Scutul antirachetă din România nu are potențial antirusesc

Elementele scutului antirachetă din România sunt destinate în principal apărării membrilor europeni ai NATO şi nu au potenţial antirusesc, a declarat, azi, adjunctul şefului forţelor armate ruse, general-colonelul Valeri Gherasimov, citat de corespondentul Agerpres.

 

”Spre deosebire de elementul din Polonia, obiectivul din România, după cum am fost informaţi, este destinat în principal apărării membrilor europeni ai NATO, de aceea el nu are potenţial antirusesc”, a spus Valeriu Gherasimov.

 

Pe de altă parte, şeful Statului Major rus, Nikolai Makarov, a avertizat, azi, într-o conferinţă internaţională, la Moscova, că Rusia va fi nevoită să ia măsuri tehnico-militare, care ar putea genera un pericol real pentru statele pe teritoriul cărora vor fi desfăşurate elemente ale sistemului antirachetă, în cazul în care Occidentul îşi va accelera dezvoltarea scutului.

 

 

Măsuri periculoase

 

”Considerăm că partenerii noştri europeni trebuie să se decidă dacă merită să intensifice construirea propriului sistem antirachetă, sub lozinca protejării de pericole cu rachetă inexistente din partea statelor cu regimuri imprevizibile, în aşa fel încât Rusia să fie nevoită să-şi compenseze potenţialul antirusesc cu măsuri tehnico-militare, care ar putea genera un pericol real pentru statele pe teritoriul cărora vor fi desfăşurate elemente antirachetă”, a afirmat generalul Nikolai Makarov.

 

El a adăugat că scutul antirachetă are un caracter destabilizator şi că aceasta ar putea determina Rusia să recurgă la un atac preventiv asupra elementelor antirachetă din Europa.

 

”Ţinând cont de caracterul destabilizator al sistemului antirachetă în Europa, şi anume crearea iluziei unui atac nesancţionat dezarmant (pentru Rusia), decizia privind folosirea preventivă a mijloacelor de distrugere deţinute se va adopta în perioda tensionării situaţiei”, a avertizat liderul militar rus.

 

Retragerea din tratatul START

 

Pe de altă parte, el a ţinut să sublinieze că Rusia consideră ”utilizarea unor mijloace de distrugere drept măsuri extreme de reacţie la scutul antirachetă în Europa”. ”Am vrea să credem că nu vom fi nevoiţi să apelăm la acestea niciodată”, a adăugat Makarov.

 

Generalul rus a enumerat o serie de măsuri suplimentare pe care le-ar putea lua Moscova drept răspuns la scutul american, între care refuzarea unor paşi în domeniul dezarmării şi controlului asupra armamentului, inclusiv retragerea din tratatul ruso-american START, care ar indica disponibilitatea utilizării forţelor nucleare.

 

 

 sursa: Evz

http://www.evz.ro/detalii/stiri/scutul-antiracheta-din-romania-nu-are-potential-antirusesc-979630.html

Ranets-E, by Russia

In ultima vremea producatorii rusi fac reclama unei arme ciudate, si anume generatorul de impulsuri electromagnetice Ranets-E, cum spun rusii, sau arma cu microunde, cum spun occidentalii. Acest complex a fost realizat initial pentru protejarea sistemelor de aparare antiaeriana de mijloacele de lovire

de precizie (in speta rachete autodirijate antiradiolocatie). Sistemul este compus din antena ( 2 variante ), generator de impulsuri electromagnetice, sistemele de dirijare, aparatura de testare si service, si generatorul de energie electrica pentru alimentarea sistemului. Masa acestor sisteme se cifreaza la circa 4 tone.

Lucreaza in tandem cu sistemul de cercetare electronica 85V6 Vega/Orion.

