Informatii de la BSDA 2012

Din informatile aflate la BSDA 2012, din parte unui foarte amabil ofiter, Marina Militara se pregateste serios pentru plecarea fregatei Regele Ferdinand, in luna septembrie, in misiunea UE anti-piraterie Atlanta, in zona Glofului Aden.

Pentru acesta cel mai pregatiti este elicopterul Puma Naval, care pentru prima data in istoria Marinei Romane, va pleca intr-o misiune de lupta, impreuna cu fregata sa. In acest moment elicopterul este in regim de upgrad-are si se are in vedere amplasarea unei mitraliere calibrul 12,7 mm. Locatia armei este inca in discutie, existand doua variante: in cadrul uneia din usile laterale, sau in zona cabinei pilotiilor, intr-o locatie care nu-mi este foarte clara. La ce se refara restul upgrad-arilor nu stiu, initial ma intersa soarta submarinului Delfinul si data cand  “Majeastatea Sa” pleaca in misiune.

Despre Delfinul stim ca a parasit santierul naval, unde intrase in decembrie pentru unele reparatii. Pe langa vopsirea si piturarea unor suprafete, sau mai aplicat/remediat si unele zone de cauciuc degradate in timp. Din spusele ofiterului care a avut o foarte mare amabilitate in a-mi povesti despre submarin, rezulta ca Delfinul nu este nici pe departe terminat, ci ca dimpotriva ar putea fi folosit foarte bine, in parametri sai constructivi, cu o minima investitie, care s-ar ridica la putin peste 20 de milioane de dolari. Dupa cum stiti 20 de milioane de dolari este costul setului de baterii.

Astfel nava intra foarte serios in vederile Marinei, atat ca nava de antrenament pentru exercitile anti-submarin, cat si ca nava pe deplin operationala. Mai mult decat atat, Marina Militara are planuri pentru a modifica, nu prea mult, submarinul, in asa fel incat nava sa poata lansa rachete anti-nava prin tuburile lans-torpila. Modificarile si bugetul necesar intr-o astfel de situatie nu este deloc prea mare.

Se insista ca Delfinul poate fi operationalizat la intreaga s-a capacitate de lupta, considerandu-se ca nava este departe de momentul in care ar trebui retrasa.

Un zvon, de aceasta data, care umbla prin Constanta, spune ca deja au fost achizitionate unele echipamente noi pentru submarin, echipamente de comunicatii si alte chestii electronice noi-noute, acestea fiind in acest moment stocate.

“Pilotii nu mor nici o dată, ei decolează şi nu se mai întorc”

Locotenent aviator VASILE TĂRIAN

La poale de Semenic, acolo unde Nera întâlneşte primul afluent, Pătăşelul, şi pe unde  pătrunde  în vestita Vale a Almăjului, se află localitatea Pătaş, localitate unde a văzut lumina zilei, în 1904, Vasile, unicul fiu a lui Ştefan şi al Paraschivei Tărian, urmaşi ai  bravilor grăniceri bănăteni.

Copilăria  şi–o petrece în localitatea natală, unde şi urmează  şcoala primară, după care  absolvă cursurile gimnaziale şi liceul la Hunedoara, sub atenta supraveghere a unchiului său din partea mamei, Gheorghe Serafin, înalt functiuonar la combinatul siderurgic din aceeaşi localitate.

De mic, Vasile Tărian a fost atras de „minunea secolului – aeroplanul“. Din amintirea unor bătrâni ai satului, este cunoscut faptul, că împreună cu alti copii, a încercat să transforme într-un aeroplan o maşină de curătat porumb, prin ataşarea unei elici, cu ajutorul căruia să rezolve disputa dintre copii din satul natal şi satul vecin Borlovenii-Vechi.  Visul lui a început să prindă contur atunci când a fost admis la şcoala de ofiteri aviatori, pe care a absolvit-o la 12 octombrie 1929, obtinând Brevetul de Pilot Militar nr. 775.

