Yak -130 vesti foarte proaste!

Din pacate, pentru ca ador acest avion, se pare ca Fortele Aeriene Ruse vor renunta YAK -131, avion de atac la sol, in urma vulnerabilitatilor foarte mari descoperite in urma testelor.

Rusia dorea sa achizitioneze 200 de bucati special pentru rolul de CAS in variant YAK-131, insa in urma zborurilor de testare pilotii au remarcat o mare vulnerabilitate la zborurile la joasa altitudine si astfel expertii rusi au ajuns la concluzia ca mai bine ar fi daca ar revitaliza batranele Su-25.

Pana acum sortii se aratau prietenosi cu YAK-ul. Rusia avea in vedere achiztionarea ambelor variante, atac la sol si antrenament avansat, avea ceva sanse de export , una peste alta se parea ca YAK-ul scoate din nou capul in lume.

Acum totul pare naruit! Rusia va cumpara cateva aparate pentru antrenamentul pilotiilor sai, insa grosul aparatelor urmau sa fie Yak-131 pentru atac la sol, iar din pacate aceasta varianta, deocamdata cel putin, a iesit din discutie. De asemenea nici sortii pentru export nu stau mai bine. Siria a semnat un contract pentru 36 de aparate in valoare de 550 milionae de dolari, dar situatia din Siria si faptul ca inca nu s-a executat nici o plata a facut ca productia aparatelor siriene sa nu inceapa inca. Iar daca guvernul Assad cade, sansele ca Siria sa-si mai pastreze cuvantul, odata intrata pe orbita occidentala sunt foarte fragile.

Foto: Airliners.net

Asa ca deocamdata YAK-130 se poate baza doar pe comenzile interne ale Aviatiei Ruse in  numar de 55 de exemplare, menite sa inlocuiasca batrana flota de avioane de antrenament formata din L-29 si L-39 a caror resursa scade vazand cu ochii.

Astfel singura comanda ferma din afara Rusiei este Algeria care a comandat 16 bucati, primul fiind livrat in urma cu doi ani. De asememnea Aviatia Rusa a primit primele aparate in urma cu trei ani, pretul de export fiind undeva in jurul sumei de 15 milioane de dolari.

De aceasta data nu pot sa rad sau sa ma bucur de tragedia rusilor pentru simplul motiv ca YAK-130 este, pentru mine, cel mai frumos avion de antrenament avansat din lume, si sincer deplang soarta lui. Sper doar ca inginerii rusi sa gaseasca solutii pentru remedierea problemelor aparute in cazul variantei de atac la sol, YAK -131.

Sursa: strategypage

Rade ciob de oala sparta! Sau F-35 vs T-50 PAK FA!

In urma cu cateva zile publicam un articol preluat din Vocea Rusiei, articol in care un grup de experti rusi, stransi uniti in jurul unui pahar de vodka, faceau misto, inginereste vorbind, de belele amaricanilor cu F-22-ul, cel cu problem ela oxigenul pilotiilor si de F-35 al carui cost real si final, doar bunul Dummnezeu il stie, noi astilalti, muritorii adica, nu putem dacat sa ne minunam de valentele mereu crescande ale pretului JSF-ului.

Pana aici nimic deosebit: ivanii radeau ce-i drept, dar aveau si de ce, numai ca viata, cateodata iti trage una peste bot de uiti si cum te cheama si de ce ai venit in locul respectiv.

F-22 Raptor, motivul de mandrie al americanilor

Foto: defenseindustrydaily.com

Asadar ivanii nu sunt nici ei imuni, cu al lor PAK FA, la intarzieri si depasiri de costuri. Daca T-50 ar fi trebuit predat Fortelor Aeriene pentru incercari prin 2015-2016, termenul a inceput sa creasca. Poate, zic rusnacii, prin 2019?! La fel ca si americanii si ivanii si-au tras parteneri, in proiectul T-50 datorita costurilor mari de dezvoltare.

Partenerii rusiilor sunt indienii, iar cand e vorba de bani dati rusiilor, indienii sunt foarte circumspecti si asta datorita lungii lor relatii de afaceri cu ivanii. Nu mai demult anul trecut, a iesit mare scandal apropos de portavionul pe care Rusia il revitalizeaza si modernizeaza pentru India. De la un cost initial negociat de 1 miliard de dolari, pretul final bate 2,5 miliarde de dolari pe motiv de coruptie la indienii si pe motiv ca rusii au ascuns la negocieri planurile originale ale navei, prezentand partii indiene palnurile altei nave!

F-35, subiectul de bancuri, ironii si mistouri al rusiilor

Foto: defenseindustrydaily.com

Asadar baietii se cunosc foarte bine. Sa revenim acum la PAK FA. Odata cu anunatrea unei…mici intarzieri , hindusii au luat foc, amintindu-si de aventurile lor cimune cu rusii. Astfel din cele 6 miliarde de dolari necesari dezvoltari modelului de baza, ceva mai mult de jumatate sunt acoperiti de India, iar aceasta inatrziere ingrijoreaza, mai ales datorita faptului ca rusii au “uitat” sa precizeze cu cat vor creste costurile. Precizam inca o data: 6 miliarde doar dezvoltarea de baza a proiectului, nu si intrarea in fabricatie!

Avionica inseamna extra costuri, iar India nu a fost inca informata cam “cat” extra poate insemna aceasta avionica. Initial comanda Indiei era de 250 bucati PAK FA la un cost estimate de 100 milioane de dolari bucata, dar in prezent numarul avioanelor ce vor fi cumparate a scazut la 200 de bucati, iar hindusii vad cum epopeea F-35, dpdv al costurilor, le-a cazut si lor pe cap.

Mai mult decat atat, invizibilui rusiilor, T-50 nu este chiar asa de invizibil precum F-22, sau chiar F-35, sau B-2, ivanii declarand deja ca s-au facut unele compromisuri la…invizibilitate, in favoarea manevrabilitati, dar, in acelsi timp, India ar prefer un avion ceva mai invizibil si ar prefera un aparat cu doua locuri.

…Si PAK FA-ul motiv de mare durere de cap pentru indienii

Foto: defence.pk

Probleme destul de neplacute au aparut deja si in privinta motoarelor ce vor echipa in standard PAK-ul si de asemenea si la sistemele electronice defensive. Adica nu arata chiar asa cum sustin rusii. Si de aici se pare ca au aparut si intarzierile. Astfel PAK-ul ivaniilor ar fi intr-un dezavanaj mortal in fata F-35, nemaivorbind aici de F-22 , datorita decalajului in armamentul electronic si asta in sensul ca ar fi foarte vulnerabil sa fie lovit de la o distanta de la care nici macar nu ar fi constient ca avioanele americane sunt prin zona.

In present caracteristicile cunoscute ale T-50-lui ar suna cam asa:

-34 tone, aproape cat un SU-27

-supermanevrabilitate, este/va fi, primul avion din lume care va avea motore 3D, care vor putea orienta jetul in trei directii, si mai ales fiecare motor poate fi manevrat separate si independent de celalalt.

-electronica/avionica de ultima generatie, radar AESA, contramsuri, etc

-este bineinteles stealth, sau semi-stealth

-poate folosi supercruise indefinit

-pretul. Ei aici e aici. Rusii spun ca pretul la poarta fabricii, fara dotari este de 60 milioane dolari, iar full-option sare de 100-110, un pret extrem de mic pentru un vanator greu, si cam similar cu pretul unui F-16 de ultima generatie.

Mai spun rusii ca avionul va avea o resursa de zbor de 6000 de ore, iar motoarele vor fi OK timp de 4000 de ore!!! Asta cu motoarele este chiar haioasa si sunt curios cum au reusit sa treaca de la cele 300 de ore ale MIG-29, la 4000 de ore, cunoscute fiind problemele ivaniilor cu timpul de viata al motoarelor lor.

Mai spun rusnacii ca T-50 va fi mai manevrabil decat seria Su-30, el insusi campion mondial la acest capitol.

Si mai trebuie spus ca PAK FA-ul nu este un rival direct al F-22 Raptor-ului American, datorita faptului ca este un semi-stealth, dar cu ajutorul electronicii si al sistemului integrat de aparare AA, in principiu ar fi un oponent foarte serios pentru orice aparat vestic.

 

Sursa: strategypage

 

Gură de oxigen pentru Avioane Craiova

Avioane Craiova SA a semnat recent un contract-cadru cu MApN pentru repararea şi întreţinerea aeronavelor de antrenament IAR 99 Şoim, spune liderul sindical al societăţii, Victor Peţa. Primele două aparate ar trebui să sosească în această săptămână. „S-a semnat un contract-cadru care statuează unde vor fi reparate aparatele IAR 99 din dotarea Armatei. Primele două avioane vor sosi în curând. Sperăm să vină şi fondurile necesare pentru că, din câte ştiu, în bugetul pe 2012 nu au fost alocaţi bani pentru repararea de avioane IAR 99“, a precizat Victor Peţa. Societatea olteană are mare nevoie de contractele cu MApN, care este, practic, cel mai important client al său.