Sunt disponibile 2 tipuri de antene:

- una cu un castig de 50 dB, cu un fascicul de 60ş

- cea de a doua de 45 dB, cu o deschidere mai mare a fasciculului

Aceasta din urma se foloseste pentru tinte de mici dimensiuni, cum ar fi proiectile de artilerie dirijate in faza terminala a traiectoriei sau avioane fara pilot de mici dimensiuni. Ambele antene au emisia in banda centimetrica, cu o durata a impulsului cuprinsa intre 10 – 20 ns, cu o putere  a sursei de 500 MW  ( HPM ), ceea ce da o putere de emisie totala de 2,5-5 KW.

Impulsurile sunt modulate la cca. 500 Hz (ne referim la PRF). Producatorul sustine ca  sistemul poate distruge sistemul electronic de dirijare al munitiilor autodirijate la o distanta de pana la 10  km,  al aparatelor de zbor pana la 12-14 km, iar electronica avioanelor specializate in lupta impotriva apararii antieriene poate fi afectata pana la o distanta de 40 km.

Sistemul poate fi realizat in varianta fixa sau mobila, pe un sasiu  8×8 tip MAZ 7930 sau MAZ 7910.

 Si acum ceva poze cu impricinatul, Excelenta Sa Ranets-E!

 

 

Nicusor

Sursa :  militaryparitet.ru

 

Scutul american antirachetă are probleme grave

Proiectul scutului de apărare antirachetă, un proiect-cheie al preşedintelui american Barack Obama, conceput pentru a proteja SUA şi Europa de un eventual atac iranian, se confruntă cu întârzieri semnificative, costuri mai mari decât cele estimate şi probleme tehnologice majore, care se regăsesc şi în cazul sistemelor ce urmează să fie amplasate în România, arată două rapoarte guvernamentale americane, scrie Associated Press.

Rapoartele elaborate de Departamentul american al Apărării şi de experţi din Congres pun la îndoială eficienţa scutului antirachetă, un program ce se află în centrul planurilor americane de apărare a Europei şi care reprezintă un subiect sensibil atât în plan intern cât şi în relaţia cu Rusia.
Conform celor două documente,interceptoarele de rachete au erori de fabricaţie, sistemele radar dispun de o putere redusă, iar senzorii nu pot face distincţia între focoase şi alte obiecte.
Primul raport redactat de Comisia Ştiinţifică de Apărare, un grup consultativ pe lângă Departamentul Apărării, a fost publicat la sfârşitul anului 2011, dar a trecut neobservat, mai scrie AP. Deşi ajunge la concluzia că nu există ‘obstacole fundamentale’ pentru sistemul european, raportul atrage atenţia asupra unorprobleme majore, fără a indica însă cum pot fi ele rezolvate. Potrivit unor experţi, rezolvarea acestor probleme ar presupune modificări substanţiale şi costisitoare.

Al doilea raport a fost publicat vineri de Curtea Americană de Conturi. Anumiţi reprezentanţi ai Partidului Republican susţin ideile exprimate în cele duă rapoarte, afirmând că ele sunt conforme cu punctul lor de vedere potrivit căruia programul a fost conceput în grabă pentru a estompa temerile Rusiei, ţară care a emis obiecţii serioase faţa de planurile anterioare ale Administraţiei Bush, fără să se ia în calcul dacă acesta chiar va putea deveni operaţional într-un termen atât de scurt. În perspectiva alegerilor prezidenţiale din luna noiembrie, republicanii îl acuză pe Obama că este un lider slab, dispus să cedeze în faţa cererilor altor state.
Programul scutului antirachetă a fost o piatră de încercare încă de la jumătatea deceniului trecut, când preşedintele George W. Bush a anunţat un plan de amplasare de interceptoare cu rază lungă de acţiune în Europa Centrală pentru a răspunde unei posibile ameninţări reprezentate de rachetele iraniene. Acest plan a înfuriat Rusia, care crede că programul este menit să constituie o contrapondere în faţa rachetelor sale balistice intercontinentale, ceea ce ar elimina echilibrul nuclear şi implicit caracterul disuasiv al armelor nucleare. Şi unii reprezentanţi ai Partidului Democrat american s-au opus, susţinând că SUA cheltuie miliarde pe o tehnologie discutabilă.

