CHINA SI ARMA NUCLEARA (2)

PLA Navy, este in curs de introducere in dotare a unei noi clase de submarine diesel-electrice, ce sunt construite la CSIC –China Shipbuilding Industry Corporation dinWuhan. Exista o colaborare cu Pakistanul, care doreste si el 6 submarine de acest tip, ce pot fi echipate cu armament nuclear.

596, prima bomba atomica chinezeasca

De asemenea, exista speculatii care mentioneaza ca submarinele din clasa HAN, SHANG, YUAN, au fost/sunt in curs de modernizare. Este insa posibil, ca cel putin unul din clasa HAN si doua din clasa SHANG, sa fie tinute in rezerva strategica fiind stocate; ele ar urma sa fie inlocuite cu noile submarine diesel-electrice. Cel putin 14 submarine din clasa MING (No.361, o copie locala a celor sovietice din clasaROMEO, care la randul lor sunt copii dupa cel german din WW II –Type XXI) si 30 din clasa ROMEO sunt tinute de asemenea in rezerva, unele dintre acestea fiind folosite pentru antrenamentul submarinistilor;

-nave rapide purtatoare de rachete: peste 18 unitati din clasa HOUXIN; peste 5 unitati din clasa HOUJIAN; peste 70 din clasa HOUBEI (Type 022 –catamaran, avand 8 rachete antinava de tipul C-801/802/803 putand fi echipate cu ogiva nucleara de mica putere, avand autonomia cuprinsa intre 80-350 km (Marina Chineza nu a recunoscut pana acum existenta ogivelor nucleare pentru rachetele din clasa C, dar specialistii NATO o considera, probabilitate).

DF-2

DF-5

De asemenea dispun si de 8 rachete de croaziera din clasa HONGNIAO, avand autonomia cuprinsa intre 600-3000 km (in functie de varianta HN: 1,2,3), putand avea incarcatura conventionala sau nucleara (intre 20-90 KT). Exista speculatii ca o noua varianta, C-805, cu autonomie de aproximativ 500 km, ar fi operationala pe aceste nave; cel putin 20 din clasa HUANGFENG (OSA 1- sovietice, fabricate pe plan local, dar armate cu rachete C-201/HY-1/2, avand focos de mare putere ce poate face praf un distrugator de 3000 tone, altitudine de zbor scazuta si rezistenta la contramasuri si bruiaj electronic);

-nave rapide de patrulare: peste 95 de unitati din clasaHAINAN(Type 037, vanator de submarine, copie dupa cel sovietic S.O -1); cel putin 90 de unitati din clasa HUCHUAN [Type 025,vedete torpiloare cu aripi portante. Asemenea nave au servit si in Marina Romana pana pe la jumatatea anilor *90. O parte dintre acestea au fost construite intara, la Mangalia, si purtau denumirea de VTAP -Vedete Torpiloare cu Aripi Portante- cu suport chinez. Initial, Romania a importat 3 unitati HUCHUAN din China, dar ulterior, obtinand licenta pentru fabricarea Type 025/026 la jumatatea anilor *70, a demarat constructia lor la Mangalia -26 de unitati au fost construite aici, purtand numar de bordaj ce incepea cu initiala, VT. Erau dotate cu radar Type 753 (Skin Head, in banda I, operational 14 mile marine =aproximativ 26 km), avand deplasament de 46 tone, viteza de 50 noduri, raza de actiune de 500 mile marine (la viteza de 30 noduri), 16 membrii in echipaj, 3 motoare Diesel (M-50, 3300 rpm, 2,42 MW), 4 mitraliere AA de 14,5 mm (in doua turele binate, cu 600 lovituri/minut) si 2 torpile de 533 mm (montate in doua tuburi lanstorpila, probabil de tipul “53-39” modernizat, avand bataia maxima cuprinsa intre 4000-10000 m, in functie de viteza navei si o incarcatura exploziva de peste 300 kg) si cu sistemIFFsovietic de tip “High-Pole A”. Doar doua mai sunt astazi operationale in Marina Romana, fiind transformate in ambarcatiuni de sprijin pentru scafandrii de lupta, botezate “Venus” si “Jupiter”]; peste 300 de nave din clasele HUANGPU, YULIN, TAISHAN, HULUDAN, SHANTOU, SHANDONG, HAIKOU;

-cel putin 23 de unitati de fabricatie sovietica, de tipul T-43 (nave vanatoare de mine), dar acestea probabil ca sunt mai multe, fiind stocate;

-fortele amfibii dispun de o panoplie impresionanta de nave, ce deservesc in principal Infanteria Marina, dar si Fortele Speciale: cel putin 2 din clasa KUNLUNSHAN (Type 071 –LPD, nava de transport amfibiu, ce poate lua la bord aproximativ 800 de infanteristi marini si maxim 20 de vehicule blindate amfibii); cel putin 20 de nave de debarcare tancuri din clasa YUTING (LST, 4800 tone incarcat la maxim, 120 m lungime, putand duce: 250 infanteristi/10 tancuri/500 tone incarcatura, la 3000 mile marine); 28 de LSM, din clasa YUDAO/YULIN, capabile sa duca: aproximativ 200 de infanteristi marini/6 tancuri/8 tancuri usoare amfibii/9 transportoare blindate/12 vehicule usoare/250 tone marfa; peste 150 de LCM si 300 LCU, de capacitate mica.

DF-15

Din anul 2010, fortele amfibii chineze au lansat in exploatare o noua varianta de LPD, ce deriva din Type 071 (clasa KUNLUNSHAN, descrisa mai sus), despre care nu exista inca date certe, continuand in paralel si constructia de LST-uri din clasa YUTING (descrisa mai sus). Expertii NATO, considera intarirea fortelor sale amfibii ca o posibila pregatire, in eventualitatea unui conflict cu Taiwan-ul (China, doreste recapatarea suveranitatii asupra insulei din largul coastelor sale).

Marina Chineza, intentioneaza sa introduca tehnologia motoruluiSTIRLING, precum si noi sisteme de comunicatii (cu capacitate NCW-Network Centric Warfare), cel mai probabil cu concursul unor firme din Spania si Rusia). Exista de asemenea informatii neconfirmate inca, care mentioneaza existenta in inventarul PLA Navy, a torpilei cu super-cavitatie SHKVAL, de fabricatie ruseasca, ce poate fi echipata si cu ogiva nucleara (specialistii considera ca exista chiar si varianta chineza a acestei torpile, copie a celei rusesti!)