Armata are circa 20 de aparate IAR 99, pe care le foloseşte pentru antrenarea piloţilor militari. Cum avioane noi nu mai sunt produse de ceva timp, cele în uz au nevoie de reparaţii. Contractele pentru subansamble nu asigură în totalitate salariile angajaţilor Avioane SA. La sfârşitul lunii martie, aceştia au încetat lucrul din cauza restanţelor salariale. Tot atunci, directorul Marin Stancu a fost demis, în locul său fiind numit Ioan Sava, care are mandat până în martie 2014.
Bogdan Groşereanu

Un Articol Gazeta de Sud

Hawk-ul britanic trage aer in piept

Britanicii au ajuns la o intelegere cu Arabia Saudita pentru a vinde celor din urma 55 de aparate Pilatus PC-21, aparat pentru antrenamentul de baza al pilotilor si 22 de avioane BAE Hawk  Advanced Jet Trainer, pentru antrenamentul avansat si trecerea pe supersonice.

BAE Hawk, foto: wingweb.co.uk

Pilatus PC-21, foto: wikipedia.org

 

Valoare contractului se ridica la 1.6 miliarde de lire sterline, iar livrarile vor incepe in 2014 pentru Pilatus, fabricat in Elvetia si in 2016 pentru BAE Hawk, fabricat in Marea Britanie. De mentionat faptul ca fabrica unde se asambleaza aparatele Hawk ar fi fost in moarte clinica fara acest contract, care le asigura acum o viata lunga si fericita.

 

sursa: worldwide-defence.com

 

Salvarea economica a Romaniei: OFFSET-ul! Programul economic care ar scoate Tara din criza si ar oferi din nou slujbe celor tineri.

Intrarea in Zona Euro a Romaniei, motiv de veselie?!

Pai ar putea fi, insa cu o singura conditie: o industrie foarte performanta, competitiva si creatoare de bunuri de larg consum performante tehnologic. O industrie pe model german, care sa poata vinde la export doar datorita calitatii si inovatiei prezenta in produsele sale si asta deoarece, odata cu iesirea leului de pe piata, BNR-ul nu va mai putea subventiona exportatorii prin politica de curs, practic nu se va mai putea lasa euro sa creasca in raport cu leul, pentru a masca lipsa de competitivitate a unei parti din industria romaneasca.

Odata cu euro multi vor pune cruce afacerilor lor balcanice, unde principiul “merge si asa”, sau exporturile care erau pe val datorita subventiei mascate prin cursul de schimb, se vor duce dracu in primul an.

Asadar vrem euro, vrem o economie stabila cu o moneda care sa nu ne dea palpitatii, vrem dobanzi decente la imprumuturi?! OK, da atunci inainte sa intram in euro ne trebuie o economie industrializata, moderna si producatoare de bunuri cu adaos mare de inteligenta, nu de forta de munca ieftina, nu de lohn industrial.

Pai si ce facem?! Ca vremea in care statul baga bani in economie sau construia fabrici a fost…impuscata! Investitile straine, atatea cate mai sunt, se duc unde vor ele, acolo unde banii se fac repede si, la o adica, isi pot lua zborul in cateva luni, vezi cazul Nokia. Ori noi vrem investii mari, pe termen lung, inalt tehnologizate, vrem ca anumite ramuri industriale si agricole sa prospere, vrem ca banii sa meraga acolo unde ar propulsa Romania cu mult inainte, stabil si pe termen lung.

…sau

F-16 Viper, foto: LM

Raspunsul este: OFFSETUL! Singura sursa de bani pentru investii disponibila acum.

O solutie in aceasta dilema ar fi si este de fapt OFFSET-ul, generat de posibile contracte de achizitie de tehnica militara necesara modernizarii Armatei. Asa cum stim cu toti, Armata Romana are urgenta nevoie de tehnica noua, in cantitati mari, pe sume uriase. O estimare mai grosiera arata ca pentru a avea o dotare decenta, ca numar si calitate, investitile pe care bugetul statului ar trebui sa le faca, in urmatorii ani, in inzestrarea Armatei depasesc 30 miliarde de euro.

Bineinteles ca o astfel de suma iese din discutie ca fiind alocabila direct prin bugetul de stat. Pentru asa ceva trebuie minte si planificare.

OK sa presupunem ca Romania contracteaza credite in valoare de 30 de miliarde de euro si doteaza Armata la superlativ, mai presupunem ca dobanzile la aceste credite, garantate de guvernele companiilor producatoare de armament, sunt sub 2%. Ca un exemplu acum cateva zile Germania s-a imprumutat de pe piata libera cu o dobanda de sub 1%!

Ce sa faca Romania cu offsetul in valoare tot de 30 de miliarde?! Pai in primul rand trebuie respectate cateva reguli:

1. Investitile generate de offset sa se faca prin negociere directa, adica Romania sa aiba o vorba de spus despre domeniul unde se vor face
2. Produsele care vor fi construite in Romania sa aiba cel putin 60% din valoare finala in componente produse tot la noi, asta ca sa fim siguri ca nu ne pricopsim iarasi cu o “investitie” de tip lohn, adica de tip Nokia
3. Graficul realizarii si puneri in productie a investitilor sa fie direct corelat cu graficul rambursarii ratelor la imprumuturi, sa nu patim iarasi o belea  gen Ford Craiova. Nu faci investitia, nu platim ratele, o faci jumate’, tot jumatate platim si noi
4. Lucrarile de infrastructura negociate sa fie in parteneriat public-privat

Cei 30 de miliarde avuti la dispozitie ar insemna cresterea datoriei de stat a Tarii undeva spre 60 de miliarde, sub pragul critic de 60% din PIB, asadar probleme nu am avea.

Dar ce sa facem cu 30 de miliarde?! Adica unde sa negociem cu companiile investitoare sa bage banii?

Undeva la 2-3 miliarde, poate chiar spre 4-5, ar trebui investiti in capacitatile noastre de productie militara. Va trebui sa obligam firmele respective ca o parte cat mai importanta din respectiva arma sa fie construita in Romania. Mentenenta si munitiile ar fi obilgatoriu de facut in Romania si de asemenea ar fi de discutat anumite parteneriate si pentru viitoare livrari catre terti.

Este vorba aici de retehnologizari, mariri de capacitate de productie, creeare de altele noi. Ideea cea mai buna ar fi privatizarea industriei militare, nu in totalitate, cu obligatii de productie si mentinerea specificului unitatii respective. Asta ar insemna locuri de munca bine platite, o anumita independenta, macar si partiala, a industriei militare romanesti si exporturi, adica bani multi si pe termen lung, din integrarea industriei romanesti, in lantul logistic si de productie al companiei mama.

Restul de 24 de miliarde…sunt oricum putini pentru o renastere industriala, dar sunt un inceput foarte promitator. Ideea din spatele unor astfel de planuri de investitii, nu este ca tu Romania sa produci masini de spalat, ci sa oferi conditiile necesare unor astfel de productii. Mai exact ar trebui avuta in vedere infrastructura majora: autostrazi si cai ferate, porturi, antrepozite, zone libere.

Constructia unor autostrazi: Timisoara-Craiova-Bucuresti, Cluj-Suceava-Iasi-Galati-Constanta, faimoasa autostrada Transilvania si de asemenea modernizarea infrastructurii feroviare pe principalele linii comerciale ale Romaniei: Constanta-Bucuresti-Brasov-Cluj-Ungaria, Constanta, Suceava, Bucuresti-Craiova, Craiova-Dunare, modernizarea catorva porturi dunarene, extrem de necesare comertului tot mai vioi pe fluviu, ar inghiti putin peste 15 miliarde de euro, dar in cativa ani aceasta infrastructura moderna si fiabila, construita numai prin parteneriat public-privat, ar propulsa economia romaneasca ca o racheta. Comertul la Marea Neagra, unde portul Constanta este deja ceea mai mare vedeta locala si transportul pe Dunare ne-ar aduce miliarde de euro pe an, iar daca aceste investitii ar fi cuplate cu dezvoltarea in zonele portuare, deja modernizate, a unor zone libere de productie si reexport…fratilor, l-am prinde pe Dumnezeu de un picior!

Nemai vorbind ca autoastrazile sunt investiti de tip multiplicator, mai exact un euro investit in sosele, aduce in maximum 10 ani intre 5-10 euro la PIB, prin dezvoltarea zonelor adiacente, prin cresterea competitivitati economice, datorita transportului rapid si ieftin, prin slujbele generate. Iar o dezvoltare economica baza pe infrastructura este o dezvoltare solida si sustenabila, nu ca cresterea economica din anii 2004-2008, genearata de specula si credite idioate.

