Proiectile reactive nedirijate – PRND

In panoplia de armament a aparatelor de zbor ale aviatiei militare romane un loc important l-au avut proiectilele reactive nedirijate, sau PRND. Importate la inceput din Uniunea Sovietica, au fost asimilate treptat in productie in tara, alaturi de lansatoarele necesare, atat pentru nevoile interne cat si pentru export, ca offset pentru cumpararea de tehnica militara din tarile membre ale Tratatului de la Varsovia sau pentru alti clienti.

La Uzina Mecanica Filiasi au fost produse proiectilele reactive nedirijate tip S-5M si S-5K, sub denumirea de PRN-57.

S-5M era un proiectil calibru 57 mm cu incarcatura tip exploziv cu schije. Lungimea era de 822 mm, iar masa de 3,86 kg.. Motorul de propulsie era un motor racheta cu combustibil solid tip PRTF 121 si propulsa proiectilul cu o viteza maxima de 645 m/s. Incarcatura exploziva ( amestec tip A IX-2 ) era detonata de un focos tip V-5M sau V-5M 1.0.

S-5K era un proiectil de acelasi calibru  dar cu incarcatura cumuativa. Lungimea era de 830 mm, iar masa de 33,55 kg. Motorul racheta cu combustibil solid tip PRTF 111 propulseaza proiectilul cu viteza maxima de 536 m/s. Incarcatura cumulativa, cu o capacitate de perforare de 100 mm ( amestec tip A IX-1 ) era detonata de un focos tip V-5K .

Ambele proiectile dispuneau de un focos de autodistrugere cu o temporizare de 6 secunde. Temperatura de utilizare era cuprinsa intre -50ºC….+50ºC.

Pentru utilizarea in lupta a acestor proiectile au fost realizate in tara, dupa modele sovietice dar cu tehnologie proprie, lansatoarele de proiectile reactive nedirijate de tipurile:

- LPR-57-32, dupa modelul sovietic UB-57-32, cu 32 tuburi de lansare, cu masa de 225 kg incarcat ( 226,5 dupa alte surse ), universal,  pentru avioane si elicoptere

- LPR-57-16, dupa modelul sovietic UB-57-16, cu 16 tuburi de lansare   cu masa de 126

kg incarcat, universal, pentru avioane si elicoptere

- LPR-57-12, original, cu 12 tuburi de lansare, vazut in dotarea elicopterelor

IAR-317 Airfox si IAR-316B Alouette III, unele surse indicandu-l ca fiind destinat si pentru dotarea unor avioane usoare (in fotografii nu apare in dotarea lui IAR 823 )

LPR-16-57

 

 

 

 

 

 

De mentionat ca aceste proiectile reactive nedirijate au fost mult utilizate in aviatia romana si cu alte tipuri de lansatoare de productie sovietica ( diferite versiuni ale familiilor UB-16-57, UB-32-57 , UB-4-57 , ORO-57K ) . Totusi, aviatia sovietica a renuntat la ele dupa rezultatele slabe obtinute in razboiul din Afganistan.

MIG-21 LanceR cu LPR-16-57

 

 

 

 

 

 

IAR 93 Vulturul, cu LPR-16-57

 

 

 

 

IAR 93 cu LPR-32-57

 

IAR 99 cu LPR-16-57

 

 

 

IAR 99Soim cu LPR-32-57

 

IAR 330 Puma Socat cu LPR-16-57

 

 

 

 

 

 

IAR 316 Alouette cu LPR-16-57

 

 

IAR 823 UB-4-57

 

Un alt tip de proiectil reactiv nedirijat este PRN-80, produs la Electromecanica Ploiesti dupa modelul de referinta sovietic S-8KO sau S-8KOM. Era un proiectil calibru 80 mm, cu incarcatura de lupta combinata, cumulativa si cu schije. Lungimea proiectilului cu aripioarele de stabilizare pliate este de 1556 mm, iar in zbor, cu ele extinse este de 1445 mm,  anvergura fiind de 374 mm. Masa este de 11,15 kg . Incarcatura de lupta de tip combinat ( cu o camasa prefragmentata in jurul incarcaturii cumulative ) are o masa de 4 kg, cu o capacitate de perforare de 420 mm, la explozie rezultand si cca. 500 de schije cu masa aproximativa de 3 g.

Altitudinea de lansare este cuprinsa in mod normal intre 330-1090 m, cu o distanta maxima de tragere eficace de 2050 m.  Alte surse dau o altitudine de lansare maxima de 5000 m (oricum, odata trasa, tot la mult-rabdatorul pamant trebuie sa ajunga).Viteza maxima a vionului la lansare poate fi de 305m/s. Temperatura de utilizare -50ºC…..+50ºC .