Radarul din Turcia este deja operational

Barack Obama, imediat după ce a preluat funcţia de preşedinte în anul 2009, a repus pe tapet programul într-o versiune prin care a încercat să atenueze temerile Moscovei, propunând instalarea de interceptoare care să contracareze în mod special rachetele iraniene cu rază medie de acţiune şi nu cele cu rază lungă de acţiune de care dispune şi Rusia. Programul presupune patru faze, la început urmând să fie folosite radare de tipul Aegis amplasate pe nave de război şi un radar mai puternic instalat în Turcia, urmând ca ulterior radarele Aegis să fie amplasate în România şi Polonia, iar sistemul va fi modernizat cu noi versiuni de rachete interceptoare. Acorduri în acest sens au fost semnate cu Polonia, România şi Turcia. Obama susţine că noul sistem va fi superior celui avut în vedere de Administraţia precedentă, întrucât el este realizat pe baza unei tehnologii testate.
Însă cele două rapoarte pun la îndoială virtuţile acestei tehnologii. Astfel, în raportul redactat de Comisia Ştiinţifică de Apărare se afirmă că radarele Aegis instalate pe navele de război au o rază de acoperire prea scurtă, care nu permite lansarea rachetelor interceptoare la timp, această rază de acoperire fiind esenţială în cuprinderea continentului european. Aceeaşi problemă o are şi radarul terestru din Turcia, el având la rândul său nevoie de o rază de acoperire extinsă. Raportul mai critică şi faptul că nu este clar cum va fi modernizat acest sistem. Un purtător de cuvânt al Agenţiei americane de Apărare Antirachetă, Rick Lehner, răspunde acestor critici cu argumentul că în circa nouă ani mai mulţi sateliţi vor îmbunătăţi capacitatea acestor radare de a detecta rachetele inamice, el pretinzând că radarele vor fi suficient de puternice chiar de la început.
Raportul mai sesizează şi faptul că inginerii încă nu au demonstrat că senzorii sistemului pot detecta dacă un interceptor a distrus o rachetă purtătoare de arme nucleare pentru că nu poate face distincţia între o astfel de armă şi alte obiecte, cum ar fi bucăţi dintr-o rachetă deja distrusă. Aceeaşi temere este exprimată şi în cazul altor sisteme de apărare antirachetă americane, experţi în domeniu considerând că scutul antirachetă poate fi păcălit în momentul lansării unei rachete prin folosirea de ‘capete nucleare momeală’ care devin ţinte false, cum ar fi baloanele, riscându-se astfel irosirea rachetelor interceptoare pentru distrugerea unor ţinte inexistente. Rick Lehner admite că identificarea rachetelor purtătoare de arme nucleare este în continuare dificilă, dar afirmă că tehnologia actuală este adecvată pentru a contracara ameninţările şi poate fi perfecţionată.
Dar un renumit fizician care a citit raportul, Richard Garwin, crede că probeleme sesizate sunt mult prea serioase pentru a putrea fi depăşite.
Raportul Curţii Americane de Conturi avertizează la rândul său că Departamentul Apărării doreşte să implementeze o tehnologie înainte ca eficacitatea acesteia să fi fost dovedită, avertizând că Administraţia riscă să creeze un sistem ‘cu performanţe reduse, cu costuri mari, care ar putea conduce la întârzieri în programul de dezvoltare şi probleme în activitatea de testare’. În plus, presiunea ca acesta să fie gata până în anul 2015, termenul limită fixat de preşedintele Obama, a împins Departamentul Apărării să comande deja interceptoare care vor fi instalate în a doua fază, deşi nu se ştie dacă acestea vor putea fi operaţionale. Se mai atrage atenţia că motoarele rachetelor din a treia fază ar trebui reconcepute.
Raportul critică şi planul de instalare a unui radar în România, înainte ca acesta să fie testat, avertizând că acest radar ar putea interfera cu telefonia mobilă, cu emisia radio şi TV de la noi din ţară, alterând semnalul acestora. Cu privire la acest aspect Rick Lehner a răspuns că problema este în curs de examinare şi dacă vor apărea astfel de disfuncţionalităţi, SUA se vor strădui să le remedieze. ‘Abordăm foarte serios acest lucru’, a spus el.

