Griffin missile By Raytheon

Compania Americana tocmai s-a impropietarit cu un contract in valoare de 85 de milioane de dolari pentru a livra Armatei Americane rachete Griffin. Poate ca nu pare o suma mare, dar si Griffin este la inceput de drum asa ca conteaza.

Griffin este in esenta o racheta AT , aer-sol, cu o raza sensibil mai mare decat mult mai cunoscuta Hellfire, putand ajunge la 12 km. Este o racheta ghidata prin laser(semi-active laser seeker),  cu un focos de aproximativ 10 kg.  Racheta foloseste o traiectorie inalta si schimbari de directie in ideea de a-si maximiza raza de actiune si in acelasi timp de a avea un unghi de atac cat mai ascutit, micsorand totodata si eventualele daune colaterale. Poate folosi si un sistem inertial de navigatie, in anumite conditii.

Este gandita sa fie folosita si lansata de pe o mare varietate de platforme, de la C-130 Harvest Hawk, varianta Griffin A aft-eject si pana la elicoptere pentru Griffin B. De asemenea a fost deja folosita in Afganistan si s-au executat trageri de pe UCAV-uri , MQ-9 Reaper si MQ-1 Predator. Se preteaza  si la folosirea pe aeronave cu elice cum ar fi  OA-58D/F Kiowa Warrior.

Este in esenta o mica racheta buna la toate, putand fi folosita atat impotriva vehiculelor, cat si pentru protectia bazelor militare. In tragerile experimentale, Griffin, care poate fi ghidata atat laser cat si prin GPS, a inregistrat lovituri directe, fiind folosita si lansata ata de pe REM(Rolling Airframe Missile), cat si de pe lansatoare portabile, din tuburi.

C-130  Harvest Hawk

Mai mult decat atat, producatorul spune ca poate fi folosita cu mare success de catre navele LCS si nu numai, asigurand o protectie sporita impotriva navelor mici, de mare viteza, pe modelul atacului asupra USS Cole.

Harry Schulte, vice presedinte al Raytheon Missile Systems’ Air Warfare Systems spune: “Griffin enables ground forces to protect their locations by precisely engaging targets in a 360-degree radius. “Griffin enables sailors to defend against small, fast-moving surface craft employed by pirates and other non-traditional threats”.

 

Sursa: defense-update

DDG 1000 Zumwalt. Cel mai stealth american, acum si pe apa!

Si iata ce stie “micutul” sa faca!

Desi initial US Navy dorea 32 de nave de acest tip, taierile consecutive au facut ca din 2001 pana astazi sa se ajunga la doar trei nave care vor fi construite.

Zumwalt este o noua si revolutionara clasa de distrugatoare americane stealth si foarte silentioase. Informatiile care sunt astazi disponibile arata ca desi Zumwalt este cu aproximativ 40% mai mare decat  Arleigh Burke class, are o semnatura radar echivalenta cu un mic vas de pescuit si este la fel de silentios ca un submarine de atac Los Angeles.

 

Nava va avea capacitate extinse AA si anti-nava si foarte probabil va avea si posibilitati de tip ELINT. De asemenea noua clasa de distrugatoare vor avea la bord piese de artilerie foarte destepte (AGS http://en.wikipedia.org/wiki/Advanced_Gun_System), capabile sa foloseasca proiectile de artilerie ghidate. Zumwalt va avea doua astfel de tunuri.

Astfel in noiembrie anul trecut General Dynamics Bath Iron Works, a anuntat cu mare bucurie inceperea constructiei primului Zumwalt DDG 1000, capul clasei sale si spera probabil ca pana la sfarsi, sa reuseasca constructia a mai mult de trei nave, atate cate finanteaza Congresul astazi.

 

Mai multe si complete info pe Wikipedia 

 

Sursa&foto: defenceforumindia.com

US Marine Corps, trece la mini

Switchblade UAV, foto: www.unmanned.co.uk

Astfel Infateria Marina a SUA va cumpara un  numar inca necunoscut de Switchblade micro-UAV/cruise missiles, pe numele lui englezesc. Infanteristii americani au tras cu ochiul la colegii lor din armata si se pare le-a placut ce au vazut. Dar ce este acest mini-UAV/kamikaze in greutate de doar 1kg.?!

Stimatul Switchblade, este un mic UAV ce poate fi lansat direct din tubul in care este si pastrat. Ca modalitate de lansare seamana un pic cu racheta AT neghidata de calibrul mic, numai ca acest sistem are posibilitatea indeplinirii unui scop dual! Astfel poate executa misiuni de recunoastere, ca orice UAV, dar are capacitatea de a transporta spre o prezumtiva tinta si o incarcatura de lupta exploziva.