Aviatia Navala, dispune de cel putin 35000 de oameni si aproximativ 800 de avioane, de diferite tipuri si destinatii. Aceste avioane au in marea lor majoritate, capacitatea de a acrosa bombe nucleare cu cadere libera, precum si rachete de croaziera sau antinava, capabile de a fi armate si cu ogive nucleare.

De altfel, US Navy, considera ca PLA Navy si-a organizat si dotat in asa fel Aviatia, incat sa poata distruge prin explozie nucleara de mica putere, marile flote americane, vizand in principal portavioanele. SUA, considera ca rachetele antinava de tipul: C-601/801/802, pot fi dotate cu ogiva nucleara de mica putere, fapt neconfirmat inca de catre partea chineza, ramanand deocamdata doar o supozitie.

 

 DF-31

Aviatia Navala a Marinei Chineze, dispune de trei divizii aeriene dotate cu urmatoarele tipuri de aeronave: SU-30 MK2 –peste 20 de avioane; cel putin 50 de H-5 si 80 de H-6 –capabile sa poarte rachete antinava, ce teoretic, pot avea si ogive nucleare. Se considera ca fiecare avion H-6, ar fi capabil sa transporte cel putin 6 rachete de tipul C-802) si aproximativ 40 de JH-7.

Mai dispune de 6 divizii de avioane de vanatoare si atac la sol de tipul: J-7 (180 de exemplare, clona a MIG-21); J-6 (280 de avioane); J-5 (110 avioane); Q-5 (75 de avioane, despre care se stie cu certitudine ca pot transporta bombe nucleare cu cadere libera si rachete de croaziera. Pakistanul dispune si el de acest tip de avion); J-8 (70 de avioane, destinate in exclusivitate controlului spatiului aerian maritim. Acestea, sunt copii dupa proiectul sovietic YE-152M, o dezvoltare a MIG-21, dar neintrata in productie in URSS. Poate fi echipata cu racheta aer-suprafata cu raza medie de actiune, Type 77P –copie dupa cea ruseasca KH-31P KRYPTON, supersonica, peste 2,5 Mach. Exista temeri ca varianta chinezeasca poate acrosa incarcatura nucleara de mica putere, fiecare avion J-8 putand lua 2 rachete). Mai exista in inzestrare si varianta YJ-91 (copie dupa KH-31 ruseasca, ce are viteza de 3 Mach si autonomie de cel putin 70 km, fiind destinata distrugerii gruparilor navale inamice, vizate fiind portavioanele. Echipeaza cu siguranta, avioanele SU-30 MKK, JH-7A si in viitor, J-20. Nu se stie inca cu certitudine daca YJ-91 poate fi echipata cu ogiva nucleara, dar acest lucru este foarte probabil.

Avionul J-10 CHENGDU, multirol, echipeaza atat PLAAF cat si PLA Navy.Marina, intentioneaza ca varianta J-10C (posibil cu doua motoare, ce se afla in dezvoltare la AIC-Aircraft Industry Corporation, sa intre in dotarea noului portavion, putand fi echipat si cu armament nuclear). J-20, este si el destinat in viitor pentru atac nuclear, in serviciul Fortelor Nucleare Strategice.

Toate diviziile dispun de avioane de patrulare maritima si lupta antisubmarin (ASW), de tipul: BE-6 MAIL (cel putin 10 unitati); SH-5 (probabil 6 unitati); Y-8 MPA (copia chineza a AN-12 sovietic, cel putin 8 exemplare mai sunt inca operationale). Elicoptere cu diferite destinatii, de tipul: Z-8 (Super Frelon, de conceptie franceza, produs pe plan local, folosit in misiuni ASW/SAR. Cel putin 12 exemplare operationale, modernizate recent cu avionica si motoare noi); Z-9 (AS365 DAUPHIN, francez, construit si modernizat pe plan local sub licenta Aerospatiale. Peste 200 de exemplare echipeaza toate categoriile de forte ale armatei, dintre care peste 50 servesc in cadrul Aviatiei Navale. Un numar neprecizat dintre acestea sunt de tipul Z-9C -AS565 PANTHER, construit local sub licenta); KA-28 HELIX (dintre acestea, cinci sunt de tipul HELIX-A –ASW; iar trei sunt HELIX-D –SAR. Sunt purtatoare de rachete antinava, de tipul: SS-N-22 (MOSKIT, supersonica, Mach 3, considerata ca fiind una dintre cele mai bune rachete antinava din lume.China, produce sub licenta o varianta proprie, ce poate fi echipata cu focos nuclear/termonuclear de 120 KT, sau conventional de 300 kg. Autonomia este cuprinsa intre 10-150 km) si probabil, KLUB -S (de tipul 3M-54 SIZZLER/SS-N-27, supersonica -3 Mach, autonomie de cel putin 300 km, putand fi echipata si cu ogiva nucleara. Marina Chineza, se pare ca are aceasta racheta si in dotarea navelor de suprafata, a submarinelor si a unora dintre avioanele sale, dar nu a confirmat existenta acestora in arsenalul sau).

La toate acestea, se adauga si avioane de transport in numar mare, ce sunt atasate fiecarei divizii, de tipul: Y-5 (AN-2, produs pe plan local); Y-7 (AN-26, produs pe plan local); Y-8 SHAANXI (AN-12, produs pe plan local. A fost exportat recent inVenezuela, unde v-a inlocui C-130 HERCULES si AERITALIA G-222) si LI-2 (copie sovietica dupa renumitul Douglas DC-3, american).

Aviatia Navala, intentioneaza sa-si doteze viitoarele portavioane, printre care se numara siSHILANG, cu avioane J-15 (copie locala a SU-33 rusesc, ce probabil va deveni operational 100% din 2016, la realizarea careia, se pare ca a contribuit si Ucraina), ce vor fi echipate cu bombe nucleare cu cadere libera ori ghidate, rachete de croaziera, rachete antinava, ce vor fi echipate si cu ogive nucleare.

Fortele Aeriene (PLAAF), au cel putin 350000 de oameni, incluzand aici si fortele strategice aeriene nucleare, si cel putin 220000 de oameni apartinand fortelor de aparare aeriana. Sunt arondate pe sapte districte aeriene (cate una pentru fiecare regiune militara), operand fiecare independent divizii de avioane, SAM, artilerie AA (la nivel de brigada) si regimente radar. Fiecare divizie aeriana are in componenta sa 2-5 regimente, cu un total de 70-120 de avioane de vanatoare si 70-90 de bombardiere.