A fost repartizat la Flotila de Hidroavioane, cu baza pe lacul Sutghiol, Mamaia, unde şi-a desfăşurat activitatea fără întrerupere până în anul 1933. De mentionat că, la aceea dată, hidroaviaŃia  începea să devină fortă distinctăîn aviatia română, astfel că la 21 iulie 1920, în portul ConstanŃa a avut loc primul

zbor a unui hidroavion, la 15 august 1925, cu prilejul Zilei Marinei, a avut loc primul zbor a hidroavionului  românesc  GETTA-S.T.G,  iar la 15 august 1928, cu prilejul Zilei Marinei, Regele Mihai I  a botezat  primele patru hidroavioane  de provenientă italiană Savoia-Marchetti. Ulterior, în dotarea hidroaviatiei au intrat alte şapte hidroavioane Savoia Marchetti S59 bis. şi 12 hidroavioane CANT Z 501

etc.

În aceste conditii, tinerii piloti desfăşurau o activitate de pionierat în cunoaşterea şi dobândirea de abilităŃilor în  pilotarea acestor tipuri de hidroavioane, precum şi  în  formare şi definirea ca armă distinctă în aviaŃia românească şi o categorie specializată indispensabilă Marinei Militare.  Ca orice pionierat, acesta îşi cere jertfele sale, care nu au fost putine, printre acestea numărându-se şi cel din ziua de sâmbătă 14 octombrie 1933, când echipajul format din lt. aviator TĂRIAN VASILE pilot; lt. FUICĂ VASILE; slt. STAMATESCU GRIGORE   şi  slt. CUJBĂ au plecat în misiune ordonată cu hidroavionul  CANT  Z –501 de la baza  aviatiei hidro aflată pe lacul Sutghiol.

Era o zi cu vânt puternic  şi valuri mari. În tipul decolării, când avionul dezvoltase viteza necesară desprinderii de pe luciul apei, un val  a acoperit  botul hidroavionului, provocând  capotarea acestuia. În urma acestui eveniment,  echipajul şi-a  pierde viata, cu exceptia slt. CUJBĂ  care a scăpat cu răni uşoare.

Înmormântarea  lt. aviator VASILE TĂRIAN a avut loc la 21 octombrie 1933, în localitatea Pătaş, jud. Caraş-Severin, iar ca un omagiu adus acestui tânăr zburător de numai 29 de ani, mormântul lui a fost aşezat în curtea bisericii din satul natal, slujba de înmormântare fiind savârşită de preotul Petru Popoviciu, prieten bun cu ofiterul.

Din nefericire, în Pătaş, rudele apropiate ale ofiterului s-au stins din viată, memoria acestuia rămânând numai în  amintirea celor foarte bătrâni şi a celor care trec pe lângă mormântul  din curtea bisericii  şi  se închină  în fata crucii de marmură albă pe care sunt câteva fotografii a celui decedat in uniformă  şi unde pot să  citească:

Pe aripi de otel ca vultur te’năltai

Visând tu fiu al tarii a Ei Nemurire

Şi-n năzuinta-ti „De a ajunge unde avem de ajuns”

Tu ai murit…

Trecând la nemurire!

Ca un respect pentru jertfa sa, numele său, alături de ale celorlalti  membrii ai echipajului, stă scris la loc de cinste  pe una din  plăcile de  bronz aflate  la baza  monumentului Eroilor Aerului  din Bucureşti, partea dinspre nord.

Col. (rezervă)

Gheorghe Popoviciu

Bibliografie:

Proiecte de modernizare a marinei militare romane de la războiul de independentăpână la al doilea război mondial.

Autor : Cpt. Comandor Marian Moşneagu

Aviatori.ro istoric Tudor Vasile

 

 

 Hidroavionul CANT Z 501 in Marina Romana

 

Intrat in dotarea Marinei Romane in 1940 CANT Z 501 era deja considerat depasit, la inceputul WW2. Dat in exploatare in 1934, aparatul era folosit pentru patrulare maritima, salvare pe mare si atac contra submarinelor, beneficiind de o raza de solida de actiune.