Trebuie tinut cont ca in oricare din variante, Switchblade este de unica folosinta. Are un motor electric, iar la iesirea din tubul de lansare isi deschide aripile. Are o camera de luat vederi si poate fi controlat usor, intregul ansamblu, tubul, UAV-ul si sistemul de control cantaresc doar 5,5 kg.

Cu o autonomie cuprinsa intre 20-40 de minute, in functie si de starea vremii, micul spion, sau razboinic kamikaze, depinde de situatie, are capacitatea de a survola 1km/ minut, si se banuieste ca este folosit masiv atat in Afgansitan, cat si de trupele speciale americane. El mai poate fi lansat si din tuburile de 70mm PRND montate pe avioane, elicoptere, etc.

Foto: www.marinecorpstimes.com

In cazul in care este inarmat, efectul la tinta poate fi comparat cu cel al unei grenade de mana, de unde si denumirea, mai mult ironica probabil, de mini cruise-missile!

 

Sursa: strategypage

 

Câţi bani va cheltui România pentru avioanele fără pilot?

Treisprezece state membre ale Alianţei Nord Atlantice – România, SUA, Germania, Italia, Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Luxemburg, Norvegia, Cehia, Slovacia, Slovenia – vor investi 1 miliard de euro în achiziţia a cinci avioane de recunoaştere fără pilot (drone) de tip Global Hawks, fabricate de firma Northrop Grumman. Ziua Veche prezintă în exclusivitate toate informaţiile despre implicarea României în cel mai ambiţios program militar al Alianţei Nord Atlantice pentru supravegherea şi apărarea statelor membre.

Chiar dacă Traian Băsescu nu a oferit prea multe detalii despre acest proiect militar, surse militare autorizate au precizat pentru ZIUA VECHE că, “Romania a semnat, în anul 2009, la Bruxelles Memorandumul de Intelegere pentru Programul privind Capabilitatea de Supraveghere Terestra a Aliantei (AGS PMOU).  In urma semnarii acestui document, Romania s-a angajat ca va participa la  proiectul international Alliance Ground Surveillance (Supravegherea Terestra a Aliantei). Este vorba de un sistem complex de radare, avioane de supraveghere si sisteme de comunicatii complexe intre tarile NATO, creat in sprijinul combaterii terorismului, dar si pentru interconectarea cu scutul antiracheta. Acest sistem complex de supraveghere va furniza date pentru scutul antiracheta care va fi instalat si in Romania”. De reţinut faptul că cele cinci drone vor staţiona la o baza din Italia iar în România vor fi amplasate la sol elemente de comunicaţii şi sisteme radar.

Drona RQ-4B Global Hawk in timpul primului zbor

NATO va cheltui 3 miliarde de euro pentru achiziţionarea şi punerea în funcţiune în comun a celor cinci drone de fabricaţie americană, în cadrul programului de supraveghere aeriană în Europa. Alte 2 miliarde de euro vor fi cheltuite pentru funcţionarea sistemului de supraveghere denumit Alliance Ground Surveillance (AGS), care va fi operaţional de la baza aeriană de la Sigonella, în Sicilia.

Implicarea Romaniei va fi de 1,86% din proiectul total si reprezinta cam 25 de milioane de dolari pe parcursul desfasurarii lui, iar lucrarile vor fi realizate de doua firme romanesti agreate de NATO. Cele doua firme romanesti care  vor gestiona acest program strategic se vor ocupa de software si sistemul de comunicatii.

Sistemul de Supravegherea Terestra a Aliantei va avea doua componente principale. Sistemul va integra o componenta aeriana care se va baza pe cele cinci avioane fara pilot (UAV) RQ-4B Global Hawk si o componenta terestra. Datele obtinute de la componenta aeriana vor fi completate de sistemele radar de la sol. Toate aceste informatii vor fi procesate cu ajutorul unor statii terestre fixe si mobile aplasate in toate stalele membre NATO.

Principala  baza de operare va fi amplasata  la Sigonella Air Base, in  Italia. Prin combinarea informatiilor obtinute in timp real de componenta aeriana si cea terestra , conducerea militara a NATO va avea acces non-stop la informatii despre orice posibila amenintare la adresa  Aliantei.

Marea Britanie a decis să se alăture programului Alliance Ground Surveillance (AGS), fără a participa la finanţarea lui, întrucât armata britanică dezvoltă capacităţi similare. Londra va participa cu drona Sentinel, iar Parisul cu viitorul sistem Heron, bazat pe o tehnologie israeliană.