De asemenea, PLAAF, are in componenta sa o unitate considerata ca fiind rezerva strategica, numita Corpul 15 Aeropurtat (compus din 3 divizii aeropurtate: 43/44/45).

Avioanele de tipul: SU-27SK, J-11 (copie dupa SU-27SK), SU-30MKK, Q-5 (A-5 FANTAN, copie dupa MIG-19 sovietic, modernizat pe plan local. Poate transporta 1-2 bombe nucleare, cu putere de 5-20 KT, sau una singura de1/3/4megatone), H-5, H-6 (HONG-6, copie dupa cel sovietic TU-16 BADGER, operational din 1965. Acesta este echipat cu bombe nucleare, cel mai probabil in numar de patru, putand atinge tinte din Pacific si Urali. Cu toate ca este invechit si vulnerabil la noile sisteme de aparare AA, el este inca operational in numar mare!), TU-4 (bombardier strategic sovietic, copie dupa cel american B-29. PLAAF, dispune de 80 de avioane de acest tip, care sunt stocate), JF-17, sunt capabile sa poarte armament nuclear (bombe si rachete). In viitor, dupa anul 2017, PLAAF intentioneaza ca noul avion din generatia a V-a, J-20, sa dispuna si el de asemenea capacitati.

HQ-15

China, dispune si de sistemul rusesc S-300 (SA-10 GRUMBLE), ce are si capacitatea de a intercepta rachete de croaziera sau balistice. Cel putin 8 regimente sunt deja operationale, avand in dotare variantele: PMU, PMU-1, PMU-2. In 2010-2011, cel putin 15 baterii S-300 si probabil si S-400, au fost achizitionate din Rusia, dupa expertii NATO. China, dar si Rusia, n-a confirmat existenta in inventar a sistemelor S-400. Mai mult decat atat, China produce o varianta locala a S-300, chiar S-400, despre care exista temeri ca ar fi superioare celor rusesti! Acestea, sunt numite HQ-15 (copie dupa S-300 PMU/SA-10D GRUMBLE) si HQ-16 (copie dupa S-400/SA-20 TRIUMF). Rusia, considera copiile chinezesti ca fiind inferioare, chiar ineficiente, spunand ca tehnologia acestora este prea “complicata” pentru a putea fi reprodusa. Dar, oare asa sa fie? Am oarece indoieli, fiindca se pare ca si Iranul a copiat S-300 (numindu-si propria varianta, IR-300, dar exista dubii printre specialisti ca acesta chiar ar exista, fiind cel mai probabil un bluff iranistan, dar pana la proba contrarie…), si-atunci, de ce n-ar avea chinezii capacitatea tehnologica de a-l copia!? Pentru mai multe detalii in legatura cu sistemele antiracheta si radarele aferente, de fabricatie chineza, aici: www.ausairpower.net/APA-HQ-9-12-Batter…

Asta in conditiile in care s-au specializat masiv pe “reverse engineering” si implementarea de echipamente si componente straine sau autohtone pe tehnica clonata (aici, cea ruseasca este preferata lor), iar serviciile secrete chineze (numarul agentilor fiind estimat la cel putin…un milion de oameni, grupati in cadrul urmatoarelor servicii: NSB –Biroul National de Securitate, Guojia Anquan Bu –Ministerul de Stat al Securitatii, Gonggong Anquan Bu –Ministerul Securitatii Publice) sunt cotate in lume ca fiind extrem de performante in ceea ce priveste spionajul tehnologic si furtul de tehnologii militare. De altfel,CIAle considera foarte tenace atunci cand doresc a obtine tehnologie de varf, mari companii americane avand de furca cu aceste Servicii, cu deosebire dupa anul 1978, cand China a inceput deschiderea catre Occident si SUA, progresiv si constant, introducand gradual cerintele economiei de piata si formele private de proprietate. TotCIA, considera Serviciile chineze, ca fiind nr.1 in SUA. Consecintele le vedem astazi, cand China este o mare putere economica si financiara, cu efect direct, benefic, asupra bugetului militar si a Armatei Populare de Eliberare (PLA).

 

WW

 

Surse poze si informatii: Multumesc unui foarte bun prieten pentru sprijinul acordat in realizarea acestui articol. 

www.sinodefence.com/

Wikipedia –Enciclopedia libera; Internet.  

www.ausairpower.net/APA-HQ-9-12-Batter…

China trage la indigo avioanele militare F16

China este recunoscuta prin capacitatea sa de a copia tehnologia straina, pe care o si produce, de cele mai multe ori cu rezultate superioare celei originale. Un exemplu este si avionul F16, clonat de Beijing in variante de doua ori mai ieftine decat originalul.

F 16 A/B, foto: aviation-top-pics

Avantajul este acela ca ea cunoaste deja problemele cu care s-au intalnit cei care au proiectat produsul si evita sa faca greselile acestora. Pe de alta parte, in ultimii ani, chinezii au, in mai mare masura, acces la tehnologia occidentala (legal sau ilegal).

Proiectul avionului multirol chinezesc J-10 a avut la baza planurile israeliene abandonate ale aparatului IAI Lavi, o versiune mult modificata a lui F-16. De altfel, prototipul avionului Lavi a si fost livrat de israelieni institutului chinez Chengdu, specializat in proiectarea avioanelor. Viteza maxima a lui J-10 este Mach 1,9 iar plafonul practic 18.000 m. Comenzile electrice fly-by-wire ale lui J-10 sunt similare celor de pe F-16. Mansa si maneta de gaze incorporeaza conceptul HOTAS (hands on throttle and stick).

Tabloul de bord este ocupat de 3 LCD-uri multifunctionale pe care se afiseaza informatiile de zbor si prin intermediul carora sunt programate sistemele de navigatie si de armament. Cabina este prevazuta si cu HUD (head-up display) dupa standardele occidentale MIL-STD-1553B, pe care apar totodata si imagini de la sistemele de senzori FLIR. Pe vizorul castii pilotului se afiseaza aceleasi informatii, intrucat casca este de tip HMD (helmet-mounted display). Pe acrosaje este montat un container FILAT (Forward-looking Infra-red Laser Attack Targeting) utilizat pentru a tinti cu fascicolul laser obiectivul, fascicol pe care se dirijeaza bombele sau rachetele de la bord.