A treia mare directie de investiti ar fi capacitatile industriale nou-dezvoltate, bazate pe negocierea offsetului. Aici trebuie sa fim destepti si sa cerem numai investitii a caror amortizare se face in multi ani, fabrici adica, si asta datorita faptului ca nimeni nu-si va inchide o capacitate de productie noua si moderna, adica cea deschisa la noi, in detrimentul uneia mai vechi din alta tara. Avem nevoie de industrie, dar nu orice forma de industrie.

Romania poate deveni rapid un mare producator agricol, are cel mai bun pamant, are apa, are o clima buna, asadar ar trebui sa avem si o industrie solida agrara. Avem nevoie de producatori locali integrati de utilaje agricole, de la sape, la elicoptere utilitare, de o industire moderna de ingrasaminte, de silozuri noi si mari, pentru a putea vinde doar atunci cand pretul produselor agricole este ridicat, nu imediat dupa recoltare.

Asadar fabrici de tractoare, combine agricole, sisteme de irigatii moderne si daca suntem intradevar foarte destepti vom pune si conditii ca un anumit procent sa fie exportat, sa zicem +50% .

De asemenea nu ne-ar strica inca 1-2 fabrici de automobile, fabrici de produse de larg consum, usor exportabile: industrie chimica, cu accent pe industria comestica, o foarte mare aducatoare de plus valoare, constructii de nave in santierele dunarene, industria comunicatiilor: televizoare, telefoane, etc, etc.

Am putea avea zeci de mii de locuri de munca in industriile viitorului: telecomunicati, electronica, auto, chimica, si toate aceaste cu obligativitatea ca macar 50% din produs sa fie facut in Tara.

O astfel de explozie a investitilor directe ar crea zeci de mii de locuri de munca direct si sute de mii de locuri de munca in secundar, prin dezvoltarea pe orizonatala a industiilor adiacente si a serviciilor conexe.

Am putea revitaliza intregi zone georgrafice si ramuri industriale care acum nu mai exista. Am avea din nou sansa de fi o natiune industrializata si un viitor adevarat in fata, mai ales pentru tanara generatie. Ar fi din nou bataie pe locurile de la Politehnica, am avea din nou o clasa de ingineri bine pregatiti si care ar avea un viitor serios la ei in tara.

Faptul ca industria este viitorul si ca nu poti avea o clasa de mijloc bazata pe dezvoltarea IMM-urilor, fara o mare industrie bine dezvoltata, este absolut evident pentru oricine. Serviciile, atat de laudate in Occident, nu fac decat sa invarta bani, bani creati insa de industrie si agricultura. In realitate serviciile nu produc bani, nu produc nimic, nu fac decat sa rostogoleasca plus valoare create in ramurile direct productive.

Asadar industria grea, industria producatoare de bunuri de larg consum, de utilaje, etc, este baza de la care putem construi o economie flexibila, constituita din mici afaceri de familie. In Germania, mama tuturor statelor industrializate din Europa, sunt peste 3,5 milioane de IMM-uri, care acopera peste 60% din personalul angajat. Dar aceste mici afaceri de familie sunt grupate pe langa imensele concerne industriale germane: Siemens, Mercedes, industria metalurgica, cea constructoare de masini, industria chimica.

IMM-urile sunt intradevar modul de trai decent al secolului XXI, insa ele au nevoie de ancore si beneficiari mari.

Cum poti face acest lucru, de unde sa obtina Romania, mai ales pe aceasta criza care nu se mai termina, fondurile si expertiza necesare pentru o reindustrializare serioasa?! Pai optiunea noastra este OFFSETUL generat de reinarmarea masiva a Armatei Romane.

Nu este simplu, dar se poate face! Si se poate face in asa fel, incat peste 20 de ani, sa fi platit deja cei 30 de miliarde de euro imprumutati, dar sa fi ramas cu o economie sanatoasa si multivalent dezvoltata, o economie industrial-integrata.

Poate ca va ganditi ca Romania nu poate obtine astfel de finantari si avantaje economice, ca ar fi prea frumos sa fie adevarat! Si aici va inselati! Romania a primit deja o astfel de propunere, exact pe principlile despre care am vorbit mai sus.

SAAB a oferit Romaniei, intr-un cadru oficial si cu garantia Guvernului Suediei in buzunar, o oferta pentru achizitia de 48 de avioane de lupta JAS 39 Gripen. Astfel SAAB-ul ofera urmatoarele:

-credit guvernamental suedez, cu o dobanda de sub 2% pe an

-doi-trei ani de gratie, in care Romania nu plateste absolut nimic

-ratele anuale vor fi calculate elastic in functie de mai multi parametri, astfel:

-crestere/scaderea economica aTarii

-gradul de realizare a offsetului

-gradul de respectare a angajametelor (nivel de productie, numar de angajatii, exporturi, etc), pe care investitorul le-a realizat sau nu.

Mai clar platim in functie de cresterea economica interna, si in raport cu respectarea angajamentelor luate de catre investitor in cadrul programului de offset.

Si bineinteles ave si exemplul polonez, la achizitionarea de avioane F-16! Daca polonezi au putut, pe noi ce dracu ne impiedica, daca Suedia ne ofera, noi de ce nu acceptam?!

Astfel am avea o aviatie nou si performanta, investiti industriale noi si performate, locuri de munca, cu miile bine platite, ca doar aia nu vin sa faca ciorapi si chiloti in Romania, ci produse industriale, iar in aceea ramura economica este nevoie de muncitori si ingineri bine calificati, de unde rezulta si salarii pe masura, iar mai departe rezulta CRESTERE ECONOMICA REALA, INDUSTRIALA ADICA, nu specula imobiliara si credite cu buletinul. Rezulta o economie de tip Nordic, Germanic si nu una de consum pe datorie de tip sudic.

Iar pe modelul celor de la SAAB am putea sa lucram pe mai departe cu Suedia: fregate, corvete, submarine, rachete anti-nava si alte echimapamente militare de super-top, pot fi prinse intr-un contract-cadru mult mai amplu cu comapanii suedeze.

Viitorul, ca de altfel si viata noastra, se afla in proprile noastre maini! NOI si numai NOI hotaram ce ni se intampla, restul e…can-can! Doar prosti si ratati, oameni slabi in general, se lasa dusi de val, merg pe mana destinului. Oamenii adevarati, puternici si mandri, siguri pe ei insisi, isi fac soarta cu propriile lor maini. Ei nu se duc unde ii duce curentul, ci ajung acolo unde vor ei.

Cum spuneam, viitorul Romaniei si al nostru, este in mainile noastre, doar noi vom hotara daca Romania de peste 20-30 de ani, va fi o tara mandra, puternica si respectata, sigura pe ea, si gata sa faca fata oricarei amenintari, sau dimpotriva vom fi un mic tinut sarac si bantuit de coruptie si demoni, aflat la granita UE, si care traieste dupa o zi pe alta, din mila celor mari!

Tineti bine minte acest lucru: VIATA ESTE ASA CUM VREI TU SA FIE, SAU MAI EXACT ESTE ASA CUM AI TU PUTEREA SA TI-O FACI! Si Tara la fel!

1. Detalierea celor cateva posibile investitii in industria militara, pe langa infuzia de capital si tehnologie – cred ca este nevoie de minim 5-6 miliarde euro din cele 30 pentru asa ceva:
   1. Demarararea programului AH-1 la IAR-Brasov (capital aprox. 10. mil.euro)– 12-15 mil $/bucata x 100 bucati, produs in proportie de 80% in tara => 1 mld. euro + alte investitii ( “Conform studiilor, la fiecare 3 dolari cheltuiti pentru achizitia elicopterelor, 2 dolari s-ar fi intors in industria noastra” ). Dezvoltarea programului Super-Puma si Socat /Surion prin obtinerea licentei de la Eurocopter, sau un joint-venure cu Eurocopter pe acest subiect.Sau abandonarea totala a liniei Eurocopter pentru produse civile ale firmei Bell Helicopters. Vezi si propunerea de prelungire a asocierii cu Eurocopter S.A. dupa data de 26.06.2013:

http://www.iar.ro/cnvm2012/Hot_AGA_2.pdf

2. Un succesor al IAK-52, a se vedea proaspatul proiect al Serbiei -> cea mai buna cale de a repune pe picioare industria aeronautica. Investitie necesara redusa, refolosind tehnologia de pe MIG21 Lancer sau Puma Socat
3. urmat de productia avionului de antrenament, in posibila colaborare cu Turcia si Polonia si poate si a unui viitor multirol, la care Turcia lucreaza deja. Investitii estimate 2 mld. euro
4. Programul ATROM – re-demarat prin achizitia licentei de productie a tunului de 155mm la Resita, sub comanda ferma de cateva sute de bucati din partea MAPN – cost estimat 400 mil .euro
5. Programul Tanc –Romanesc – poate fi re-demarat printr-o infuzie de capital si eventual impartirea efortului cu alte tari. Ar putea costa 4-600 mil. Euro (estimare costul licentei tancului Altay)
6. Introducerea unui nou vehicul de teren, atat varianta militara cat si civila: prin angajament ferm de achizitie a minim 3000 de bucati de catre MAPN, negocierea unei productii sub licenta a unui vehicul modern: Renault Sherpa poate fi o optiune interesanta, deoarece Renault au deja facilitati in Romania; sau Iveco, in cazul in care se concretizeaza colaborarea pentru TBT; exista si Textron, care ar putea participa la acest program; istoric vorbind , a existat si varianta EAGLE IV – La MFA Mizil se intentiona fabricarea acestuia sub licenta GENERAL DYNAMICS –MOWAG AG, Elvetia, din 2005
7. Sprijinirea producerii unui nou tip de transportor blindat – programul TBT, ar necesita o infuzie de 150-200 mil. Euro.
8. Refacerea capabilitatilor de productie si modernizare rachete aer-aer, sol-aer, aer-sol/nava – investitie estimata 200 mil. euro
9. Producerea de noi tipuri de munitie si combustibili pentru armamentul ce va fi achizitionat  - investitie estimata 100 mil. euro
1.  Detalierea unei liste de firme care ar putea fi principalele vizate pentru re-tehnologizare si licente.
2. Estimarea bruta a unui numar de locuri de munca pentru cele 30 mld investite, sau o simulare mai saraca pentru achizitii de doar 10-15 mld. Euro. Pornind de la cazul Poloniei, care prin offset pentru 3,5 mld $ cheltuiti ar fi generat 60.000 de locuri de munca, pentru Romania, ponderand si cu costul resurselor, pentru 15 mld. Euro ar putea fi create minim cam de 5 ori mai multe locuri de munca, adica intre 300.000-500.000 in functie de tipul investitiei si industria secundara dezvoltata de aceste investitii. Pentru 30 mld. Euro, putem vorbi de 700.000 – 1 milion de locuri de munca prin offset.

lista de firme…

Din cele 15-30 mld euro ce ar trebui investiti in urmatorii 10 ani in inzestrarea armatei, un minim de 15% (5-6 miliarde) ar trebui sa se regaseasca in re-tehnologizare, joint-venture, formare de personal si achizitie de licente de productie in domeniul industriei militare dar mai ales al cercetarii.

Propunere firme romanesti din industria militara eligibile pentru programul de offset:

Armament:

1. S.C. Arsenal Resita S.A.
2. S.C. Carfil S.A. Brasov

Blindate:

1. S.C. MFA S.A. Mizil (privat)
2. SC UA Moreni S.A.
3. SC UM Bucuresti S.A.
4. SC UM Marsa S.A. (privat)

Aviatie:

1. SC Turbomecanica S.A. Bucuresti (privat)
2. SC Avioane Craiova S.A.
3. SC IAR S.A. Brasov
4. SC Aerostar Bacau S.A.  (privat)
5. SC Romaero S.A. Bucuresti

Electronica, comunicatii si rachete:

1. SC Electromecanica Ploiesti S.A.
2. SC IOR S.A. Bucuresti
3. SC Electromagnetica S.A. Bucuresti (privat)
4. SC Elprof S.A. Bucuresti (privat)

Chimic:

1. SC Pirochim Victoria S.A.
2. SC Romcarbon S.A. Buzau
3. SC UPS Fagaras S.A.
4. SC Nitroexplosives S.A. Fagaras (privat)

Naval:

1. SC Santierul Naval Mangalia S.A.

GeorgeGMT & Marius Zgureanu

Griffin missile By Raytheon

Compania Americana tocmai s-a impropietarit cu un contract in valoare de 85 de milioane de dolari pentru a livra Armatei Americane rachete Griffin. Poate ca nu pare o suma mare, dar si Griffin este la inceput de drum asa ca conteaza.

Griffin este in esenta o racheta AT , aer-sol, cu o raza sensibil mai mare decat mult mai cunoscuta Hellfire, putand ajunge la 12 km. Este o racheta ghidata prin laser(semi-active laser seeker),  cu un focos de aproximativ 10 kg.  Racheta foloseste o traiectorie inalta si schimbari de directie in ideea de a-si maximiza raza de actiune si in acelasi timp de a avea un unghi de atac cat mai ascutit, micsorand totodata si eventualele daune colaterale. Poate folosi si un sistem inertial de navigatie, in anumite conditii.

Este gandita sa fie folosita si lansata de pe o mare varietate de platforme, de la C-130 Harvest Hawk, varianta Griffin A aft-eject si pana la elicoptere pentru Griffin B. De asemenea a fost deja folosita in Afganistan si s-au executat trageri de pe UCAV-uri , MQ-9 Reaper si MQ-1 Predator. Se preteaza  si la folosirea pe aeronave cu elice cum ar fi  OA-58D/F Kiowa Warrior.

Este in esenta o mica racheta buna la toate, putand fi folosita atat impotriva vehiculelor, cat si pentru protectia bazelor militare. In tragerile experimentale, Griffin, care poate fi ghidata atat laser cat si prin GPS, a inregistrat lovituri directe, fiind folosita si lansata ata de pe REM(Rolling Airframe Missile), cat si de pe lansatoare portabile, din tuburi.

C-130  Harvest Hawk

Mai mult decat atat, producatorul spune ca poate fi folosita cu mare success de catre navele LCS si nu numai, asigurand o protectie sporita impotriva navelor mici, de mare viteza, pe modelul atacului asupra USS Cole.

Harry Schulte, vice presedinte al Raytheon Missile Systems’ Air Warfare Systems spune: “Griffin enables ground forces to protect their locations by precisely engaging targets in a 360-degree radius. “Griffin enables sailors to defend against small, fast-moving surface craft employed by pirates and other non-traditional threats”.

 

Sursa: defense-update

Polonia – exemplu pentru competitia avionului multirol si offset-ului militar

Pentru a da o sansa investitiilor straine in Romania, privatizarilor, transferurilor de tehnologie, crearii de parteneriate intre firme romanesti si straine precum si crearii de locuri de munca, offsetul poate constitui un element important in cadrul unei strategii de dezvoltare pe termen mediu si lung a Romaniei.

Insa inainte de a vorbi de detaliile unui plan economic de investitii de miliarde de dolari in economia romaneasca, investitii rezultate din achizitii in domeniul militar, ar trebui insa studiate cazuri similare pentru a trage un maximum de invataminte din experienta unor tari partenere dar si mai avansate decat Romania in acest domeniu.

Un astfel de exemplu este Polonia, o tara aflata cu ani buni inaintea Romaniei in ceea ce priveste economia, legislatia, experienta in cadrul Uniunii Europene, dar mai ales in cadrul NATO si in Parteneriatul cu Statele Unite ale Americii. Inclusiv in ceea ce priveste organizarea regionala si strategia de atragere a fondurilor europene de peste 100% din suma alocata, generand investitii fara precedent in economia proprie, de 100 de mld. euro, Polonia este un model greu de atins de Romania. Insa aceasta sinteza se va focaliza exclusiv pe offset-ul obtinut de Polonia pentru achizitia a 48 de avioane de lupta F16C/D Fighting Falcon BL52+ ale firmei Lockheed-Martin, achizitie intermediata de guvernele polonez respectiv american.

Acest articol este doar o sinteza a materialelor pe care am reusit sa le gasesc despre cazul competitiei pentru avionul multirol al Poloniei si offset-ul asociat, prinicpalele surse fiind: “Why did Poland Choose the F-16?” si “31st AirforceBase Poznan – our F16”.

 

 

Necesitatea

 

In urma desfiintarii Pactului de la Varsovia, Polonia s-a regasit cu o forta aeriana numeroasa, de aproape 1000 de aparate, care in anii ’90 s-a erodat serios din punct de vedere al tehnologiei dar si al resursei de zbor. La inceputul anilor 2000, cu o forta aeriana de putin peste 200 de aparate, Polonia s-a vazut in ipostaza de a demara cat mai rapid un nou program de achizitie de avion de de lupta multirol care sa poata fi exploatat inca minim 20 de ani de catre Fortele Aeriene Poloneze.

Seful Statului Major General al Fortelor Aeriene Poloneze, generalul Olszewski, a susţinut ca costul operaţional al MiG-29, implicit costul pe ora de zbor, a depasit de 10 ori pe cel al MiG-21, in timp ce cel al unui avion multirol din a patra generatie a fost semnificativ mai mic decat al MiG-29.

La primele formulari de strategie, in 2001 specialistii polonezi au elaborat un document de 226 de pagini, “Request For Proposal”, continand specificatiile si asteptarile Fortelor Aeriene Poloneze precum si conditii financiare si de offset. Documentul a fost trimis companiilor aeronautice de top din Franta, Suedia, Marea Britanie si SUA. A existat si un plan ce a avut in vedere si achizitia a 64 de avioane F16 A/B in uz, care sa fie reconditionate. O varianta intermediara a fost achizitia a 24 de avioane noi si 12 in uz iar offset-ul trebuia sa acopere integral pachetul respectiv.