In principiu putea sta in aer pana la 12 ore. Romania a achizitionat 12 astfel de aparate in cadrul incercariilor de dotare si modernizare a Fortelor Sale Armate in preajma inceputului de razboi mondial.

Desi depasit, CANT Z 501 este, din punctul meu de vedre un avion superb, splendid proiectat si care seamana cu mai celebrul sau omolog, cel mai frumos avion din WW2…PBY Catalina american.

In dotarea noastra aparatele au facut parte din Escadrila 101 Hidroaviatie, stationata la Mamaia pe lacul Siutghiol.

 

Top: Escadrilla 101 Hidroaviatie – Mamaia-Siutghiol, during 1942. Bottom: Escadrilla 101 Hidroaviatie – This aircraft was shot down in the battle against Soviet MBR-2 on August 29, 1941.

 

Z.501B Specifications

General

Type: Reconnaissance Flying-Boat Crew: 5

Engine

Isotta-Fraschini Asso 750 R | 750 hp | Pistons

Dimensions/Masses

Length: 14.95 m | Width: 22.50 m | Height: 4.43 m Weight: 3850 kg | Max. Combat Weight: 5950 kg

Performances

Max. Speed: 275 km/h | Ceiling: 7000 m | Range: 2600 km

Armament

MG: 3 x 7.7 mm MG Bombs: 640 kg of bombs

Foto: http://ww2drawings.jexiste.fr/Files/2-Airplanes/Axis/4-Others/03-Romania/CANT-Z501/CANT-Z501B.htm

 

Cu multumiri deosebite prietenului Ionicaf

Nu suntem noi cei mai fraieri! Si canadienii si-au luat-o de la fratii lor britanici!

Marea Britanie şi-a păcălit un aliat important. A vândut Canadei pe bani grei submarine neutilizabile

 

Canadienii au fost de-a dreptul “nesăbuiţi” să cumpere, în 1998, patru submarine pe 750 de milioane de dolari canadieni, când ele nu mai erau funcţionale din 1993, susţine un deptuat britanic aflat în coaliţia de guvernare. Scandalul aduce aminte de cel din România, când guvernul a achiziţionat, în 2003, două fregate britanice second-hand la preţuri supraevaluate.

 

Guvernul de la Londra nu a făcut decât să păcălească administraţia de la Ottawa când i-a vândut patru submarine uzate. Niciuul din ele nu e operaţional,iar Canada ar trebui să ceară o rambursare Marii Britanii. Sfatul a venit de la Mike Hancock, un deputat britanic liberal-democrat (partid aflat în coaliţia de guvernare a lui David Cameron), într-un interviu pentru televiziunea publică din Canada, scrie AFP, preluat de Mediafax.

 

“De ce au fost canadienii atât de nesăbuiţi să cumpere? Sunt consternat că am încheiat un acord atât de stupid cu un aliat atât de important….Fie a fost de vină incompetenţa canadienilor, fie Ministerul Apărării din Marea Britanie i-a păcălit”, a spus Hancock.

Pentru a fi mai plastic, Hancock a explicat că submarinele erau într-o asemenea stare de degradare, încât pe ele ar fi trebuit scris cu vopsea: “Cumpărători, staţi departe!”.

 

HMCS Victoria, SSK-876

Cumpărate cu sute de milioane, reparate cu miliarde. Tot nefuncţionale

 

Canada a cumpărat submarinele britanice în 1998 pentru 750 milioane de dolari (circa 574 de milioane de euro) patru submarine care erau scoase din funcţiune din 1993. Apoi, miliarde de dolari canadieni au fost cheltuiţi de Marina canadiană pentru “modernizarea” lor.