J-10, foto: defenseindustrydaily

Acelasi container mai contine si echipamentul FLIR (forward looking infra-red) de tip Blue Sky, necesar navigatiei la joasa altitudine in conditii de vizibilitate slaba. Fara nici o indoiala, toate aceste “maruntisuri” sunt opera israelienilor.Avionul mai dispune si de sistem de protectie prin bruiaj activ de tip BM/KG300G, in benzile I si J ( cod NATO ), dar si de orbire a radarelor care functioneaza dupa impuls Doppler.

Initial, motorizarea lui J-10 s-a bazat pe motorul AL-31F (tractiune 12.500 kgf) de pe Su-27. In urma cu cativa ani, chinezii au importat cu motoare AL-31 de 3,5 milioane USD si RD-93 (versiune imbunatatita a motoarelor RD-33 de pe MiG-29) pentru echiparea avionului JF-17 (o incercare de replica la F-16,

dezvoltat in cooperare cu Pakistanul ). Nu a trecut mult timp si specialistii chinezi au realizat o linie de productie a clonei motorului AL31F. Acum, chinezii inlocuiesc motoarele rusesti Saturn Lyulka AL-31F cu WS-10A (tractiune 13.200 kgf), de productie indigena, intrucat considera motorul WS-10A ca fiind superior celui rusesc.

In configuratia de vanatoare, J-10, care are o greutate maxima de 19 t, este inferior noilor versiuni de F-16, in special datorita razei mici de actiune a rachetelor aer-aer cu care este inzestrat. Rachetele cu care este dotat J-10 sunt PL-8 ( bataie 15 km ), PL-11 (cu cap de cautare Selenia Aspide, similar cu cel de pe AIM-7 Sparrow), PL-12 (bataie 65 km). In afara de clonele chinezesti, avionul mai e inzestrat si cu R-73 (bataie 40 km) si R-77 (80 km) originale de pe MIG-29.

J-10 B, foto: defenseindustrydaily.com

Ca vanator bombardier, J-10 poate cara 6.000 kg de bombe si de rachete in cele 11 puncte de acrosaj, fiind echipat totodata cu o centrala de armament moderna capabila sa gestioneze si lansarea armelor inteligente. Varianta de inarmare in aceasta configuratie include rachete de croaziera anti-nava C-802 (bataie 350 km ), racheta antiradiolocatie YJ-91 (bataie maxima 120 km), cu focos de cautare in banda larga de frecvente, similara AGM-88 HARM.

Desi au reusit sa inzestreze Fortele aeriene chinezesti cu 160 de avioane J-10, inlocuind flota de J-7 (clone de MIG-21), China este inca in cautare de piete de desfacere, tintind inlocuirea vechilor avioanele F-16A/B, in principal pe piata Asiei de Sud. Singurul stat care a inlocuit o parte din F-16 existente, cu 36 de F-20 (versiunea de export a lui J-10) a fost Pakistanul. Pretul unui J-10 este de 41 milioane USD.

In iulie 2010, Coreea de Sud si Indonezia au decis sa participe la realizarea proiectului noului avion multirol KFX, o alta clona a lui F-16. Acesta ar trebui sa aiba performantele avionului F-16 Block 60 (realizat de SUA special pentru Emiratele Arabe Unite, o versiune Block 52 cu radar AESA). In cadrul acestui proiect, coreenii intentioneaza sa aplice multe din solutiile utilizate la realizarea avionului supersonic de antrenament KAI T-50 Golden Eagle (greutate 13.000 kg ).

De altfel, 60 de avioane T-50 cu simpla comanda (denumite FA-50) propulsate de motorul F412-GE-400 (motorul de pe Gripen sau unul din cele doua de pe F/A-18E/F Super Hornet, tractiune de 6.000 kgf) au fost modificate si introduse in dotarea aviatiei coreene, inlocuind KF-16. Ele sunt echipate cu radarul

EL/M-2032 (proiectat initial pentru Lavi si montat de israelieni pe J-10 si pe MIG-21 Lancer).

Avioanele FA-50 sunt capabile sa dezvolte o viteza maxima de Mach 1,5 si sa care 3.000 kg de bombe sau rachete. Pretul unui KAI T-50 este de 30 milioane USD. KFX va lua la bord o cantitate dubla de bombe sau rachete decat FA-50 si va costa mai putin de 50 de milioane USD. Coreea de Sud spera sa introduca ininzestrare 150 de KFX si tot cam atatea si Indonezia.

 

(Valentin Vasilescu)

Un articol, corectnews

De ce nu a reusit China sa copieze avionul MiG-23

Unul din proiectele industriei aeronautice chinezesti despre care se stie putin este avionul Q-6, un proiect nascut intr-o zodie fara noroc.
Erau vremuri grele pentru China, izolata international, chiar si aliatul ideologic  sovietic fiind perceput ca un inamic.Asa ca  solutia pentru dotarea aviatiei era crearea unei industrii aeronautice proprii. Pentru a usura acest lucru, copierea modelelor   sovietice, cu licenta sau nu, a fost socotita ca fiind calea de urmat pentru inceputuri, dar si o practica necesara pentru acumularea unei  experiente valoroase.
La jumatatea anilor ´70 China a primit cateva exemplare din cea mai moderna tehnica accesibila ei in acele timpuri, si anume MiG-23 in versiunile S, BN si U.
Fiind doar cate o pereche din fiecare, le-a utilizat, cum era si normal pentru reverse engineerig.
S-a hotarat  totusi ca avionul rezultat din aceasta operatiune de reverse engineering sa nu fie o copie fidela a MiG-ului 23, ci sa prezinte unele imbunatatiri.

Q-6
Avionul a primit indicativul de Q-6. Trebuia sa fie un avion multifunctional de lupta la joasa altitudine, cu o masa maxima la decolare de 14 500 kg, incarcatura acrosata maxima de 4 500 kg si o raza de actiune de 900 km. Ar fi trebuit sa fie motorizat cu motorul turboreactor WS-6G.
Daca  partea posterioara a fuselajului era copiata dupa modelul de referinta sovietic, partea anterioara era noua, cu o priza de aer amplasata sub bot, analog avionului F-16. Aripile urmau sa pastreze principiul  de aripa cu geometrie variabila, imbunatatind modelul original.
Avionica urma sa fie dezvoltata pe baza avionului MiG-23 BN, specializat in atac la sol, realizandu-se un sistem de dirijare laser a munitiilor, sistem RWR, de avertizare la iradierea cu fascicul radar ( inclusiv sistem radar de avertizare la apropierea unei rachete), sistem de radar urmarire a conturului terenului si conducere a focului   in modul aer-sol si aer-aer. Existau  in acest domeniu surse de informatii, inclusiv exemplare ale unor radare de bord ale avioanelor F-111, doborate in Vietnam, superioare
modelelor sovietice primite, carora le lipsea pana si capacitatea de lupta  in afara razei vizuale, inlaturata de pe MiG-urile 23 exportate in tari “nesigure”.