In fine, in 2002 s-a subliniat o prioritate de 3.5 miliarde dolari pentru achizitia a 48 avioane de lupta multirol, care trebuiau platiti in afara bugetului de aparare (1,95 la suta din PIB la acea vreme).

Polonezii au avut in vedere urmatoarele tipuri de misiuni pentru noul lor avion de lupta multirol:

1. Aparare aer-aer a obiectivelor terestre si navale precum si escorta aparatelor aliate

2. Interdictie aer-sol/aeriana, sprijin aerian apropiat si controlul aerian al campului de lupta

3. Aer-nava – pentru a putea contribui la operatiunile fortelor navale

4. Recunoastere aeriana, inclusive meteo – asupra obiectivelor terestre si navale

Capabilitatile cuprindeau si detectarea, urmarirea si angajarea tintelor pe orice vreme, zi sau noapte, in orice conditii de vizibilitate. In plus se specifica folosirea de munitii ghidate si neghidate iar datele obtinute de sistemul de lupta sa poata fi transferate in timp real catre punctele de comanda de la sol.

S-a elaborate si o scara de evaluare tehnica a avioanelor luand in calcul si cele 3 tipuri de avioane de lupta deja operationale in Fortele Aeriene Poloneze – MiG-29 Fulcrum A, Su-22M4 Fitter si MiG-21bis Fishbed N, rezultand categoriile:

1. Parametri technico-tactici (aer-aer, aer-sol)

2. Capacitatea de manevra (aer-aer, aer-sol)

3. Armament (aer-aer, aer-sol)

4. Avionica (aer-aer, aer-sol)

 

 

Negocierile

 

In data de 18 aprilie, Ministerul Apararii a numit comisia care va participa la selectia multirolului iar termenul limita pentru depunerea ofertelor de catre producatorii aeronautici a fost stabilit pentru 31 mai 2001, prima runda de negocieri tehnice si financiare avand loc in perioada august-octombrie 2001. In paralel, au fost elaborate mai multe documente: “Program de achizitie a unui nou avion multirol pentru Fortele Aeriene Poloneze”, “Transformarea, modernizarea tehnica si finantarea Fortelor Armate Poloneze intre 2001-2006” si “Stabilirea unui program pe termen lung de achizitie a unui nou avion multirol pentru Fortele Armate Poloneze”.

In 2002 a avut loc a doua runda de negocieri, in doua sesiuni iar in paralel au fost prezentate si discutate ofertele de offset. Echipa franceza din  a fost prima care si-a prezentat programul pentru Dassault Aviation Mirage 2000-5 Mk 2, offsetul implicand firmele Dassault Aviation, SNECMA, Thales, Matra BAE Dynamics. Au urmat grupul american Lockheed Martin Aerospace, Northrop Grumman, Pratt&Whitney and General Electric.pentru F16 C/D Fighting Falcon BL52+ si ultimii au fost consortiul suedezo-britanic Gripen International (BAE SYSTEMS, SAAB Aerospace) cu un grup de 17 companii asociate, pentru JAS 39 Gripen.

 

F-16, block 50/52, foto: voodoo-world.cz

 

Pana in acest punct, scenariul seamana destul de mult cu ce s-a intamplat in Romania incepand cu 2006.

 

In continuare, ministerul apararii polonez a anuntat abandonarea planului pentru avioane F16 A/B folosite, ratiunea principala fiind achizitia a 23 de aparate  MIG29 modernizate din Germania, la pret simbolic de 1 euro, ce urmau sa fie folosite alaturi de aparatele similare in uz, ridicand totalul lor la 36. S-a cristalizat si nevoia exacta a Fortelor Aeriene Poloneze, adica echiparea a 3 escadrile cu 48 de avioane de lupta multirol.

In aprilie 2002 s-au introdus amendamente legislative de catre guvernul polonez in vederea facilitarii programului de inzestrare care prevedea echiparea fortelor poloneze cu 48 de avioane multirol pana in 2008, iar in 6 iulie au intrat in aplicare amendamentele cu privire la offset (81st Journal of Laws of the Republic of Poland, item 733 datat 21 iunie 2002).

 

Aceste aspecte nu ar trebui neglijate de parlamentul si guvernul de la Bucuresti, care ar putea introduce modificari legislative pentru a maximiza offset-ul, prevazut acum la minim 80% in cadrul legislatiei romanesti. Probabil ar trebui majorat procentajul minim in jurul valorii de 100% astfel ca, in urma unui calcul economic, offset-ul sa permita plata ratelor imprumutului accesat pentru achizitie prin taxele percepute de statul roman pe activitatile economice generate de investitiile respective, pe toata perioada imprumutului.

 

A 3-a runda de negocieri a avut loc la 18 iunie, in cadrul careia au fost anuntate criteriile majore pentru achizitie: pret, operarea aeronavei, caracteristicile tehnice si mai ales offset-ul. Pana in noiembrie s-a dat ragaz concurentilor pentru a-si pregati ofertele detaliate iar incepand cu 13 noiembrie s-au acordat 45 de zile pentru decizie, pentru ca in decembrie sa aiba loc mai multe sesiuni de discutii cu firmele ofertante. Decizia finala a fost prezentata in 27 decembrie, castigatorul fiind Lockheed Martin si aparatul F16.

Dupa alegerea castigatorului, in 2003 au urmat discutiile si negocierile pentru finalizarea contractului, runda finala avand loc in 15 martie, rezultatul constand in semnarea a 2 contracte: unul pentru avion si armament, al doilea pentru partea financiara. In 18 Aprilie 2003 au fost semnate la Academia Fortelor Aeriene Poloneze din Deblin cele 4 contracte finale:

• Contractul cu privire la livrarea aparatelor F-16;
• Contractul cu privire la conditiile financiare;
• Contractul de credit (credit acordat de guvernul SUA);
• Contractul de offset.

 

Sper sa ajunga si Romania pana la sfarsitul lui 2012 in aceasta faza, de semnare a contractelor.

 

 

Ofertele

 

In noiembrie 2002 principalele oferte concurente erau:

• F-16C/D Block 50/52+ (SUA);
• Mirage 2000-5 Mk 2 (Franta);
• JAS 39 Gripen (Marea Britanie si Suedia).

 

Iata si un tabel comparativ al caracteristicilor tehnice ale concurentilor:

	F-16C/D 52+	Mirage 2000-5 MkII	JAS-39 Gripen
Max level speed (at altitude)	Above 2.0 mach	2.2 mach	Supersonic at all altitudes
Max level speed (sea level)	>1.0 mach	1.2 mach	>1.0 mach
Service ceiling	>15,240 m	18,290 m	Not available
Range (hi-low-hi attack profile)	676 nautical miles	650 nautical miles	432 nautical miles
g-limits	+9.0	+9.0/-3.2	+9.0
Max external stores load	7,226 kg	6,300 kg	Approx 6,000 kg

 

F16 s-a pozitionat fruntas la majoritatea categoriilor evaluate, de la capacitate aer-aer si aer-sol, la avionica si armament. Mirage a castigat la contramasuri electronice si performante in timp ce Gripen a avut cele mai reduse costuri de intretinere, toate aparatele avand scoruri apropiate in majoritatea criteriilor de evaluare si fiind superioare net MiG–29, SU-22 si MIG-21.

Iata mai jos tabela care contine oferta de inzestrare cu F16C/D BL 52+, avion prevazut cu o resursa de zbor de 8000 de ore.