 

În cei 15 ani de când au fost cumpărate, submarinele au funcţionat, în total, trei ani. Şi nu numai că nu au funcţionat şi că repararea lor costă sume uriaşe, dar prezintă un risc pentru viaţa marinarilor. Flota submarinelor cu propulsie clasică a suferit multiple avarii de-a lungul anilor: unul a fost atacat de rugină, altul a luat foc în 2004 (un marinar a murit şi alţi nouă s-au intoxicat cu fum) iar al treilea nu se poate scufunda la adâncime din cauza unei fisuri.Niciunul nu poate lansa torpile.

 

Ministrul canadian al Apărării, Peter MacKay, a declarat luna trecută că aceste submarine trebuie să fie gata de a fi lansate la apă din nou în 2013 mulţumită unor importante lucrări de modernizare. O parte a presei a considerat că e vorba doar de o glumă bună.

Deputatul britanic a ridicat problema submarinelor în Parlamentul britanic chiar în 1998. Dacă atunci Canada ar fi iniţiat o dezbatere, poate lucrurile ar fi evoluat altfel, spune el. Hancock a indicat pentru CBS News că va întreba Parlamentul britanic “de ce le-am vândut, ştiind că sunt probleme de structură cu ele”.

Despre submarinele britanice, acum canadiene, ar mai fi de spus ca sunt din clasa Upholder, sau Type 2400, retrase de UK in 1993, si sunt proiectate in anii ’70.

Fregatele britanice second-hand ale României

 

Întreaga poveste aduce aminte de ce s-a întâmplat în România. În 2003, guvernul român a achiziţionat două fregate britanice second-hand. Fregatele au fost cumpărate în schimbul a 116 milioane de lire sterline, în 2003, după ce, pe parcursul anului 2002, mai multe delegaţii britanice şi reprezentanţi ai firmei de armament BAE Systems au vizitat România. Preţul real ar fi fost de 200.000 de lire pentru amândouă.

 

Ulterior, BAE Systems, compania care a vândut fregatele, a fost investigată de Serious Fraud Office (SFO, Oficiul britanic pentru fraude grave) pentru fapte de corupţie, inclusiv în cazul acestei afaceri. Directorii BAE Systems (cea mai mare companie de armament din Marae Britanie) au fost audiaţi pentru suspiciunea că ar fi dat comisioane de milioane de lire autorităţilor pentru a încheia contractul.

 

BAE Systems a fost acuzată şi că a plătit o mită de 75 de milioane de pentru un acord de 1,6 miliarde de lire sterline pentru vânzarea de avioane de luptă Gripen către Africa de Sud. Aparatele Gripen sunt fabricate de firma suedeză Saab, la care BAE deţine o cotă de 20%.

În România, firma ar fi dat o mită de 6 milioane de lire. Suma s-ar fi împărţit, scria cotidianul “The Guardian”, între un cetăţean britanic şi un politician român. Tot “The Guardian” a scris că o româncă şi soţul ei de origine britanică (intermediari) au fost arestaţi, la Londra, sub acuzaţia că au încasat ilegal un comision din vânzarea celor două fregate britanice către România (botezate ulterior „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria”).

In privinta fregatelor, daca ar fi fost modernizate, nu cred ca am mai vorbi astazi despre teapa. Daca a fost o teapa aia ne-am tras-o singuri nefiind in stare in atatia ani de zile sa le aducem la un nivel de inarmare corespunzator.

 

Articole preluat din Adevarul

 

 

 

 

Sistemul antiracheta de la Deveselu

Faimosul deja scut din Oltenia isi va incepe cariera in aceasta primavara, cand este programata incepererea lucrarilor la noua facilitate. Nu este inca vorba de montarea rachetelor sau a radarului, ci de lucrari de amenajare pentru desasurareas ulterioara a sistemelor electronice.