 

Q-6 
Dar procesul de copiere-imbunatatire nu a fost atat de simplu. Spre exemplu, motorul indigen WP-6G nu a dat rezultatele scontate. S-a luat atunci hotararea copierii  lui R-29-300, cel de pe MiG-23S, cu tractiunea maxima de 85,1 kN si 122 kN in regim de postcombustie, sub denumirea de WP-15. S-a dovedit a fi o actiune neincununata de succes, motorul nepropulsand nici un tip de avion chinezesc, motorul realizat trecand in asa-zisa ” rezerva tehnica”.
Grave probleme au existat si in domeniul structurii. Decizia de a aduce imbunatatiri modelului de referinta a dus la imposibilitatea copierii ” mot a mot “ a aripii si a mecanismului de actionare, modelul rezultat avand o masa cu 12% mai mare, ceea ce a fost deja un pas inapoi, nemaiatingandu-se caracteristicile preconizate in domeniul incarcaturii de lupta si razei de actiune.
S-a luat decizia inteleapta de incetare a proiectului, spre a nu mai irosi resursele. Oricum, in conditiile imbunatatirii  apararii antiaeriene la joasa altitudine a URSS-ului la granita comuna (S-300, BUK ), principala misiune a avionului,de penetrare la joasa inaltime, nu mai intra in discutie. Un avion  multirol usor, mai simplu, cu aripa fixa, complementar avioanelor de bombardament mai putin manevrabile parea sa fie solutia. Un avion cat mai usor de realizat.

 

 

sursa : www.militaryparitet.ru

 

Nicusor

Coreea de Sud, en garde! Are sisteme de rachetă care pot atinge ţinte din Coreea de Nord

Coreea de Sud a montat noi sisteme de rachete de croazieră capabile să distrugă ţinte precum baze de lansare a rachetelor sau de efectuare a testelor nucleare de pe teritoriul nord-coreean, anunţă Ministerul sud-coreean al Apărării, citat de AFP.

Ministerul Apărării de la Seul a prezentat o înregistrare video cu teste ale rachetelor, afirmând că acestea pot lovi obiective de oriunde, în Coreea de Nord. “Cu astfel de capacităţi, armata noastră va riposta sever şi precis la provocările iresponsabile ale Coreei de Nord”, a declarat generalul Shin Won-Sik.

Ministerul nu a dezvăluit raza de acţiune a rachetelor, dar, conform agenţiei Yonhap, aceasta depăşeşte 1.000 de kilometri. Coreea de Sud a iniţiat discuiţii cu Statele Unite pentru  a i se permite să extindă raza de acţiune a rachetelor, pe fondul ameninţărilor nord-coreene. Cei doi aliaţi urmează să revizuiască un tratat din 2001 care limita la 300 de kilometri raza de acţiune a rachetelor balistice sud-coreene.

Statele Unite au 28.500 de militari în Coreea de Sud.

sursa: antena 3.ro

………………………………………………….

Trecand peste articolul celor de la Antena 3.ro, nu putem decat sa constatam ca centrul de greutate, militar si economic, al lumii translateaza din ce in ce mai accelerat spre zona Pacificului. Trimiterea a 2500 de marines americani in Australia, prognozata crestere a cheltuieliilor militare din partea Japoniei, Coreei de Sud si nu numai, nemiavorbind aici de China, preconizeaza o noua polaritate.

Aceasta noua “Ordine Mondiala”, va lasa se pare NATO si Europa, odata cu relatiile cu Rusia, intr-un obscur plan secund, prioritate avand bazinul Pacificului, acolo unde China s-a trezit din profundul sau somn de peste 50 de ani, si si-a adus aminte de faptul ca este totusi o foarte mare putere.

Interesul tot mai pronuntat al SUA pentru zona Pacificului poate insemna insa, mai ales in actualele conditii de buget militar redus, o mai mica implicare in Europa, iar din acest punct de vedere, s-ar putea ajunge la o situatie de fiecare cu ce poate in raport cu Rusia. Si cum politica Romaniei, atat externa, dar nu numai, s-a bazat pe o implicare americana substantiala in zona europeana, in viitorii ani am putea asista la o recrudescenta, la o incercare rusesasca de a recastiga, macar partial, influenta in zona noastra, economic si politic.

Deja putem admira, chiar din primele randuri, o noua politica dusa de Moscova! O politica mult mai agresiva si mult mai directa, in probleme pe care rusii le considera aproape interne. Recenta inasprire de ton in cazul Moldovei este un semn de schimbare de macaz, iar raspunsul SUA, cel putin pana acum, a fost doar hotararea de a continua cu dezvoltarea scutului de la Deveselu, dar…cam atat.

Iar in cativa ani s-ar putea sa culegem “roadele” unei clase politice paralitice si incompetente si asta datorita faptului ca in acest moment politica externa romaneasca, ca si cea de aparare, se bazeaza in mod aproape exclusiv pe SUA. Starea Armatei Romane si relatiile politice bilaterale dintr noi si restul UE nefiind tocmai foarte bune.

Iar in cazul in care Rusia apasa pedala, in timp ce efortul american va fi directionat catre Pacific, s-ar putea sa ne trezim din nou aproape singuri, fara o sustinere politica a UE si tot ca de obicei nepregatiti!

China, la o aruncatura de bat de Occident

Colapsul URSS a permis Chinei sa diminueze considerabil efectivele trupelor sale de uscat, dirijind resursele umane si financiare implicate in cercetare-dezvoltare catre marina militara si aviatie, dar si catre utilizari civile. Pe de alta parte, a permis expansiunea centrelor industriale de pe litoralul chinez spre regiunile indepartate din vestul tarii.

