Salvarea economica a Romaniei: OFFSET-ul! Programul economic care ar scoate Tara din criza si ar oferi din nou slujbe celor tineri.

Intrarea in Zona Euro a Romaniei, motiv de veselie?!

Pai ar putea fi, insa cu o singura conditie: o industrie foarte performanta, competitiva si creatoare de bunuri de larg consum performante tehnologic. O industrie pe model german, care sa poata vinde la export doar datorita calitatii si inovatiei prezenta in produsele sale si asta deoarece, odata cu iesirea leului de pe piata, BNR-ul nu va mai putea subventiona exportatorii prin politica de curs, practic nu se va mai putea lasa euro sa creasca in raport cu leul, pentru a masca lipsa de competitivitate a unei parti din industria romaneasca.

Odata cu euro multi vor pune cruce afacerilor lor balcanice, unde principiul “merge si asa”, sau exporturile care erau pe val datorita subventiei mascate prin cursul de schimb, se vor duce dracu in primul an.

Asadar vrem euro, vrem o economie stabila cu o moneda care sa nu ne dea palpitatii, vrem dobanzi decente la imprumuturi?! OK, da atunci inainte sa intram in euro ne trebuie o economie industrializata, moderna si producatoare de bunuri cu adaos mare de inteligenta, nu de forta de munca ieftina, nu de lohn industrial.

Pai si ce facem?! Ca vremea in care statul baga bani in economie sau construia fabrici a fost…impuscata! Investitile straine, atatea cate mai sunt, se duc unde vor ele, acolo unde banii se fac repede si, la o adica, isi pot lua zborul in cateva luni, vezi cazul Nokia. Ori noi vrem investii mari, pe termen lung, inalt tehnologizate, vrem ca anumite ramuri industriale si agricole sa prospere, vrem ca banii sa meraga acolo unde ar propulsa Romania cu mult inainte, stabil si pe termen lung.

…sau

F-16 Viper, foto: LM

Raspunsul este: OFFSETUL! Singura sursa de bani pentru investii disponibila acum.

O solutie in aceasta dilema ar fi si este de fapt OFFSET-ul, generat de posibile contracte de achizitie de tehnica militara necesara modernizarii Armatei. Asa cum stim cu toti, Armata Romana are urgenta nevoie de tehnica noua, in cantitati mari, pe sume uriase. O estimare mai grosiera arata ca pentru a avea o dotare decenta, ca numar si calitate, investitile pe care bugetul statului ar trebui sa le faca, in urmatorii ani, in inzestrarea Armatei depasesc 30 miliarde de euro.

Bineinteles ca o astfel de suma iese din discutie ca fiind alocabila direct prin bugetul de stat. Pentru asa ceva trebuie minte si planificare.

OK sa presupunem ca Romania contracteaza credite in valoare de 30 de miliarde de euro si doteaza Armata la superlativ, mai presupunem ca dobanzile la aceste credite, garantate de guvernele companiilor producatoare de armament, sunt sub 2%. Ca un exemplu acum cateva zile Germania s-a imprumutat de pe piata libera cu o dobanda de sub 1%!

Ce sa faca Romania cu offsetul in valoare tot de 30 de miliarde?! Pai in primul rand trebuie respectate cateva reguli:

1. Investitile generate de offset sa se faca prin negociere directa, adica Romania sa aiba o vorba de spus despre domeniul unde se vor face
2. Produsele care vor fi construite in Romania sa aiba cel putin 60% din valoare finala in componente produse tot la noi, asta ca sa fim siguri ca nu ne pricopsim iarasi cu o “investitie” de tip lohn, adica de tip Nokia
3. Graficul realizarii si puneri in productie a investitilor sa fie direct corelat cu graficul rambursarii ratelor la imprumuturi, sa nu patim iarasi o belea  gen Ford Craiova. Nu faci investitia, nu platim ratele, o faci jumate’, tot jumatate platim si noi
4. Lucrarile de infrastructura negociate sa fie in parteneriat public-privat

Cei 30 de miliarde avuti la dispozitie ar insemna cresterea datoriei de stat a Tarii undeva spre 60 de miliarde, sub pragul critic de 60% din PIB, asadar probleme nu am avea.

Dar ce sa facem cu 30 de miliarde?! Adica unde sa negociem cu companiile investitoare sa bage banii?

Undeva la 2-3 miliarde, poate chiar spre 4-5, ar trebui investiti in capacitatile noastre de productie militara. Va trebui sa obligam firmele respective ca o parte cat mai importanta din respectiva arma sa fie construita in Romania. Mentenenta si munitiile ar fi obilgatoriu de facut in Romania si de asemenea ar fi de discutat anumite parteneriate si pentru viitoare livrari catre terti.

Este vorba aici de retehnologizari, mariri de capacitate de productie, creeare de altele noi. Ideea cea mai buna ar fi privatizarea industriei militare, nu in totalitate, cu obligatii de productie si mentinerea specificului unitatii respective. Asta ar insemna locuri de munca bine platite, o anumita independenta, macar si partiala, a industriei militare romanesti si exporturi, adica bani multi si pe termen lung, din integrarea industriei romanesti, in lantul logistic si de productie al companiei mama.

Restul de 24 de miliarde…sunt oricum putini pentru o renastere industriala, dar sunt un inceput foarte promitator. Ideea din spatele unor astfel de planuri de investitii, nu este ca tu Romania sa produci masini de spalat, ci sa oferi conditiile necesare unor astfel de productii. Mai exact ar trebui avuta in vedere infrastructura majora: autostrazi si cai ferate, porturi, antrepozite, zone libere.

Constructia unor autostrazi: Timisoara-Craiova-Bucuresti, Cluj-Suceava-Iasi-Galati-Constanta, faimoasa autostrada Transilvania si de asemenea modernizarea infrastructurii feroviare pe principalele linii comerciale ale Romaniei: Constanta-Bucuresti-Brasov-Cluj-Ungaria, Constanta, Suceava, Bucuresti-Craiova, Craiova-Dunare, modernizarea catorva porturi dunarene, extrem de necesare comertului tot mai vioi pe fluviu, ar inghiti putin peste 15 miliarde de euro, dar in cativa ani aceasta infrastructura moderna si fiabila, construita numai prin parteneriat public-privat, ar propulsa economia romaneasca ca o racheta. Comertul la Marea Neagra, unde portul Constanta este deja ceea mai mare vedeta locala si transportul pe Dunare ne-ar aduce miliarde de euro pe an, iar daca aceste investitii ar fi cuplate cu dezvoltarea in zonele portuare, deja modernizate, a unor zone libere de productie si reexport…fratilor, l-am prinde pe Dumnezeu de un picior!

Nemai vorbind ca autoastrazile sunt investiti de tip multiplicator, mai exact un euro investit in sosele, aduce in maximum 10 ani intre 5-10 euro la PIB, prin dezvoltarea zonelor adiacente, prin cresterea competitivitati economice, datorita transportului rapid si ieftin, prin slujbele generate. Iar o dezvoltare economica baza pe infrastructura este o dezvoltare solida si sustenabila, nu ca cresterea economica din anii 2004-2008, genearata de specula si credite idioate.

A treia mare directie de investiti ar fi capacitatile industriale nou-dezvoltate, bazate pe negocierea offsetului. Aici trebuie sa fim destepti si sa cerem numai investitii a caror amortizare se face in multi ani, fabrici adica, si asta datorita faptului ca nimeni nu-si va inchide o capacitate de productie noua si moderna, adica cea deschisa la noi, in detrimentul uneia mai vechi din alta tara. Avem nevoie de industrie, dar nu orice forma de industrie.

Romania poate deveni rapid un mare producator agricol, are cel mai bun pamant, are apa, are o clima buna, asadar ar trebui sa avem si o industrie solida agrara. Avem nevoie de producatori locali integrati de utilaje agricole, de la sape, la elicoptere utilitare, de o industire moderna de ingrasaminte, de silozuri noi si mari, pentru a putea vinde doar atunci cand pretul produselor agricole este ridicat, nu imediat dupa recoltare.

Asadar fabrici de tractoare, combine agricole, sisteme de irigatii moderne si daca suntem intradevar foarte destepti vom pune si conditii ca un anumit procent sa fie exportat, sa zicem +50% .

De asemenea nu ne-ar strica inca 1-2 fabrici de automobile, fabrici de produse de larg consum, usor exportabile: industrie chimica, cu accent pe industria comestica, o foarte mare aducatoare de plus valoare, constructii de nave in santierele dunarene, industria comunicatiilor: televizoare, telefoane, etc, etc.

Am putea avea zeci de mii de locuri de munca in industriile viitorului: telecomunicati, electronica, auto, chimica, si toate aceaste cu obligativitatea ca macar 50% din produs sa fie facut in Tara.

O astfel de explozie a investitilor directe ar crea zeci de mii de locuri de munca direct si sute de mii de locuri de munca in secundar, prin dezvoltarea pe orizonatala a industiilor adiacente si a serviciilor conexe.

Am putea revitaliza intregi zone georgrafice si ramuri industriale care acum nu mai exista. Am avea din nou sansa de fi o natiune industrializata si un viitor adevarat in fata, mai ales pentru tanara generatie. Ar fi din nou bataie pe locurile de la Politehnica, am avea din nou o clasa de ingineri bine pregatiti si care ar avea un viitor serios la ei in tara.