Asa cum am mai scris pe aici, Deveselu urmeaza sa fie gazda unei baterii de 24 de interceptoare SM-3, destinate  unor eventuale atacuri cu rachete trase spre zona NATO, a unui sistem radar si foarte posibil a unei baterii de rachete Patriot PAC 3.

In Oltenia vor lucra permanent aproximativ 200 de militari americani si un numar neprecizat de militari romani, care, contrar cu zicerile lui Rogozin, nu vor fi folositi la maturatul curtii, ci, dimpotriva, vor  fi pregatiti si antrenati in operarea intregului sistem de armament. Scopul acestei pregatiri este destul de incert, in sensul ca sunt absolut sigur ca Romania nu are in vedere, sub nici o forma, achizionarea in viitor a unui sistem antiracheta SM-3, cu lansare de la sol.

Singura varianta de lucru ar fi, discutile care au avut loc intre noi si americanii, posibilitatea ca Fortele Navale sa achizioneze candva, cumva, varianta navala sistemului (AEGIS). Stim sigur ca astfel de discutii s-au purtat deja, iar SUA a fost de acord cu aceasta posibilitate.

Se aveau in vedere fregatele Typ 22, daca aceastea chiar ar suporta un radar de tip Master Spy-1 plus rachetele, sau cumpararea/constructia de nave dedicate acestui sistem. Lockheed Martin a recunoscut ca se afla in discutii cu partea romana, atat in vedere modernizarii/constructiei de nave, cat si in vederea dotarii acestora cu sistemul AEGIS.

Dar, deocamdata, sunt doar discutii si din acest motiv nu inteleg de ce militarii romani vor fi pregatiti pentru operarea rachetelor SM-3 ce vor fi dislocate la Deveselu. Nu se poate preciza gradul de implicare viitoare a militarilor romani, ci doar se poate spune ca va fi o colaboarae, mult dincolo de paza unitatii.

 

 

Sistemul AEGIS pe fregatele Romaniei

 

foto: http://www.mda.mil

Istoria artileriei romane: 4 K51 RUBEJ (Frontiera)

  Instalatia mobila de lansare a rachetelor de coasta 4 K51 RUBEJ (FRONTIERA) este, pana la aceasta data, singurul sistem terestru de acest gen, dedicat combaterii tintelor navale, folosind rachete antinava de tip P -21/22 (P-15 TERMIT, modernizat) achizitionat vreodata de catre Romania.

Desi sistemul a fost achizitionat din URSS in anul 1986 (4 instalatii mobile de lansare), aflandu-se si astazi in dotare, primele rachete nava-nava de tip P-15 TERMIT au sosit in tara la bordul vedetelor purtatoare de rachete de fabricatie sovietica, OSA-1, incepand cu anul 1964. Aceste nave, deosebit de moderne in acele timpuri, ce se afla inca in dotarea multor state, au fost cunoscute in cadrul Marinei Romane sub denumirea de VPR-uri (Vedete Purtatoare de Rachete, prima nava de acest fel avand numarul de bordaj, 154), aflandu-se in dotare pana in anul 2004. Marina noastra a avut sase asemenea nave, la care s-au adaugat cele construite la Mangalia, din anul 1981 (sistemul de lansare si rachetele se importau din URSS), dar nu si varianta “modernizata” OSA-2 (diferentele fata de OSA-1 erau minore).

Din anul 1992, Romania a achizitionat trei nave purtatoare de rachete, din Rusia, din clasa TARANTUL 1 (cunoscute in Marina Romana ca NPR-uri –Nave Purtatoare de Rachete): ZBORUL (188), PESCARUSUL(189) si LASTUNUL(190). Aceste nave sunt inca operationale, facand parte din Divizionul 150 Rachete Navale cu baza la Mangalia, fiind echipate tot cu instalatia de lansare rachete nava-nava, P-20M, capabila sa lanseze rachete P-21/22 (cunoscuta mai bine ca SS-N-2 C/D STYX), urmase directe a rachetei P-15 TERMIT. Aceasta instalatie se regaseste si pe fregata “MARASESTI”, care alaturi de cele trei NPR-uri sunt singure nave capabile sa lanseze rachete nava-nava din Marina Romana (NPR-urile dispun de cate 2 lansatoare a cate 2 rachete fiecare, iar MARASESTI4 lansatoare a cate 2 rachete fiecare).