Primul portavion  chinezesc, Shi Lang, foto: chinesemilitaryreview )

Conducatorii chinezi au inteles ca, la un teritoriu imens cit un continent, nu pot dispune de infrastructura adecvata decat in urma transferului de tehnologie de la firmele de top, precum Alstom (Franta), Siemens (Germania) si Hitachi-Kawasaki (Japonia).

China, care a investit in ultimul deceniu 480 de miliarde de dolari in dezvoltarea infrastructurii feroviare, are deja o retea de 86.000 km de cale ferata, dintre care 7.500 km de mare viteza, si intentioneaza sa construiasca inca 25.000 de kilometri de cale ferata de mare viteza in urmatorii cinci ani.

Proiectele ambitioase ale Chinei

Dezvoltarea retelei sale de cai ferate de mare viteza va beneficia de investitii de 450 miliarde euro in perioada 2011-2015.  In urma cu 3 saptamani, un tren CRH (China Railway High-Speed) a stabilit recordul de 468,1 km/h. Trenul CRH parcurge distanta de 1.200 km dintre Beijing si Shanghai in 5 ore.

Pe o alta ruta de mare viteza, trenul Harmony Express acopera distanta de 968 km dintre orasele Wuhan si Guangzhou cu o viteza medie de 250 km/h. O linie de cale ferata de importanta strategica leaga orasul Chengdu din provincia Sichuan de Lhasa, din teritoriul autonom Tibet, incepand din 2006. Ea are 1.629 km, este parcursa in 8 ore si este utilizata de armata chineza ca ruta de rocada la mobilizare.

Un proiect ambitios al Chinei este acela de a lega Beijingul de Londra in doar doua zile. In acest sens, chinezii negociaza deja cu 17 tari implicate in proiect, acesta urmand sa fie finalizat in zece ani. Chinezii doresc totodata sa realizeze o ramificatie a acestei cai ferate pe o ruta nordica, care sa strabata Rusia si sa ajunga in Germania. Pe langa calea ferata spre Europa, China vrea un tren de mare viteza si spre orase din India, Pakistan, Vietnam, Thailanda, Birmania si Malaezia. Astfel, Singapore va fi legat de Londra in doar trei zile.

Cum reteaua de cai ferate este suplinita in terenul muntos accidentat de cea rutiera, China modernizeaza in prezent o sosea, prin care si-a croit iesirea la oceanul Indian, via Pakistan. Autostrada Karakoram, supranumita si a 9-a minune a lumii, deschide o legatura rapida intre China si Pakistan, urmand un traseu paralel cu “Linia de control” din regiunea Jammu si Kashmir, minata si pazita de indieni.

Infrastructura impresionanta

Constructia ei a inceput in 1959, terminandu-se abia in 1986, datorita intreruperilor din timpul razboaielor indo-chineze si indo-pakistaneze. Din cei 1.300 km de autostrada, 806 km sunt pe teritoriul Pakistanului. Portiunea de autostrada de pe teritoriul pakistanez poarta numele de N-35, iar tronsonul chinezesc G314. Autostrada Karakoram, numita si Prietenia, porneste din orasul Kashgar, aflat la nord de Tibet, in regiunea autonoma chineza Xinjiang, urmeaza pret de 100 km directia nord-sud, dupa care isi schimba cu 90 de grade directia. Intrind in canionul riului Gez sapat intre masivul Chakragil cu inaltimea de 6.760 m ( la nord ) si Kongur Tagh cu inaltimea de 7.649 m (la sud).

De aici ocoleste virful Muztagata inalt de 7546 m, isi reia vechea directie si ajunge in orasul Tashkurgan, situat intr-o vale cu orhidee, la altitudinea de 3.600 m, la 120 km nord fata de de granita cu Pakistanul. De aici incepe strapungerea propriu-zisa a lantul himalaian prin pasul Khunjerab (4,693 m), soseaua intrind in regiunea Gilgit-Baltistan de pe teritoriul Pakistanului. Soseaua urmeaza apoi cursul riului Hunza avind in est virfuri de 6.000 m si ghetarul Batura din masivul Karakoram. Intra in valea raului Gilgit, strajuita la est de virful Rakaposhi (in traducere: acoperit de zapada) cu inaltimea de 7.788 m si de ghetarul Chogo Lugma, vecin cu virful K2 (8.611 m), al doilea din lume ca inaltime, dupa Everest. Pe ultimul tronson, soseaua urmeaza cursul Indului, avind in est virful Nanga Parbat de 8125 m (al 9-lea din lume) si se termina in orasul Abbottabad.

Ruta de aprovizionare cu petrol a Chinei are ca punct de plecare Golful Persic, trece prin Oceanul Indian si ajunge in porturile chinezesti din marea Chinei de sud, prin stramtoarea Malacca. Pentru protejarea rutei de aprovizionare cu petrol, China si-a creat un nou concept strategic militar numit “siragul de perle”, care a insemnat crearea, din aproape in aproape, de noi avanposturi si baze de operare militare, de-a lungul rutei maritime, de tip SLOC (Sea Lines of Communication ), care pleaca din China si ajunge in Orientul mijlociu. Siragul de perle chinezesti este compus din insulele Hainan si Wood (extremitatea sudica a Chinei), portul si aeroportul din insula Sittwe din Birmania (Myanmar), portul si aeroportul de la Chittagong din Bangladesh, cele de la Gwadar din Pakistan, de la Marao din insulele Maldive ( 900 km sud-vest de Sri Lanka) si portul Hambantota din Sri Lanka.

Forte militare devastatoare

Marina militara chineza a ajuns a doua ca marime, dupa cea a SUA, dispunind de un efectiv de 250.000 de militari, carora li se adauga 56.000 din aviatia navala si 50.000 din Infanteria marina. Flota de suprafata chineza se bazeaza pe 26 de distrugatoare purtatoare de rachete de croaziera, 51 de fregate, 132 de vedete purtatoare de rachete, 83 de nave de desant, 1 nava amfibie avind la bord 4 elicoptere de transport greu SA-321 Super Frelon. China mai are si 58 de submarine, dintre care 5 sunt nucleare, din clasa Jin (Type 094), purtatoare a cite 12 rachete balistice intercontinentale si alte 5 de atac , tot nucleare, din clasa Han (Type 091). Submarinele din clasa Han sunt in curs de inlocuire cu alte 10 din noua clasa Shang (Type 093), inarmate cu rachete de croaziera anti-nava HY-4.

