inamic. De asemenea sistemul este foarte sensibil la lumina infrarosie. Contramasurile pot fi declansate atat automat cat si manual, si consta in lansatoare de grenade de 81 mm (DLG 81) –grenade fumigene sau termice. Grenadele pot fi lansate independent in functie de tipul amenintarii detectate. Grenadele termice produc o perdea de foc in jurul vehiculului ce dureaza aproximativ 5 minute, timp suficient pentru derutarea rachetelor cu cap termic. De asemenea vehiculul dispune de un sistem de autocamuflare avand instalatie de producere a fumului dens, pe o raza de 360 de grade in jurul vehiculului si la o distanta cuprinsa intre 300-400 m. Toate aceste sisteme de protectie permit JDERULUI sa evite un inamic superior numeric sau ca dotare tehnica.

 MLI84M1, aliniate, in fabrica…

Vehiculul dispune de un sistem de stingere ultrarapid a incendiilor, atat in camera de lupta cat si in camera energetica, cu agent netoxic, Halon 1301. De asemenea JDERUL este protejat NBC, sistemul constand in filter ultraperformante si senzori de detectie de ultima generatie; toate acestea asigurand membrilor echipajului o perioada suficienta necesara ajungerii intr-o zona necontaminata, fara insa a obstructiona sau opri actiunile de lupta cu armamentul din dotare.

Turela este de tip OWS-25 R, fabricate in Romania sub licenta RAFAEL-ISRAEL, si are caracteristici ce o mentin in top si in present –ea aflandu-se in dotarea multor armate ale lumii: operatori 1 persoana; unghi de tragere –azimut nX360 de grade; elevatie intre -11 si +60 de grade; actionare tun si turela –electrica/manuala; precizie de tragere -1,5 mrad; viteza de rotire este de 45 de grade pe secunda, iar turela poate fi operata manual in caz de avarie; greutate (fara operator) -1100 kg; diametru de montaj -1050 mm; alimentare cu energie -24 Vcc. Pentru realimentarea cu energie in caz de avarie, vehiculul dispune de baterii de stocare 2X12 V, ce dezvolta 170 Ah, precum si de generator electric propriu cu regulator de voltaj incorporate de tip HIEHOFEN, ce poate genera o putere cuprinsa intre 8 KW si 27,6 V.

 

Sistemul optic este compus dintr-un aparat de vedere periscopic cu stergatoare si sistem de degivrare a ferestrei frontale, PFI-240, pe timp de zi utilizandu-se fereastra 1 cu cerc de ochire pentru fixarea tintei si aparat de X8 cu reticul ballistic. Pentru ochirea pe timp de noapte, vehiculul dispune de aparatura de vedere specifica, ABC-1, de generatie 2+, de tip pasiv, cu intensificarea luminii reziduale si termice.

         MLI84M1, varianta cercetare, cu lansatorul in pozitie orizontala. 

- prin amabilitatea prietenului nostru Niko-

Mai sunt de asemenea prevazute inca 4 periscoape pentru observare (PFI-240), cu sistem electric de degivrare, iar conductorul dispune de periscoape fixe de vedere de tip PFI-160, PFA-350, iar pentru conducerea de noapte de un sistem pasiv ACN-1P. Astfel, JDERUL poate actiona in orice anotimp, atat ziua cat si noaptea.

Pentru confortul echipajului, vehiculul dispune de o instalatie de climatizare si aer conditionat eficienta, cu un sistem de navigatie integrat de pozitionare globala(GPS).

Turela dispune de un sistem modern anti-coliziune (ACS), electric, ce previne riscurile de accidentare atat a vehiculului cat si a echipajului, atunci cand sistemul de arme functioneaza.

Principala arma a JDERULUI de atac si aparare este reprezentata de tunul AA –KBA B007 de 25 mm, de productie elvetiana. Acest tun automat asigura puterea de foc necesara pentru combaterea tintelor terestre si aeriene, precum: vehicule de lupta ale infanteriei, transportoare de personal blindate, vehicule de cercetare, pozitii antitanc si ale infanteriei, elicoptere si avioane de lupta.