Articol Ziuaveche 

Scutul antiracheta, versiunea ruseasca… Daca in ’39 Romania se afla intre nicovala nazista si ciocanul sovietic, unde se afla acum? Ce a urmat atunci, am vazut…

Despre scutul antiracheta NATO cred ca s-a discutat destul, asa ca am sa prezint doar o schita in care, evident, pericolul este infatisat de Iran in nici un caz de Rusia.

sursa foto: hotnews.ro

Rusia nu sta cu mainile in san, stie ca principala tinta este arsenalul sau nuclear format din rachete cu raza lunga de actiune si nici incredere pare sa nu mai aiba in aliati, dupa ce s-au fript in Georgia – 2008. Asa ca s-a decis sa-si securizeze teritoriile si statele aflate sub influenta Kremlinului.

IN CE FEL?

In acelasi fel.

Presa din Rusia a anuntat ca Federatia intentioneaza sa-si inarmeze trupele din Transnistria cu tehnica noua (inclusiv echipament greu) si sa instaleze un radar de tip Voronej ( http://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/04/17/presa-rusa-r-moldova-si-romania-se-unesc-kremlinul-vrea-radar-la-nistru/  )

Moscova sta cu ochii pe trupele din Polonia si Romania (mai ales baza Mihail Kogalniceanu si portul Constanta), dar nu este de ajuns, cum spunem noi: ,,pare ca i se inmoaie!”  - Influenta desigur… in R. Moldova s-a ales un presedinte pro Vest ( Nicolae Timofti)

Rusia vrea sa contracareze expansiunea NATO, asa ca va dota Transnistria cu sistemul S-400 “Triumf” la fel cum va face si cu Belarus

 Nero Flash

China, Rusia si furtul de tehnologie intre prietenii

In ultimii 20 de ani China a fost un mare jucator pe piata importurilor de armament, mai ales pe relatia lor privilegiata cu Rusia si tehnologia ruseasca. Din acest punct de vedere putem chiar spune ca Armata Chineza este o alta Armata Rosie dotata la mana a doua. Dar in ultimii ani, in pofida cresterilor masive de buget dedicate apararii, importurile Chinei nu mai sunt ce au fost.

Su-27 originalul (foto: fsaircraft.ne )

J-11, varul chinezesc al Su-27 (Foto: www.king-titanium.com )

In prezent industria apararii proprie fiind principalul furnizor al Armatei Chineze. China, ca orice tara serioasa, face tot posibilul pentru a-si potenta propria industrie, in ideea de a putea produce singura cea mai mare gama din armamentul folosit. Acest heirupism chinez, nu mai de mult, obiectul glumelor si ironiilor, din vremea cand China putea cel mult sa fabrice clone, mai slabe ca originalele, dupa modele sovietice…Ei bine acele timpuri au murit, sau nici mult nu mai au.

In centrul dezvoltarii industriei militare chineze sta inca Rusia, cu voie sau fara voie! Adica chinezii au pus ochii de mult pe tehnologia ruseasca si daca inainte timp se multumeau s-o copieze, acum incearca s-o dezvolte in modele proprii. Pana aici nimic deosebit, problemele apar din metodologia folosita, practic chinezii nu au nici mama nici tata, cand vine vorba de armament: cumpara si apoi copieaza, cu licenta sau fara, fura tehnologie, adica fac cam ce le trece lor prin cap, spre disperarea altora!

Cand spune “altora”, trebuie sa-i avem in vedere in primul rand pe rusi, principali “beneficiari” ai furtului chinez de tehnologie.