Pe 10 noiembrie 2004 un submarin nuclear chinezesc din clasa Han, navigand in imersiune la adincimea de 300 m, a reusit sa se strecoare neobservat pe langa insula Ishigakisi venind dinspre Taiwan. S-a deplasat ulterior in apele din sud-estul insulei Okinawa, unde timp de 2 ore a executat o misiune de interceptare a transmisiilor de date de la cartierului general, a celei de-a 3-a Forte expeditionare a Infanteriei marine a SUA, dislocata la baza Futenma din sudul insulei Okinawa. Submarinul a fost reperat de un avion de patrulare maritima P-3C Orion, pe timpul apropierii de baza aeriana american Kadena.

Aceasta baza aeriana este cel mai puternic avanpost detinut de SUA in zona, de aici operind 2 escadrile inzestrate cu avioane de vinatoare F-15C/D Eagle, 1 escadrila de alarmare timpurie ( AWACS ) dotata cu avioane E-3B/C Sentry, 1 escadrila cercetare cu avioane RC-135V/W Rivet Joint ( care descopera, identifica si localizeaza orice semnal din spectrul electromagnetic ). Alte 2 escadrile echipate cu MC-130 Combat Talon II si MH-53, apartin fortelor speciale. Apararea AA a bazei este asigurata de 4 baterii de rachete Patriot PAC-3. Doua distrugatoare japoneze, supravegeate indeaproape de avionul P-3 Orion, au localizat si insotit submarinul chinezesc pe traseul de inapoiere spre China.

In cinci ani, flota de submarine a Chinei va fi de doua ori mai mare decat a Statelor Unite

In perioada 1998-2007, industria de aparare chineza s-a concentrat pe dezvoltarea capabilitatilor de lovire a tintelor OTH ( Over-The-Horizon ), marind raza de actiune a rachetelor, simultan cu cresterea preciziei de lovire.
Punctul sensibil al flotei militare a Chinei ramine in continuare caracterul sau predominant defensiv, fapt ce-i creaza mari probleme in operarea unei forte expeditionare, la mare distanta de casa. Pentru a inlatura acest handicap, conducerea militara chineza a emis in 2009, noua conceptie “Blue Water Fleet”, menita sa asigure trecerea de la strategia stricta de aparare a litoralului, la cea de operare predominanta pe caile indepartate de acces, situate la mii de km de China. Elementul esential in aceasta ecuatie, il constituie protectia aeriana a gruparii navale expeditionare, dat fiind faptul ca raza de actiune a aviatiei cu bazele pe continent nu depaseste 700 km. In aceste conditii, China isi doreste inzestrarea flotei sale militare, cu cel putin un portavion, pina in 2012.

Pana acum, China a reusit sa achizitioneze din Ucraina portavionul Varyag, fost Riga in perioada sovietica, din clasa amiral Kuznetsov. Portavionul de 55.000 t, a intrat in inzestrarea Flotei marii Negre in 1988, ulterior fiind dezafectat de rusi, care i-au scos propulsorul nuclear si armamentul de la bord. In 2005 portavionul a fost adus in docul uscat de la santierele Dalian (250 km vest de granita cu Coreea de nord), unde au inceput lucrarile de intretinere, modificare si inarmare.

Pana la montarea unui nou propulsor nucear, care se va intampla spre sfirsitul lui 2011, portavionul a fost botezat Shi Lang si serveste la antrenarea pilotilor avionului J-11BH in procedura de decolare-aterizare. J-11 BH este varianta navalizata a clonei chinezesti, avind ca platforma un prototip (T-10K-3) al avionul rusesc Su-27SK, obtinut de la ucrainieni. De mentionat faptul, ca Su-27SK este foarte apropiat ca design si performante cu SU-33, avionul rusesc de pe portavionul Kuznetsov (care opereaza 40 de astfel de aeronave), adica fratele lui Varyag.

Un amplu program de cercetare-dezvoltare in domeniul constructiei de portavioane a fost demarat din 2007, cu sprijinul inginerilor santierului naval Changxing Dao din Shanghai. O alta platforma de proiectare si constructie de portavioane s-a creat si la santierele de la Wuhan, de pe fluviul Yangtze, unde 3 structuri de portavion sunt in curs de realizare.

Un raport al Congresului SUA estimeaza ca cele 3-4 portavioane chinezesti ar putea fi operationale (1 in Oceanul Indian si 2 in Oceanul Pacific ) inainte de 2017 si ca incepand din 2015 flota de submarine a Chinei va fi de doua ori mai mare decit cea a SUA. Fapt ce ar pune in mare dificultate celebra Flota a 7-a americana si ar determina abandonarea bazelor sale din Coreea de Sud si poate si din Japonia.

Valentin Vasilescu

Articol: corectnews.com

China, Rusia si furtul de tehnologie intre prietenii

In ultimii 20 de ani China a fost un mare jucator pe piata importurilor de armament, mai ales pe relatia lor privilegiata cu Rusia si tehnologia ruseasca. Din acest punct de vedere putem chiar spune ca Armata Chineza este o alta Armata Rosie dotata la mana a doua. Dar in ultimii ani, in pofida cresterilor masive de buget dedicate apararii, importurile Chinei nu mai sunt ce au fost.

Su-27 originalul (foto: fsaircraft.ne )

J-11, varul chinezesc al Su-27 (Foto: www.king-titanium.com )

In prezent industria apararii proprie fiind principalul furnizor al Armatei Chineze. China, ca orice tara serioasa, face tot posibilul pentru a-si potenta propria industrie, in ideea de a putea produce singura cea mai mare gama din armamentul folosit. Acest heirupism chinez, nu mai de mult, obiectul glumelor si ironiilor, din vremea cand China putea cel mult sa fabrice clone, mai slabe ca originalele, dupa modele sovietice…Ei bine acele timpuri au murit, sau nici mult nu mai au.

In centrul dezvoltarii industriei militare chineze sta inca Rusia, cu voie sau fara voie! Adica chinezii au pus ochii de mult pe tehnologia ruseasca si daca inainte timp se multumeau s-o copieze, acum incearca s-o dezvolte in modele proprii. Pana aici nimic deosebit, problemele apar din metodologia folosita, practic chinezii nu au nici mama nici tata, cand vine vorba de armament: cumpara si apoi copieaza, cu licenta sau fara, fura tehnologie, adica fac cam ce le trece lor prin cap, spre disperarea altora!

Cand spune “altora”, trebuie sa-i avem in vedere in primul rand pe rusi, principali “beneficiari” ai furtului chinez de tehnologie.