Tunul are o excelenta putere de foc, avand o cadenta de tragere selectiva, de 100, 200 sau 600 de lovituri/minut, dispunand de o resursa de 650 de lovituri. Acestea pot fi lovituri multiple, cu proiectile diverse (APFSDS-T, FAPDS-T, TPDS-T, TP-T, HE-I) –dedicate combaterii diverselor tipuri de tinte. Viteza mare la gura tevii  pentru toate tipurile de munitie, asigura un timp de zbor scurt, o precizie inalta si posibilitatea de a angaja la distante tactice depasind 1500 m. Proiectul foarte modern al sistemului de alimentare cu banda dubla, permite trecerea imediata de la un tip de munitie la altul, asigurandu-se astfel o probabilitate de lovire si distrugere foarte mare. Printre proiectilele folosite remarcam: APFSDS-T, proiectil performant, stabilizat cu aripioare, cu sabot detasabil, cu trasor, asigura o inalta performanta de perforare; FAPDS-T,  proiectil de fragmentare perforant, cu sabot detasabil, cu trasor, asigura un efect unic in lovirea tintelor aeriene, prin dezintegrare acesta formand “un nor de energie” de fragmente, cauzand distrugeri adanc in interiorul tintei –are capacitatea de a distruge inclusive rachete in zbor; TPDS-T, munitie de instruire la tinta, cu proiectil cu sabot detasabil, ce asigura caracteristicile necesare munitiei de instruire sub calibru. Trebuie sa mentionez faptul ca, o parte din aceste tipuri de proiectile au fost asimilate in fabricatie, sub licenta, de industria nationala, inclusive pulberile aferente.

                                         MLI84M1, sub Arcul de Triumf

Cadenta de tragere a tunului este selectabila, de la foc cu foc la foc continuu automat la o cadenta de tragere maxima de 600 de lovituri/minut, cu o rezerva strategica, pentru situatii de urgenta, de 50 de proiectile. Selectarea cadentei de tragere se poate face astfel: 1,3,10 lovituri foc automat, iar viteza proiectilelor la gura tevii variaza in functie de tipul acestora, intre 1100-1335 m/s.

De asemenea, turela dispune de o mitraliera calibrul 7,62 mm, jumelata cu tunul, stabilizata electric pe 2 axe (orizontal si vertical), ce dispune de 2000 de lovituri; iar pentru tehnica de aviatie si desant aerian, vehiculul a fost echipat cu mitraliera antiaeriana PKT, de 12,7 mm, cu o rezerva de 2000 de proiectile.

Alimentarea cu munitie atat a tunului cat si a mitralierei se face din interiorul vehiculului, echipajul fiind astfel protejat, inclusive prin instalatia de evacuare a gazelor arse rezultate din trageri.

JDERUL dispune de un sistem de comunicatii integrat, foarte modern, de tip Harris, pe unde ultrascurte si cu salt in frecventa. Acesta asigura securizarea comunicatiilor vocale, de transfer de date, asigurand conectarea instantanee la ITC (Internet Tactic Connections), comunicatii de date si raportarea automata a pozitiei-locatiei-navigatiei. Sistemul tactic Harris, HF/VHF, este un produs General Dynamics, ce este fabricat sub licenta de industria nationala.

                                MLI 84, vedere la interior- prin amabilitatea lui Niko

Pentru distrugerea tintelor blindate, JDERUL are montate pe turela 2 rachete containerizate de tip SPIKE LR, foarte moderne de tip “Trage si Uita”, cu capacitate de distrugere a tintelor blindate cuprinse intre 200-4000 m. Racheta SPIKE este o arma moderna si letala, de fabricatie israeliana; o arma versatile, ce poate fi utilizata in toate conditiile meteo. Este o racheta complet autonoma, ce asigura distrugerea tintelor atat stationare cat si in mers, avand senzori CCD/IIR, zi/noapte, traiectorie inalta si sigura cu o mare rata de distrugere a tintei. Sistemul de achizitie, localizare, tragere este complet automat, dar poate fi operat si manual atunci cand este cazul. Rachetele au un cost de operare scazut si nu necesita intretinere. JDERUL dispune de 2 asemenea rachete montate in container detasabil in maxim 5 minute, alte 2 fiind stocate in vehicul, rachetele fiind operabile pe 360 de grade.

Capabilitatile sistemului SPIKE sunt de ultima generatie, operatorul dispune de data link cu fibra-optica, ce-i permite actualizarea in timp real a situatiei tintelor (deplasare, numar, selectare tinte primare, etc.). Rachetele pot fi folosite independent una de cealalta, avand precizie inalta inclusive in cazul razboiului urban, minimizand astfel pierderile colaterale. Operatorul poate oricand anula misiunea rachetei daca situatia tactica o cere; intregul sistem este integrat in conceptual C4I.