 

PRN-80 

 

 

 

 

O dezvoltare interesanta a acestei arme este proiectilul reactiv dirijat semiactiv laser STAR-80L . A fost dezvoltat sub acronimul LRDL ( lovitura reactiva dirijata laser in sprijinul actiunilor antiteroriste in zonele urbane aglomerate, cu participarea Electromecanica, INCAS si UPB ) si a fost realizat prin montarea unui cap de dirijare laser de productie israeliana ( ELBIT ) pe proiectilul PRN-80. Masa a crescut la 12,5-13,5 kg in functie de incarcatura de lupta utilizata care va avea o masa cuprinsa intre 2,6-3,5 kg .

A fost prezentat pentru prima data la Expomil 2005, lansat de instalatia mobila blindata tip ML-A95M, pe sasiu TAB-C 79, dotata cu un dispozitiv electronooptic de descoperire,urmarire si iluminare de fabricatie israeliana. Daca modelul initial avea inca turela cu echipaj de o persoana, noul model prezentat in 2007 are o turela comandata de la distanta, de catre comandantul vehicului.

De mentionat ca STAR-80 poate fi lansat si pe pe vectori aerieni, avioane ( cu pilot sau fara ) sau elicoptere. Totul depinde de utilizarea unui sistem optoelecronic compatibil. Electromecanica Ploiesti a facut cunoscut existenta unui program de realizare a unor lansatoare acrosate cu 8, 10 si 12 tuburi de lansare pentru PRN-80. Deocamdata a prezentat doar lansatorul cu 2 tuburi pentru STAR-80.

STAR 80L

 

 

 

 

CA 95M Expomil 2007

 

 

 

Proiectilul reactiv nedirijat de cel mai mare calibru produs in Romania, de Uzina mecanica Tohan, este PRN-122. Despre acesta se stie mai putin desi se afla de multi ani in dotare. Calibrul 122 mm si bataia maxima de 10 000 m. Este lansat de pe lansatorul tip LPR-122, prevazut cu 2 sine de lansare. Masa lansatorului incarcat cu 2 proiectile este de cca 160 kg .

PRN-122

 

 

 

 

 

 

 

Surse :

- Album Expomil realizat de Ionica Fonos

- emisiunea Pro Patria, TVR 1

- Observatorul Militar

- Viata Armatei

- Aeromagazin

- prospecte ROMARM

- Wikipedia

- www.elmec.ro

- www.romarm.ro

- www.mapn.ro

- www.roaf.ro

- www.airwar.ru

- http://mycity-military.com/Avijacija-i-PVO/J-22-Orao.html

 

Nicusor

Ofiter al Armatei in Piata Universitatii

Aseara in Piata Universitatii isi facea aparitia un locotenent al armatei, ofiter apartinand Bazei Aeriene 71 Campia Turzii. Declaratile lui, in sprijinul demonstrantilor, au facut deja inconjurul presei romanesti, tanarul locotenent devenind deja o mica vedeta.

Astea ar fi faptele! Este importanta o astfel de aparitie?! Cel mai probabil nu va fi urmata si de altele, iar ofiterul tocmai si-a dat cu piciorul carierei, afisandu-se, in uniforma militara, intr-o manifestare politica.

Armata si intreg personalul sau militar nu au voie si nici nu este indicat sa isi declare spijinul sau opozitia fata de una sau alta dintre taberele politice ale tarii. Armata nu are ce cauta pe scena politica, la demonstratii sau mitinguri. Armata Romana este ULTIMA institutie a statului in care romanii mai au incredere si pe care o iubesc in mod sincer.

Gestul tanarului ofiter nu are sens si nu poate transmite nici un mesaj, pentru ca daca ar transmite un mesaj acela ar fi incompatibil cu orice forma de democratie, chiar si originala. Mesajul ar fi ca Armata Romana sprijina manifestantii si solicita demisia Presedintelui si a Guvernului!

Ori cum Romania nu este tara africana si nici Turcia nu este, aparitia unui ofiter activ IN UNIFORMA MILITARA, in randul celor care cer demisia Guvernului este o mare prostie.

Si nu cred ca gestul locotenentului Alexandru Gheorghe va fi urmat si alti militari activi. Ramas fara slujba este interesant sa vedem care va fi viitorul acestui baiat, pentru ca gestul sau, de asociere cu cererile facute in Piata, este foarte aproape de inalta tradare, cerand demisia presedintelui Tarii care este si comandatul sau suprem.

Nu comentez cererile oamenilor din piata, cele mai multe indreptatite si de bun simt, ma cutremur insa la simbolistica gestului acestui om, pe care imi permit sa-l numesc Iresponsabil!