Astfel de ceva timp se desfasoara negocieri dure intre Moscova si Beijing, privind achizitionarea de catre cei din urma a 48 de Su-35 cu tractiune vectoriala. Rusii vor asigurari marite si exceptionale ca nu se vor trezi iar ca chinezii pun sublerul si rigla pe avioanele lor. Ar putea fi considerati paranoici, dar nu este asa: Su-27 este cel mai bun exemplu! China a cumparat cateva bucati, apoi apare pe piata J-11!

Ori J-11 este, si pentru cel mai putin avizat in ale aviatiei, o copie fidela a Su-27 rusesc. Rusii au protestat, au plecat acasa, dar tot cu buza umflata au ramas. Relatia dintre cele doua tarii este una de tip dragoste-ura de destul de mult timp, asa ca s-au impacat pana la urma.

Su-33, varianta pentru portavioan al Su-27, este un foarte bun exemplu! Initial China dorea sa cumpere cateva zeci de bucati, mai apoi s-au razgandit si au cerut…fix 2 bucati, cica pentru evaluare! Rusii au injurat zdravan si au transmis partenerului lor sa mai fure si de la alti! Auzi tu…pentru evaluare! Adica pentru evaluare si intrare in productie sub cine dracu stie ce denumire, cu “J” in fata! Rusnacii au spus: NIET!

HQ-9, sistem AA cu raza lunga, similar cu S-300 si Patriot, sistem pe care China il ofera si la export, este intradevar similar cu cele doua mentionate inainte, similar pana la furtul de tehnologie de la ambele tari si inglobarea lor in HQ-9. Dovezi nu sunt, da surse rusesti si americane se jura ca asa s-a intamplat.

S-300, de la mama lui (Foto: romanian.ruvr.ru )

HQ-9, se pare o coproductie ruso-americana, impotriva vointei celor doi coproducatori!

Foto: rpdefense.over-blog.com

Lucrurile se intampla cam asa: China cumpara cateva bucati, le…sublereste, adicalea le ia la puricat, electronica si radare mai ales, apoi dupa cativa ani apar copii chinezesti ale originalelor rusesti si nu numai…Problema Rusiei este ca are nevoie de piata chineza, asa ca nici prea dura nu poate sa fie, majoritatea acuzelor si loviturilor la picioare se dau pe sub masa. Seria de scandaluri si impacari este lunga si cel mai probabil va continua. Asa cum pana la urma se pare ca Rusia va livra Chinei Su-35, in urma unor acorduri speciale care sa protejeze cat de cat tehnologia ruseasca, numai ca astfel de acorduri au mai fost si altadata!

Occidentalii lupta cu duritate in fata haiduciei chinezesti, prin toate mijloacele si au mai reusit sa faca cate ceva, Rusia insa este principala victima a succesului industriei militare chineze, asa ca pana una alta “imprumutul “de tehnologie militara de la altii, este una dintre cele mai importante activitatii ale departamentelor de cercetare-dezvoltare ale Armatei Chineze!

Iar daca rusii pozeaza astazi in victime, sa ne aducem aminte modul in care industria lor militara s-a dezvoltat dupa 1945: furt masiv de tehnologie vestica! De la copierea directa si fara jena a B-29, pana la prima lor racheta functionala AA IR Atoll, copie a Sidewinder-ului american…

Ironia sortii, sau memoria istoriei. Altfel spus, pe rusi i-au cam ajuns blestemele vesticilor, cand sovieticii, bunicii actualilor rusi, le sparleau occidentalilor propria tehnologie. Stiti cum se spune: blestemul cade pe capul copiiilor si nepotiilor! Si mod clar a cazut!

Sursa: strategypage

Stiri din China

Infanteria marina chineza creste

Kunlunshan 998

Pe 18 februarie Marina Chineza a intrat in posesia celei de a doua nave de asalt, destinata Infanteriei Marine chineze, Jinggang Shan. Nava face parte din clasa 071 si poate face multe lucruri destepte, fiind un LPD(Landing Ship Dock). Prima nava din serie, Kunlan Shan, a fost lansata in urma cu patru ani si impreuna cu nava sora, lansata recent, sunt cele mai mari nave din inventarul Chinei, asta pana la operationalizarea primului portavion chinez.

Susnumitul LPD are capacitatea de a sustine operarea a patru elicoptere concomitent, poate primi si avioane, poate duce 800 de militari si 20 de vechicule blindate, la 20000 de tone deplasament. Pretul estimat al unei bucati este in jurul sumei de 300 milioane de dolari. In program sunt patru astfel de nave. Este, daca vreti, varianta chineza, pastrand proportile desigur, al mult mai faimosului Mistral francezo-rus.

Pentru mai multe date tehnice: Wikipedia

sursa: strategypage

Noul UAV chinezesc  X-200, scos la facut poze

Singapore AirShow este locul unde industria chineza s-a hotarat sa prezinte lumii un UAV cu decolare verticala(VTOL), numit deocamdata X 200. Cei care l-au  produs sustin ca X 200 este capabil sa zboare autonom, poate avea o sarcina utila de 100kg. si o viteza de croaziera de 130 km/h.

X 200

De asemenea poate ramane in aer 5 ore la o altitudine de aproximativ 5000 de metri. Acest aparat este o dezvoltare a unui model chinezesc mai vechi M 28, aparat construit in mai mult de 20 de exemplare si aflat in uzul armatei. Cel mai intersant lucru mi se pare a fi destinatia jucariei care este civila, nu militara.

Iar asta poate insemna ca o parte macar, a industriei high-tech chineze a intrat pe piata civila, acolo unde se fac cei mai multi bani si mai poate insemna ca tehnologia chineza a ajuns la o anumita masa critica, cand se pot face transferuri catre partea civila. Ori acest lucru dovedeste o tendinta de maturizare a economiei chineze, o posibila accedere la produse civile de inalta tehnologie si buna calitate.

Sa nu uitam ca si Japonia a urmat dupa 1945 acelasi scenariu: mana de lucru foarte ieftina, apoi produse relativ decente calitativ, iar acum vedem cu toti unde a ajuns. Daca China va urma exact acelasi tipar, vom putea vedea in urmatorii ani produse Made in China de inalta calitate, iar peste 20-30 de ani ar putea deveni chiar emblematice. Stiu ca suna SF, dar tot asa au inceput si japonezi…

Sursa: defensenews