Faptul ca industria este viitorul si ca nu poti avea o clasa de mijloc bazata pe dezvoltarea IMM-urilor, fara o mare industrie bine dezvoltata, este absolut evident pentru oricine. Serviciile, atat de laudate in Occident, nu fac decat sa invarta bani, bani creati insa de industrie si agricultura. In realitate serviciile nu produc bani, nu produc nimic, nu fac decat sa rostogoleasca plus valoare create in ramurile direct productive.

Asadar industria grea, industria producatoare de bunuri de larg consum, de utilaje, etc, este baza de la care putem construi o economie flexibila, constituita din mici afaceri de familie. In Germania, mama tuturor statelor industrializate din Europa, sunt peste 3,5 milioane de IMM-uri, care acopera peste 60% din personalul angajat. Dar aceste mici afaceri de familie sunt grupate pe langa imensele concerne industriale germane: Siemens, Mercedes, industria metalurgica, cea constructoare de masini, industria chimica.

IMM-urile sunt intradevar modul de trai decent al secolului XXI, insa ele au nevoie de ancore si beneficiari mari.

Cum poti face acest lucru, de unde sa obtina Romania, mai ales pe aceasta criza care nu se mai termina, fondurile si expertiza necesare pentru o reindustrializare serioasa?! Pai optiunea noastra este OFFSETUL generat de reinarmarea masiva a Armatei Romane.

Nu este simplu, dar se poate face! Si se poate face in asa fel, incat peste 20 de ani, sa fi platit deja cei 30 de miliarde de euro imprumutati, dar sa fi ramas cu o economie sanatoasa si multivalent dezvoltata, o economie industrial-integrata.

Poate ca va ganditi ca Romania nu poate obtine astfel de finantari si avantaje economice, ca ar fi prea frumos sa fie adevarat! Si aici va inselati! Romania a primit deja o astfel de propunere, exact pe principlile despre care am vorbit mai sus.

SAAB a oferit Romaniei, intr-un cadru oficial si cu garantia Guvernului Suediei in buzunar, o oferta pentru achizitia de 48 de avioane de lupta JAS 39 Gripen. Astfel SAAB-ul ofera urmatoarele:

-credit guvernamental suedez, cu o dobanda de sub 2% pe an

-doi-trei ani de gratie, in care Romania nu plateste absolut nimic

-ratele anuale vor fi calculate elastic in functie de mai multi parametri, astfel:

-crestere/scaderea economica aTarii

-gradul de realizare a offsetului

-gradul de respectare a angajametelor (nivel de productie, numar de angajatii, exporturi, etc), pe care investitorul le-a realizat sau nu.

Mai clar platim in functie de cresterea economica interna, si in raport cu respectarea angajamentelor luate de catre investitor in cadrul programului de offset.

Si bineinteles ave si exemplul polonez, la achizitionarea de avioane F-16! Daca polonezi au putut, pe noi ce dracu ne impiedica, daca Suedia ne ofera, noi de ce nu acceptam?!

Astfel am avea o aviatie nou si performanta, investiti industriale noi si performate, locuri de munca, cu miile bine platite, ca doar aia nu vin sa faca ciorapi si chiloti in Romania, ci produse industriale, iar in aceea ramura economica este nevoie de muncitori si ingineri bine calificati, de unde rezulta si salarii pe masura, iar mai departe rezulta CRESTERE ECONOMICA REALA, INDUSTRIALA ADICA, nu specula imobiliara si credite cu buletinul. Rezulta o economie de tip Nordic, Germanic si nu una de consum pe datorie de tip sudic.

Iar pe modelul celor de la SAAB am putea sa lucram pe mai departe cu Suedia: fregate, corvete, submarine, rachete anti-nava si alte echimapamente militare de super-top, pot fi prinse intr-un contract-cadru mult mai amplu cu comapanii suedeze.

Viitorul, ca de altfel si viata noastra, se afla in proprile noastre maini! NOI si numai NOI hotaram ce ni se intampla, restul e…can-can! Doar prosti si ratati, oameni slabi in general, se lasa dusi de val, merg pe mana destinului. Oamenii adevarati, puternici si mandri, siguri pe ei insisi, isi fac soarta cu propriile lor maini. Ei nu se duc unde ii duce curentul, ci ajung acolo unde vor ei.

Cum spuneam, viitorul Romaniei si al nostru, este in mainile noastre, doar noi vom hotara daca Romania de peste 20-30 de ani, va fi o tara mandra, puternica si respectata, sigura pe ea, si gata sa faca fata oricarei amenintari, sau dimpotriva vom fi un mic tinut sarac si bantuit de coruptie si demoni, aflat la granita UE, si care traieste dupa o zi pe alta, din mila celor mari!

Tineti bine minte acest lucru: VIATA ESTE ASA CUM VREI TU SA FIE, SAU MAI EXACT ESTE ASA CUM AI TU PUTEREA SA TI-O FACI! Si Tara la fel!

1. Detalierea celor cateva posibile investitii in industria militara, pe langa infuzia de capital si tehnologie – cred ca este nevoie de minim 5-6 miliarde euro din cele 30 pentru asa ceva:
   1. Demarararea programului AH-1 la IAR-Brasov (capital aprox. 10. mil.euro)– 12-15 mil $/bucata x 100 bucati, produs in proportie de 80% in tara => 1 mld. euro + alte investitii ( “Conform studiilor, la fiecare 3 dolari cheltuiti pentru achizitia elicopterelor, 2 dolari s-ar fi intors in industria noastra” ). Dezvoltarea programului Super-Puma si Socat /Surion prin obtinerea licentei de la Eurocopter, sau un joint-venure cu Eurocopter pe acest subiect.Sau abandonarea totala a liniei Eurocopter pentru produse civile ale firmei Bell Helicopters. Vezi si propunerea de prelungire a asocierii cu Eurocopter S.A. dupa data de 26.06.2013:

http://www.iar.ro/cnvm2012/Hot_AGA_2.pdf

2. Un succesor al IAK-52, a se vedea proaspatul proiect al Serbiei -> cea mai buna cale de a repune pe picioare industria aeronautica. Investitie necesara redusa, refolosind tehnologia de pe MIG21 Lancer sau Puma Socat
3. urmat de productia avionului de antrenament, in posibila colaborare cu Turcia si Polonia si poate si a unui viitor multirol, la care Turcia lucreaza deja. Investitii estimate 2 mld. euro
4. Programul ATROM – re-demarat prin achizitia licentei de productie a tunului de 155mm la Resita, sub comanda ferma de cateva sute de bucati din partea MAPN – cost estimat 400 mil .euro
5. Programul Tanc –Romanesc – poate fi re-demarat printr-o infuzie de capital si eventual impartirea efortului cu alte tari. Ar putea costa 4-600 mil. Euro (estimare costul licentei tancului Altay)
6. Introducerea unui nou vehicul de teren, atat varianta militara cat si civila: prin angajament ferm de achizitie a minim 3000 de bucati de catre MAPN, negocierea unei productii sub licenta a unui vehicul modern: Renault Sherpa poate fi o optiune interesanta, deoarece Renault au deja facilitati in Romania; sau Iveco, in cazul in care se concretizeaza colaborarea pentru TBT; exista si Textron, care ar putea participa la acest program; istoric vorbind , a existat si varianta EAGLE IV – La MFA Mizil se intentiona fabricarea acestuia sub licenta GENERAL DYNAMICS –MOWAG AG, Elvetia, din 2005
7. Sprijinirea producerii unui nou tip de transportor blindat – programul TBT, ar necesita o infuzie de 150-200 mil. Euro.
8. Refacerea capabilitatilor de productie si modernizare rachete aer-aer, sol-aer, aer-sol/nava – investitie estimata 200 mil. euro
9. Producerea de noi tipuri de munitie si combustibili pentru armamentul ce va fi achizitionat  - investitie estimata 100 mil. euro
1.  Detalierea unei liste de firme care ar putea fi principalele vizate pentru re-tehnologizare si licente.
2. Estimarea bruta a unui numar de locuri de munca pentru cele 30 mld investite, sau o simulare mai saraca pentru achizitii de doar 10-15 mld. Euro. Pornind de la cazul Poloniei, care prin offset pentru 3,5 mld $ cheltuiti ar fi generat 60.000 de locuri de munca, pentru Romania, ponderand si cu costul resurselor, pentru 15 mld. Euro ar putea fi create minim cam de 5 ori mai multe locuri de munca, adica intre 300.000-500.000 in functie de tipul investitiei si industria secundara dezvoltata de aceste investitii. Pentru 30 mld. Euro, putem vorbi de 700.000 – 1 milion de locuri de munca prin offset.

lista de firme…

Din cele 15-30 mld euro ce ar trebui investiti in urmatorii 10 ani in inzestrarea armatei, un minim de 15% (5-6 miliarde) ar trebui sa se regaseasca in re-tehnologizare, joint-venture, formare de personal si achizitie de licente de productie in domeniul industriei militare dar mai ales al cercetarii.