Haideti sa lasam Armata macar, departe de mizeria vietii politice, macar insitutia militara sa fie cat mai curata. Iar in loc sa vorbim despre Unirea Principatelor, astazi toata presa de la noi va vorbi despre gestul prostesc al unui tanar fara minte, sau care vrea sa fie erou. Putea sa plece in Afganistan daca vroia sa fie erou!

sursa: gandul.ro

FRANTA SI ARMA NUCLEARA (I)

Desi astazi Franta este una dintre puterile nucleare ale lumii, drumul sau pana aici n-a fost deloc usor.

Astazi, Franta se poate lauda cu peste 300 de ogive nucleare, unele distribuite la bordul celor 4 SSBN cu un total de 48 de rachete (36 M45 operationalele raza de 5000 km si 12 M51 operationale la 6000 km) si avand deasemenea 60 de aparate MIRAGE 2000N ce pot fi armate cu rachete nucleare de tip ASMP/ASMP-A. Cel putin atat se stie despre capacitatile nucleare ale francezilor, desi sunt suspectati ca n-ar fi tocmai sinceri in declaratii. Dar, asa cum se obisnuieste in “Clubul nuclear”, in privinta declararii capacitatilor nucleare, nici unul dintre membrii nu este sincer in acest sens!

Insa drumul Frantei pana aici, n-a fost deloc usor, ea reusind sa intre in posesia armei nucleare, fara a fi sustinuta sau ajutata, precum Marea Britanie, abia in anul 1960.

Cu toate acestea, Franta ramane initiatoarea atomului in stiinta si tehnica mondiala, odata cu descoperirea radioactivitatii artificiale in 1934, de catre echipa sotilor Frederic si Irene Joliot –Curie, la Institutul Radiului dinParis. Interesant este faptul ca in acei ani, cand atomul si puterea sa era necunoscuta in totalitate, Franta dispunea de un asemenea institut, creat de catre Marie Curie cu cateva luni inaintea mortii sale! Era oare Franta, inainte de izbucnirea WW II, destul de avansata in cercetarea nucleara? Contrar tuturor asteptarilor, DA! Fiindca in acel moment se studiau la acel institut, doua procese pentru producerea de energie din nucleul atomic, unul implicand cele mai usoare elemente din natura, celalalt pe cele mai grele. Iata ce spunea in acest sens Joliot-Curie in discursul rostit la primirea Premiului Nobel, in 1935: “Daca, intorcandu-ne spre trecut, aruncam o privire la progresul pe care-l inregistreaza cu o viteza crescanda stiinta, suntem indreptatiti sa gandim ca cercetatorii, sfaramand sau construind atomi dupa voie, vor sti sa realizeze reactii nucleare explozive in lant. Daca astfel de transmutatii ajung sa se propage in materie, se poate imagina ce uriasa energie utilizabila va fi eliberata”.

Interesant este faptul ca tot Joliot-Curie a fost primul care a demonstrat ca scindarea unui nucleu de uraniu de catre un singur neutron, pe langa ca produce doua elemente radioactive mai usoare (numite “produse de fisiune”) si elibereaza energie, este insotita de emisia catorva neutroni, suplimentari sau secundari. Acesta este fenomenul primordial care face posibila propagarea “focului atomic”: de indata ce sunt produsi, neutronii secundari migreaza in nucleele de uraniu invecinate, unde pot provoca noi fisiuni. Extrem de interesante sunt rezultatele la care ajunsesera savantii francezi in cadrul Institutului Radiului dinParis. Vom vedea in continuare de ce, fiindca ele nu se opresc aici!

In martie 1939, la College de France din Paris, Joliot-Curie si cei doi principali colaboratori ai sai, Hans von Halban si Lew Kowarski, au demonstrate ca scindarea unui nucleu de uraniu de catre un singur neutron, provoaca emisia mai multor neutroni.

In aprilie acelasi an, echipa lui Joliot-Curie, care l-a cooptat si pe Francis Perrin, a aratat ca neutronii secundari produsi prin fisiunea unui singur nucleu de uraniu erau in numar de trei. Dar din uraniul natural numai fractiunea rara U-235 fisioneaza cu usurinta, in timp ce U-238, de 140 de ori mai abundant, care actioneaza in amestec cam ca apa in praful de pusca umed, tinde sa absoarba neutronii inainte ca ei sa fi avut timpul sa-si indeplineasca rolul. Cu toate acestea, cercetatorii francezi au ajuns la concluzia ca in anumite conditii ar fi posibil sa se realizeze o reactie in lant cu U-235 chiar cand acesta este “diluat” in uraniul natural. Cu siguranta insa, daca un an mai tarziu, Franta n-ar fi fost invadata de catre germani, cercetatorii francezi ar fi fost primii constructori ai unei pile atomice. Un lucru este clar, francezii erau mult avansati in cercetarea nucleara decat restul “lumii”. Mult prea avansati si vom vedea in cele ce urmeaza!