Item Number	Quantity	Description*
1	44	F-16C/D Block 50/52
2	N/A	Choice of either F100-PW-229 or F110-GE-129 engines
3	N/A	APG-68 fire control radar
4	384	AIM-120C AdvancedMediumRangeAir-to-Air Missile (AMRAAM)
5	384	Sidewinder AIM-9 heat seeking missiles
6	816	Maverick air-to-ground missiles
7	232	Joint Direct Attack Munition (JDAM) kits
8	232	Guided Bomb Unit (GBU) GBU-16 1,000 lb laser guided bombs
9	232	GBU-10 2,000 lb class laser guided bombs
Item Number	Quantity	Description*
1	4	F-16C Block 50/52
2	N/A	APG-68(v)9 Foreign Military Sales fire control radar
3	178	AIM-9X Sidewinder heat seeking missiles
4	280	Air-to-Ground Missile (AGM) AGM-154A/C Joint Standoff Weapon
5	140	Cluster Bomb Unit (CBU) CBU-97 bombs with Wing Corrected Munitions Dispenser (WCMD)
6	214	GBU-22/24 Paveway III guided bomb units

Oferta Dassault Mirage 2000-5 Mk II – export continea ultima generatie de sisteme de arme, inclusiv racheta de croaziera cu raza de 3000 de km, avionica modulara, sistem de navigatie inertial laser gyro, electronica si contramasuri modernizate si legatura de date extinsa avion-rachete, detaliile fiind prezente in tabela de mai jos:

Item Number	Description/Capability*
1	Damocles laser-designation pod
2	Nahar navigational forward looking infrared (in the Damocles pylon)
3	Upgraded version of the RDY radar, the RDY2, with multitarget air-to-sea search and track, high-resolution DBS mapping mode and search and track of mobile land targets
4	Multichannel recording system
5	Helmet-mounted sight/cueing system
6	Capability to carry six MICA air-to-air missiles plus air-to-surface munitions

JAS-39 Gripen a fost o oferta excelenta din punctual de vedere al performantelor si costurilor operationale totale, fiind dotat cu motorul GE F404 utilizat si de Boeing F/A-18 Hotnet. Foarte interesanta era capacitatea de integrare a diverselor sisteme straine de arme, putand fi customizat si echipat cu o gama foarte larga de arme, printer care si racheta aer-aer cu raza lunga Meteor. Un rezumat al ofertei Gripen poate fi gasit in tabelul de mai jos:

Item Number	Description/Capability*
1	Full color displays
2	Helmet-mounted sight
3	Modular airborne computer system processor for the PS-05 fire control radar
4	Saab Dynamics IR-OTIS IR search and tracking system
5	In-flight refueling probe
6	Enhanced Electronic Warfare (EW) systems / Integrated EW suite
7	Redesigned rear cockpit for command and control duties
8	NATO standard radios and NATO pylons
9	On-board oxygen generating system (OBOGS)

In termeni de capacitate operationala si interoperatibilitate, cele 3 oferte erau sensibil apropiate, popularitatea F16 in cadrul NATO influentand insa decizia poloneza, 8 natiuni avand in inzestrare aparatul respective in 2002. Din punctul de vedere polonez, alegerea a fost solutia optima pentru securitatea militara a Poloniei, ajutand-o sa-si indeplineasca si obligatiile fata de aliati

 

 

Criteriile de evaluare ale ofertelor

 

Documentul RPF (cerere de propunere) continea criteriile care cumulate, ca si punctaj, trebuiau sa insumeze un maxim de 100 de puncte, astfel:

• 45 puncte – pret;
• 20 puncte – capabilitati operationale;
• 20 puncte capabilitati tehnico-tactice;
• 15 puncte – offset.

 

Deciziile din cadrul procesului de selectie au fost luate de Comisia de Tendering, alcatuita din 23 de personae, care conform criteriilor de mai sus au punctat F-16 cu 96 de puncte, JAS-39 Gripen cu 93 puncte, iar pentru  2000-5 Mk II punctajul a fost mai redus.

Pretul final includea 22 de elemente, printre care: livrarea a 36 de F-16C si 12 F-16D, armamentul aferent, containere de iluminare si recunoastere, piese de schimb, simulatoare, echipamentele pilotilor, intretinere si formarea personalului logistic

 

Capabilitatile operationale era un criteriu ce continea 53 de elemente: raza de lupta, cu si fara rezervoare suplimentare, realimentare in aer, armament specific NATO, existenta aparatului in inzestrarea altor tari NATO, nivelul de integrare al diverselor arme cu avionica.

 

Capacitatile tehnico-tactice aveau 430 de elemente de luat in considerare, mai importante fiind: viteza, manevrabilitatea, distanta la decolare, eficienta si rezistenta aparatului, fuselaj, sistemele electrice si hidraulice, trenul de aterizare, sistemul de franare, motorul, sistemul antiincendiu, cel de alimentare cu combustibil, armament si avionica, aranjamentul cabinei, sistemele de date, inregistrarea lor,  si comunicatie, radarul, comenzile de zbor, sistemele de supravietuire, scaunul catapultabil, gradul de survabilitate in lupta, software-ul, sistemele de planificare si debriefing al misiunii, antrenamentul pilotilor, piese de schimb si sprijin ethnic.

 

 

Pachetele financiare

 

Pentru oferta F16 a Lockheed-Martin, o exceptie a fost descoperita in Sectiunea 23 a Arms Export Control Act, ceea ce a permis Statelor Unite ale Americii sa extinda un imprumut catre Polonia direct din Trezoreia SUA. Astfel Defense Security Cooperation Agency a reusit sa acorde 100% din imprumut, versus 85% cat era permis prin regulamentul DELG. Rata dobanzii se baza pe nota Trezoreriei in loc de nivelul pietei, facand finantarea foarte atractiva . In plus, la cererea Poloniei, Congresul american a autorizat o rata fixa in jurul a 5% (mai precis 5,8%) pentru imprumutul pe 13 ani in care majoritatea platilor au fost amanate pentru 8 ani iar termenul de gratie de 5 ani.

 

Ma intreb de ce oficialii romani invoca lipsa banilor in cazul unei achizitii de avion multirol, cand potrivit exemplului de mai sus banii necesari pentru tranzactie provin dintr-un credit furnizor care acopera 100% din valoarea tranzactiei, cu o perioada de gratie de cativa ani, rata similara cu creditele oferite de instituiile internatioanle  si investitii din offset de peste 100% pe o durata de maxim 10 ani, investitii care probabil vor genera singure banii pentru plata ratelor creditului?! In aceasta situatie nu Romania este cea care trebuie sa gaseasca finantarea ci furnizorul de echipamente, la rate mult mai bune decat posibilitatile actuale ale Romaniei de a se imprumuta pe piata internationala. Iar de aceasta data ar fi vorba de un credit foarte avantajos care sa mearga 100%-170%(cu offset) in investitii economice si nu in campanie electorala, gauri la bugetul de stat si borduriade!   Adica singurul tip de indatorare pe care Romania al trebui sa si-l permita!

Am intalnit pareri care sustin ca ulterior, dobanda creditului american ar fi fost redusa la zero, prin programul Foreign Military Sales, insa nu am reusit sa verific aceasta informatie.

 

Termenii finaciari ai echipei Saab Gripen au inclus sprijin guvernamental substantial si garantarea creditului de export, un consortiu de banci europene propunand o oferta conjugata de 100%, pe durata de 15 ani la o rata de 4,5%.

Partea franceza a oferit pentru Dassault Mirage 2000 un credit in proportie de 85% din valoarea contractului, iar mai tarziu de 100%, la o rata de 3,4% si o durata de 15 ani.

 

De notat ca intregul proces de achizitie al F16 polonez, desi se dorea initial unul transparent, a fost considerat in final ca lipsit de transparenta si a fost bantuit de scandaluri de coruptie, mai multe scandaluri iesind la suprafata in anii respectivi, in special legate de achizitii militare si vanzarea de informatii secrete catre concurentii la achizitii.

 

 

Offsetul oferit

Polonia a elaborat o legislatie de offset deoarece avea nevoie de dezvoltarea industriei sale, in special cea militara, accesul pe noi piete a produselor poloneze, transferul de tehnologie moderna, cresterea potentialului de export, incurajarea cercetarii, dezvoltarea universitatilor si centrelor de cercetare-dezvoltare si crearea de noi locuri de munca, in special in regiunile cele mai afectate de somaj.

 

Oare nu acestea ar trebui sa fie si prioritatile permanente ale statului roman, care este dator sa gaseasca parghiile financiare, legislative, politice si diplomatice cele mai adecvate?!

 

Initial, offsetul solicitat era stabilit la 100% din valoarea achizitiei, pentru afaceri militare de peste 5 mil. Euro, insa in 2002 comitetul de evaluare a cerut ca acesta sa depaseasca 100%, acordand bonusul de 15 puncte producatorului care va depasi pragul respectiv. Contractul de offset trebuia semnat la cel mult 60 de zile de la semnarea contractului de achizitie, iar perioada de aplicare nu putea depasi zece ani.

In aceste conditii, oferta americana a fost prima clasata, fiind considerata cea mai simpla si de incredere: offsetul francez era de 3,8 mld. euro, cel suedezo-britanic de 7,5 mld. euro iar cel american de 9,8 mld. dolari. De asemenea, cifrei de offset i s-a aplicat un coefficient de multiplicare, dupa formula matematica descrisa in RFP:

 

Valoare offset = Valoare nominala X Multiplcator

 

Unde multiplicatorul varia intre 0.5 si 2 sau 2 si 5 (aplicabil in cazul interesului economiei, al securitatii nationale sau al apararii statului). Spre exemplu, in cazul unei oferte de offset de 12 mld. depuse de un competitor, partea poloneza o evalua la 7 mld.