Propunere firme romanesti din industria militara eligibile pentru programul de offset:

Armament:

1. S.C. Arsenal Resita S.A.
2. S.C. Carfil S.A. Brasov

Blindate:

1. S.C. MFA S.A. Mizil (privat)
2. SC UA Moreni S.A.
3. SC UM Bucuresti S.A.
4. SC UM Marsa S.A. (privat)

Aviatie:

1. SC Turbomecanica S.A. Bucuresti (privat)
2. SC Avioane Craiova S.A.
3. SC IAR S.A. Brasov
4. SC Aerostar Bacau S.A.  (privat)
5. SC Romaero S.A. Bucuresti

Electronica, comunicatii si rachete:

1. SC Electromecanica Ploiesti S.A.
2. SC IOR S.A. Bucuresti
3. SC Electromagnetica S.A. Bucuresti (privat)
4. SC Elprof S.A. Bucuresti (privat)

Chimic:

1. SC Pirochim Victoria S.A.
2. SC Romcarbon S.A. Buzau
3. SC UPS Fagaras S.A.
4. SC Nitroexplosives S.A. Fagaras (privat)

Naval:

1. SC Santierul Naval Mangalia S.A.

GeorgeGMT & Marius Zgureanu

Situatia din Cipru escaladeaza: 20000 de militari israelieni dislocati in insula Afroditei?!

20.000 de militari israelieni în Cipru: Tel-Aviv dezminte

Ministerul israelian al Afacerilor Externe a dezminţit oficial o informaţie apărută în mass-media de la Ankara, potrivit căreia, în Cipru, vor fi trimişi 20.000 de militari israelieni.

20.000 de militari israelieni în Cipru: Tel-Aviv dezminte (foto: en.chinagate.cn)

„Relatările agenţiei turce Anadolu nu au niciun fel de temeiuri şi sunt departe de a fi reale. Israelul nu îşi va trimite soldaţii în Cipru”, se menţionează în declaraţia MAE israelian.

Potrivit agenţiei de presă Anadolu (Aanatolia) de la Ankara, premierul israelian ar fi cerut guvernului Republicii Cipru să permită dislocarea a până la 20.000 de militari, pentru protecţia unei conducte de gaz natural şi a unui terminal, ce ar urma să fie construite în sudul insulei. Agenţia turcă precizează că a fost încheiat inclusiv un acord de coperare militară.

Preşedintele cipriot Demetris Christofias a denunţat luni, la Viena, “atitudinea inacceptabilă” a Turciei vecine, care refuză să recunoască Republica Cipru în timp ce Nicosia se pregăteşte să-şi asume la 1 iulie preşedinţia semestrială prin rotaţie a Uniunii Europene. Demetris Christofias speră că Ankara îşi va onora angajamentele asumate faţă de UE, în timp ce Turcia, care încearcă să adere la Uniune, a ameninţat că va contesta relaţiile sale cu cei 27 în timpul preşedinţiei cipriote. Luările de poziţie ale Turciei, “care se gândeşte la ameninţări”, nu sunt constructive, a declarat şeful statului cipriot în timpul unei conferinţe de presă.

De asemenea, recent, ministerul turc de Externe a chemat consorţiile care au răspuns apelului de oferte lansat de Republica Cipru privind explorarea de hidrocarburi în largul insulei să se retragă de la licitaţie, avertizând că acestea vor fi excluse de la orice proiect de cooperare în Turcia. Comunicatul mai precizează că va fi exclusă participarea la viitoarele proiecte energetice din Turcia a companiilor care vor coopera cu administraţia cipriotă greacă. Ciprul a anunţat vineri, 11 mai, că 15 societăţi şi consorţii au depus oferte la licitaţia referitoare la 12 blocuri de explorare de hidrocarburi în largul insulei. Turcia şi-a manifestat în mai multe rânduri opoziţia faţă de aceste explorări, pe care le-a calificat drept ilegale.

Ciprul este divizat din iulie 1974, când Turcia a invadat nordul insulei ca urmare a unei lovituri de stat puse la cale de către naţionalişti ciprioţi-greci susţinuţi de junta coloneilor aflată la putere în acea vreme la Atena şi care viza unirea insulei cu Grecia. Turcia nu recunoaşte Ciprul ca stat suveran, în timp ce Republica Turcă a Ciprului de Nord este recunoscută doar de Ankara. Între comunităţile cipriotă-greacă şi cipriotă-turcă au loc negocieri sub egida ONU în vederea reunificării insulei, dar nu s-a obţinut niciun progres tangibil cu privire la subiecte sensibile, precum dreptul de proprietate şi garanţiile de securitate.

 

……………………………………………………..

Daca situatia din zona Iranului si a Siriei nu era si asa destul de palpitanta, rezervele de hidrocarburi presupuse, din zona exclusiv economica a Ciprului, risca s-o faca si mai interesanta! In mod clar Israelul sprijina Cipru doar in incercarea de a-si asigura accesul facil la petrol si gaze, iar Turcia are un interes major politic acolo, nemaivorbind ca, intr-un fel, Israelul ii cam trage la picioare intr-o zona considerata de Ankara, propietate personala.

Cum se vor misca in continuare relatiile din jurul problemei cipriote vom vedea, dar nu trebuie uitata nici atitudinea Rusiei, de sprijinire, inclusiv financiar, a Ciprului.

Articol: Ziuaveche

 

Problemele majore ale inzestrarii armatei romane si ale industriei de aparare

Acest material a fost trimis, sub forma de e-mail, catre mai toate institutiile romanesti cu preocupari si atributii, in sfera securitatii nationale! Poate ca veti zambi de asa naivitate! Cum adica sa trimiti ceva autoritatilor noastre?! Te pomenesti ca ne asteptam sa ne si raspunda?!

Si, cel mai probabil ca a-ti avea dreptate, dar mergand pe ideea ca orice am face oricum nu putem schimba nimic, chiar nu vom face nimic si in mod sigur nici nu vom reusi ceva schimbari. Cateodata TREBUIE sa faci ceva, macar un gest simbolic, poate daca am fi mai multi, ar incepe sa conteze!

In 1963 in Washington un om, cu totul neinsemnat, fara o putere economica sau politica in spate, un om care pana la urma va sfarsi impuscat in Memphis, si-a deschis discursul in fata a sute de mii de oropsiti, de oameni considerati atunci cetateni de categorie inferioara, cu urmatoarele cuvintnte: I have a dream!

Si pana la urma i s-a indeplinit!

GeorgeGMT

Cu ocazia sarbatorii Independentei de Stat a Romaniei, consider ca romanii ar trebui sa marcheze acest moment intorcandu-si privirile catre institutia  fara de care la momentul respectiv aceasta independenta nu ar fi fost posibila, si anume Armata Romana. Spre deosebire de situatia din ajunul intrarii Romaniei in Razboiul de Independenta alaturi de trupele Imperiului Rus, cand armata romana era antrenata si echipata la cele mai inalte standarde ale vremii prin grija conducatorilor de atunci ai Romaniei, astazi militarii nostri, desi o forta profesionalizata, sufera de o lipsa cronica de mijloace moderne de lupta.

Aceasta problema a inzestrarii este una pentru care Romania a platit scump in trecutul sau iar istoria risca sa se repete. Toate acestea se intampla in contextul in care in Balcani sau Transnistria s-ar putea sa nu fim feriti de o escaladare de tip militar a situatiei in urmatorii 10 ani. Este vizibil si pentru un necunoscator ca dotarea armatei romane este deosebit de precara d.p.d.v. al inzestrarii, iar echipamentele care pot fi considerate moderne sunt foarte putine.

Dotarea armatei romane era considerata invechita in proportie de 85% inca din 2006. Probabil ca in 2012 ne-am apropiat de 90%, ca mijloace invechite , cu exceptia achizitiei unor radare si a avioanelor C27J Spartan. In aceste conditii, doar achizitiile mai urgente, ar costa 13 mld euro in urmatorii 10 ani, totalul putand urca dincolo de 15 mld. Avand in vedere suma de peste 15 mld euro adusa in discutie, ar fi pacat ca prin offset sa nu beneficiem cel putin de suma echivalenta daca nu mai mult, sub forma de investitii directe ale diverselor companii straine in economia romaneasca precum si de crearea de parteneriate si transferuri de tehnologie intre firme straine si romanesti. Primul beneficiar al acestor sume ar trebui sa fie industria romaneasca de aparare, subnutrita si in curs de desfiintare in acest moment, industrie care, din informatiile mele, totalizeaza probabil sub 2000 de angajati in acest moment dar al caror efectiv se va reduce cu inca aproximativ 9%, deci cu greu mai poate fi numita industrie. In acest moment, Romarm sustine ca: “Echipamentele de apărare autohtone arată excepţional, dar se fac cu logistică din 1920”.

Acest offset ar avea un efect revigorant pentru economie intr-un moment in care responsabilii statului roman se plang de faptul ca Romania nu mai poate crea, de una singura, un numar semnificativ de locuri de munca. Desi Romania este inglodata in datorii si bugetul nu reuseste sa plateasca venituri decente pentru diferite categorii de bugetari si pensionari, nu vom reusi sa iesim din aceasta spirala fara o politica agresiva de investitii, care pe langa plata dobanzilor sa aduca si profituri consistente si locuri de munca bine remunerate.

Cea mai stringenta problema este cea a avioanelor multirol, deoarece avioanele MIG21 Lancer nu vor mai putea zbura deloc din 2015 iar pentru exploatarea unui tip nou de avion este nevoie de o perioada de acomodare a pilotilor si personalului tehnic de minim 2 ani. Desi Romania va retrage MIG21 Lancer din exploatare, totusi Croatia, care detine si ea MIG21 Lancer, inclina catre o decizie de re-modernizare la Aerostar Bacau.