AGS se numără printre programele dezvoltate de NATO pentru ‘punerea în comun a mijloacelor’, în contextul reducerii bugetelor militare din cauza crizei economice.

 

Ca o adaugire si o lamurire in plus una bucata drona de supravegere Global Hawk, face cam 35-40 de milioane de coco, iar cu infrastructura cu tot, sare de 200 de milioane. Prin infrastructura intelegem sistemul de comanda si control, intretinere, tehnici, sistemul de management al informatilor, etc.

Articol: Ziuaveche

ISTORIA ARTILERIEI ROMANE: ARTILERIA DE COASTA(2)

In urma Ordinului ministrului de razboi, nr.15029, Marina Regala Romana (MRR), la inceputul anilor *20, avea in compunerea sa: Apararea Fixa Fluviala si Apararea Fixa Maritima. Aceste doua structuri incorporau si artileria marinei.

Apararea Fixa Fluviala, avea in compunerea sa Regimentul Artileriei Fluviale, infiintat in data de 17 noiembrie 1920, in urma reorganizarii. Acest regiment, avea in compunerea sa 28 de tunuri, ce formau “bateriile flotante”, fiind dispuse pe slepuri, dupa cum urmeaza: 8 slepuri, cu cate un tun OBUCHOV (152,4 mm, de fabricatie ruseasca. Acestea fusesera capturate odata cu slepurile rusesti abandonate, in anul 1918. Tunul era depasit, neavand legatura elastica moderna iar afetul era prevazut cu un sistem de frana de tragere, compus dintr-un cilindru umplut cu ulei ce se fixa pe platforma de lemn pe care statea tunul si un piston legat la afet. Avea doua limitatoare de recul sub forma unor rampe inclinate din lemn, ce se introducea la rotile tunului. Avea precizie buna, greutate de 5430 kg si bataie maxima de 14200 m) fiecare; 4 slepuri,fiecare cu cate 4 tunuri frantuzesti SAINT CHAMMOND, de calibrul 120 mm; 2 slepuri, fiecare avand cate doua tunuri OBUCHOV, de calibrul 101,6 mm. Aceste slepuri aveau rolul de a controla cursul inferior al Dunarii, gasindu-se la Sulina (cea mai mare parte a lor), precum si la Braila si Galati.

Apararea Fixa Maritima, se compunea din bateriile de coasta ale Marinei, avand sediul la Constanta si misiunea de a apara litoralul romanesc. Acesta era impartit in mai multe sectoare ce se intindeau de la Balcic pana la Limanul Nistrului, dupa cum urmeaza: sectorul Maritim nr.1 Sud (Balcic-Gura Portitei), ce a avut in dotare si tunurile ARMSTRONG, calibrul 152 mm, ce proveneau de la distrugatoarele, MARASTI si MARASESTI (incepand cu anul 1926). In cadrul acestui sector, s-a infiintat dealtfel, prima baterie de coasta, in locatia numita “Tataia” (langaConstanta), ce in WW I fusese un punct fortificat german. Avea in dotare 4 tunuri ARMSTRONG, de calibrul 152 mm, ce fusesera demontate de pe fostele distrugatoare MARASESTI si MARASTI (ambele fusesera cumparate din Italia in anul 1920, fiind casate abia in 1961); sectorul Maritim nr.2 Nord (Gura-Portitei –Limanul Nistrului), compus din: 2 tunuri OBUCHOV (calibrul 101,6 mm, rusesti), alte 3 tunuri de aceeasi marca si calibrul la Sulina, precum si o sectie plutitoare de tunuri calibrul 152 mm, OBUCHOV. Ulterior, bateria “Tataia” a primit numele de “Tudor”. In anul 1944, ea mai avea inca in dotare tunurile ARMSTRONG, la fel ca bateriile “Aurora” si “Vlaicu” aflate la Mangalia.

Distrugatorul Marasesti

Tunurile ARMSTRONG, erau deservite de cate 8 servanti, avand o greutate de 3230 kg, bataia maxima cuprinsa intre 9000-11000 m, greutatea proiectilului de aproximativ 21 kg si regim de foc de 5-6 proiectile/minut. Se mai gaseau in dotarea acestei baterii si tunuri ARMSTRONG, calibrul 76 mm, deservite de cate 6 servanti, cu o greutate de aproximativ 600 kg, viteza initiala a proiectilului de 670 m/s, regim de foc de 15 proiectile/minut si bataie maxima cuprinsa intre 9000-11000 m.