 

Instalatia mobila de lansare rachete nava-nava de tip 4 K51 RUBEJ (FRONTIERA), este montata pe platforma auto MAZ -543, 8×8 (aceeasi ca si la SCUD-B -9 K72- ce a fost in dotarea Fortelor Terestre ca ROT, pana in 1995, si despre care am vorbit intr-un articol anterior), de 41 tone, ce are in componenta sa: cabina radar, o turbine cu gaz cu generator electric de putere, platforma de lansare cu doua lansatoare de tip rotativ CT-161. Intregul sistem mobil de lansare, mai are in componenta sa: sistemul de identificare amic-inamic, sistemul de stingere a incendiilor, sistemul de comunicatii (intern si extern), radarul pentru detectarea tintei care este retractabil (se ridica pana la inaltimea de 7,5 m).

Lansatorul mobil 4 K51 are urmatoarele caracteristici: vehicul MAZ-543; camp de tragere orizontal de la +/-110 grade; camp de tragere vertical de la 0/20 grade; lungime 14,2 m; latime 2,97 m; inaltime 4,05 m; tip motor: diesel kW, 385 CP; viteza maxima pe sosea 65 km/h; raza de actiune 635 km; numarul de rachete purtate 2; echipaj 6 militari; timp de parasire a pozitiei dupa lansare 2 minute; timp de trecere in pozitie de lupta 5 minute. Lansatorul este deservit de masina de reaprovizionare ce duce 4 rachete (sunt in dotare 4 asemenea masini, cu 16 rachete).

Racheta P-22 (identica cu cele de pe NPR-uri si MARASESTI) are un sistem inertial care lucreaza incepand cu portiunea de mijloc a traiectoriei, impreuna cu un radar active (ARV GOS) si un radar in infrarosu (IR GOS), pe portiunea finala. Inaltimea de croaziera a zborului este cuprinsa intre 25/50/250 m, iar in cazul lovirii unei tinte sub bataia maxima, combustibilul ramas in racheta se transforma in incarcatura incendiara, marind distrugerile provocate tintei.

Incarcatura de lupta a rachetei este de 513 kg, fiind de tip cumulativ. Racheta are in partea din spate ampenajul in forma de Y cu carme (in vederea ghidarii) si motorul de start destinat lansarii (acesta se largheaza automat dupa lansare, intrand in functiune motorul de mars), iar in partea din fata are doua aripi destinate planarii.

Racheta P-21/22 are urmatoarele caracteristici: diametrul maxim 0,78 m; greutatea la lansare 2523 kg; lungimea rachetei 6,55/7,5 m; anvergura aripilor 2,5 m; viteza 1100 km/h; combustibil lichid: TG-2 + acid azotic; bataia radarului propriu 27 km; bataia radarului in infrarosu 10-20 km; combustibil de lansare –solid; bataia maxima a rachetei cuprinsa intre 8-80 km.

Aceste rachete astazi sunt depasite si usor de bruiat. Ele, dupa unele surse, incep sa devina nesigure in exploatare datorita vechimii si a invechirii combustibilului. Chiar si vehiculele purtatoare MAZ au probleme de ordin tehnic! Nu se stie inca ce ne v-a aduce viitorul, dar in mod sigur noile rachete vor fi identice cu cele ce vor echipa fregatele si noile corvete. Pana atunci insa, asteptati 1 Decembrie, cand din nou, le vom vedea la parada, unde dealtfel au devenit o prezenta constanta. Dar asta avem si cu asta defilam!