In materialul “Multirolul construit in Romania ” am incercat sa incropesc o strategie de offset pentru a produce avionul multirol in Romania (cel putin asamblarea si o parte din piese): Multirolul construit in Romania

In dezvoltarea acestui material, am propus si alte posibile directii de inzestrare cu aeronave de lupta, in materialul “ Multirolul si optiunile Romaniei”:

Dincolo de binecunoscutele F16 Fighting Falcon si JAS-39 Gripen, o alternativa interesanta este si Chengdu J-10 (china-trage-la-indigo-avioanele-militare-f16,

0mai ales ca un parteneriat cu China in domeniul energetic dar si in alte domenii ar putea deschide calea unui J-10 produs in Romania, intr-o varianta modificata pentru cerintele Fortelor Aeriene Romane, prin transfer de tehnologie si grefe de tehnologie romaneasca si occidentala sau israeliana (J-10 fiind un concept dezvoltat cu ajutor israelian, pornind de la proiectul IAI-Lavi). Exista si varianta combinata, de a cumpara cu offset similar cu al Poloniei cele 24 de avioane multirol de la unul dintre producatorii occidentali iar pe un orizont de 2-4 ani sa incepem productia lui J10 care sa completeze arsenalul romanesc intr-un numar multumitor de aeronave (adica in jurul a 100-120 de aeronave, similar cu obiectivul programului MIG21 Lancer). Tot legat de ideea programului Lancer, Romania a avut candva un demonstrator MIG29 Sniper, program care ar putea fi re-initializat prin achizitia a minim inca 20 de bucati de MIG 29 la pret redus (din Ungaria, R. Moldova, etc.) si refacerea resursei, eventual inlocuirea motoarelor cu produse similare occidentale, mult mai fiabile. Astfel, alaturi de cele deja stocate pe aeroportul Mihail Kogalniceanu, s-ar obtine 35-45 de celule in inzestrarea Fortelor Aeriene Romane, ca solutie intermediara similara Poloniei, pana la gasirea unei solutii adecvate pe termen lung. MIG29 Sniper+ ar putea adresa o piata externa de peste 1600 de exemplare MIG29, devenind pe urmatorii 10-15 ani noul program echivalent MIG21 Lancer pentru Romania.

Materialele mentionate mai sus, precum si cel legat de situatia IAR S.A. Brasov dar si un articol continand sugestii de dezvoltare a unui avion subsonic de antrenament militar low-cost pentru Avioane Craiova, am indraznit sa le trimit celor responsabili, adica: uzinele vizate, MAPN, ROAF, CSAT, Comisia de Aparare a Senatului, Departamentului pentru Inzestrare a Armatei, etc.

Dincolo de aspectele tehnice ale proiectului de aeronava, trebuie considerat si impactul economic, ce ar putea deschide Romaniei anumite usi catre tehnologii de ultima ora in aeronautica si industria militara, inclusiv in domeniul electronic si SW.

Ideea de baza este deschiderea unui centru de productie aeronautica, initial sub licenta Lockheed/Saab/s.a., a unor variante ale avionului de lupta multirol: F16 FightingFalcon/JAS39 Gripen/Chengdu J10. In contextul parteneriatului strategic cu SUA, Coreea de Sud, Japonia, Turcia, Polonia, China si poate in curand si cu Israel si Germania , colaborarile si transferurile de tehnologie ar putea fi mai usor realizate. De altfel, pana in acest moment nu a existat un efect economic vizibil al acestor parteneriate, cu exceptia celui cu SUA, si el exploatat mult sub potential.

Daca am putea grefa pe aceasta linie de productie si un centru regional de cercetare, intretinere si imbunatatire a aparatelor produse precum si, la nivel militar, a unui centru de antrenament pentru Europa de E si SE (capacitate deja pusa in valoare de antrenamentele cu partenerii din Israel si SUA), am reusi sa cream la nivel economic mii de locuri de munca cu specializare inalta, care ar ajuta probabil si unele initiative strategice sau private din domeniu (ex. Programul privat ARCA), ce vor contribui si la cresterea PIB, compensand astfel costul destul de piperat al licentei initiale si al investitiilor.

Un exemplu demn de luat in considerare in domeniul achizitiei de avioane de lupta, dar si al intregii inzestrari si al industriei de aparare, este cel al Poloniei. Solutia adoptata de Polonia, de a cumpara avioane F16 Fighting Falcon BL52+ noi, complet echipate, la pretul de 3,5 miliarde de dolari, este una care ne priveste si pe noi. Pentru acest contractul, SUA au oferit Varsoviei un credit cu dobanda redusa, avand termen de gratie 5 ani. Plus cel mai mare contract offset, intalnit pana in acel moment, in tranzactiile internationale de armament, in valoare de 6,3 miliarde $! Polonia doreste sa mai comande 48 de avioane si asteapta instalarea unei baze a aviatiei americane pe teritoriul national, incepand cu 2013.

Potrivit legislaţiei romanesti, cel puţin 80% din valoarea contractului de achiziţie va trebui compensată de furnizor prin investiţii sau comenzi către companii locale, în special din industria de apărare. Dincolo de legislaţie, furnizorii de tehnică militară plusează, oferind compensări din ce în ce mai atractive, în funcţie de concurenta. Ce s-a intamplat cu offset-ul in cazul achizitiei aeronavelor de transport C27J Spartan, spre exemplu? Din cate stiu, Avioane Craiova ar fi trebuit sa fie unul din principalii beneficiari ai acestui offset, alaturi de Romaero, insa detaliile offset-ului sunt deocamdata foarte putine iar opinia publica nu cunoaste cifra totala a acestuia: RoMilitary intreaba, MApN-ul raspunde

O abordare similara si inovatoare este necesara si in cazul producerii unui succesor al IAR99 Soim in cadrul uzinei Avioane Craiova, insa ultimele vesti, legate de reducerea personalului, salarii neplatite de un an si demiterea directorului nu dau sperante prea mari pentru viitor. Totusi, se pare ca se lucreaza in primul rand la o modernizare si modificare a IAR 99 numita IAR XT:

https://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/03/16/iar-99-va-avea-un-succesor-pana-la-urma/

A existat optiunea de prezentare cu oferta IAR99-XT la competitia deschisa in aprilie de catre Polonia pentru achizitionarea a 16 aparate de antrenament subsonic, insa nu sunt sigur daca sansa a fost fructificata: “Polonia relanseaza cautarea unui avion de antrenament – o sansa pentru IAR99/XT?”

Am incercat sa sensibilizez opinia  publica si cu un fost proiect concurent al actualului F16 Fighting Falcon american, F20 Tigershark II al Northrop-Grumann, un concept mult mai ieftin decat F16, cu caracteristici asemanatoare, dar care poate fi dezvoltat si in varianta de trainer supersonic, asemanator lui KAI T-50 Golden Eagle – detalii in articolul “F20/F5G Tigershark – o varianta interesanta pentru Fortele Aeriene Romane”: varianta-

De asemenea, dotarea cu elicoptere specializate a armatei romane este precara, Puma-Socat apropiindu-se de pragul tolerabil al uzurii morale si fizice. La acest capitol sunt demne de mentionat 2 aspecte. Primul a fost ratarea producerii a 96 de bucati ale unui derivat al elicopterului de atac AH-1 Cobra sub licenta, in tara, la uzina IAR S.A. Brasov. Articolul “Elicopterele Romaniei” al unor pasionati vorbeste despre producerea Puma Socat si despre episodul AH-1 Cobra:

Al 2-lea punct este situatia aproape imposibila in care se afla IAR S.A. Brasov dupa aparitia Eurocopter Romania, datorita faptului ca Eurocopter detine exclusivitatea dotarii pentru statul roman si isi rezerva dreptul de a bloca contracte ale IAR Brasov, pe care nu a dorit sa o achizitioneze in totalitate, daca acestea lezeaza dreptul de licenta al Eurocopter. De asemenea, daca IAR S.A. Brasov intra in faliment, Eurocopter Romania ar putea intra facil in posesia activelor acesteia. Acest contract imi pare destul de suspect, dar probabil nu am toate informatiile ca sa ma pronunt. Am scris si un articol despre situatia actuala –  “IAR S.A. Brasov – o situatie fara iesire?”

Un episod mai putin cunoscut, tot legat de IAR S.A. Brasov, este cel al elicopterului Kamov KA-126, un elicopter utilitar ce trebuia fabricat sub licenta sovietica in Romania si care a intrat in productie de serie in perioada 1987-1988, urmand a se produce peste 100 de exemplare pe an, dar a carui productie a fost oprita in 1991. Interesant de consultat este si articolul  “Elicopterul Ka-126 construit la IAR Brasov”:

Povestea fregatelor T22 cumparate din Marea Britanie la suprapret nu cred ca mai trebuie sa o descriu, ingrijorator fiind faptul ca nici pana in prezent nu s-a facut echiparea lor cu armamentul nou necesar: radare, sonar, sisteme antisubmarin, sisteme de rachete AA si nava-nava. Singurul fapt demn de mentionat este inzestrarea lor cu elicopterele Puma Naval. Acest lucru le reduce eficacitatea la simple nave de patrulare in zona de coasta. Si restul flotei militare are nevoie de un program de modernizare asemenator, fiind necesara si producerea a 4 corvete si 4 vanatoare de mine noi, potrivit strategiei de inzestrare. Variante de inzestrare a fregatelor T22 au fost dezbatute si in articolul “Variante pentru modernizarea fregatelor T22”:

Am citit recent un articol dezamagitor legat de santierul de la Mangalia, care ar fi putut realiza o parte din modernizari si intretinere : “UTI pune mana pe Santierul Naval Mangalia “.