Astfel de ceva timp se desfasoara negocieri dure intre Moscova si Beijing, privind achizitionarea de catre cei din urma a 48 de Su-35 cu tractiune vectoriala. Rusii vor asigurari marite si exceptionale ca nu se vor trezi iar ca chinezii pun sublerul si rigla pe avioanele lor. Ar putea fi considerati paranoici, dar nu este asa: Su-27 este cel mai bun exemplu! China a cumparat cateva bucati, apoi apare pe piata J-11!

Ori J-11 este, si pentru cel mai putin avizat in ale aviatiei, o copie fidela a Su-27 rusesc. Rusii au protestat, au plecat acasa, dar tot cu buza umflata au ramas. Relatia dintre cele doua tarii este una de tip dragoste-ura de destul de mult timp, asa ca s-au impacat pana la urma.

Su-33, varianta pentru portavioan al Su-27, este un foarte bun exemplu! Initial China dorea sa cumpere cateva zeci de bucati, mai apoi s-au razgandit si au cerut…fix 2 bucati, cica pentru evaluare! Rusii au injurat zdravan si au transmis partenerului lor sa mai fure si de la alti! Auzi tu…pentru evaluare! Adica pentru evaluare si intrare in productie sub cine dracu stie ce denumire, cu “J” in fata! Rusnacii au spus: NIET!

HQ-9, sistem AA cu raza lunga, similar cu S-300 si Patriot, sistem pe care China il ofera si la export, este intradevar similar cu cele doua mentionate inainte, similar pana la furtul de tehnologie de la ambele tari si inglobarea lor in HQ-9. Dovezi nu sunt, da surse rusesti si americane se jura ca asa s-a intamplat.

S-300, de la mama lui (Foto: romanian.ruvr.ru )

HQ-9, se pare o coproductie ruso-americana, impotriva vointei celor doi coproducatori!

Foto: rpdefense.over-blog.com

Lucrurile se intampla cam asa: China cumpara cateva bucati, le…sublereste, adicalea le ia la puricat, electronica si radare mai ales, apoi dupa cativa ani apar copii chinezesti ale originalelor rusesti si nu numai…Problema Rusiei este ca are nevoie de piata chineza, asa ca nici prea dura nu poate sa fie, majoritatea acuzelor si loviturilor la picioare se dau pe sub masa. Seria de scandaluri si impacari este lunga si cel mai probabil va continua. Asa cum pana la urma se pare ca Rusia va livra Chinei Su-35, in urma unor acorduri speciale care sa protejeze cat de cat tehnologia ruseasca, numai ca astfel de acorduri au mai fost si altadata!

Occidentalii lupta cu duritate in fata haiduciei chinezesti, prin toate mijloacele si au mai reusit sa faca cate ceva, Rusia insa este principala victima a succesului industriei militare chineze, asa ca pana una alta “imprumutul “de tehnologie militara de la altii, este una dintre cele mai importante activitatii ale departamentelor de cercetare-dezvoltare ale Armatei Chineze!

Iar daca rusii pozeaza astazi in victime, sa ne aducem aminte modul in care industria lor militara s-a dezvoltat dupa 1945: furt masiv de tehnologie vestica! De la copierea directa si fara jena a B-29, pana la prima lor racheta functionala AA IR Atoll, copie a Sidewinder-ului american…

Ironia sortii, sau memoria istoriei. Altfel spus, pe rusi i-au cam ajuns blestemele vesticilor, cand sovieticii, bunicii actualilor rusi, le sparleau occidentalilor propria tehnologie. Stiti cum se spune: blestemul cade pe capul copiiilor si nepotiilor! Si mod clar a cazut!