Intre 1-4 mai 1939, au fost inregistrate trei patente secrete in numeleCNRS(Caisse Nationale de la Recherche Scientifique –Fundatia Nationala a Cercetarii Stiintifice), care acordase un sprijin considerabil la efectuarea experientelor. Primele doua patente priveau producerea energiei, iar al treilea, ceea ce este extrem de interesant, se referee la EXPLOZIVI!

La declansarea ostilitatilor, in septembrie 1939, lucrarile lui Joliot-Curie si echipa sa, au fost puternic incurajate de catre ministrul armamentelor, Raoul Dautry. Obiectivul urmarit era construirea unui generator de energie, dar si a unei…bombe (considerata ca fiind dificil de realizat)! Asta fiindca, prima problema ce trebuia rezolvata pentru obtinerea reactiei in lant era gasirea unui “moderator” adecvat pentru incetinirea neutronilor. Prima substanta incercata a fost hidrogenul, insa studiile facute cu un amestec de apa obisnuita si uraniu au aratat repede ca, spre deosebire de oxigen, hidrogenul absoarbe neutronii prea repede pentru a fi convenabil. In cele din urma, echipa lui Joliot-Curie a ajuns la concluzia ca doua substante ar putea fi utilizate practic cu succes: carbonul sub forma de grafit si apa. Acesta din urma este compusul oxigenului cu izotopul cu masa 2 al hidrogenului, deuteriul, care se gaseste in hidrogenul din natura in proportie de 1 la 6000 si absoarbe mult mai incet neutronii decat hidrogenul “obisnuit” cu masa 1.

Apa grea este anevoie de separat din apa obisnuita, in care se intalneste in proportie de numai 160mg/l, iar extragerea presupune procese complicate, care consuma cantitati mari de energie.

Absolut interesant este faptul ca inainte de razboi, apa grea (ce era folosita doar in cercetarile stiintifice si costa cam 50 de centi, gramul) era produsa de catre o intreprindere norvegiana cu capital majoritar frantuzesc, numita…NORSK HYDRO! Aceasta producea in principal amoniac, dar si mici cantitati de apa grea din cauza lipsei pietei de desfacere si a cererii.

Oricum, pana in 1940 reusisera sa produca 200 kg de apa grea, ce se gasea stocata in incinta fabricii.

Si mai interesant este faptul ca Joliot-Curie, desi Franta se afla in iminenta razboiului cuGermania, i-a propus lui Dautry (ministrul armamentelor) sa cumpere intreaga cantitate, insa acesta n-a putut gasi cei 120000 de dolari necesari. De ce oare ii trebuia lui Joliot-Curie intreaga cantitate de apa grea si de ce a apelat tocmai la ministrul armamentelor? Sa fi intuit savantul modul in care putea fi create o arma devastatoare? Posibil, fiindca acesta a insistat ca apa grea sa fie imprumutata, daca nu putea fi cumparata!

Lucrurile s-au precipitat cand francezilor le-a parvenit din Norvegia informatia ca marea firma germana I.G. FARBENINDUSTRIE era, de asemenea, interesata in cumpararea stocului de apa grea. Dupa razboi s-a aflat caGermania, era la CURENT cu toate rezultatele cercetatorilor francezi, inainte de invazie! Nici astazi nu se stie cu siguranta CUM si mai ales prin CINE.

Ca urmare, Dautry a hotarat trimiterea de urgenta in Norvegia a unei delegatii secrete, condusa de catre inginerul Jacques Allier, agent de seama al Deuxieme Bureau (Biroul 2 –serviciul de informatii al armatei), cu misiunea de a-i convinge pe norvegieni sa le vanda intreaga cantitate de apa grea in defavoarea germanilor.

Misiunea a inceput la Oslo in martie 1940, agentul Allier fiind ajutat de catre membrii ai retelei Biroului 2 de aici, si a avut succes, intregul stoc disponibil de 185 kg fiind “imprumutat” Frantei pentru toata durata ostilitatilor. In plus, NORSK HYDRO se angaja sa-si accelereze productia, rezervand-o in totalitate Frantei!

Misiunea lui Allier a luat sfarsit odata cu intoarcerea in Franta, impreuna cu 26 de recipiente pretioase continand apa grea, la 9 martie 1940, exact cu o luna inaintea invaziei germane in Norvegia.

Astfel ca, dupa semnarea armistitiului din 1940, Franta a ascuns in Maroc 10 tone de uraniu si intr-un vagon de cale ferata ce va fi gasit “din intamplare” in 1946 dupa terminarea razboiului, in portul Le Havre, uranat de sodiu. Ce facea Franta cu toate aceste stocuri? Cercetari nucleare am putea spune, dare le vor fi determinante dupa razboi, in drumul nuclear al Frantei, extrem de interesant dealtfel!

WW

 

Sursa: Multumesc unui foarte bun prieten pentru sprijinul acordat in realizarea acestui articol