Tancul TR-85M1 s-ar putea sa nu aiba un succesor TR-85M2, productia lui M1 fiind oprita prematur, sub 100 de bucati din datele pe care le-am gasit, desi in stoc se afla inca ne-modernizate peste 250 de tancuri TR-85 iar nevoile de inzestrare ale armatei romane sunt probabil in jurul valorii de 300-350 de tancuri. Probabil si faptul ca presa pentru turele ar fi fost vanduta, a contribuit la oprirea proiectului. Ca sa nu mai vorbim de proiectul dezvoltat cu germanii de la Krauss-Maffei pana in anii 2000-2001, numit TR2000 si care se dorea un Leopard2 romanesc. Despre optiunile Romaniei cu privire la tancuri, am pomenit in articolul “Va avea Romania un nou tanc? Si daca da, cum va arata?! ”:

In domeniul transportoarelor blindate, a aparut un nou proiect – TBT (Transportor Blindat de Trupe), un nou produs dupa seriile TAB B33 Zimbru – fabricat in 69 de exemplare, Saur1 si Saur2, care nu au vazut productia de serie. Ramane de vazut daca acest proiect se va concretiza anul acesta sau in 2013 la uzina Moreni, pentru a inlocui parcul de sute sau mii de transportoare blindate invechite.

Singurul proiect care pare sa continue, este cel al MLI-84M (Masina de Lupta a Infanteriei), care a trecut cu greu de 100 de bucati…

Cu privire la inzestrarea brigazilor de tancuri cu artilerie autopropulsata si foarte mobila, care sa poata asigura un sprijin eficient de artilerie, pe langa modelele mai vechi, APRA 40, artileria reactiva s-a inzestrat cu aproximativ 50 de bucati de lansatoare mobile LAROM, un numar insuficient, mai ales ca artileria autopropulsata clasica, ATROM, conceputa impreuna cu Israel, nu a vazut inca productia de serie, proiectul parand abandonat. Este pacat ca atatia bani investiti in cercetare si in prototip nu au reusit sa se amortizeze in productia de serie, vitregind si capacitatea de lupta a unitatilor blindate mobile de un sprijin de foc esential in razboiul modern si perfect compatibil cu restul tehnicii de lupta si management al luptei din fortele terestre ale Romaniei. Un articol pe aceasta tema este “Perspectivele artileriei autopropulsate romanesti,fata in fata cu proiecte similare straine”

Cat despre capacitatea Romaniei de a produce rachete, am inteles ca nu demult instalatia de fabricat pulberi de la Fabrica de Pulberi Fagaras a fost taiata si stocata sau vanduta, iar personalul are probleme cu plata salariilor, pe cand S.C Electromecanica Ploiesti S.A. si  Pirochim Victoria se confrunta si ele cu probleme similare. Instalatia de pulberi a fost cumparata la sfarsitul anilor ’80 ai secolului trecut, pentru o suma consistenta, iar lipsa ei afecteaza capacitatea armatei romane de a se inzestra cu rachete de productie proprie, atat pentru artileria reactiva cat si pentru vectorii antitanc, sol-aer, aer-aer, aer-sol si antinava. Romania a avut, si poate mai are programe de dezvoltare a unor vectori si sisteme proprii: CA94 (lansator portabil), CA95, STAR80L, etc:

Sistemele antiaeriene SA-6 KUB si SA-8 Geko nu mai pot fi numite functionale si au nevoie de modernizari de urgenta, intr-un program similar cu cele desfasurate de Polonia si Cehia. De asemenea, sistemul de rachete Hawk, cu raza scurta, nu a fost inca modernizat si operationalizat, desi a fost achizitionat de ani buni! Cat despre rachetele antinava, avem sisteme Styx, din perioada sovietica si tehnologia anilor ’60. Apararea antiaeriana nu se poate realiza doar cu cateva zeci de complexe AA Viforul de 30/35mm si a celor catorva blindate Ghepard. La capitolul rachete, as sugera si o varianta de modernizare, alaturi de cea poloneza, a parcului de rachete existent prin colaborare pentru proiecte civile romanesti:Vector Lansare Sateliti, al Centrului de Cercetari pentru Aeronautica si Spatiu (CCAS) in parteneriat cu Agentia Spatiala Romana (ROSA) si INCAS, respectiv Nerva, al UPB in parteneriat cu Electromecanica, Elarom, Aerofina, Comoti si Centrul de Incercari in Zbor Craiova, proiecte prezentate in articolul “Rachete romanesti lansatoare de sateliti”. Astfel, se poate adauga pe o posibila lista de imbunatatiri si vechea racheta S75 Volhov.

Nu mai vorbesc de faptul ca armata romana nu a mai efectuat comenzi consistente de  camioane catre Autocamioane Brasov de ani buni, fiindu-i afectata inclusiv capacitatea logistica. Nici pe partea de autovehicule de teren nu stam foarte bine, Humvee si URO Vamtac fiind achizitionate in serii mici. Este nevoie de echiparea cu mii de exemplare derivate ale aceleiasi platforme de vehicul de teren.

O alta poveste dezolanta a fost incapacitatea de a inzestra trupele din teatrele de operatiuni NATO cu vehicule rezistente la dispozitive explozive, in locul transportoarelor romanesti de trupe fiind achizitionate 17 bucati Piranha 3, la fel de inutile pentru misiunea ceruta si cu probleme de operationalizare care au intarziat intrarea lor in serviciu cu cativa ani. In final comandamentul american a donat, din stocuri, corpului expeditionar roman in jur de 60 de vehicule Grizzly/Oskosh echipate anti-DEI.

Sa speram ca in urmatorul an noua arma de asalt va intra in productie de serie, dand de lucru uzinei de la Cugir, printre putinele uzine din domeniu care prospera dupa ani de restrangere dramatica a activitatii, si ca, de asemenea, va incepe dotarea batalionului de infanterie marina cu tehnica specifica, printre care si nave pe perna de aer.

As dori sa va reamintesc, pe scurt, o lista de proiecte care nu au mai fost transpuse in productie de serie – “Arme, pe care le-am fi putut avea!”

Din pacate, situatia actuala seamana foarte mult cu cea din anii ’30 ai secolului trecut, atat din punctul de vedere al reasezarii sferelor de influenta in contextul crizei economice cat si din punctul de vedere al inzestrarii armatei Romaniei. Atunci, un control riguros al inzestrarii, efectuat de generalul Ion Antonescu, a dezvaluit precaritatea inzestrarii armatei romane, iar rezultatul inaintat fara menajamente intr-un raport acid dar corect i-a atras antipatia politicienilor dar si unei parti a militarilor care aveau anumite interese. Echipamentul pestrit si neperformant, majoritar din import si in stocuri mici, a creat un cosmar pentru inzestrarea cu piese de schimb si mai ales munitie, aceasta hiba devenind foarte vizibila in conditii de front, incepand cu 1941, existand spre exemplu cazuri cand anumite baterii de artilerie nu aveau munitie decat pentru cateva salve. Afacerea tunurilor Skoda a fost un episod emblematic al perioadei carliste a Romaniei. Aceasta stare de lucruri a stat si in spatele incapacitatii armatei romane de a reactiona la amputarile teritoriale ale fatidicului an 1940 iar in timpul celui de-al 2-lea razboi mondial, doar profilul psihologic al soldatului roman a fost cel care a salvat onoarea armatei romane, alaturi de slabe infuzii de tehnica germana si romaneasca si nicidecum echiparea la scara mare si logistica impecabila.

Sper sa nu fie nevoie ca in curand armata romana sa-si demonstreze profesionalismul si capacitatea de lupta, mai ales facand uz de dotarea actuala.

Deoarece este clar ca nevoile de inzestrare necesita peste 15mld. de euro in urmatorii ani, ar trebui conceputa o strategie de inzestrare coerenta, care sa tina cont de offset maximal si de implicarea la maxim a industriei nationale cu ajutorul unor colaborari internationale/ joint-venture, astfel incat acesti bani, cheltuiti cu cap, sa se transforme in investitii si salturi tehnologice pentru economia romaneasca, generand mii de locuri de munca si o contributie semnificativa la PIB. Iar in timp, sper ca acest plus la PIB-ul Romaniei sa ajute si la cresterea nivelului de trai, la accesul la invatamant si la servicii medicale de calitate pentru toti cetatenii Romaniei. In plus, este important ca industria romaneasca sa gaseasca o piata pentru export si parteneri interesati de produsele acestei industrii, cu care sa imparta costurile de cercetare-dezvoltare si productie dar care sa contribuie si cu idei la obtinerea produsului final, mai ales in cazul aeronavelor, care altfel ar necesita un efort financiar urias si nesustenabil din partea bugetului si industriei romanesti.