 

 Tunuri Armstrong, calibrul 76mm

Bateriile de coasta existente au fost modernizate substantial intre 1933-1934, astfel: s-a consolidat malul litoral unde se gaseau amplasate tunurile bateriilor; s-a introdus in amplasamente curentul electric; s-a modernizat sistemul de transmisiuni al bateriei si s-a realizat legatura telefonica cu Comandamentul Apararii Fixe Maritime.

Incepand cu anul 1939, au fost infiintate noi baterii de coasta, dupa cum urmeaza:

-in comuna Gargalic (astazi, Corbul), compusa din 4 tunuri OBUCHOV, calibrul 152,4 mm. Aceasta baterie era un punct fortificat, avand in componenta sa si o sectie de mitraliere AA de calibrul 20 mm, totul fiind camuflat, figurand drept o microferma;

-bateria “Elisabeta” (bateria cu numarul 3 din compunerea Artileriei de Coasta a Marinei Regale Romane), a avut in dotare 3 tunuri SAINT CHAMMOND, de fabricatie franceza, de calibrul 120 mm, dar au facut parte si din sistemul de fortificatii de la Turtucaia (1916).

Armstrong, calibrul 120mm

Nu cu mult inainte ca Romania sa se implice in WW II, prin Inaltul Decret Regal, nr. 635/01.04.1940, s-a infiintat Divizionul Artilerie de Coasta, cu sediul laConstanta, compus din urmatoarele baterii, a caror tunuri au fost descrise mai sus:

-2 baterii de artilerie AA;

-“Tataia”, avand tunuri de 152 mm;

-Agigea, avand tunuri de 120 mm;

-Midia, avand tunuri de 152 mm;

-Scoala Navala, avand tunuri de 75 mm;

-bateria Plutitoare nr.2, laGalati, cu tunuri de 152 mm;

-Sulina, avand tunuri OBUCHOV, de 101 mm;

-bateria de obuziere de 120 mm si cea de tunuri de 47 mm, ambele la Turnu-Severin.

Odata cu intrarea Romaniei in Axa, din martie 1941, Artileria de Coasta a intrat in subordinea Comandamentului Romano-German, fiind alcatuita din urmatoarele baterii:

-“Mircea”, la Capul Midia, avand tunuri de calibrul 120 mm;

-sectia “Rares”, avand tunuri de calibrul 66 mm, aflata pe dig la Farul Rosu;

-“Tudor”, la Tataia, avand tunuri de calibrul 152 mm;

-“Brancoveanu”, la Viile Mari, fiind dotata cu tunuri de calibrul 75 mm;

-“Elisabeta”, la Agigea cu tunuri de calibrul 120 mm;

-“Aurora”, la Mangalia cu tunuri de 152 mm;

-sectia “Vasile Lupu”, la Mangalia avand tunuri de 75 mm;

-sectia Auto-Proiectoare.

In cadrul Detasamentului Maritim nr.1, la Sulina, se mai aflau operationale bateriile “Stefan” (dotata cu tunuri OBUCHOV, calibrul 101,6 mm) si “Tepes” (L 35, calibrul 120 si 76 mm –ARMSTRONG). Alaturi de ele mai erau operationale inca patru sectii de Artilerie, dupa cum urmeaza: nr.1 (152,4 mm); nr.2 (152,4 mm); nr.3 (AA, 40 mm, BOFORS); nr.4 (at, 47 mm, SKODA).

Skoda, calibrul 47mm

Tunul CANNONE DA 102/35, calibrul 102 mm, de fabricatie italiana, s-a aflat si el in dotare, avand dubla destinatie: AA si de coasta. A fost produs, probabil incepand cu anul 1914, de catre Ansaldo si avea greutatea de 5000 kg, bataia maxima cuprinsa intre 9500-12000 m, la o greutate a proiectilului de 16 kg.

      Cannone, 120mm                                                                                                                     

WW

 

Surse poze: WorldWar2. ro; Wikipedia–Enciclopedia libera; Internet; Muzeul Marinei Romane;
Surse: ARTILERIA ROMANA IN DATE SIIMAGINI (Col. Conf. univ. dr. Adrian Stroea; Lt. col. Gheorghe Bajenaru).

 

Giorgica chiaburul si Tica vanzatoare de tara. Istoria IAR 99 (5)

Jonctiunea ampenajului vertical urma sa o facem bazandu-ne pe principiul de la IAR 93, care de fapt era de la MIG21, daca mai tin bine minte. Adica longeronul din fata prelua incovoierea, iar longeronul din spate prelua doar torsiunea in jurul axei Z, fiind format doar dintr-un mic surubel, bagat intr-o carcasa sferica sa nu fie solicitat la incovoiere impiedicata. Longeronul anterior, la 93, era la incastrare frezat si prins de fuselaj cu suruburi verticale, care erau solicitate la intindere. Ferura de prindere era deosebit de masiva, eu personal urasc suruburile de intindere care traiesc din prestrangere. Stiam teoria suruburilor extrem de bine, il avusesem prof. pe Manea, pe atunci un fel de sperietoare, la organe de masini, chiar am fost dat la panoul de onoare in facultate de la examen.