Toate aceste sisteme au adus JDERUL printre primele 5 sisteme similare din lume, fiind apreciat de catre numerosi specialisti straini, inclusive din cadrul NATO. Este un vehicul extreme de versatile, bine inarmat, un motiv de mandrie pentru noi si Armata noastra.

Se vorbeste chiar de un vehicul nou, MLI-2000, superior celui actual si total diferit de initialul BMP-1 sovietic (sasiu pe care este construit MLI-84 M1). Insa, deocamdata nu se stie daca acest program mai este viabil sau in dezvoltare. Situatia economica si “interesul” constant acordat Armatei si Cercetarii de catre factorul politic, ne fac sa credem ca s-a renuntat la acest concept, din pacate!

Cu toate acestea JDERUL dispune si de vehicule specializate, pe acelasi sasiu si cu dotari similare, dar destinate unor alte tipuri de misiuni: MEDEVAC si TEHEVAC.

MEDEVAC, este destinat evacuarii si transportului ranitilor de pe campul de lupta, fiind dotat cu echipamente medicale specifice, precum: paturi portabile, kit perfuzie, butelii oxigen, balon ventilare manuala, pompa cardio, masca laringeala, stimulator cardiac portabil, stilet gastric, corsete antisoc pentru hemoragii abdominale, trusa medicala de urgente, aparatura de descarcerare, etc. Acest vehicul este capabil sa asigure transportul in deplina siguranta a ranitilor, acordandu-le totodata ajutor medical de urgenta.

                                                         MEDEVAC, MLI

TEHEVAC, este un vehicul ethnic de depanare si reparatii la tehnica de lupta in teatrul de operatii, pe sasiu MLI, ce dispune de o larga paleta de aparate, generatoare si subansamble necesare misiunii sale, inclusive macara si trolii.  Este destinat sustinerii pe campul de lupta, din punct de vedere tehnic, a mijloacelor de lupta, incluzand aici si TR-85 M1 BIZON.

                                                              TEHEVAC    

Consideram dragi cititori ca, Armata Romana dispune in prezent de mijloace moderne de lupta –din pacate in numar insuficient- si pregateste intrarea pe “scena” a noului TBT. Acesta se anunta a fi o realizare de exceptie si va forma pentru multi ani de-acum incolo, coloana vertebrala a Armatei. Avand diferite variante constructive: ambulanta, punct de comanda, vehicul AA si AT, aruncator de 120 mm si chiar dupa unele surse, tun de 120 mm, etc, acesta va reprezenta, speram noi, intrarea Armatei Romane cu adevarat in secolul XXI. Noi il asteptam cu interes si speram ca industria nationala va face fata cu brio acestei provocari, scotand un produs de exceptie care sa stea alaturi de orice concurent extern, reprezentand cu mandrie Armata si Inteligenta Romaneasca, fiindca specialisti avem. Inca!

WW

Saur 3 Va fi rau spre foarte rau…

Arme de razboi: noul TBT al Armatei…

                                                           Saur  3

Foarte putine informatii au aparut despre noul TBT al Armatei.In afara faptului ca se face si vom fi foarte mandri de el!Asadar ce putem spune astazi despre cel mai nou produs al industriei militare romanesti si despre noul Rottweiler al Armatei?!

Din pacate nu prea multe, dar ce stim deja este foarte incurajator.Asadar ce stim?!Pai stim  ca :

- va avea blindaj compozit “Made in Romania”, care va fi printre cele mai bune din lume, standard 3+ minim, posibil la cerere pana la nivelul 5,

-sistem antiracheta tip pasiv, foarte performant, cu incarcaturi IR si LR, folosit si pe TR 85M1

-sisteme de observatie zi/noapte, foarte performante, si avertizare la iluminare cu infrarosu si laser

-variantele TBT cuprind: -varianta MLI, cu tun de 25mm si trei rachete SPIKE in  turela

-varianta cu aruncator(mortier) de 120mm, automat, model francez,

-varianta AA, posibil cu STAR 80, sau alt sistem de rachete,

-varianta, vanator de tancuri, cu tun cu teava lisa de 120mm,

-ambulanta

-centru de comanda, extrem de bine utilat

-varianata APC cu  mitraliera, in turela telecomandata

Saur 3

Daca avem noroc va fi, macar in doua variante, la EXPOMIL-ul din acest an…….Deocamdata cam atat s-a auzit.Sa speram si sa ne rugam…sa iasa.

-