Si inca un lucru – Polonia a demonstrat cat se poate de elocvent ca in schimbul instalarii unor elemente ale scutului antiracheta ar trebui sa se ofere, prin negociere, un alt set de avantaje tarii gazda – cum ar fi cazul unor escadrile americane dislocate la o baza poloneza, precum si unele avantaje economice sau transferuri tehnologice. Sper ca lectia poloneza sa fie macar bine retinuta de catre elitele noastre, in caz contrar noi, ca si contribuabili, avand datoria de a sanctiona orice incercare frauduloasa sau contrara interesului national de a cheltui aceste sume mari de bani.

Desi probabil, pe buna dreptate, ca unele din sugestiile si ideile mele vor fi catalogate ca pure fantezii ale unei persoane care nu cunoaste realitatile intrinseci ale inzestrarii si industriei militare romanesti, nefiind un profesionist al acestui domeniu, sper ca ele sa fie privite mai mult prin prisma atitudinii de a cauta solutii pentru iesirea din acest impas. Si aceste solutii exista! Este doar nevoie de vointa si efort pentru a le implementa…

Eu totusi inca mai sper sa avem in urmatoarele luni vesti imbucuratoare legate de sporirea capacitatii de lupta a armatei romane prin demararea unor programe adecvate, pe termen mediu si lung, dar si o evolutie pozitiva si perspective de crestere sanatoasa ale industriei de aparare romanesti, bazata pe infuzie de tehnologie, inovatie si competitivitate.

 

Marius Zgureanu

Grecia & Franta, alegeri, noi sperante?!

Atat in Franta cat mai ales in Grecia alegerile generale care au avut loc de curand au fost castigate, sau mai curand pierdute, pe o miza foarte la moda in UE: criza economica si sabia lui Damocles deasupra majoritati statelor membre, politica de austeritate.

Daca romanii pot fi acuzati ca sunt naivi si inca mai cred in promisiunile electorale de mai bine ale politicieniilor locali, nu aceeasi scuza o pot avea grecii si mai ales francezii, tari cu o democratie mult mai matura decat a noastra.

Dar aceeasi Marie cu…aceeasi palarie! Cand vine vorba de austeritate, dea lungul si dea latul UE, rasuna acelasi NU! categoric si dezarmant prin lipsa unei solutii alternative.

Oamenii nu vor austeritate, vor in continuare salarii mari si viata buna. Da de unde?!

Sa luam cazul Greciei!

Cum dracu sa ai salariul 2500-3000 de euro pe luna si o pensie medie cat in Germania cand economia Greciei este practic bananiera fata de cea germana?! Cum sa ai acelasi standard de viata, cand in Grecia productivitatea muncii este o gluma fata de Panzerul german?! Dar si mai important, cum poti pastra aceasta minciuna a nivelului de trai, intr-o tara practic fara industrie, evazionista si foarte putin competitiva economic?!

Pai…prin imprumuturi masive! Iei bani cu camata si dai salarii mari, pensii babane, dar Grecia in prostia ei a uitat un lucru pe care de altfel, putini dintre noi il inteleg: EURO! Euro, moneda unica europeana este, in esenta, ca orice moneda, un etalon al productivitatii economice, o oglinda a propiei putinte si a propiei capacitati de a munci. Problema este sa ai o moneda puternica, intr-o tara slaba si necompetitiva. Desi poate parea un avantaj, ca tari slabe economic sa “beneficieze” de o moneda forte zdravana, copie fidela a puternicei marci germane, in realitate o astfel de moneda se comporta ca o otrava lenta, care incet, incet, invadeaza organismal si-l duce la moarte.

Sa ma explic. Capacitatea uneri tari/economii de a avea propia moneda, genereaza o enorma si binevenita supapa de oxigen si echilibru in economie. Prin cursul flotant al monedei se pot absorbi socuri, corecta deficite, se poate ajunge sa-ti cunosti din timp adevarata fata si forta, adica stii exact cum stai. Faci prosti cursul urca si prin inflatie corecteaza orice crestere anormala de venituri, regleaza fluxul de valuta straina pe piata ta. Practic printr-un curs liber si legat de propia ta economie iti poti da seama care este pretul real al valutei locale in valuta forta, dolar sau euro. Esti flexibil si adaptabil, poti micsora sau dimpotriva creste inflatia. Iar ca o paranteza, in vremuri grele pentru buget, o inflatie mai saltareata usureaza mult platile pe care Guvernul trebuie sa le faca, ieftinindu-le, adevarat pe spatele populatiei.

Un astfel de sistem liber, asa cum are Romania, este un enorm avantaj, mai ales in situatii de criza, in situatii de lipsa de finantare. Printr-o devalorizare natuarala a monedei nationale orice problema devine vizibila si se autoregleaza pe cale economica.

Moneda nationala este, daca vreti, o oglinda. Iti arata exact cum arati, dar daca trisezi si pe oglinda lipesti o poza cu un actor frumos, sau poza Germaniei…iar dimineata te minti singur ca ala din poza esti tu in oglinda…Dumnezeu sa te aiba in paza!

Grecia a fost ca un drum plin de gropi peste care s-a adugat o bucata mare de table, care a netezit toate asperitatile. Cu un aparat bugetar enorm si foarte bine platit, roasa de o evaziune fiscala mai mare ca in Romania si toate acestea mascate de puternicul Euro, sustinut de tarile nordice, extrem de performante si competitive economic, grecii au trait un vis frumos in mod cu totul  irational.

Daca ar fi avut propria modena, orice cresteri aberante de salarii si pensii, orice cresteri in aparatul bugetar, s-ar fi dus atutomat in scaderea drahmei, in inflatie si astfel dezechilibrele s-ar fi autoreglat, in cateva luni. Practic orice venit anormal ar fi fost mancat de inflatie, iar puterea reala de cumparare ar fi fost adusa la un cuantum normal.

Din pacate ineficienta si prostia din Grecia a fost mascata de euro, iar acum grecii s-au trezit cu o economie bananiera, dar cu o modena foarte puternica, care nu face altceva decat sa-i duca direct la dezastru. Drahma ar fi atenuat socul macar, economia Greciei s-ar fi scufundat lent, insa acum va cadea de foarte sus, de la nivelul Germaniei, acolo unde o tinea in mod fals Euro, pana la nivelul la care tara se afla de fapt. O cadere lunga si foarte dureroasa!

Economia Grecie s-a aliniat plutonului fruntas de alergatori de cursa lunga, plin de campioni olimpici si mondiali. A alergat ea ce a alergat dar, destul de repede, au inceput picioarele sa-i tremure. A fost dusa de val o perioada, bucurandu-se de atentia presei si blitz-urile fotografiilor, adica de moneda euro si dobanzi mici la imprumuturi, dar acum, cand a fost lasata din brate, isi scuipa plamani cu tot cu rinichi, aratandu-si de fapt adevarata valoare. A trisat ca sa intre in zona euro, pentru o iluzorie viata mai buna, fara sa se gandeasca la viitor, sperand si mintindu-se singura ca reusi ea sa se descurce pana la urma.

Acum este in agonie si nici macar asigurare medicala n-are.

Dar, odata cu castigarea alegerilor in Franta de catre socialistul Francois Hollande, sperata prosteasca a Greciei si nu numai, a renascut. Se vorbeste in presa de stanga de un nou “New Deal” a la Roosevelt, la sfarsitul aniilor ”30, program economic care a scos SUA din criza. Dar aceste comparatii sunt simple bazaconii! Europa nu este un singur stat, nu se pot implementa planuri economice rapid si uniform, UE nu are bani, fiind deja datoare vanduta, iar planul americaniilor a consatat in injectia unor sume enorme in infrastructura. Barajul Hoover fiind cel mai cunoscut rezultat al acestui program. Dar UE are infrastructura si nu are bani, adica exact opusul situatiei SUA, basca ca criza s-a terminat cu adevarat in America abia odata cu inceputul WW2.

Asadar ce sanse are Grecia sa ramana in zona Euro?! Ori ca ramane, ori ca nu ramane, solutia si rezultatul vor fi aceleasi: scaderea drastica a veniturilor populatiei, fie prin austeritate, scadere nominala, fie prin iesirea din zona euro, revenirea la drahma si pierderea puterii de cumparare prin devalorizarea super-masiva a drahmei cu 4-500% in cateva luni, adica oricum ar invarti-o tot populatia va plati, prin saracire masiva.

Grecia este practic o piesa cu finalul cunoscut, Franta insa devine o enigma! Va face Hollande ce a promis ca va  face?! Pentru ca nici francezii nu sunt departe de posibile probleme. Si ei au profitat de forta euro si au beneficiat de un nivel de trai ceva mai bun dacat aveau pe vremea francului francez.

Iar vreamea scadentei poate veni oricand. Ar fi bine pentru Romania sa intre in Zona Euro?! Pana acum eram un mare fan, mergand pe idee ca aderarea la aceasta moneda va forta clasa politica si economia noastra sa se alinieze cerintelor Occidentale, dar acum nu mai sunt atat de sigur. Euro poate ascunde multa mizerie sub pres, iar atunci cand bubuie, e jale mare. Si de asemenea sunt suficiente metode de a eluda, pe termen scurt si mediu, puterea de corijarea pe care moneda unica ar trebui sa o aiba. Prin impumuturi, de exemplu, de aceea Germania, prin Pactul de Stabilitate, vrea sa blocheze cresterea deficitului bugetar la maximum 3%, vrea sa blocheze calea spre imprumuturi tampite, generate de iresponsabilitatea unor guverne slabe.