Sursa: strategypage

SCOMAR-ul isi arata coltii

 

După 1990, braconajul în Marea Neagră a căpătat dimensiuni nebănuite; în fiecare primăvară, în apele teritoriale româneşti şi-au făcut apariţia pescadoarele turceşti şi, uneori, bulgăreşti, la pescuit ilegal de calcan şi rechin. Interceptarea acestora s-a dovedit, de cele mai multe ori, extrem de dificilă – cum, până în anul 2009 nu beneficiam de un sistem radar performant, singura noastră şansă era aceea a patrulării în larg. Iar rezultatele erau la noroc şi în funcţie de …dotări. Au existat cazuri (negate de către autorităţi, dar susţinute de lucrători ai Poliţiei de Frontieră, sub rezerva anonimatului) în care exista informaţia potrivit căreia se află pescadoare străine la braconat în apele noastre teritoriale, însă nu era combustibil pentru ca ambarcaţiunile noastre să plece în larg pentru a captura braconierii.

………………………………………………

……..Pentru ca astazi este o zi speciala, Ziua Unirii Basarabiei cu Romania, articolul este publicat integral pe RomaniaEconomic .

 

 

S 500 intarzie

Responsabilii rusi, ai dezvoltari sistemului S-500, au anuntat recent ca programul va fi intarziat. Astfel se asteapta ca testele sa inceapa abia in 2015, iar dotarea armatei ar incepe in 2017. Faptul ca dezvoltarea noului sistem AA are intarzieri, nu este o noutate. Se stia deja ca programul este in urma cu patru ani, fata de termenele stabilite.

 

 

 

S-500, sursa foto: militaryphotos

Problemele aparute au insa cauze normale, iar printre acestea se afla si faptul ca noul sistem rusesc va folosi o tehnologie absolut noua, S-500 nefiind o dezvoltare a S-400(S-300PMU). Mai exista si dezacordurile care privesc exact ce tip de tinte va combate noua arma, aceasta fiind gandita ca si un sistem anti rachete balistice, de mai multe tipuri. Ori aici se pare ca sunt cele mai mari probleme tehnologice, tinand cont si de viteza extrem de mare a tintelor.

Noul S-500 poate atinge o raza de 600km, poate angaja AWACS-uri si focoase nucleare pe traiectorii balistice, pana la altitudinea de 40 km. Fortele Ruse au in vederea formarea a zece batalioane dotate cu acest sistem. Ca si predecsorul sau, S-500, va fi foate mobil, rachetele si echipamentele vor fi montate pe camioane, cel pentru rachete va fi de tipul 10X10, sensibil mai mare decat actualele vechicule purtatoare.

 

S-400 Trimuf(SA-21), sistemul pe care S-500 il va inlocui la un moment dat, este foarte recent intrat in doatarea fortelor ruse si este o dezvoltare a mai clasicului S-300, de unde si denumirea de S-300PMU.

S-400 echipeaza deja patru batalioane. Fiecare batalion are in compunere 8 lansatoare de rachete, cu cate doua rachete in rampe si un radar de control. Imbunatatirile fata de S-300 tin in primul rand de capacitatea de contracarare electronica a inamicului, rezistenta la bruiaj si de asemenea rachetele sunt mai mari si au raza mai lunga.

 

 

S-400 Triumf

Foto: missiledefense & ausairpower

S-400 este in esenta similar MIM 114 Patriot ca si scopuri, insa se poate lauda cu o raza mult mai mare, in functie de tipul de racheta folosita. O racheta catareste 1,8 tone, o lungime de 8,4 metri si 50 cm in diametru. Raza se apropie de 400km la o altitudine maxima de 32km. Radarul de achizitie a tintei isi poate face treaba pana la o raza de aproximativ 700km, in functie evident si de contramasurile adversarului.

Capacitatile sistemului includ, pe langa mai clasica vanatoare de avioane si capacitati anti-balistice, limitate insa, si chiar detectia aeronavelor stealth.

In acest moment S-400 Triumf are la dispozitie doua modele de rachete, din patru prognozate, una dintre ele, cu raza de 120km, este destul de similara S-300 clasic, fiind transportata cate patru bucati/transportor.

Ce va fi cu S-500 si ce performante va avea, timpul o va arata. Deocamdata sa ne…bucuram de S-400 Triumf!

 

sursa: strategypage