 

Penalitatile in cazul neindeplinirii obligatiilor de performanta ale offsetului, nivelul de penalitate urca la 100% din valoarea obligatiilor de offset neachitate, cazul Poloniei fiind deosebit deoarece in majoritatea legislatiilor existente la nivel mondial penalitatile se situeaza la maxim 10%. Exista si un mecanism de sprijin in cazul unor circumstante dificil: schimbarea mediului de afaceri, faliment sau conditii financiare dificile, caz in care planificarea, valoarea sau performanta offsetului puteau fi schimbate.

In acelasi timp, valoarea offset-ului direct nu putea fi sub jumatate din totalul contractului de offset!

 

Lista principalilor furnizori de offset pentru Polonia:

No.	Foreign Supplier	Issue	Date Signed	Value (inclusive of multipliers)
1	EADS Construcciones Aeronáuticas (Spain)	Delivery of C295M transport aircraft for Polish Air Force	28 Aug 2001	$212.04M
2	GEIE Eurptorp (France)	Delivery of light torpedoes for Polish Navy	13 Dec 2001	€26.99M
3	THALESNederlandB.V. (Netherland)	Delivery of systems for ORKAN-class ships for Polish Navy	21 Dec 2001	€76.28M
4	Lockheed Martin Corporation (USA)*	Delivery of F-16 fighters for the Polish Air Force	18 Apr 2003	$6.028B

Oferta de offset a Dassault era estimata la 82%, 3,8 mld. dolari, in timp ce estimarea poloneza era de 2,1 mld. dolari, din care 65% era destinat domeniilor military si aero-spatial: asamblarea avioanelor Mirage urma sa se faca in uzina PZL de la Mielec; uzinele Mielec si Swidnik urmau sa fie furnizori exclusivi de piese pentru Mirage2000; Swidnik urma sa mareasca numarul de piese produse pentru jet-ul de afaceri Falcon si pentru prizele de aer de la Rafale; Dassault se oferea sa ia parte la programele PZL I-22 Iryda / Iskra 2 si sa asigure comenzi uzinelor de motoare si hidraulica Kalisz si Rzeszow.

Propunerea suedezo-britanica Saab-BAE de offset, de 7,48 mld. dolari si un pret al achizitiei de 3,15 mld. dolari, a fost initial estimata ca fiind cea mai generoasa chiar si tinand cont de rezultatul folosirii multiplicatorului de ajustare, suma finala evaluata de polonezi urcand la 4,7 mld. dolari. Se avea in vedere asamblarea finala a JAS-39 Gripen in Polonia, cu crearea a apoximativ 50.000 de locuri de munca directe si indirecte precum si furnizarea unor subansamble de catre uzinele Mielec si Swidnik. Alte investitii se indreptau catre ETC-PZL Aerospace Industries, constructori de simulatoaresi WZL-2 pentru un centru regional de mentenanta in colaborare cu Saab Aerotech Telub.

Varianta de offset propusa de Lockheed-Martin se cifra la 9,84 mld. dolari pentru o achizitie de 3,58 mld. dolari, polonezii cerand ca minimul de offset considerat 100% sa fie in acest caz 6,03 mld. dolari, ca valoare dedusa prin aplicarea coeficientului de multiplicare. Astfel offsetul a ajuns la 170% din valoarea programului, cel mai mare acordat vreodata. Presedintele Business Development la Lockheed Martin, Mac Stevenson, declara” Am oferit un procentaj de offset Poloniei mai mare decat am oferit vreodata oriunde altundeva in lume.” Doar 61% din totalul propunerii de offset a fost aprobat de comitetul polonez pentru offset, cu 104 angajamente din care 49 implicand investitii de offset indirecte.

 

Guvernul american, spre deosebire de celelalte state, nu a participat la finalizarea acordurilor pentru offset, ceea ce a cauzat consternare partii poloneze. Insa polonezii au cautat fara incetare sa atraga guvernul american in aceasta afacere, fiind negociatori duri si cerand ca statul american sa garanteze ca Lockheed Martin isi vor indeplini obligatiile de offset. In mai multe ocazii, negocierile au fost la un pas de derapaj, polonezii fiind acuzati a fi interesati mai mult de forma acordului decat de substanta sa. In paralel, oficialii polonezi se intreceau in propuneri de investitii astfel incat principalii beneficiari sa se afle in propriile circumscriptii politice.

S-a ajuns la asemenea tensiuni in negociere incat afacerea secolului pentru polonezi parea sa ameninte viabilitatea Lockheed-Martin, iar ambasadorul SUA a intervenit punandu-si la dispozitie biroul sau pentru a ajunge la o solutie care sa satisfaca atat pretentiile polonezilor cat si necesitatile imediate ale Lockheed-Martin. Astfel, pentru detaliile finalizate la 18 aprilie 2003, la ora 4 dimineata, acordul de offset a fost semnat la amiaza, in aceeasi zi. Solutia finalizata prevedea o reducere a offsetului initial oferit de Lockheed-Martin, compensata de o esalonare avantajoasa pe o perioada de 10 ani.

Si cu toate acestea, nu factorul economic a fost cel care i-a sedus pe polonezi sa aleaga F16 si contractul cu Lockheed-Martin!

Lockheed-Martin Offset Investments inPoland	Number	Name of Offset Project	Offset Provider	Offset Recipient
1	1-100	Development of a nation-wide professional, mobile radio link system on the TETRA standard	Motorola, Inc.	ZR Radmor S.A., Gdynia, ComputerLand S.A., ProkomS.A.
2	1-105	Support in attaining FAA certification and in selling the M-28 and M-18 aircraft on the North and South American markets. Development of programs for derivative-type aircraft. Cooperation in the area of parts assembly for other types of aircraft manufactured by PZL Mielec	Addison Equipment Company; AvCraft Aviation	Polskie Zakłady Lotnicze sp. z o.o., Mielec
3	1-107	Technology transfer with exclusive rights for manufacturing of air turbines for the domestic market and for export, with the goal of attaining EU norms	Winvid, Belgia	CNPEP Radwar S.A., Warsaw PZL-Świdnik S.A., Świdnik
4	1-110	Capital injection for the restructuring and modernization of WSK PZL-Rzeszow S.A. and the purchase of goods and services	United Tech Corp, Pratt & Whitney,East Hartford,CT,USA	WSK PZL-Rzeszow S.A., Rzeszow
5	1-112	Creation of aMaterialResearchCenterat the Air Institute	United Tech Corp, Pratt & Whitney,East Hartford,CT,USA	Instytut Lotnictwa,Warsaw
6	1-114	Purchase of aircraft parts from Polskie Zakłady Lotnicze Sp. z o.o.	United Tech Corp, Pratt & Whitney,East Hartford,CT,USA	Polskie Zakłady Lotnicze Sp. z o.o., Mielec
7	1-115	Modernization of Military Air Facility No. 4 in order to make possible the conducting of engine tests of the F-100-PW-229 engine	United Tech Corp, Pratt & Whitney,East Hartford,CT,USA	Wojskowe Zakłady Lotnicze Nr 4, Warsaw
8	1-132	Purchase of aircraft components fromPZL-ŚwidnikS.A.	Textron (Cessna Aircraft)	PZL-Świdnik S.A., Świdnik
9	1-133	Purchase of aircraft components from Polskie Zakłady Lotnicze Sp. z o.o.	Textron (Cessna Aircraft)	Polskie Zakłady LotniczeSp. z o.o., Mielec
10	1-134	Purchase of helicopter components fromPZL-ŚwidnikS.A.	Textron (Cessna Aircraft)	PZL-Świdnik S.A

 

 

Finalitate si urmari

 

Formarea a 49 de piloti polonezi era inclusa in contractul de achizitie al Lockheed-Martin, training-ul continand:

• cursuri de limbaj specific, proceduri si academie (cu durata 5-7 luni) la Defense Language Institute at the Lackland Air Force Base in San Antonio-Texas,
• zboruri pe T38 Talon si simulator (pentru 6 luni) in cadrul 560th Flying Training Squadron/ 12th Flying Training Wing US Air Education & Training Command de la Randolph AFB in San Antonio-Texas/ Tucson Air National Guard (ANG) Base-Arizona / Vance AFB, Laughlin AFB, Columbus AFB si Moody AFB
• abia apoi formarea propriu-zisa pe F16 si tactici specifice (13 luni, cu cate 80-100 de ore de zbor) in cadrul 195th squadron – 162nd Air National Guard Fighter Wing Arizona.
• 6 dintre piloti au primit cursuri pentru instructori de zbor a cate si 120 de ore fiecare.

 

Cursurile au inceput in mai 2005, cu primul lot de 7 piloti polonezi, costul unui antrenament pentru pilot fiind de 1,8 mil.$ iar al unui instructor de 3 mil.$.. Planul prevedea formarea a unui total de 72 de piloti polonezi, din care ultimele generatii sa fie pregatiti in Polonia, la PLAF Academy din Deblin.