Uite o poza la care tin foarte  mult. Recunosc ca sunt extrem de lenes, mi-am dorit o solutie la care sa muncesc foarte putin, de aceea am propus solutia “shtanga”, adica sa prelungesc longeronul principal, sa patrund in fuselajul posterior a lui Giorgica si sa ma prind de doua cadre. Pentru ampenajul vertical ar fi fost extrem de simplu, si zic io azi dupa 30 de ani, si extrem de eficient, desigur Georgica ar fi trebuit sa-si sparga posteriorul si sa bage doua feruri in cadre. Nu a fost de acord, ne-am ciondanit, ne-am injurat, mai ales io, ca el nu injura, i-am promis marea cu sarea, nu reuseam sa-l conving. Pan-la urma l-am luat ca arbitru pe Manea, seful sectiei de rezistenta, un tip extrem de dastapt, de altfel la un an dupa patanie a plecat de tot in USA. Acesta i-a dat dreptate lui Giorgica si astfel a trebuit sa fac o constructie destul de complicata formata din doua feruri de otel, nituite pe doua profile de aluminiu, care la randul lor erau nituite de longernul din tabla. Prinderea era cu doar doua suruburi, de forfecare, orientate in sensul zborului, X.

Si am mai avut o infringere la ampenajul orizontal, acesta avea o grosime relativa de numai 8%, coarda la extremitate era de numai 700mm, deci nervurile de cap aveau o inaltime de numai 8×7=56mm, extrem de greu de confectionat. Am propus 9%, da nu s-a aprobat, de abia de la al doilea avion s-a modificat toata documentatia cu 9%.

Dar totusi munca era comoda, in ampenaje nu se monta decat “cutia neagra”, un tub Pitot de rezerva si niste antene, plus legaturile cu sistemul de comenzi. O chestie deosebita era ca coiful era construit din fibra de sticla, nu mergea din metal, trebuia sa fie transparent la unde elecromagnetice. La 93, unde m-am ocupat de fuselajul central, eram stresat de electricieni, aia de la combustibil, hidraulica, climatizare, comenzi. Nu terminam bine desenele de cadre, longeroane, lise, ca ma trezeam cu unu de la comenzi care-mi radea talpa cadrelor cu levierele lui, unu de la electrice plangea ca n-are pe unde sa-si traga cablurile, si, si, si. Consumul de lame de ras desene era enorm la fuselajul central, la ampenaje era foarte multa liniste.

Inginerii cu picioarele pe masa

Era pe vremuri un banc, cica lipsa unui inginer nu s-ar face simtita, insa lipsa femeii de serviciu ar fi o catastrofa. Noi o aveam pe Tica, avea 1,50 cu motu’ de la basc si cantarea 40kg. imbracata de iarna. Avea o voce tunatoare, cand intra in hala de proiectare striga “inginerii cu picioarele pe masa”, era zi de spalat linoleumul. Puteai sa te afli in cea mai concentrata situatie, sa fi in discutie aprinsa cu un mare director, nu conta, toata lumea se supunea. Tica era analfabeta, fetele o mai ajutau sa scrie o cerere, sa faca una alta. In Institut aveam si o tamplarie, foarte buna se pare, fabricau machete si mock-up, unii ziceau ca mai degraba faceau mobila de lux pentru sefi, nu stiu, doar ca Tica a luat de acolo niste resturi de lemne, niste surcele, sa-si incalzeasca odaita. Fiind fata curata a invelit surcelele in niste desene ozalid pe care le gasise io stiu pe unde si pe care scria mare “secret de serviciu”. A fost data in discutia oamenilor muncii, unii au fost extrem de indignati de perfidia individei care a incercat sa vinda secretele institutului puterilor straine, schmecherind acestea ca fiind ambalaje. O perioada nu a mai spalat nimeni linoleulul, dar nu stiu cum intr-o zi am auzit din nou “inginerii cu picioarele pe masa”. Mi-a venit inima la loc, proiectul a continuat.

Un articol Neamtu-Tiganu

BSDA 2012 poze mai speciale…

MI-17 al MI 

 

…si inca mai zboara!

 

IAR 330 Puma Naval, nu acesta va pleca in Golful Aden.