Cancelarul German a fost foarte clara cu privire la calea de iesire din criza: drum va fi lung si foarte greu, insa succesul garantat. Ca de atate ori in viata, calea spre succes este calea grea si obositoare, iar calea spre faliment si ratare, cea usoara si pavata cu soare si plaje lungi. Dar cati dintre noi au puterea sa aleaga drumul greu?!

 

GeorgeGMT

Este Romania prea saraca pentru a-si permita o armata decenta?!

Intrebarea, desi pare legitima si de bun simt, este doar o dovada de de prostie si lipsa cunostinte economice, pentru cei care isi pun astfel de probleme. Industria militara, ca si achizitiile pentru armata, nu sunt si nu trebuie sa fie considerate o povara pentru bugetul statului, ci , dimpotriva sunt o foarte mare oportunitate pentru dezvoltarea econoimca sanatoasa a unei tari.

Mai mult decat atat, oportunitatile oferite de inzestrarea armatei sunt deschise exact acolo unde banii investiti aduc ceea mai mare plus valoare, ceea mai mare dezvoltare industruiala, atat pe verticala, cat, mai ales, pe orizontala. Acest lucru, foarte bine cunoscut in SUA, Germania, Franta, India, etc, se datoreaza tehnologiilor implicate si dezvoltarii industriilor de varf.

In general este acceptat raportul de 10/1 locuri de munca nou create in cazul industriei militare, in sensul ca la un loc de munca nou creat in industria militara, se pot creea pana la 10 noi locuri de munca in industria adiacenta/orizontala, destinata sa sustina produsul final, prin servicii, subansamble, etc.

Desi sumele implicate sunt foarte marii, orice tara serioasa considera ca merita efortul. India face tot ce ii sta in putinta pentru atragerea in tara de investitii si inalte tehnologii, prin singura parghie pe care o are: dotarea armatei!

Pentru ca tehnologiile de ultima ora, industriile cu plus valoare mare, nu pot fi atrase intr-o anumita tara prin salarii mici si taxe scazute! Nu veti vedea fabrici de avioane in Georgia datorita fiscalitatii scazute. Aceste industrii, care necesita milirade de euro ca investitie initiala, au nevoie de un mediu de afaceri care are alte reguli decat lohn-ul industrial, gen Nokia la Jucu. Aici este nevoie de mana de lucru inalt calificata, stabilitate pe multi ani a comenziilor, infrastructura economica , iar de aici rezulta si salarii mari.

Reteta in cazul in care nu ai bani de dezvoltare, dar iti doresti o economie industrializata, care sa produca bunuri industriale inteligente, poate fi  achizitionarea de armament pentru dotarea fortele tale armate.

Ideea este urmatoarea! Banii necesari contractului, sunt adusi de furnizorul de armament, cu dobanda preferentiala, prin credit garatat de statul-mama al companiei respective. Offsetul, mai exact structura lui si ramurile economice in care va fi facut, se poate negocia.

Adica il poti indrepta, intr-o masura multumitoare ambelor parti, catre zone unde statul respectiv are nevoie de investitii. Acest lucru se poate face si se si face in alte tarii in mod normal, nimeni nu sustine ca nu are bani.

Exemplul cel mai elocvent, asta si pentru ca este singura astfel de oferta facuta oficial si public, este in cazul Saab Gripen. Mai exact suedezii, stiind ca suntem lefteri, au oferit cele 48 de aparate Gripen,incluse intr-un pachet de finantare si offset, care, conform cu calculele lor, ar fi facut posibil ca banii cheltuiti de Romania pentru avioane sa fie platiti integral, sau in ceea mai mare parte, de  catre offsetul facut de firme din Suedia.

Creditul pentru achizitie era acordat si garantat de statul suedez, cu o dobanda de sub 2% an, cu o perioada de gratie in care nu se faceau plati de loc, pana la trei ani. Si ca totul sa fie imbatabil, sumele platite anual de Romania erau direct proportionale cu cresterea economica a tarii. Asta insemna ca in perioadele de criza economica, sau crestere economica mai mica, ratele se micsorau si ele.

Mai mult decat atat, Saab-ul, o companie extrem de serioasa, a anunta public si ce avea de gand sa faca cu o prima parte din offset, totul transparent si clar. Planul suedeziilor ar fi insemnat cel mai probabil peste 10000 de locuri de munca, poate chiar spre 15000 si asta doar prin investitile directe. Alte zeci de mii de locuri de munca ar fi fost create pe orizontala si verticala investitilor Saab, ca doar angajatii suedezilor trebuia si ei sa manace, sa consume, iar respectivele investitii aveau si ele nevoie de apa, current electric, combustibil, subansamble, piese, etc, etc.

Toate acestea ar fi dus in cativa ani la o explozie a locurilor de munca, la salarii pentru romani, la industrii inalt tehnologizate create la noi in tara. Ar fi insemnat exporturi.

Avioane Craiova nu ar mai fi azi un zombie, ci dimpotriva o fabrica moderna, IAR-XT, poate ar fi existat macar ca concept, iar Aviatia Romana ar fi fost o forta credibila, cu piloti bine antrenati, zburand un avion modern si foarte bine dotat!

Ar fi fost, ar fi putut sa fie, bla, bla, bla. De ce nu s-a facut afacerea?! Raspunsul merge de la coruptie si prostie, la inalta tradare a interselor noastre militare si economice. Nu stiu ce sa spun, alegeti voi.

Treaba mea este doar sa dau peste gura imbecililor si idiotilor care tot trambiteaza prin media ca nu ne permitem o armata foarte bine dotata. Ba ne cam permitem, numai ca se pare nu vrem asta. Pana si americanii trag de noi si incearca sa ne bage pe gat, cu forta, contracte de sute de milioane de euro, da noi rezistam cu voinicie…

Si daca vreti un exemplu ca se poate intradevar si nu sunt eu nebun sau fac pe desteptul,  o tara care din multe puncte de vedere era in urma noastra in industria militara in 1989, este Polonia. Unde sunt ei acum, ce au facut ei cu contractele militare?! Sunt foarte bine dotati si mandri de armata lor, iar offsetul pe achizitile militare i-a facut o mica-mare putere economica industriala a Europei.

Deci se poate?! Nici macar nu este foarte complicat. Prostie, coruptie dusa la extreme, delasare sau mai rau,intentie?!

Industria militara grea-tancuri!

Continuam astazi seria articolelor militar-economice, menite a demonstra ca achizitiile militare, dotarea Armatei Romane, nu sunt nici pe departe o piatra legata de gatul bugetului statului si a populatiei, ci dimpotriva, o sansa enorma, ratat pana acum, de a genera zeci de mii de slujbe si venituri de miliarde de euro la bugetul national!

Si vorbim de slujbe inalt calificate, nu de vanzatori in hypermarketuri cu salarii de 800 lei/luna. Vorbim de slujbe in industria prelucratoare de inalta tehnologie, slujbe de muncitori inalt calificati cu salarii mari, vorbim de slujbe de ingineri si proiectanti. Am putea avea din nou ingineri in aeronautica care sa lucreze in Tara, ingineri in mecanica, proiectanti de inalta clasa…nu ne-ar mai pleca tinerii din Tara, pentru ca ar avea de lucru aici.

Zeci de mii de slujbe, miliarde de euro la buget, crestere economica reala, nu pe imobiliare, exporturi, si totul  este la indemana noastra. Ca o paranteza, daca ministrii de finate si ai apararii, cei care se plang ca nu se pot face achizitii “ca nu e bani frate”, ar lucra in domeniul privat ar fi demult dati afara! Acolo nimeni nu te plateste sa-i spui ce NU POATE SA FACA! Acolo esti platit sa gasesti solutii, tocmai in situatii pe care altii nu le pot rezolva. Acum eu de ce dracu’ sa-i platesc, daca ei imi spun intruna ca nu se poate?!

Sa se duca, unde i-a dus Ivan Turbinca pe draci, si sa-i lase la putere pe cei care spun: DA SE POATE!!!

……………………..

Dovada ca banii nu sunt o problema, ci doar incompetenta clasei noastre politice, este si urmatorul fapt foarte putin cunoscut in media romaneasca.

Asadar de peste patru ani ROMARM-ul negocieaza cu Columbia vanzarea catre Bogota  de tancuri T-55 modernizate, cel mai probabil la un standard asemanator cu TR85 M1. Contractul este in valoare de aproximativ 500 milioane de euro, bani cash.

O delegatie a ROMARM a plecat cu cateva zile in urma, sau urmeaza sa plece in cateva zile, la Bogota pentru o negociere mai serioasa, pentru ca de aceasta data delegatia este foarte cuprinzatoare. Ba mai mult, pentru prima oara din delegatie vor face parte si reprezentanii Moreniului, care vor prezenta acolo TBT 8X8, sau macar un concept schematic.