 

WW

Nava Americana Vella Gulf a intrat astazi in Constanta

Vizita crucisatorului american este in legatura cu exercitile navale contra pirateriei, exercitii la care va lua parte si Fregata Regina Maria, impreuna cu elicopterul sau Puma Naval. Astfel intrebarea care dintre cele doua fregate Typ 22 va participa la misiune UE NAVFOR Atalanta a UE in zona Oceanului Indian, incepe sa capete raspuns.

Daca Regina Maria face pregatirea alaturi de americani, putem presupune ca tot aceasta nava va fi desemnata pentru misiuni antipiraterie in zona Golfului Aden. Iar nava Americana si echipajul sau au foarte multa experienta in acest tip de lupta.

Dar Vella Gulf are si alte caracteristici mai speciale. Astfel  nava este un crucisator purtator de rachete din clasa Ticonderoga si are in dotare si sistemul AEGIS.

Dupa USS Monterey,  Vella Gulf este al doilea crucisator AEGIS care-si desfasoara activitatile prin Constanta. Putem presupune, ca la fel ca in cazul lui USS Monterey, rusii vor face iarasi clabuci la gura, infierandu-i pe americanii prea lacomi, care se baga in ligheanul lor, adica in Marea Neagra!

Cum anul viitor sistemul antiracheta de la Deveselu va incepe sa se contureze, putem presupune ca astfel de vizite vor fi din ce in ce mai dese…

USS Vella Gulf, CG-72, Tionderoga class, cu sistem AEGIS la bord

Sursa: ziaruldeiasi

Vella Gulf este o nava cu o cariera foarte impresionanta, veterana in lupta contra pirateriei! Va recomand sa cititi si pagina dedicata navei de pe Wikipedia.

La ce sa ne asteptam in 2012, militar si economic.

Militar nu putem decat spera ca in sfarsit se vor porni cateva programe ce treneaza de prea mult timp. Vedeta ar fi, bineinteles, avionul multirol! In 2012 este OBLIGATORIU luarea unei decizii privind tipul aparatului si graficul livrarilor, de asemenea si sistemul de finantare. Problema ar fi ca aceste discutii necesita mult timp intr-o tara normala, pe cand la noi s-ar putea sa dureze foarte, foarte mult timp! Asta daca nu cumva problema este deja rezolvata, asteptandu-se doar un moment propice pentru anuntarea vesti. Daca va fi asa, cel mai bun moment mi s-ar parea primavara viitoare, undeva pe la sfarsit!

Tinand cont ca in noiembrie vor fi alegeri, iar 2012 nu va fi un an de bum economic, anuntarea unei investitii (poate mai multe), in urma offset-ului legat de achizitia multirolului, asezonata cu batai de tobe pentru mii de noi locuri de munca, sute de milioane intrati la buget, etc, etc., ar putea fi viabila.

Al doilea proiect extrem de important este Marina Militara, prea mult timp lasata in paragina. Anul acesta una din fregatele tip 22, va participa la operatiune Atlanta a UE, privind stoparea pirateriei in Oceanul Indian, in jurul Cornului Africii, beneficiari…piratii somalezi! In premiera absoluta pentru noi, un IAR 330 Puma Naval, va fi operational la bordul fregatei! Si va si inarmat…

Un IAR 330 Puma Naval, in hangarul uneia dintre fregate

Dar tot in 2012, DpA  a anuntat ca doreste, ceva mai ferm de data asta, sa atribuie contractul de modernizare a celor doua fregate, iar modernizarea propriuzisa sa inceapa cel mai tarziu la inceputul lui 2013. Tot la Fortele Navale se doreste si demararea contructiei celor patru corvete si patru vanatoare de mine, si de asemenea, modernizare submarinului Delfinul. Ideea ar fi ca in 2012 sa se intocmeasca planurile, sa se aleaga tipul navelor si constructorii, iar in 2013 sa porneasca efectiv constructia.