 

Formarea personalului tehnic pentru mentenanta aparatelor F16 a continut 31 de cursuri diferite, scopul fiind formarea a 1100 de specialisti (710 pentru Poznan – Krzesiny, 400 pentru Lask), inclusiv instructori de laPLAF Academy din Dęblin,  reprezentanti ai Cartierului General al Fortelor Aeriene Poloneze, si specialisti din Military Institute of Technology din Varsovia si din Polish Military Institute of Aviation Technology.

 

Pentru acomodarea noului multirol, bazele aeriene de la Poznan -Krzesiny si Lask au suferit modificari serioase, finantate din rezerva de stat, bugetul national, fondul NATO pentru 7 baze din programul NSIP si bugetul ministerului apararii, la un cost estimat de 1 miliard de zloti. Baza de la Poznan a fost modernizata, incepand din 2001, cu: drumuri si piste (2,5km) din beton special si invelis asfaltic, de 10 metri latime, hangare (cel mai mare avand 115×45 m si 47.000 mp si putand adaposti 8 avioane), instalatii de ventilatie, incalzire, alimentare cu combustibil, modernizarea si extinderea instalatiilor de interventie a pompierilor, extinderea turnului de control – ATC “Tower”,  laboratoare, sisteme meteo, un nou sistem de iluminat al pistei, cladire cu simulator de misiuni, de escadrila si de catapultare, logistica, plus alte cladiri, facilitati si vehicule pentru deservirea aeroportului. In total au fost construiti 600.000mp de beton anti-derapant, 350.000mp de suprafete beton B40, 115.000mp de suprafata bituminoasa si aproximativ 500.000mp de suprafata acoperita cu iarba.

Baza 31 AFB de la Poznan –Krzesiny trebuia echipata cu 32 de aparate F16, adica escadrilele 3 si 6 de vanatoare, iar celelalte 16 aparate urmau sa echipeze escadrila a 10-a de vanatoare de la baza 32 AFB Lask.

Dupa testele de conformitate efectuate cu primul F16 polonez (nr. 4040) la Edwards AFB, calendarul livrarilor a fost urmatorul:

• 2006 11 08:  F-16C 4044 + F-16C 4043
• 2006 11 09:  F-16D 4077 + F-16C 4042
• 2006 12 14:  F-16C 4045 + F-16D 4078 + F-16C 4046 + F-16D 4079
• 2007 02 03:  F-16C 4047 + F-16C 4048 + F-16D 4080
• 2007 03 29:  F-16C 4049 + F-16C 4050 + F-16C 4051 + F-16D 4081
• 2007 05 24:  F-16C 4052 + F-16C 4053 + F-16D 4076 + F-16D 4082
• 2007 07 26:  F-16C 4054 + F-16C 4056 + F-16C 4055 + F-16D 4083
• 2007 08 23:  F-16C 4057 + F-16C 4059 + F-16C 4060 + F-16D 4084
• 2007 11 21:  F-16C 4059 + F-16C 4062 + F-16C 4063 + F-16D 4085
• 2007 12 12:  F-16C 4041 + F-16C 4061
• Februarie 2008:  4063, 4064, 4065, 4085/4086;
• Aprilie 2008: 4040, 4066, 4067/4087;
• August 2008: 4068, 4069, 4070, 4071;
•  Decembrie 2008: 4072, 4073, 4074, 4075.

 

De retinut ca primii piloti polonezi capabili sa zboare pe F16 au fost apti de serviciu abia in iunie 2006, la mai mult de 3 ani de la semnarea contractului.

Primele avioane au fost livrate abia in noiembrie 2006, deci la 3 ani si jumatate dupa contract. In consecinta, Romania daca ar semna achizitia in iunie 2012, abia la sfarsit de 2015 ar avea primii piloti activi pe F16.

 

In aceasta situatie, ar trebui avut in vedere un plan de rezerva pentru aproximativ 12 aparate F16 second hand, cu mai multe duble, care daca vor fi disponibile in urmatorul an si jumatate – doi, sa putem demara mai repede zborurile cu F16, inainte ca MIG-urile 21 sa ramana la sol. O varianta ar fi ca cea propusa de SAAB, de a oferi rapid cateva aparate in uz, de imprumut, pana cand vor sosi cele contractate.

 

 

Lectii pentru Romania

 

Cazul Poloniei, cu achizitia in valoare de 3.5 mld dolari a 48 de aeronave de lupta identice cu ce dorim si noi sa cumparam, potrivit declaratiilor oficialilor romani, avea potentialul de a crea prin offset, pe o durata de 10 ani, 50.000-60.000 de locuri de munca in industrie de tehnologii inalte plus industria orizontala, de sprijin (furnizori), toate in Polonia. Pentru Romania, probabil ca la o suma echivalenta a investitiilor, numarul locurilor de munca ar trece de 60.000, iar acestea ar putea fi create in zonele cele mai defavorizate ale Romaniei. Foarte importanta este si contributia acestor locuri de munca de inalta calificare la PIB-ul Romaniei .

 

Resursele pentru a sustine o astfel de achizitie se creaza prin studiu, negocieri, legislatie si fiscalitate adecvate, asa cum se vede si din cazul polonez. Iar cu un credit furnizor la rate intre 2,5% si 5% plus perioade de gratie, pentru a da timp investitiilor sa devina productive,  de 3-5 ani, asa cum au fost ofertele in cazul Poloniei,  se poate crea  prin offset industria care va plati achizitiile intr-un termen de maxim 15 ani.

Important este sa putem produce, pe nisele pe care le avem, arme si tehnologie de calitate acceptabila si la preturi mai bune decat importul, sprijinid si cresterea PIB. Intr-adevar, nu vom putea produce noi totul, dar putem avea anumite parti ale procesului de productie in tara. Polonia s-a tehnologizat prin offset si are linie de asamblare de motoare (si productia unei parti mici din piese) de avion, asambleaza elicoptere Sikorsky si isi permite cu tehnologia respectiva sa-si modernizeze propriile elicoptere PZL – W3 Sokol. De asemenea au investit in modernizarea altor sisteme de arme precum si in universitati si centre de cercetare, domenii in care si Romania ar avea nevoie de actiuni similare

 

Intr-adevar, in acest moment armata Romana nu-si permite arme de top, F16 nefiind un avion de top, insa avem nevoie de o combinatie eficienta a inzestrarii, obtinuta majoritar prin implicarea industriei autohtone, astfel incat armata romana sa reprezinte o forta care sa fie suficient de puternica incat sa descurajeze orice actiuni ostile.

 

In acest context, pe langa maximizarea offset-ului este foarte important ca macar acel minim de 20% din el sa mearga in tehnologizarea, competitivitatea, licentele sau infuzia de capital in scopul privatizarii sau al joint-venture-ului a ceea ce a mai ramas din industria noastra de aparare si cea aeronautica. Repet, acest tip de credit orientat catre dezvoltare si industrializare este singurul tip de imprumut pe care statul roman ar trebui sa-si permita sa-l facain urmatorii ani!

 

Si inca un lucru de retinut – necesitatile armatei romane sunt determinate de realitatea din jur si contextul geopolitic si mai putin de luptele politice interne, coruptia, demagogia si incapacitatea guvernantilor de a urma o strategie coerenta pe termen lung pentru Romania!

 

Cert este ca daca nu rupem acest cerc vicios al pomenilor electorale si al aparatului bugetar supradimensionat, asa cum au reusit georgienii, viitorul Romaniei nu arata prea bine.

 PS

 

Si din nou, Polonia se pregateste de o achizitie importanta, de 1 mld. $, pentru achizitia unor elicoptere de transport noi, dintre care 26 de aeronave, intr-o prima faza, pentru Fortele Terestre, Navale si Aeriene poloneze, pentru a intra in uz in 2017. De asemenea, fortele aeriene vor primi 3 elicoptere pentru cautare-salvare in lupta (Combat Search And Rescue).   Sikorsky, care deja produce S70i in uzinele PZL Mielec pe care le detine, si Agusta-Westland, care au cumparat deja PZL Swidnik – producator al elicopterelor Sokol, sunt principalii concurenti pentru acest contract. Concurentul lui S70i este Agusta Westland AW 149. De asemenea, Eurocopter, care a vandut 23 de aparate civile pentru serviciul aerian medical de urgente, a intrat in competitie, putand oferi Puma/Cougar si probabil EC275 pentru fortele aeriene si navale. Cea de-a patra companie interesata ar putea fi NH Industries, joint-venture intre AgustaWestland, Eurocopter si Fokker. Deocamdata au ales sa nu intre in competitie cu una dintre companiile mama, insa ar putea oferi polonezilor elicopterul NH-90. In prezent, Polonia opereaza o flota de Mi-2, Mi-8, Mi-17 si 29 de elicoptere MI-24, alaturi de 30 de bucati W3 Sokol, modernizare MI-2 produsa local de PZL-Swidnik,   Sursa: http://defense-update.com/20120513_polish_helicopter_modernization_program.html

 

Cu respect,

Marius Zgureanu