Stirea a aparut pe blogul Industria de aparare, cu doua saptamanii in urma si de atunci tot incerc sa obtin ceva date in plus. Respectivul blog este unul foarte serios si bine informat, insa speram sa mai aflu ceva…Din pacte nu am reusit mare lucru, decat ca Columbia ar fi in negocieri si cu Brazilia pentru preluare de tancuri Leopard 1, care ar urma apoi sa fie modernizate. (Sursa: Wikipedia)

TR 85M1, foto: forter.ro

Cum modernizarea tancului T-55 are cel putin 6-7 variante de top, care sunt oferite clientilor, ne putem intreba cum de Romania macar negocieaza cu Columbia o astfel de afacere?! Ei bine se pare ca americanii ar fi insitat pe langa Bogota pentru ca oferta romaneasca sa fie luata foarte serios in considerare, ca un fel de ajutor mascat, un fel de offset pentru scutul anti-rachete din Oltenia.

Oricum americanii sunt foarte favorabili afacerii, cu atat mai mult cu cat Columbia este principalul lor aliat in America de Sud. Asa ca Varu‘ Sam pune si el ceva vorbe bune, ne face rost de contracte, Roman Brasov, autostrazi in Irak, da si noi mai trebuie sa ne bagam singuri in traista.

Ce ar insemna pentru ROMARM o comanda de jumatate de miliarde de euro, ce ar insemna pentru fabrica de tancuri din Bucuresti un astfel de contract?! Ar insemna in primul rand o uriasa gura de oxigen care ar asigura supravietuirea fabricii de tancuri, pastrarea specialistilor acolo, locuri de munca si bani suficienti pentru inceperea poate a proiectarii unui nou tanc romanesc. Ce ar insemna pentru fabrica de la Moreni sa prinda un pre-contract de vanzare a SAUR 3 in Columbia?! Pai ar insemna ca ar putea trece la dezvoltarea transportorului, partial, pe banii altora, ar avea finantarea asigurata, independent de amaratul asta de buget, ar avea o piata noua.

Un astfel de contract ar putea fi un prim pas spre o noua industrie militara romaneasca, o industrie moderna si multidisciplinara, un  prim pas spre o anumita independenta militara reala.Si ar mai putea oferi slujbe bine platite, in aceasta perioada in care majoritate salarilor sunt sub 1000 de lei.

Va reusi ROMARM-ul sa semneze acest contract?! Sincer sa fiu numai acest gand si a fost suficient sa ma faca sa astept aproape trei saptamani, sa stau in cumpana, daca sa public sau nu aceasta stire.

Pana la urma am spus sa-l public. Poate cineva il citeste si asa va afla ca dotarea Armatei nu doar ca ne-ar face sa dormim mult mai linistiti, in aceasta zona tulbure, ci chiar ar putea sa ne imbogateasca, sau macar sa ne dea de mancare.

Da domnilor guvernati, asa este! Achizitile militare si industria militara nu sunt o gaura neagra pentru economia Romaniei, ci daca sunt facute cu o minima decenta si cunostinte, sunt o adevarata mina de aur. Ca doar nu or fi tampiti si americanii si rusii, britancii sau francezii!

Oportunitati sunt la tot pasul, industrie inca mai avem, mai exact inca mai avem posibilitatea de a o reconstrui. Inca se mai poate, nu pentru mult timp insa…

 

Sursa: www.indaparare.ro

 

Reindustrializarea României

Si ca sa nu fiu acuzat ca cer marea cu sarea, fara a oferi si solutii, pentru a taia de la inceput faimoasa replica a ratatilor care ne conduc: “Nu “e” bani domne!“, public un articol mai vechi al meu din hydepark.ro, axat exact pe problema duala a economiei romanesti, la 22 de ani de la castigarea dreptului la…dezindustrializare! Distrugerea industriei nationale, atat cea civila, cat si cea militara si cum putem s-o recastigam.

Bani sunt…mintea ar fi necesara!

De revazut oferta economica facut de SAAB pentru dotarea Aviatiei Romane cu avioane multirol. Practic avioanele ne asteapta la usa!

Sau cum să devenim bogaţi pe banii altora Stimularea economică se face prin investiţii! Dar nu orice investiţii se pretează la dezvoltare economică sustenabilă, de lungă durată şi cu adaos de plus valoare în economie.

 

Şi faimoasa borduriadă, sau nesfârşitele asfaltări, tot investiţii sunt pe hârtie! Însă adevaratele motoare economice sunt acele investiţi numite “multiplicatoare”. Mai pe româneşte, investeşti 100 de lei şi în câţiva ani câştigi câteva sute. Poate părea joc de noroc, dar în realitate este simplu. O autostradă are o rată de întoarcere, a investiţiei către bugetul statului, de 5-6 ori valoare ei de construcţie, nu prin taxele de autostradă percepute, ci prin dezvoltarea economică a zonei adiacente, prin economiile rezultate în transporturi, prin noile culoare de transport/comerţ deschise, prin investitile atrase. Exemplul fabricii Mercedes plecate în Ungaria, datorită lipsei unei infrastructuri adecvate, este şi acum foarte dureros!

Întreagă zonă înfloreşte, iar prin taxele plătite către stat, îţi scoţi banii cu vârf şi îndesat. Un alt exemplu este Dacia/Renault cu cele aproape 10% din exporturile României. Şi aici marea afacere provine din industria orizontală, nu direct de la fabrica Dacia.

Acum, revenind la ale noastre, se poate pune întrebarea cum dracu să construiască statul fabrici de autovehicule sau autostrăzi, dacă nu are nici bani şi nici talentul nu prea s-a văzut să-l dea afară din casă?!
Dacă nu îl duce pe el capul, să-i lase pe alţi s-o facă! Cum?! La fel ca toate soluţiile la marile probleme economice, răspunsul este dezarmant de simplu: OFFSET!!!
Armata Română este doar o umbră la ce ar trebui să fie în privinţa dotării: nu avem avioane de luptă, de transport, drone, tancuri moderne, transportoare, flota militară abia pluteşte şi pentru că toate astea să fie remediate, statul român ar avea nevoie de peste 30 miliarde de euro pentru a face din dotarea armatei un program extrem de reuşit.
Acum probabil va gandiţi ca nu sunt în toate minţile! Recesiune, pensii mici, bugetari daţi afară, somaj, etc,etc, iar eu susţin să investim 30 de miliarde, aproape un buget anual, în dotarea armatei?! Da domnilor, exact asta susţin, însa nu oricum.

În comerţul cu arme există o regulă denumită generic offset. Mai clar, daca tu cumpărator dai, să zicem, un miliard pe avioane militare, producătorul respectivelor avioane este obligat să investească minimum 80% din suma în economia ta. Iar dacă negociezi cum trebuie îl poţi convinge să inveastească şi în ce ramură economică vrei tu. Frumuseţea sistemului este că nu Romania trebuie să împrumute bani, la dobândă de 7% pe an, ci producatorul vine cu finanţarea printr-un credit-furnizor, garantat în general de ţara-mamă a companiei. Adică dobânzi de 2-3%, perioade de graţie, asa cum a oferit SAAB Gripen în România, plata se poate lega, ca sume anuale, de creşterea sau scăderea economiei românesti. Merge bine, plătim mai mult, merge prost, plătim mai puţin. Mai mult chiar, se pot face niste aranjamente privind investiţile, astfel încat per total statul să plătească ratele şi să-i mai rămână şi bani.
Mai exact, impozitele şi taxele colectate de buget de pe urma investiţiei, salarii, CAS, CASS, somaj, taxe pe terenuri, etc, să fie mai mari decât rata plătită. De asemenea plata ratelor poate fi legată de îndeplinirea obligaţilor de offset ( sume şi termene), să nu ne trezim cu un alt caz Ford.

Şi acum hai să facem un exerciţiu de imaginaţie! Ce am putea să facem noi cu 30 de miliarde de euro?! Câţi kilometri de autostradă, câte slujbe în fabrici care să scoată pe porţi produse înalt manufacturate, cu adaos mare de manoperă, în industrii serioase, nu ca sărăcia aia de Nokia?!
Ce aţi zice de înca 1-2 fabrici auto integrate, de construirea în ţară de bunuri de larg consum, cosmetice, industrie chimică, industrie IT, fabrici care să producă din nou utilaje, industriale şi agricole, în România?! Iar aici mai trebuie luata in calcul şi industria naţională de apărare! În moarte clinică acum, dar puternic revitalizată de o astfel de strategie, pentru că nu mai trebuie adăugat în ce mod ar însufleţi aceasta importantă ramură economică contracte de anvergura celor propuse.
Câte zeci de mii de slujbe bine plătite în industrii noi şi performante?! Cu aceşti bani am putea efectiv să ne apucăm de reindustrializarea România, dar am face-o asa cum vrem noi, în condiţile noastre! La foamea care se lasă peste industria de armament, probabil că s-ar bate între ei pentru contractele noastre şi am putea obţine un offset ametiţor şi ca sumă, dar mai ales ca valoare adăugată pentru viitorul nostru.De ce nu se face acest lucru?! Nimeni nu inţelege! Americanii au chiar o obsesie naţională privind industria militară, ruşii au exact aceleaşi planuri, numai la noi politicienii se plâng că nu sunt bani.
Ori să spui că nu ai bani în bugetul de stat este cea mai mare minciună posibilă! Statul mereu are bani. Sau nu este minciună şi atunci aveam una dintre cele mai proaste clase politice din lume! Pentru că din Europa nu mai am nici-o îndoială.

Aşadar putem obţine o armata dotată ca în cele mai frumoase vise şi o industrializare a ţării, cum niciodată nu am avut de fapt! Şi totul pe banii altora, totul pe gratis!

 

GeorgeGMT