Racheta STAR 80L

Tot in 2012, odata cu desemnarea companiei pentru modernizarea fregatelor,  vom putea in sfarsit sa ne dam cu presupusul asupra directiei spre care se uita marina, pentru inzestratre cu rachete antinava, antiaeriene, ce tipuri de sisteme AA doreste sa cumpere, si prin extensie ne putem face o idee si pentru urmatoarele etape de inzestrare, nu numai in marina, ci si pentru trupele de uscat.

Ca un exemplu, sistemul de rachete cu raza scurta montat pe fregate, va fi un foarte bun indicator pentru sistemul cu raza scurta si medie pe care fortele terestre il au in vedere. Va fi  VL MICA de la MBDA, asa cum era preconizat?!

Fortele Terestre au si ele un an definitoriu pentru inzestrare! Noul transportor amfibiu blindat (TBT) SAUR 3, se asteapta sa fie in sfarsit vazut pe roti si full option, gata sa intre in productia de serie in 2013. Si aici extrem de importante vor fi sistemele de armament ce vor fi montate pe el. SAUR 3 va avea doua configuratii extrem de…indicative, pentru modul cum gandesc ai nostri viitorul, si anume varianta dotata cu rachete AA, ce tip vor fi, si daca STAR 80 mai intra in vederile de dezvoltare a SMG-ului.

La capitolul rachete AT misterul nu prea exista: vor fi Spike si cu asta basta!

Tot prin 2012 speram sa vedem, in sfarsit, noua arma de asalt, versiune finala, a Armatei.

Tot pe langa Fortele Terestre ar fi si alegerea macar, a sistemului de rachete AA cu raza lunga. Zic macar alegerea daca nu si semnarea vreunui contract, lucru destul de putin probabil de altfel, si poate lansarea modernizarii Hawk! In rest la sol nu ma astept la ceva spectaculos, la ceva care sa ne lase cu gurile cascate, cu toate ca ar avea destule domenii de acoperit.

Fortele aeriene…in afara de mult discutatul avion multirol, 2012 va aduce in mod sigur inca doua( daca nu cumva pe toate patru ramase)  aeronave C27 J Spartan utilate full, din care unul cu un modul MEDEVAC cu tot, si doua cu sistem de realimentare in aer. De asemenea ar trebui ca cele patru Hercules C-130 sa-si primeasca noile sisteme defensive pentru medii ostile.

Iar la nivel de zvonuri, tot anul acesta s-ar putea lua in discutie, la nivel de concept, achizitia unui nou tanc modern pentru acoperirea gaurilor create de dotarea cu T-55 si TR 580. Asta inseamna ca daca anul acesta se vor hotara asupra unui nou car de lupta, il putem avea undeva la sfarsitul decadei. Importat, construit in tara, nu se stie nimic sigur, doar ca ultima oara cand s-a discutat ideea unui nou tanc, importul la cheie a fost scos din calcul primul!

Elicoptere de lupta, un nou avion de antrenament (XT sau alta varianta), elicopetre de transport, nave auxiliare pentru Flota, masini 4X4 inlocuitoare ale ARO, camioane noi, ATROM, LAROM cu rachete EXTRA…toate acestea sunt pentru moment in ceata. Nici anulate, dar nici nu au un orizont clar de timp. Ba pentru cateva din ele nici nu stim sigur daca mai intra in vederea Armatei.

 

Dar asa cum am spus mereu, definitoriu pentru inzestrarea viitoare, este blestemattul de avion! Si aici nu numai din cauza alegerii cu care mal al Atlanticului facem afaceri, ci mai ales din cauza bugetului. Armata nu se poate gandi la altceva pana nu-si rezolva cea mai stringenta problema, si abia apoi in functie de banii ramasi sa se uite imprejur si sa-si mai faca niste calcule. Asadar pana nu vedem semnat contractual pentru avion, nu are prea mai are rost sa ne uitam dupa alte aranjamente pentru inzestrare sau modernizare…